Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4216/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4216/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4216/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4216
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 02.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. N. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, conform listei de ședință, părțile nu se prezintă.
Cauza se judecă fără citarea părților.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect cerere de valoare redusă; pricina se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța constată că pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu a solicitat probe în apărare.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.02.2015, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. N. A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3633,17 lei, valoarea obligației de plată, la plata dobânzilor calculate de la data de 28.07.2014 și până la plata achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a încheiat cu S.C.TELEKOM S.A (fosta ROMTELECOM SA) contractul pentru furnizare de servicii, anexat prezentei prin care S.C. TELEKOM S.A. (fosta ROMTELECOM S.A.) i-a furnizat debitorului mai multe servicii de telecomunicații. În baza acestui contract, furnizorul i-a prestat serviciile prevăzute si a emis facturile de plata pentru aceste servicii, pe care pârâta nu le-a achitat.
Suma datorata de pârâtă, în baza contractului amintit, este în cuantum de 3633,17 lei, așa cum rezultă din factura anexată prezentei.
Ulterior, prin contractul de cesiune nr._ /28.07.2014, creanța precizată anterior, a fost cesionată de S.C.TELEKOM S.A. către S.C. GETBACK R. S.R.L.. Debitorul cedat a fost notificat cu privire la cesiune încheiata, în conformitate cu dispozițiile art. 1578 Cod civil.
Având în vedere cesiunea intervenită, S.C. GETBACK R. S.R.L. s-a subrogat de drept în toate drepturile si obligațiile deținute anterior de S.C. TELEKOM S.A. față de debitor, fiind, astfel, îndreptățita să efectueze toate demersurile legale necesare pentru recuperarea creanței preluate. Pe aceasta cale, societatea reclamantă are atât calitate, cât și interesul de a formula prezenta cerere, pentru obligarea pârâtei la plata sumei mai-sus menționate.
Având în vedere aspectele prezentate, consideră că sunt îndeplinite condițiile legale aplicabile procedurii cu privire la cererile de valoare redusa, prevăzute de Titlul X din noul Cod de proc. civ., motiv pentru care a solicitat admiterea cererii si obligarea pârâtei la plata sumei datorate în cuantum de 3633,17 lei la care se adaugă dobânda legala si cheltuielile de judecată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: contract pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. SO_/07.11.2008, contract pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. SO_/21.12.2009, contract de cesiune de creanțe nr.202/6640/28.07.2014.
La data de 11.03.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 03.02.2015.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între . calitate de furnizor și pârâta P. N. A., în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul pentru furnizarea serviciilor de telefonie nr. SO_/07.11.2008 (f. 6-13 dosar).
Prin acest act juridic, operatorul s-a obligat să furnizeze servicii de telecomunicații, în timp ce pârâta avea obligația corelativă de a achita contravaloarea serviciilor contractate aferente fiecărei luni, în termen de 22 de zile de la facturare (f.8).
În temeiul raporturilor juridice dintre părți, . emis factura fiscală . nr._/10.07.2012 în valoare de 3633,17 lei, cu scadența precizată în convenție.
Ulterior, prin contractul de cesiune nr._ /28.07.2014, creanța mai sus menționată a fost cesionată de creditoare către S.C. Getback R. S.R.L, act juridic ce conferă legitimitate prezentei acțiuni.
În drept, potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt expusă, instanța reține, în temeiul principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți, că reclamanta a făcut atât dovada contractului ce a generat creanța în discuție prin atașarea lui la dosar, cât și dovada existenței facturii în cuprinsul căreia este cuantificată obligația de plată, în timp ce pârâta nu a făcut niciun fel de apărare, nedepunând întâmpinare.
De asemenea, instanța are în vedere și regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, pârâtului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și, întrucât nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că pârâta, deși a beneficiat de serviciile prestate de societatea cedentă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor asumate, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei, motiv pentru care va admite primul capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3633,17 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Potrivit art. 1088 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar acestea se acordă fără ca reclamantul să fie ținut a justifica vreo pagubă din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, până la data de 01.09.2011, data abrogării O.G. nr. 9/2000, iar ulterior va fi cel prevăzut de art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, având în vedere dispozițiile din aceste acte normative care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C.civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă în mod clar faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acestuia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii deținute de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata dobânzii legale, calculată de la data de 28.07.2014 (momentul intervenirii cesiunii) până la data achitării efective a debitului principal.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ., ., sector 3, J40/7458/201, CUI_ în contradictoriu cu pârâta P. N. A., CNP_1, domiciliată în București, ..59, ., etaj 5, apartament 267, sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3633,17 lei reprezentând contravaloare servicii și la plata dobânzii legale calculate de la data de 28.07.2014 până la data achitării efective a debitului principal.
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 200 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.VB//Thred.MM/4 ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4214/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4189/2015.... → |
|---|
