Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2517/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2517/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2517/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2517
Ședința publică din data de 06.04.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea . și pe debitoarea . SA.
La apelul nominal făcut in ședință publică, se prezintă debitoarea, prin consilier juridic L. R. care depune delegație la dosar, lipsă fiind creditoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că debitoarea a depus la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, prin serviciul registratură.
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 C.p.c. pune în discuție competența.
Debitoarea, prin prin consilier juridic, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere că este instanța de la sediul debitoarei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 1015 C.p.c., art. 94 lit. j C.p.c. și art. 107 alin. 1 C.p.c.
De asemenea, având în vederea dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c. pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Debitoarea, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 60 de zile.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Debitoarea, prin prin consilier juridic, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Instanța în baza art. 255 N.C.p.c. rap. la art. 258 N.C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Nemaifiind probe de formulat și cereri de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Debitoarea, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă și nefondată, arătând că în anul 2004, E. a încheiat un contract de prestări servicii cu reclamanta, contract ce avea ca obiect servicii de pază realizat atât cu personal calificat cât și cu câini utilitari. În anul 2011, la solicitarea expresă a reclamantei prin adresa depusă la dosar, aceasta a cerut rezilierea contractului din motive financiare, întrucât societatea intrase în imposibilitate de a continua activitatea, astfel încât a înaintat debitoarei adresa de reziliere a contractului, urmată la câteva zile de o altă adresă, deoarece asociatul unic a înființat o altă societate cu același obiect de activitate. Consideră că ultima factură de plată pe care E. o avea de achitat era factura nr. 344 din data de 12.05.2011, așa cum reiese și din documentele depuse la dosarul cauzei. În anul 2011, același contract de prestări servicii a fost continuat dar pe altă societate, respectiv pe S. Security, societate aflată în administrarea aceluiași acționar. După nenumărate tergiversări și adrese, în anul 2012, E. înaintează . adresă prin care solicită încetarea contractelor de prestări servicii, din acest moment începând hărțuirea constantă a acestor două societăți pe adresa societății debitoare. La finalul anului 2012, în data de 19.12, se emite factura nr. 376 care face obiectul prezentei cauze, prin care își aduce aminte că ar mai trebui să mai factureze niște câini utilitari în perioada 2004 - 2011. După cum reiese din documentele depuse la dosar, de fiecare dată, pe parcursul derulării acestui contract, în momentul în care se emitea o factură pentru serviciile prestate, exista anexat și un desfășurător al orelor, desfășurător pe care îl semnau atât prestatorul cât și beneficiarul serviciilor. Factura ce face obiectul cauzei nu este însoțită de nici un desfășurător, nu există o confirmare a soldului, a anexat o fișă de sold din anul 2011, anul rezilierii contractului din care rezultă că nu mai are nici un debit, ori după un an și jumătate creditoarea s-a trezit că mai are de facturat doi câini, serviciu pentru care creditoarea nu îl poate dovedi deoarece nu are desfășurătorul emis și care să fie semnat de debitoare. La punctul de pază, exista șeful de stație care urmărea realizarea acestui serviciu, iar la final semna pe acest desfășurător și menționa câți paznici au fost la locul desfășurării prestației. La finalul anului 2012, după ce societatea a dorit și rezilierea celuilalt contract încheiat cu S. Security, inclusiv acțiunea de deschidere a procedurii insolvenței. După un an și jumătate în care societatea s-a aflat în procedura insolvenței pentru un debit de 49.000 lei, soluție pronunțată de Tribunalul București, a reușit să iasă din această insolvență cu eforturi financiare foarte mari, iar creditoarea se trezește din nou că mai are de facturat un serviciu. Pentru suma ce este pusă în discuție acum, s-a formulat o cerere de înscriere la masa credală, cerere care a fost respinsă de către administratorul judiciar la vremea respectivă, ca nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă. Mai mult decât atât, s-a formulat și o contestație pentru această sumă, pe care Tribunalul București a respins-o ca fiind nefondată. Pentru factura nr. 376 în valoare de aproximativ 37.000 lei, creditoarea nu are depus la dosar decât un contract care este încetat de drept, nu are depusă o confirmare a soldului, cu atât mai mult cu cât a fost refuzată la plată încă din 19.12.2012 printr-o adresă înaintată cu confirmare de primire, adresă care se regăsește la dosarul cauzei, creanța neîndeplinind condițiile art. 662 cod civil ca având un caracter cert. Mai mult decât atât, așa cum prevede art. 46 Cod comercial, obligațiile comerciale și liberalitățile se probează atât cu acte sub semnătură privată sau cu facturi acceptate la plată, motiv pentru care solicită respingerea cererii ca inadmisibilă și nelegală, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2015, creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea . SA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 37.485,70 lei, reprezentând debit neachitat conform facturii fiscale nr.376/19.12.2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între . și . SA a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.146/02.11.2004 având ca obiect asigurarea de către ., în calitate de prestator, a pazei și securității la punctul de lucru aparținând debitoarei, situat în . centură.
Potrivit obiectului contractului, ., în calitate de prestator, a îndeplinit obligațiile asumate prin contract asigurând paza și securitatea la punctul de lucru al debitoarei prin folosirea a trei câini utilitari, aceștia fiind suplimentați ulterior cu încă doi, în baza actului adițional încheiat între părți la data de 01.04.2005.
Pentru serviciile de pază prestate cu câini utilitari, debitoarea datorează societății creditoare suma de 37.485,70 lei, conform facturii nr. 376/19.12.2012.
Având în vedere situația de fapt expusă, prin raportare la prevederile art. 1013 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, creditoarea a solicitat a se observa că reclamanta creditoare a făcut dovada existenței în patrimoniul său a unei creanțe în valoare de 37.485,70 lei, context în care, în conformitate cu regulile răspunderii civile contractuale, debitoarei revenindu-i sarcina dovedirii îndeplinirii obligației sale.
Față de neîndeplinirea obligației de plată a sumei de 37.485,70 lei, reprezentând debit neachitat, creditoarea a considerat că acțiunea creditoarei este întemeiată având în vedere următoarele considerente.
Din conținutul art. 1013, rezultă următoarele condiții de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plată: obiectul litigiului să fie reprezentat de o creanță certă, lichidă și exigibilă, constând în plata unei sume de bani care rezultă dintr-un contract civil.
Prima condiție este îndeplinită, obiectul litigiului constând în obligarea debitoarei la plata unei sume de bani, creanță ce rezultă din desfășurarea unor raporturi comerciale.
În speță este vorba de o creanță certă al cărui izvor este reprezentat de contractul încheiat între părți, semnat și ștampilat de către ambele părți, contract din care s-a născut în sarcina debitoarei obligația de a achita suma de 37.485,70 lei, precum și de factura fiscală nr. 376/19.12.2012, astfel încât aceasta poate fi considerată acceptată la plată prin coroborare cu prevederile contractuale agreate de părți.
În lumina dispozițiilor art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. Raportat la prevederile contractuale privind prețul stabilit și modalitatea de plată, creditoarea a apreciat ca fiind dovedită condiția creanței de a fi certă.
Lichiditatea creanței, în accepțiunea art. 662 alin. 3 din Codul de procedură civilă, constă în aceea că obiectul său este determinat, fapt care în speță este îndeplinit, cuantumul creanței debitoarei fiind determinat prin însuși contractul de închiriere încheiat între părți.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, care implică că termenul stabilit în favoarea debitorului s-a împlinit sau că debitorul este decăzut din beneficiul termenului, din contract rezultă că obligația de plată a devenit exigibilă în termen de 3 zile de la data emiterii facturii.
În conformitate cu prevederile art. 1014 din Codul de procedură civilă, debitoarea a fost somată să achite suma datorată, dovada îndeplinirii procedurii prealabile fiind atașată prezentei acțiuni.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art.1013 și urm. din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, contract de prestări servicii nr.146 încheiat la data de 02.11.2004, actul adițional încheiat la data de 01.04.2005 la contractul de prestări servicii, somație și confirmarea de primire a acesteia.
La data de 27.02.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de certificatul constatator nr._ din data de 25.02.2015 eliberat de ONRCTB.
La data de 02.04.2015, prin același compartiment, debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată.
În fapt, între . SA și ., s-a încheiat contractul de prestări servicii cu nr. 146/02.11.2004, contract ce avea ca obiect asigurarea pazei în punctul de lucru al beneficiarului situat în oraș B., Șoseaua Centurii nr. 5-7, județul Ilfov, contract realizat prin punerea la dispoziție de către prestator a 2 agenți de pază și a 3 câini utilitari. Acest contract a fost prelungit prin mai multe acte adiționale, până în luna mai a anului 2011.
Astfel, în luna mai a anului 2011, prestatorul de servicii a înaintat societății debitoare adresa prin care i-a solicitat încetarea acestui contract prin acordul părților așa cum rezultă din adresa anexată, adresă cu care societatea debitoare a fost de acord (anexă).
Prin încetarea contractului cu această societate s-au stins și obligațiile financiare pentru serviciile prestate așa cum rezultă din fișa de sold (anexată), din care rezultă fără tăgadă că ultima factură emisă de către ., respectiv factura cu nr.344/12.05.2011, a fost achitată integral.
Debitoarea a învederat instanței că, toate facturile emise în perioada contractuală au fost însoțite de un desfășurător al activităților prestate, desfășurător anexă la factură, care a fost semnat atât de prestator prin reprezentantul său legal cât și de către beneficiar prin persoana desemnată, respectiv Ing. N. I., desfășurător ce are drept scop luarea la cunoștință și avizarea prestațiilor efectuate și cuvenite la plată.
Cu atât mai mult, debitoarea a solicitat a se observa din istoricul facturilor (anexate) emise de către prestator, respectiv ., serviciile de pază prestate prin câinii utilitari au fost facturate și achitate până în luna aprilie a anului 2010.
Începând cu luna mai a anului 2010, până la rezilierea contractului acesta nu a mai facturat acest serviciu, întrucât nu l-a mai prestat, așa cum rezultă din desfășurătorul tuturor facturilor emise, câinii fiind retrași din luna mai 2010.
Este, de necontestat faptul că prestatorul nu a mai prestat servicii de pază prin acești câini întrucât, așa cum rezultă din facturile anexă, nimic nu-l împiedică să factureze și acest serviciu dar, reaua credință a acestuia s-a manifestat după un an și jumătate de la rezilierea contractului, când a trimis prin poștă o factură de prestări servicii pentru acești câini.
Mai mult decât atât, societatea debitoare a încheiat un alt contract de pază cu ., societatea deținută de același asociat, în data de 12.05.2011, contract ce avea un obiect identic cu cel încheiat cu ., fără a se menționa paza cu câini.
Astfel, după ce societatea debitoare a fost de bună credință și a înțeles faptul că . trece printr-o perioadă mai puțin favorabilă și dorește de fapt desfășurarea activității pe altă societate, respectiv ., acesta din urmă a înțeles în data de 08.10.2012, să formuleze cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva beneficiarei, pentru un debit neachitat.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din actele anexate în data de 21.03.2013, Tribunalul București secția a VII a civilă, a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței pentru un debit de numai 49.098 lei, reprezentând penalități de întârziere.
De aici practic, începe acțiunea hărțuitoare a acestei societății conduse de aceeași persoană ca și ..
Astfel, în luna decembrie a anului 2012, creditoarea a înaintat societății debitoare prin poștă factura cu nr. 376/19.12.2012, exact factura pentru care s-a formulat cererea de emitere a ordonanței de plată în acest dosar, factură pe care a refuzat-o la plată prin adresa cu nr. 22/14.01.2013. Întrucât această factură nu a fost însoțită de desfășurătorul activităților realizate, fiind singura factură emisă de către prestator ce nu avea anexă acest desfășurător, debitoarea a considerat că prestatorul a exercitat o hărțuire continuă, întrucât a formulat prin . cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Practic, în data de 27.03.2013, după ce a încasat și debitul de 49.098 lei, S. Security a depus la registratura Tribunalului București o cerere de renunțare la judecată (anexată), însă reaua credință și continua hărțuire nu se opresc aici, înaintând societății tot felul de adrese și facturi, constant în presupuse penalități și presupuse prestații, facturate atât pe . cât și pe ., motiv pentru care, în data de 02.04.2013, s-a încheiat contractul de tranzacție prin care . SA, a mai achitat suma de 120.000 lei, constând în penalități pretinse și neachitate, cu angajamentul ferm și neechivoc al acesteia din urmă de a nu mai avea nici o pretenție prezentă, trecută și viitoare de la . class="NoSpacing"> Însă, nici de această dată, atât . și ., nu au înțeles să-și respecte promisiunile atât verbale cât și scrise și în timpul procedurii insolvenței, depunând declarația de admitere la masa credală a societății, aducând ca și probatoriu în acest sens niște facturi emise în zilele de după deschiderea procedurii de insolvență, facturi ce au la bază pretinse penalități, respectiv:
. a depus cerere de admitere la masa credală pentru suma de 220.712,47 lei ( factura nr. 376/19.12.2012 exact factura pentru care s-a solicitat acum emiterea ordonanței de plată ca debit de bază, iar restul penalități);
. a depus cerere de admitere la masa credală pentru suma de 112.840,38 lei (penalități pentru care s-a încheiat contract de tranzacție nr.393/02.04.2013).
Din analizele întreprinse de administratorul judiciar al societății E., în perioada insolvenței aceste două pretinse creanțe nu sunt admise la masa credală a ., neîndeplinind practic caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe.
Mai mult decât atât, contestațiile formulate de către aceste două societăți, respectiv contestația având ca obiect dosarul nr._/3/2013, formulată de către ., și contestația având ca obiect dosarul nr._/3/2013, formulată de către . rămas fără obiect, așa cum rezultă din Hotărârea nr.708/23.01.2014 și Hotărârea nr.710/23.01.2014, pronunțate de Tribunalul București secția a VII a Civilă.
Debitoarea a prezentat aceste aspecte pentru a arăta de fapt instanței nu numai reaua credință, ci și hărțuirea la care a fost supusă de către această societate.
Însă, având în vedere strict cererea formulată de așa zisa creditoare, debitoarea a învederat instanței următoarele aspecte cu privire la inadmisibilitatea acțiunii creditoarei ca fiind neîntemeiată, deoarece dovada pretențiilor creditoarei nu a fost pe deplin făcută, întrucât contractul dintre părți a fost încheiat pentru anii 2004-2011, când și-a încetat efectele prin acordul părților, iar factura depusă de creditoare a fost expediată debitoarei prin poștă în data de 19.12.2012.
Pe de altă parte, factura fiscală poate constitui un mijloc de probă dacă este acceptată de debitor expres sau tacit sau necontestată de acesta.
Cum în cauză o asemenea condiție nu este îndeplinită, de vreme ce factura invocată este un act unilateral al creditoarei, care nu are natura unui început de dovadă scrisă coroborată cu refuzul la plată menționat clar în adresa cu nr. 22/14.01.2013 de către . SA, nu îndeplinește caracterul cert avut în vedere de legiuitor în lumina dispozițiilor art. 662 alin. 2 Codul de procedură civilă.
Mai mult decât atât, nu există o conformare a soldului pentru această factură, confirmare ce este obligatorie pentru părțile contractuale la sfârșitului fiecărui an.
Astfel, nu este suficientă împrejurarea că reclamanta creditoare a depus la dosar contractul dintre părți și o anumită factură emisă în executarea acestuia, ci trebuie ca aceasta, în calitate de parte care declanșează demersul judiciar, să arate expres și în modul cel mai clar cu putință atât sumele pretinse de la debitoare, cât și izvorul acestor pretenții (fiecare dovadă a acestora trebuind să corespundă cu petitul cererii de chemare în judecată).
Pentru ca cererea de chemare în judecata privind o creanță certă, lichidă și exigibilă să poată fi dovedită, este necesar ca reclamanta creditoare să arate expres și clar atât sumele pretinse de la debitoare, dar și izvorul acestor pretenții, precum și să depună fiecare dovadă a acestora care trebuie să corespundă întocmai petitului cererii.
Cu atât mai mult cu cât art. 46 din Codul comercial prevede că: „Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame,cu registrele ....
Însă, în cazul de față, nu este vorba de o acceptare la plată a facturii emisă de către posibilul creditor ci, mai mult decât atât, are un refuz clar la plată, pentru simplu motiv că acesta din urmă nu poate face dovada prestației efectuată.
Față de motivele invocate, debitoarea a solicitat respingerea cererii formulată ca fiind inadmisibilă și nelegală.
Alăturat întâmpinării, debitoarea a anexat în copie, răspuns somație de plată nr.105/05.02.2015, adresă reziliere contract nr.1077/23.10.2012, adresă invitație conciliere nr. 338/19.03.2013, contract de tranzacție nr.393/02.04.2013, cerere renunțare judecată nr. 32/27.03.2013, adresa . de reziliere contract, acordul . contract, notificare retur factură . nr.22/14.01.2013, sentință deschidere procedură insolvență nr.2973/21/03.2013, contestație tabel a creanței ., contestație tabel a creanței ., tabel preliminat al creanțelor, tabel definitiv al creanțelor . a creditorului E. la data de 31.12.2011, dovada facturilor . însoțită de desfășurător servicii prestate.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii din 02.11.2004 prin care creditoarea se obliga să asigure pentru debitoare servicii de pază și protecție la punctul de lucru al acesteia, debitoarea obligându-se să plătească contravaloarea serviciilor prestate în termen de 3 zile de la facturare.
La data de 19.12.2012 creditoarea emite factura nr.376 în valoare de_,70 lei pentru servicii prestate în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2011, factura nefiind semnată de debitoare, aceasta contestând prestarea serviciilor menționate în factură.
În conformitate cu art.1020 Cod procedură civilă dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului.
Instanța reține că în speță, cât timp factura fiscală în baza căreia creditoarea solicită creanța nu este acceptată la plată, reclamanta trebuia să facă dovada prestării serviciilor a căror contravaloare o solicită, față de apărările de fond ale debitoarei.
În speță, având în vedere că se invocă neexecutarea serviciilor menționate în factură, instanța reține că prin obiecțiile invocate de debitoare cu privire la certitudinea creanței cererea capătă un caracter contencios, temeinicia apărărilor acesteia neputând fi stabilită în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților.
Pentru clarificarea aspectelor invocate de debitoare privind raporturile juridice dintre părți, se impune administrarea unui probatoriu mai amplu în care reclamanta să probeze prestarea serviciilor a căror contravaloare o solicită, probatoriu care este impropriu procedurii ordonanței de plată.
Astfel fiind, instanța va respinge cererea creditoarei în baza art.1020 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în București, . nr. 56, sector 5, număr de înmatriculare la ORC J/_, cod de înregistrare fiscal_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. O., cu sediul în București, ., ., etaj 4, apartament 60, sector 5, în contradictoriu cu debitoarea . SA, cu sediul în București, Bulevardul Timișoara nr. 100K, sector 6, număr de înregistrare la ORC J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV
4 ex./28.04.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2514/2015.... → |
|---|
