Plângere contravenţională. Sentința nr. 2514/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2514/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2514/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2514
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul P. C.-I., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. Rutieră.
La apelul nominal efectuat în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată, după declinarea dispusă de Judecătoria B. V..
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și locul săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal contestat, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Constatând că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Respinge proba testimonială solicitată de petent reținând că, în lipsa tezei probatorii, instanța nu poate aprecia asupra utilității acesteia.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cererea în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. V., la data de 20.10.2014, iar apoi, urmare declinării de competență, pe rolul acestei instanțe, la data de 23.02.2015, petentul P. C.-I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/07.10.2014.
În motivare a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în sensul lipsei mențiunilor privitoare la ocupația și locul de muncă ale petentului. Urmează ca instanța să constate de asemenea că ora constatării faptei și ora întocmirii procesului-verbal coincid, neexistând deci timpul fizic necesar în vederea constatării faptei și nici verificării tuturor documentelor. Agentul constatator nu a menționat locul concret al săvârșirii pretinsei contravenții, pentru ca instanța să poată verifica acuratețea sancțiunii aplicate. Procesul-verbal nu respectă de asemenea dispozițiile imperative prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, referitoare la descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei. În cuprinsul procesului-verbal nu se regăsesc toate obiecțiunile petentului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus la dosar procesul-verbal . nr._/07.10.2014.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 7 în dosarul declinat.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. V.. Pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, în fapt, la data de 07.10.2014, petentul a oprit voluntar autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . metrou Păcii-Turbomecanica), în zona de acțiunea a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”, încălcând prevederile art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002.
Procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare.
La momentul încheierii procesului-verbal, petentul nu a avut obiecțiuni sau mențiuni, asumându-și cele consemnate, aspect confirmat prin semnătură.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar istoricul sancțiunilor aplicate petentului în perioada 19.11.2009 – 19.11.2014.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 24/2015, Judecătoria B. V. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.02.2015.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/07.10.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei, reținându-se că, în data 07.10.2014, la ora 08,10, a oprit în mod neregulamentar autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, în raza de acțiune a unui indicator rutier „Oprirea interzisă”, amplasat pe . zona Turbomecanica.
Fapta reținută în sarcina contestatorului a fost legal individualizată, raportat la dispozițiile art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, ce stabilește că oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, este interzisă, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că a fost stabilită între limitele maxime și minime reglementate de dispozițiile 108 alin. 1 lit. a pct. 8 rap. la art. 99 alin. 2 și 98 alin. 4 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
Motivele de nelegalitate expuse de petent în cuprinsul cererii introductive, respectiv lipsa mențiunilor legate de ocupația și locul de muncă, identitatea între ora constatării faptei și cea a întocmirii procesului-verbal, lipsa obiecțiunilor, reprezintă cauze ce pot determina nulitatea relativă a procesului-verbal, fiind condiționate astfel de invocarea și respectiv dovedirea unei vătămări, chestiuni ce nu au făcut obiectul probatoriului administrat de petent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia art. 34 din acest act normativ, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Procesul-verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie deci o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Probele administrate în cauză nu au fost de natură să răstoarne prezumția de legalitate anterior analizată, motiv pentru care instanța reține că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar procesul-verbal este temeinic.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. C.-I., CNP_, cu domiciliul în comuna I. R., . Ialomița, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.PA/4ex./29.06.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4148/2015.... → |
|---|
