Obligaţie de a face. Sentința nr. 780/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 780/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 780/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 780
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face , privind pe reclamanta E. I. A. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației Naționale.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 15.12.2014, pârâta a depus întâmpinare, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014, reclamanta E. I. A. – C., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei U. S. Haret București să îi elibereze diploma de licență și suplimentul la diploma de licență, la care are dreptul ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de Management Financiar Contabil, specializarea Management din cadrul Universității S. Haret București, promoția 2006 - 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în promoția iulie 2009.
În urma promovării examenului de licență, i-au fost eliberate de către U. S. Haret următoarele: adeverința de licență nr.491 din data de 07.07.2009, precum și adeverințele de licență nr. 897 și nr.898 din data de 08.09.2014, prin intermediul acestora făcându-i-se dovada „studiilor de licență și a titlului de licențiat”.
Diploma de licență urma să fie eliberată în termen de 12 luni de la data finalizării studiilor, în conformitate cu dispozițiile art.20 din Ordinul nr.2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 716 din 23 octombrie 2007 și cu dispozițiile Metodologiei Universității S. Haret de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/21.05.2009, potrivit căreia „U. S. Haret, ca instituție organizatoare a examenelor de licență/diplomă/disertație, eliberează Diploma de Licență, respectiv Diploma de Mașter, însoțite de Suplimentul de Diplomă, după cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență/diplomă/master”.
Întrucât au trecut mai mult de 12 luni de la data la care a obținut titlul de licențiat, reclamanta a solicitat instituției organizatoare eliberarea diplomei de licență. Potrivit răspunsului primit, U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației Naționale, în repetate rânduri, aprobarea pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență, dar ministerul nu a onorat decât parțial aceste cereri.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: cartea sa de identitate, adresa nr._ din data de 09.10.2014 - răspunsul Universității S. Haret la cererea de eliberare a diplomei de licență, adeverința de licență nr.898 din data de 08.09.2014, adeverința de licență nr.897 din data de 08.09.2014, adeverința de licență nr. 491 din data de 07.07.2009, contracte anuale de studii (anul I, II, III - pentru anii universitari 2006 - 2009), chitanțe (anul I, II, III - pentru anii universitari 2006 - 2009) - dovada achitării cursurilor, inclusiv a taxei de participare la licență.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 11.11.2014, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MEN).
Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, întrucât diploma de licență este un act administrativ emis sub egida autorității publice centrale - M. Educației Naționale de către pârâtă, în calitate de autoritate publică locală, pârâta a considerat că se află sub incidența Legii nr.554/2004.
În acest sens, s-a învederat că din redactarea art.10 din Legea nr.554/2004, modificată și completată prin Legea nr.262/2007, avându-se în vedere caracterul complex al litigiilor de contencios administrativ, s-au prevăzut reguli stricte pentru stabilirea competenței materiale și teritoriale. Din coroborarea dispozițiilor art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, cu cele aleart.95, pct.4 Noul Cod de procedură civilă, rezultă ca legiuitorul a înțeles să stabilească competența materială a instanțelor de contencios administrativ în mod distinct și după anumite criterii. Primul criteriu este cel al rangului, respectiv al poziției autorității publice emitente sau după caz competente să încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, iar cel de-al doilea criteriu este cel valoric.
Potrivit primului criteriu, Legea nr.554/2004 stabilește că tribunalele administrativ - fiscale sunt competente să soluționeze în fond litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene.
Pârâta a învederat faptul că aceasta este asimilată unei autorități publice locale, iar cererea de chemare în garanție a MEN este o cerere accesorie cererii principale.
Cu titlu de întâmpinare, pârâta a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanta E. I. A. C., în sensul în care, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență la cererea acesteia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de către pârâtă sub nr. 1405/21.05,2009 și cu prevederile art. 2.0 și art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.
Potrivit art.7 din „Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ”, (Ordinul nr.2284/2007), M Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare”.
Pârâta a învederat instanței faptul că MECTS este cea care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare acesteia pentru a elibera diploma și suplimentul la diplomă solicitate de către reclamantă.
Pentru a avea posibilitatea de a elibera diplomele de licență, pârâta a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .>
Tot în vederea depășirii acestei situații, pârâta a informat și Romdidac SA -Compania de material didactic desemnată de MECT, aducându-le la cunoștință că a solicitat tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdidac SA, prin mai multe adrese, i-a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze formularele cu regim special decât cu aprobarea scrisă a MECTS - Direcția Generală Juridică și Control.
În susținerea celor învederate, pârâta a menționat și atașat copie de pe adresa nr.58/15.02.2010 și înregistrată la aceasta sub nr.377/17.02.2010.
Astfel, pârâta s-a adresat Ministerului, prin adresele nr. 769/25.08.2009, nr.31/21.06.2010, nr.557/12.10.2010, nr.569/18.10.2010, nr.573/26.10.2010, nr.1054/03.02.2011, nr.960/08.10.2009, nr.278/05.08.2010, prin care pârâta a solicitat să îi fie dată aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative. Însă, în mod netemeinic și nelegal,această instituție care este răspunzătoare de situația creată, a făcut aprecieri negative cu privire la legalitatea programelor de studii oferite de pârâtă, susținând fără temei că nu este acreditată să funcționeze fără să aibă în vedere că a fost înființată prin lege și acreditată să ofere programe de școlarizare, fiind asimilată unei autorități publice locale .
Prin urmare, reclamanta a urmat cursurile pe care pârâta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, iar în urma finalizării cursurilor și a promovării examenului de licență, legal organizat de pârâtă, a emis acesteia adeverință, sub egida MECTS, din care rezultă calitatea de licențiat.
În prezent, pârâta se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamantă, din cauza refuzului MECTS.
Întrucât, la data înscrierii reclamantei la cursurilor Universității S. Haret, MECTS avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116 și art.141 din Legea nr.84/1995 (în vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregulă în acest sens, nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Mai mult, MECTS sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată în baza OUG nr.75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că pârâta a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a „propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.
Pârâta a învederat faptul că adresele nr.385 din data de 06.04.2009, nr.769 din data de 25.08.2009, nr.31 din data de 21.06.2010, nr.557 din data de 12.10.2010, nr.569 din data de 18.10.2010, nr.573 din data de 26.10.2010, nr.1054 din data de 03.02.2011, nr.960 din data de 08.10.2009, nr.278 din data de 05.08.2010, emise către MECTS, vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009.
Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, pârâta se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS.
Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept.
Pe de altă parte, nu se poate face discriminare între reclamantă și alți absolvenți întrucât, în cazul tuturor, au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate. Nu este posibilă crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cât și pentru alți absolvenți din anul 2009, MECTS a aprobat tipizarea formularelor cu regim special destinate diplomei de licență.
Având în vedere expunerea de motive invocate de pârâtă, aceasta a solicitat a se observa că, în ceea ce o privește nu s-a opus soluționării cererii reclamantei și a depus toate diligențele pentru realizarea cu celeritate a acestui deziderat. Singurul impediment constând în opoziția susținută a MECTS la solicitarea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor cu regim special necesare, iar postura în care o situează acest subiect este una ingrată, creându-i pârâtei grave prejudicii de imagine.
Pentru aceste considerente și pentru faptul că obligația pârâtei de a emite diploma de licență este subsecventă obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii, în conformitate cu dispozițiile art.72 -74 din Noul Cod de procedură civilă, art.18 coroborate cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) prin Ministru, prin care a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, absolventă a Facultății de Management Financiar Contabil, precum și la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei cu orice titlu, de către reclamantă, inclusiv a cheltuielilor de judecată.
S-a învederat că pârâta U. S. Haret, a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr.693/2003 și HG nr.676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență, drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică, și altele.
Potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995, „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvența redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. U. S. Haret având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art.2, că „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate, iar la art. 8 se prevede că ,,Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de MEN (MECTS) prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
U. S. Haret, s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate de pârâtă în care a solicitat aprobarea în vederea tipăririi formularelor cu regim special necesare pentru completarea și eliberarea diplomelor, pârâta a anexat informații privind necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MEN (MECTS) toate informațiile solicitate în adresa susmenționată, prin care impune tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să atașeze la cererile lor „și situațiile centralizatoare) semnate și ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic Z pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior”.
Potrivit art.2 din HG nr.366 din 18 aprilie 2007, în vigoare la data când reclamanta a parcurs studiile superioare și a susținut licența „M. Educației, Cercetării și Tineretului conduce sistemul național și educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate”..iar conform art.3 și 4 din HG nr.366 din 18 aprilie 2007,.,.” evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, după caz, măsuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și Instituțiilor de învățământ particular;
Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a pârâtei, prevăzută de art.8 din Legea nr.443/2002, nici după emiterea HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008, precum și nici după . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației.
Prin urmare, chematul în garanție MEN (MECTS) în baza atribuțiilor legale care îi revin, trebuia să o avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea MECTS, că pârâta a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.
Pârâta a învederat instanței faptul că și-a îndeplinit obligația legală de a emite adeverința de studii pentru reclamantă și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor. În acest sens, prin mai multe adrese, pârâta a solicitat să fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
În prezent, prin atitudinea MEN (MECTS), care manifestă un refuz neîntemeiat și nesusținut legal, pârâta se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor cu regim special, constând în actele de studiu solicitate de reclamantă.
Adresele emise de pârâtă nr. 385/06.04.2009, nr. 769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010, nr. 557/12.10.2010, nr. 569/18.10.2010, nr. 573/26,10.2010, nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010, către Minister vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, pârâta se află în imposibilitatea de a le elibera tuturor absolvenților diploma de licență, din vina chematului în garanție.
Pârâta a menționat că, prin adresa nr.278/05.08.2010 (depusă la dosar), emisă de aceasta către MECTS, reiese faptul că din_ buc-formulare tipizate, solicitate de pârâtă prin adresa nr.31/21.06.2010, înregistrată la MECTS sub nr._/21.06.2010, pârâta a primit numai_ buc. conform adresei nr._/21.06.2010 a MECTS către Romdidac SA.
În concluzie, MECTS nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de pârâtă.
Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.72-74 Noul Cod de procedură civilă, art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Alăturat întâmpinării și cererii de chemare în garanție, pârâta a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 58-89).
La data de 24.11.2014, prin compartimentul registratură, chematul în garanție M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 6 București, chematul în garanție a solicitat admiterea acesteia, întrucât obiectul principal al cererii de chemare în judecată este eliberarea diplomei de licență, pârâtului MEN îi incumbă doar emiterea avizului către U. S. Haret pentru ridicarea formularelor tipizate.
Raportat la prevederile art. 96 pct. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora Curtea de Apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii special, chematul în garanție a solicitat admiterea excepției și declinarea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel competente.
Chematul în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret, împotriva Ministerului Educației Naționale, având ca obiect obligația de a face, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, chematul în garanție a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
În motivare, chematul în garanție a învederat că adeverința care se află în posesia reclamantei nu este un act de studii și este un act eliberat prin voința unilaterală a Universității, care nu a fost recunoscut de MECTS, astfel încât se poate naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul sau, adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între reclamantă și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.
Față de aceste aspecte, universitatea este obligată să prezinte instanței de judecată contractul de studii încheiat cu reclamanta, conform art. 150 Cod procedură civilă, iar instanța verifică dacă cererea de chemare în judecată și în garanție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 Cod procedură civilă. Contractele de studii sunt în concordanță cu prevederile regulamentelor de organizare și desfășurare a programelor de studii și cu respectarea legislației în vigoare.
Pretinsa inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale și nu poate naște în sarcina unui teri, respectiv a MEN (fost MECTS) obligația corelativă de emitere a unui act de studii, astfel încât s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție formulată de USH.
Instanța de judecată învestită cu o cerere având ca obiect obligarea unei instituții la emiterea unui act administrativ-act de studii trebuie să cerceteze dacă reclamanta este îndreptățită la eliberarea acelui act și dacă pârâta este competentă să îl elibereze, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale.
Se impune pe cale incidentală, în cadrul prezentului litigiu verificarea formei de învățământ parcurse de acesta, față de aspectul privind îndreptățirea sau nu a reclamantei la eliberarea unei diplome universitare.
Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficială a studiilor parcurse, astfel încât a solicitat să se constate că U. S. Haret nu a depus vreo dovadă că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID sau FR și nici că s-a supus unei evaluări conform OUG nr.75/2005 și HG nr.1011/2011 - forma ID sau ER pentru specializarea respectivă, astfel nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ ID sau FR în niciuna dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate și specializările din domeniile studiilor universitare de licență - HG nr.1609/2004, HG nr.916/2005, HG nr.676/2007, HG nr.635/2008, HG nr.749/2009, HG nr.966/2011, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare în garanție a MEN ca inadmisibilă și pentru aceste considerente.
În fapt, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 nu conferă dreptul instituțiilor de învățământ acreditate la zi, de a organiza automat și învățământ la distanță, sau cu frecvență redusa, ci numai vocația în acest sens, în continuare fiind obligatorie parcurgerea acelorași etape de acreditare sau autorizare provizorie ca și pentru forma de învățământ la zi.
În vederea, aplicării ar. 60, alin.1 din Legea nr. 84/1995, a fost emisă HG nr.1011/2001 care reglementează condițiile de organizare a învățământului ia distanță și a celui cu frecvență redusă, prevăzând expres în art. 17 că programele de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se supun procedurii de evaluare academică.
De altfel, se observă, că în toate hotărârile de guvern emise în perioada2002 (anul înființării universității) autorizarea se realiza pe fiecare formă de învățământ, fiind menționată expres forma avută în vedere: ZI, FF, FR, ID.
Autorizarea/acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr.75/2005.
Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr.75/2005 „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă”.
Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizatoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite.
Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.
Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație.
Forma de învățământ propusă de universitate face parte din oferta educațională deoarece formele distincte de învățământ atrag oferte educaționale diferite.
Făcând parte din oferta educațională, forma concretă de învățământ propusă de universitate se concretizează în programele de studiu, potrivit art. 2 lit. c din OUG nr. 75/2005.
În vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată HG nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare/autorizare.
În art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a hotărârii se menționează că programele de studii (programe care sunt supuse acreditării/autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distantă, etc.
Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma FR, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, pârâta U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ ID sau FR urmată de reclamant (ă, i).
Reclamantul a încheiat un contract de studii cu universitatea, contract care generează drepturi și obligații reciproce, printre care și obligația universității de a elibera documentele de studii, astfel că chematul în garanție a solicitat ca instanța să constate că un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, deci cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru simplul motiv că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.
În concluzie, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a li lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de proiecție jurisdicțională în cazul nerespectării lor.
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atestă decât o situație de fapt, fiind emise în vederea executării unei obligații contractuale a universității.
Eventuala obligație a universității de a emite diplomele de studii și-ar avea izvorul direct în lege, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Convingerea reclamantei, în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ei le-au urmat, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate.
O asemenea verificare se impunea în acest caz, întrucât U. S. Haret este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice, în ceea ce privește legalitatea actelor pe care le emit.
Astfel că nu poate fi reținută eroarea comună și invincibilă în care se presupune că s-ar afla absolvenții USH de la formele de învățământ FR sau ID.
Pentru a putea constitui temei al dobândirii unui drept real de la o persoană care nu are calitatea de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuie să fie comună și invincibilă.
Dacă s-ar accepta că eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor care s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectiv, s-au interesat despre oferta educațională a USH și au renunțat să se înscrie), nu s-ar putea accepta că eroarea a fost invincibilă.
Faptul că, probabil, pârâta U. S. Haret, prin propria culpă-organizarea unor forme de învățământ neautorizate-chestiune de notorietate națională care un mai trebuie dovedită în cauză, a eliberat din numărul de tipizate aprobat diplome pentru absolvenții formelor de învățământ neautorizate, nu se poate imputa MEN, drept pentru care instanța ar trebui să respingă cererea de chemare în garanție formulată de către U. S. Haret în contradictoriu cu MEN, ca nefondată.
Cu privire la baza legală a diplomelor/adeverințelor eliberate de către instituțiile de învățământ superior, respectiv U. S. Haret din București, pentru formele de învățământ ID și/sau FR, facem următoarele precizări:
Legea nr. 84/1995, la art. 10, alin.2 prevedea: „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi”. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată inițial prin Legea nr.88/1993 și, ulterior, prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă (FR) și la distantă (ID) trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la FR și ID dacă universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la zi la disciplina respectivă. Aceste prevederi legale nu exonerează însă instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare efectuată de către ARACIS în vederea autorizării/acreditării și a acestor forme de învățământ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 19 din HG nr. 1214/2000: „Acreditarea programelor ID se face prin hotărâre a Guvernului pe baza raportului Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, avizat de M. Educației...” și art. 17 din HG nr.1011/2001: „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993, republicată”. Chematul în garanție a menționat că, în prezent, sunt în vigoare prevederile OUG nr.75/2005 aprobată prin Legea nr.87/2006, care a abrogat Legea nr.88/1993.
În ceea ce privește U. S. Haret din București, există Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.4726/29 octombrie 2009, irevocabilă, care hotărăște că în legătură cu această instituție de învățământ superior privată acreditată „faptul că există un program de studiu de licență acreditat, care se desfășoară pentru o anumită forma de învățământ, respectiv zi, nu conduce la ideea că pentru același program este viabilă și poate fi organizată de aceeași instituție de învățământ superior o altă formă de învățământ ia aceleași standarde cerute de legislația în vigoare”, respectiv “ID”/ “FR”. Prin urmare, instanța de fond a considerat în mod nelegal că programele de învățământ la distanță și fără frecvență pot fi organizate fără a urma procedura de evaluare, considerând în locul autorității competente ARACIS, că sunt îndeplinite condițiile pentru organizarea acestor forme de învățământ”.
Examenul de licență din sesiunea iulie 2009, la U. „S. Haret” din București, a fost organizat în baza OM nr. 295 din 5 februarie 2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor in învățământul superior, publicat în Monitorul Oficial nr. 135 din 23 februarie 2007, art. 2 (1) care statuează;
“Examenele pot fi organizate numai de către instituțiile de învățământ superior acreditate în condițiile legii denumite, în continuare, instituții organizatoare. Și art.6, care specifică:
„Pot susține, după caz, examen de absolvire sau de licență/diplomă: 1. absolvenții de învățământ superior ai specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu; 2. Absolvenții de învățământ superior particular înmatriculați la specializări autorizate să funcționeze provizoriu, cărora ulterior li s-a retras autorizarea de funcționare provizorie sau care au intrat în lichidare; 3. absolvenții de învățământ superior particular, care au început studiile la specializări neautorizate, dar care sunt autorizate să funcționeze provizoriu sau sunt acreditate la data susținerii examenului de licență ori de absolvire”.
Față de aceste aspecte, chematul în garanție a precizat că majoritatea spețelor absolvenților din promoția 2009 cărora nu li s-au eliberat diploma de licență nu se încadrează în niciuna dintre aceste prevederi (respectiv specializarea cu forma de învățământ nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern de la înființarea Universității S. Haret din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ (Legea nt.443/5 iulie 2002 și până în prezent).
Totodată, în toate Ordinele Ministrului privind cadrul general de organizare și desfășurare a admiterii în ciclurile de studii universitare se precizează: Conducerile instituțiilor de învățământ superior au întreaga responsabilitate pentru organizarea și desfășurarea examenului de admitere pentru fiecare ciclu de studii universitare.
Chematul în garanție a precizat că, în ceea ce privește OG nr. 10/2009, aceasta a fost declarată constituțională, pentru perioada în care si-a produs efectele, prin Decizia nr.1.646 din 16 decembrie 2010 a Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, publicată în Monitorul Oficial nr. 119/16 februarie 2011.
MEN, în baza principiului aparenței în drept a propus și Guvernul a adoptat ordonanța menționată mai sus, în vederea acordării unei șanse persoanelor care nu au dobândit legal statutul de student, în sensul de a finaliza studiile.
Această prevedere nu instituia un drept în favoarea USH, care știa de standardele și condițiile de acreditare, așa încât trebuia să le respecte și să nu includă la programele acreditate toate persoanele care dobândeau în temeiul OG nr. 10/2009 calitate de student.
În concluzie, USH a acceptat să încalce din nou legea, respectiv standardele de evaluare și acreditare, cuprinzând la zi toți studenții de la ID și FR.
Față de prevederile legale potrivit cărora M. Educației Naționale aprobă eliberarea tipizatelor în raport de numărul legal de studenți școlarizați, în momentul de față USH nu a demonstrat numărul de studenți școlarizați legal, astfel încât MEN nu este în măsură să aprobe achiziționarea unor tipizate cu un anumit număr, estimat, număr care nu este exact raportat la studenții școlarizați și pe care nu-l cunoaște până în prezent.
În legătură cu problema principală formulată - avizarea tipizatelor în vederea eliberării diplomelor de licență, chematul în garanție a învederat faptul că pentru promoția 2009, având în vedere atribuțiile conferite prin lege Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de control și monitorizare a modului de respectare a reglementărilor din domeniul său de activitate, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea MECTS (valabilă pentru promoția 2009), Direcția Generală Juridic și C. și Direcția Generală învățământ Superior avizează achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților de la Romdidac SA., conform comenzii atașate de universitate, cu precizarea că, în baza Ordinului nr. 2284 din 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, a Ordinului nr. 5289 din 9 septembrie 2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă, întreaga responsabilitate privind exactitatea datelor completate, precum și eliberarea actelor de studii, revine instituției de învățământ superior în cauză.
În acest sens, chematul în garanție a subliniat că, pentru promoția 2009, MECTS a emis, în anul 2010 - în lunile iunie (nr.37.450/21.06.2010), octombrie (nr._/F/25.10.2010) și noiembrie (nr.49.716/29.11.2010), avize în vederea ridicării de către U. S. Haret a tipizatelor de la Romdidac SA pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern.
Aceste avize emise de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu implică recunoașterea programelor de studii/specializărilor cu forme de învățământ care au funcționat în afara cadrului legal, așa cum U. S. Haret din București vrea să scoată în evidență în mod eronat.
În același timp, în conformitate cu art.5 alin.1 din Regulamentul din data de 28.09.2007, privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin OM nr.2284/2007 și publicat în Monitorul Oficial nr.716 din data de 23.10.2007, în vigoare, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Astfel, chematul în garanție a menționat că „termenul de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor” este valabil pentru actele de studii emise cu respectarea prevederilor legale, respectiv pentru programele de studii legal constituite.
Totodată, chematul în garanție a precizat că a fost publicat OM nr. 3952 din 3 mai 2012 pentru reglementarea unor măsuri privind finalizarea studiilor în învățământul superior pentru situațiile prevăzute la art. 361 alin.4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011 în Monitorul Oficial nr.322 din 11 mai 2012.
Chematul în garanție a precizat că sunt recunoscute de către MECT., fără nicio altă formalitate, numai diplomele și adeverințele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților cu diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată prevăzută în Nomenclator.
Pe de altă parte, pentru absolvenții cu diplomă de licență comunicată de către U. S. Haret din București, M. Educației, Cercetării, Tinerelului și Sportului în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile și competențele sale în domeniul educației, respectiv al învățământului superior, potrivit prevederilor Hotărârilor de Guvern privind organizarea și funcționarea ministerului, nu are atribuții și nici calitatea de a anula diplome de licență eliberate de către universități sau adeverințe provizorii de studiu.
Pentru forma de învățământ ID sau FR la data înmatriculării reclamantei, această unitate nu avea o acreditare specială, acesta fiind și motivul pentru care în adeverința eliberată reclamantei, unitatea școlară a simțit nevoia de a cita prevederile art. 60 din Legea nr.84/1995.
Nu se poate reține un fapt care este într-o flagrantă și vădită discordanță cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ precum și cu spiritul în care trebuie să fie interpretată ordonanța care reglementează asigurarea calității educației.
Nici o prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări ove tenis a universității în cauză pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare.
Dispoziție legală prevăzută în art. 60 din Legea nr.84/1995 nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui proces de evaluare academic, astfel cum este el prevăzut de art. 3 din HG nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1003 și OUG nr.75/2005.
Coroborând disp. art. 5, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prevederile art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și dispozițiile art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005 rezultă faptul că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Prin adresa nr. 31/21.06.2010 U. S. Haret din București a revenit asupra adresei inițiale nr. 769/25.08.2009 și a solicitat un număr mult mai redus de tipizate pentru actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. După cum lesne se poate observa, prin adresa nr. 31/21.06.2010, U. S. Haret din București a solicitat_ de tipizate pentru absolvenții promoției 2009, iar MECTS a aprobat prin adresele menționate anterior un număr de_ de tipizate.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În concluzie, legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ zi, dar USH a dat o interpretare abuzivă a legii:
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID.
Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Chematul în garanție a menționat că, în cazul Universității S. Haret din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG nr.75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este instituția de învățământ superior, în speță USH. U. S. Haret are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri” fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți”. Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună acum în sarcina MECTS eliberarea unor tipizate de diplomă care să acopere activitățile nelegale desfășurate de USH.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, chematul în garanție a învederat următoarele:
Pârâta U. „S. Haret” București a solicitat obligarea MEN (fost Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, precum și obligarea acestuia la plata tuturor sumelor solicitate Universității, cu orice titlu, de către reclamantă.
Față de cele de mai sus, chematul în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 60 (art. 72 Noul Cod procedură civilă) Cod procedură civilă „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.
Partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
În doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Față de aceste aspecte, chematul în garanție a învederat instanței faptul că între M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului și U. „S. Haret” București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Chematul în garanție a precizat că atribuțiile și competențele MECTS sunt reglementate în HG nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art.2 din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare – „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”
Chematul în garanție a solicitat să se constate că pârâta U. „S. Haret’’ a cerut instanței de judecată de fapt să oblige MECTS la avizarea formulare tipizate, constând în diplome de licență, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare, din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, HG nr.1011/2001, HG nr.536/2011, OUG nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, HG nr. 1418/2006, OMECT nr.2284/2007, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008, HG nr.1175/2006, HG nr.749/2009.
La data de 25.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la răspuns la întâmpinarea și cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret, prin care a solicitat, pe excepția necompetenței materiale a instanței, admiterea excepției și înaintarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.
Reclamanta a solicitat ca instanța să ia act că pârâta, deși a susținut că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamantă prin eliberarea adeverinței de licență, cu valabilitate de 12 luni, a recunoscut că este în imposibilitatea de a-i elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă, din cauză că M. Educației Naționale refuză să avizeze achiziționarea formularului tipizat de diplomă de licență pe care să îl completeze și să mi-1 elibereze, astfel încât să mă pot bucura de toate drepturile legale care decurg din calitatea mea de licențiat, calitate dobândită ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență.
În privința cererii de chemare în garanție, reclamanta a solicitat admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât numai în măsura în care M. Educației Naționale va fi obligat să avizeze achiziționarea formularului tipizat de diplomă de licență, va putea pârâta U. S. Haret, să îi elibereze actul de studii care să confirme studiile absolvite.
Reclamanta a depus la dosar note de concluzii.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța reține următoarele:
Prin cererea principal, în funcție de care se stabilește competența față de art. 123 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universității S. Haret, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să îi elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă de licență, la care are dreptul că urmare a susținerii și promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009, potrivit Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 95 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Instanța constată că universitatea pârâtă este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.
Prin Legea nr. 443/2002 s-a înființat U. S. Haret, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Instanta apreciază că această universitate reprezintă unitate descentralizată de învățământ, care este parte a sistemului național de învățământ, reprezentând o instituție publică locală.
Instanța mai reține că, într-adevăr, instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamanți) însă acest fapt nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ, pentru a putea reprezenta o institutie publică centrală.
Raportând prevederile legale menționate la situația de fapt dedusă judecății și având în vedere dispozițiile art. 129 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică, în temeiul art. 132 alin. 1 și 3 C. proc. civ. instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta E. I. A. – C., domiciliată în București, ..92, ., etaj 7, apartament 185, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, cu sediul în București, ..13, sector 3, CUI_ și chematul în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, ..28-30, sector 1, în favoarea Tribunalului Municipiului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.RS/Thred.MV
6 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 783/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
