Contestaţie la executare. Sentința nr. 4125/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4125/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 4125/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4125
Ședința publică din data de 29.05.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatoarea S.C. R. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Mediu.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2015, iar apoi pentru azi 29.05.2015.
După deliberare,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.12.2011, sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Mediu, a formulat contestație la executare împotriva executării silite a titlului executoriu nr. 425 din 31.10.2011, solicitând și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că Decizia de impunere nr. 165/14.07.2011 este nelegală și netemeinică.
În urma importurilor efectuate de către ., aceasta societate și-a îndeplinit obligațiile privind reciclarea deșeurilor, contribuabilul depunând declarațiile fiscale. Privind obligațiile de plată stabilite în urma controlului reprezentând diferențe suplimentare constatate față de obligațiile declarate de societate, contestatoarea a solicitat efectuarea unei expertize contabile.
Societatea R. C. SRL în mod corect a considerat ca fiind valorificate și reciclate aceste deșeuri, dat fiind faptul că obiectul contractului de vânzare - cumpărate încheiat cu . consta în colectarea în vederea valorificării a deșeurilor de hârtie, carton, mase plastice, DEEE și fier.
Mai mult decât atât, aceasta societate are emisă de către administrația fondului pentru mediu autorizații privind colectarea acestor deșeuri.
Același obiect îl are și contractul încheiat între contestatoare și ., respectiv vânzarea - compararea deșeurilor de mase plastice, hârtie carton, fier, deșeuri neferoase, lemn, sticlă, în unitățile contractante și predarea acestora unităților specificate de compărător. Astfel, în orice modalitate, dat fiind faptul că aceste societăți cumpărătoare funcționează în baza unor autorizații perfect legale, contestatoarea a considerat că reciclarea deșeurilor a fost realizată. Societatea a valorificat termoenergetic deșeurile din lemn.
Privind calculul atât al penalităților cât și al dobânzilor de întârziere nu există un temei juridic care să prevadă perceperea penalităților și a dobânzilor în același timp. Dobânzile sunt prevăzute ca penalități de întârziere, motiv pentru care nu se pot solicita atât penalități de întârziere cât și dobânzi.
Mai mult, contestatoarea a arătat că și-a îndeplinit obligațiile privind procedura prealabilă, contestând decizia de impunere si raportul de inspecție fiscală, plângere în urma căreia Administrația F. pentru Mediu răspunde prin Decizia nr. 59/03.10.2011, decizie prin care respinge contestația înregistrată pentru nerespectarea condițiilor ad validitatern, condiții pe care și le-a îndeplinit și anume a trimis împuternicirea avocațiala prin fax, astfel cum rezultă și din raportul de transmisie fax.
De asemenea pe rolul Curții de Apel București s-a depus o cerere de chemare în judecată împotriva aceleiași pârâte prin care a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 165/14.07.2011 privind obligații fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecția fiscală în sumă totală de_ Ron și anularea Raportului de Inspecție Fiscala nr. 169/14.07.2011.
Față de starea de fapt enunțată, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea formelor de executare și, până la soluționarea acestei contestații, suspendarea executării sale.
De asemenea, contestatoarea a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C. Proc. Civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.399 – art.401 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 03.02.2012, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea în tot a contestației la executare.
În urma verificărilor s-a constat că începând cu luna ianuarie 2004 S.C. R.P.C. C. S.R.L. a depus declarații la Administrația F. pentru Mediu, declarații din care reiese faptul ca societatea a desfășurat activități care o încadrau ca plătitor la Fondul pentru mediu în ceea ce privește contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Contestatoarea a depus declarațiile obligatorii la timp (excepție face luna martie 2011), dar nu a virat contribuția aferenta acestora la scadenta.
În perioada 04.05._11, în baza avizului de inspecție nr._/13.04.2011, intimata a efectuat un control la sediul contestatoarei. Acesta viza perioada 01.01._10.
Urmare a inspecției fiscale a fost întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 169/14.07/2011 si Decizia de impunere nr. 165/14.07.2011.
La 04.08.2011, având nr. de înregistrare_, contestatoarea înaintează contestație la Raportul de inspecție si Decizia de impunere.
Prin adresa nr._/05.09.2011, a solicitat împuternicirea avocațiala. Aceasta adresa a fost primita de Cruceai R. S. la 14,09.2011, așa cum reiese din confirmarea de primire remisa de Poșta Română.
Deoarece nu a primit nici un răspuns la solicitarea intimatei, a emis Decizia nr. 59/03.10.2011 prin care s-a respins contestația formulata pentru nerespectarea condițiilor ad validitatem. La 31.10.2011, a emis titlul executoriu nr. 425/31.10.2011 și somația aferentă acestui dosar de executare.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția inadmisibilității prezentei contestații, având în vedere că prin anularea titlului executoriu, tinde la obținerea anulării obligației fiscale. Titlul executoriu tocmai aceasta constată - obligația fiscală a contestatoarei. Contestatoarea nu invocă alte vicii ale titlului.
Dar, pentru anularea obligației fiscale consideră cănusepoate pronunța instanța de executare ci doar instanța de contencios administrativ.
Constatarea faptului că S.C. R.P.C C. S.R.L. are sau nu calitatea de debitor la bugetul F. pentru Mediu o poate face doar instanța de contencios administrativ după ce în prealabil contestatoare a utilizat calea recursului grațios.
Art. 399 C. proc. civ. prevede principiul general potrivit căruia „împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricând act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", textul precizând în alin. 2 că „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Cât privește motivele de fond care pun în discuție existența și validitatea titlului care se execută, respectiv Titlul executoriu nr, 425/3 i. 10,2011, intimata a precizat că desființarea titlului executoriu pe calea contestației la executare nu poate fi admisibilă pentru că societatea contestatoare avea la îndemână o altă cale de atac, și anume contestația împotriva actului administrativ fiscal, reglementată de art. 175 si urm din Codul de procedură fiscală (cale de atac de care a si uzat) si, ulterior, acțiunea în contencios.
Din interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală rezultă că poate fi făcută contestație la executare și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui, nu există o altă procedură prevăzută de lege. În același sens sunt și dispozițiile art. 399 alin. 3 din C.proc.civ care prevăd că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu ( este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
În sprijinul susținerilor sale, intimata a invocat jurisprudența, respectiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14/05.02.2007 în care se arată că posibilitatea contestării titlului executoriu pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, intimata a apreciat că motivele invocate de contestatoare nu sunt de natură a atrage anularea actelor de executare emise de intimată în dosarul execuțional nr.425/31.10.2011 și nici exonerarea de la plată a obligației constatate în sarcina societății, reprezentând obligații de plată accesorii.
Obligația calculării, declarării și virării sumelor către Administrația F. pentru mediu revine producătorilor și importatorilor de ambalaje.
Obligația declarării și plății pentru această taxă incumbă tuturor operatorilor economici care prin activitățile desfășurate produc emisii de noxe în atmosferă, inclusiv utilizatorii de autovehicule, centrale termice.
În acest sens, intimata a precizat că legislația în domeniu permite și prevede obligația de calculare a dobânzilor și penalităților și nu există nicio dispoziție legală care să limiteze organul de control la aplicarea și calcularea de accesorii, fie dobânzi, fie penalități.
În ceea ce privește calculele efectuate, intimata a precizat faptul că acestea au fost făcute cu respectarea ordinii de stingere a datoriilor așa cum a fost reglementată de actele normative cu aplicabilitate în domeniu.
Astfel, se constată că obligațiile datorate de contestatoare la fondul pentru mediu nu au fost determinate printr-o simplă operațiune de scădere a încasărilor din totalul din totalul obligațiilor asumate de societate prin declarațiile lunare. În situația în care s-au constatat întârzieri la plată, s-au calculat accesorii (majorări de întârziere și penalități), cu respectarea legislației aplicabile.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 196/2005, O.G. nr. 92/2003, art. 112 și 115 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, intimata a anexat înscrisuri (f.20 - 149).
La termenul de judecată din data de 04.05.2012, contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a menționat că înțelege să conteste titlul executoriu nr. 425 din 05.03.2012 emis de Administrația F. Pentru Mediu, în urma modificării titlului executoriu nr. 425 din 31.10.2011 emis de Administrației F. Pentru Mediu.
De asemenea, obiectul suspendării executării se va îndrepta împotriva noului titlu executoriu nr. 425/05.03.2012 emis de Administrația F. Pentru Mediu.
Contestatoarea a precizat că își menține motivele contestației cu următoarele adăugări: Principiul “poluatorul plătește” care stă la baza actului normative este încălcat deoarece societatea reclamanta nu a poluat având în vedere faptul că respectivele cantități de deșeuri nu au intrat efectiv pe piață ele fiind valorificate către cele două societăți de colectare a deșeurilor autorizate de către Ministerul Mediului. Este normal ca ambalajele pe care societatea contestatoare le colectează (de fapt în momentul livrării mărfii cutia în care aceasta a venit nu este livrată odată cu produsul decât dacă acest lucru este solicitat de către client, aceste ambalaje rămânând la sediul firma reclamantei) să fie livrate altor societăți care se ocupă cu colectarea deșeurilor, și sunt autorizate de Ministerul Mediului, în așa fel încât aceste ambalaje să nu polueze și sa ajungă să fie reciclate. Cantitățile de ambalaje pe care societatea reclamanta trebuie să le valorifice nu sunt mari și de aceea nu pot fi duse direct la producătorii de hatie din țară, transportul lor necesitând mașini specializate de care societatea reclamanta nu dispune.
În consecință aceste ambalaje au fost livrate în baza facturilor anexate către societăți autorizate de Ministerul Mediului pentru a colecta aceste deșeuri .
Contestatoarea a arătat că și-a îndeplinit obligațiile de valorificare a ambalajelor prin livrarea efectiva a acestora către cele doua firme cu care aveam contract.
De asemenea, contestatoarea a solicitat să fie luate în considerare cantitățile de deșeuri de carton livrate efectiv de către aceasta, iar calculul obligației de plată în cazul în care exista să se facă corect.
La termenul de judecată din data de 04.05.2012, contestatoarea a învederat că înțelege să conteste și titlurile inițiale.
La termenul de judecată din data de 08.06.2012, intimata a depus întâmpinare la cererea precizatoare prin care a arătat, referitor la susținerile contestatoarei în sensul că nu ar fi aplicabil în speță principiul „poluatorul plătește” întrucât cantitățile de deșeuri nu au intrat efectiv pe piața națională, acestea fiind valorificate prin predarea către două societăți autorizate în activități de colectare, respectiv . . a precizat că a desfășurat inspecția fiscală la societatea . în perioada 05.05.2011 – 01.07.2011, în baza avizului de inspecție nr._/13.04.2011. perioada supusă inspecției fiscale a fost 01.01.2014 – 31.12.2014. În urma controlului efectuat, s-a emis raportul de inspecție fiscală nr.169/_/14.07.2011 și decizia de impunere nr.165/14.07.2011, prin care s-a stabilit o creanță la Fondul pentru mediu în cuantum de 42.533,65 lei.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației formulată de contestatoare împotriva titlului executoriu nr.425/2012.
La termenul de judecată din data de 29.06.2012, contestatoarea a învederat că înțelege să contestate doar noul titlu, iar prin încheierea de la acel termen de judecată instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite a titlului executoriu nr. 425/05.03.2012.
La termenul de judecată din data de 12.07.2012, contestatoarea a arătat că înțelege să conteste și titlurile vechi, iar instanța a dispus unirea excepției inadmisibilității cu fondul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 19.07.2012, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 6240/3/CA/2012, cauza fiind repusă pe rol la termenul din data de 15.05.2015.
Analizând excepția inadmisibilității, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, în materia creanțelor fiscale contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a început executarea silită, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre judecătorească sau o hotărâre dată de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există altă procedură prevăzută de lege.
Or, având în vedere că obiectul prezentei cauze se circumscrie dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (anularea actelor de executare), precum și că dispozițiile art. 172 alin. 3 din același act normativ instituie condiții referitoare la motivele care pot fi invocate în cadrul unei contestații la executare, instanța constată că, în prezenta cauză, nerespectarea acestor dispoziții nu poate conduce la constatarea inadmisibilității cererii, ci la constatarea imposibilității analizării susținerilor contestatorului sub acest aspect în cadrul contestației la executare.
În consecință, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 14.07.2011 intimata a emis Decizia de impunere nr. 165 (fila 35) pe numele contestatoarei, stabilindu-se în sarcina sa obligația de plată a sumei de 42.534 lei reprezentând obligații la fondul pentru mediu.
În baza acestei decizii de impunere, intimata a emis titlul executoriu nr. 425/31.10.2011 (fila 20), contestatoarea fiind somată, în consecință, la data de 10.11.2011, să plătească suma totală de 42.340 lei (fila 21).
Totodată, instanța constată că intimata a procedat la modificarea acestor acte de executare (a titlului executoriu și a somației) și la recalcularea obligațiilor la Fondul pentru mediu în temeiul art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 ca urmare a reverificării informațiilor existente în evidența informatizată a intimatei, astfel cum rezultă din adresa nr. 249/SJ/29.06.2012 (fila 281). Totodată, a fost emisă și Decizia de impunere nr. 1/05.03.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii la Fondul pentru mediu (fila 213).
Astfel, au fost emise un nou titlu executoriu nr. 425/05.03.2012 (fila 210) pentru suma de 42.222 lei și o nouă somație nr._/05.03.2012 (fila 211) pentru aceeași sumă.
Prin sentința civilă nr. 4685/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ (filele 337-340), definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă cererea contestatoarei din prezenta cauză de anulare a deciziei de impunere nr. 165/2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. 169/2011 emise de intimata din prezenta cauză ca prematur formulate.
Analizând acțiunea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză, instanța constată că societatea debitoare a înțeles să conteste atât actele de executare inițiale (titlul executoriu nr. 425/31.10.2011 și somația din data de 10.11.2011) cât și actele de executare ulterioare, modificate (titlul executoriu nr. 425/05.03.2012 și somația nr._/05.03.2012), contestând, în esență, datorarea sumelor cuprinse în deciziile de impunere care au stat la baza emiterii acestor acte de executare.
Sub acest aspect, instanța constată că, în cauză, este incidentă excepția prevăzută de dispozițiile art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, în concret, contestatoarea formulând apărări de fond împotriva deciziilor de impunere deși aceasta beneficiază de un mijloc procesual specific reprezentat de acțiunea în contencios administrativ pentru contestarea acestora, mijloc de care debitoarea a și dispus, de altfel, pentru contestarea deciziei de impunere nr. 165/2011.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
În consecință, împotriva deciziilor de impunere, contestatoarea avea la îndemână calea procesuală specifică pentru desființarea lor prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, instanța constată că motivele pentru care s-au formulat prezenta contestație nu privesc executarea silită însăși, legalitatea actelor de executare, ci legalitatea și temeinicia deciziilor de impunere.
Or, instanța constată că, în condițiile în care contestatoarea nu a făcut dovada desființării deciziilor de impunere care au stat la baza emiterii actelor de executare, iar cererea contestatoarei sub acest aspect a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4685/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, în cauză operează prezumția de veridicitate a acestor acte administrative fiscale în sensul art. 41 C.pr.fisc., acestea fiind acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În consecință, instanța constată că, în cauză, nu există temei pentru desființarea actelor de executare întocmite în cauză, astfel cum acestea au fost, de altfel, modificate de către intimată.
Având în vedere că, în cauză, contestatoarea este cea căzută în pretenții, instanța constată că aceasta nu este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, . nr.7, ., parter, apartament 73, sector 6 cu sediul ales în la C.A. C. din București calea Rahovei nr. 266-268 clădirea 60 . Electromagnetica Business Park sector 5 în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red. L.E./Dact. F.Z./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4126/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4152/2015.... → |
|---|
