Ordin de protecţie. Sentința nr. 1212/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1212/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1212/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1212
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 16.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta O. R. M. în contradictoriu cu pârâtul S. G..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu a răspuns pârâtul, prin avocat cu delegație pentru asistență juridică gratuită la dosar (fila 17), lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă în soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă pentru soluționarea prezentei cauze.
Instanța, în temeiul art. 94 C.proc.civ. și art. 25 din Legea nr. 217/2003, a constatat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea prezentei cauze.
Instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii, față de prevederile art. 5 lit. c raportat la art. 3 din Legea nr. 217/2003.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că, față de dispozițiile art. 5 lit. c și art. 3 din Legea nr. 217/2003, acțiunea este inadmisibilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada violenței, s-a făcut referire la acte medicale care nu au fost depuse la dosar, nu a putut fi precizată data când au fost emise aceste acte de violență, iar plângerea care este depusă la dosar se referă la o amenințare în public.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat instanței să se pronunțe asupra onorariului avocatului din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, raportat la dispozițiile art. 5 lit. c și art. 3 din Legea nr. 217/2003, și având în vedere că la momentul în care s-a introdus cererea de emitere a unui ordin de protecție părțile nu mai conviețuiau, precum și mențiunea din cererea introductivă în sensul că relațiile de concubinaj au încetat la începutul lunii martie 2009, cererea este inadmisibilă și a solicitat respingerea acesteia.
Instanța a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003.
După reținerea cauzei în pronunțare asupra admisibilității cererii, s-a prezentat avocatul reclamantei căruia instanța i-a adus la cunoștință faptul că în dosar instanța a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii, față de dispozițiile art. 5 lit. c rap. la art. 3 din Legea nr. 217/2003.
Instanța a acordat cuvântul reclamantei asupra admisibilității cererii.
Reclamanta, prin avocat, a solicitat să se consemneze faptul că la ora 08.00 a fost în sală și a revenit la ora 12.10, astfel cum instanța i-a indicat la prima oră, dosarul luându-se între timp.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că nu sunt îndeplinite acele texte legale imperative pentru a se respinge acțiunea ca inadmisibilă. A precizat că în speță este vorba și de un copil, iar interesul superior al copilului necesită emiterea unui ordin de protecție de îndată. Reclamanta, prin avocat, a menționat că a arătat prin ordinul de protecție, așa cum a fost formulat, că există un trecut îndelungat agresiv din partea pârâtului. De asemenea, a precizat că ar fi solicitat emiterea unor adrese către serviciul 112 pentru a se vedea că pârâtul este transportat săptămânal acolo și i se oferă un ajutor de specialitate, ar fi arătat prin adresa pe care ar fi solicitat-o către spitalul O., unde i-a fost administrat un tratament pentru anumite stări psihotice și depresive, că minora este într-un pericol iminent, chiar și reclamanta este. Reclamanta, prin avocat, a arătat că nu se poate spune că acest copil nu este un membru de familie, în sensul art. 3, chiar dacă se forțează oarecum sintagma că nu mai locuiesc împreună, sfera de aplicabilitate a acestor articole ocrotesc familia și minora și de aceea este nevoie de un ordin de protecție de îndată, precizând că pârâtul a fost și la grădinița minorei în stare de ebrietate pentru a o lua.
Reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că își menține concluziile formulate anterior.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 04.02.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta O. R. M. în contradictoriu cu pârâtul S. G., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună emiterea unui ordin de protecție constând în: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința reclamantei din București, .. 14, ., ., față de locul de muncă al reclamantei din București, .. 2, ., ., Sector 6 și față de unitatea de învățământ a minorei, respectiv Grădinița nr. 230, cu sediul în București, ., Sector 6; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; încredința minorei S. E. T., născută la data de 02.10.2008, către reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat a avut o relație de concubinaj cu pârâtul în perioada septembrie 2007 - martie 2009, iar din această relație a rezultat minora S. E. T., în vârstă de 6 ani. Reclamanta a precizat că relația de concubinaj a încetat la începutul lunii martie 2009 întrucât pârâtul a agresat-o fizic. Reclamanta a arătat că la acel moment pârâtul avea mari probleme cu consumul băuturilor alcoolice, o jignea, nu avea un loc de muncă și nu producea nici un venit. Datorită problemelor cu consumul de alcool, atât în acea perioadă, cât și în prezent, reclamanta a menționat că pârâtul a fost internat de nenumărate ori, ajungând chiar și la Spitalul O. (spre sfârșitul anului 2008), unde i-a fost prescrisă o medicamentație pentru anumite probleme de nervozitate și atacuri de panică, însă pârâtul a refuzat în mod categoric urmarea acelui tratament. Reclamanta a precizat că, din câte cunoaște, și în prezent pârâtul, datorită consumului de alcool, urmat de atacuri de panică, apelează frecvent serviciul 112 și ajunge aproape săptămânal să primească îngrijire medicală. De asemenea, reclamanta a mai arătat următoarele: deși nu mai locuiesc în fapt încă din luna martie a anului 2009, deși au un copil, pârâtul nu furnizează nici un venit pentru creșterea minorei; nu poate să-l contacteze pe pârât întrucât telefonul îl are tot timpul închis, acesta apărând din senin la grădiniță unde învață minora, uneori în stare de ebrietate; pârâtul o contactează telefonic, când dorește, numai pentru a o amenința, speria, injuria și calomnia, astfel încât trăiește într-o continuă stare de temere pentru integritatea propriei vieți, dar și a minorei; în prezent, din câte cunoaște, pârâtul locuiește împreună cu sora sa, cu chirie, nu are o locuință stabilă, locuind câteva luni la locuințele pe care sora acestuia le închiriază; în prezent are o nouă relație și dorește să se căsătorească în curând, iar de la momentul despărțirii de pârât, aceasta a amenințat-o în permanență că îi va tăia gâtul în momentul în care va fi cu altcineva. Reclamanta a arătat că în data de 05.01.2015, în urma unui telefon primit din partea acestuia, a hotărât să se întâlnească personal cu pârâtul, împreună cu viitorul soț, pentru a-i comunica acestuia că urmează să se căsătorească. În acest sens, reclamanta a menționat că au hotărât să se întâlnească într-un loc public, întrucât se temea de o posibilă reacție a acestuia, și din același raționament a mai rugat o altă persoană să-i însoțească. Reclamanta a precizat că în momentul în care i-a comunicat pârâtului intenția sa, acesta a început să o amenințe că îi va tăia gâtul, a insultat-o și a calomniat-o, iar viitorului soț i-a spus că îi va băga cuțitul în ceafă. Reclamanta a menționat că a formulat două plângeri penale și una în data de 13.09.2013, înregistrată sub nr._/P/2013 (pentru lovire și amenințare), iar alta înregistrată sub nr. 339/03.02.2015 (pentru amenințare) aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, însă până la acest moment nu are cunoștință de vreo soluție pronunțată.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri: plângerea penală nr. 339/03.02.2015, certificat de naștere, act de identitate.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La primul termen de judecată instanța a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 5 lit. c rap. la art. 3 din Legea 217/2003 și a reținut cauza în pronunțare asupra acestui aspect.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la admisibilitatea cererii, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel cum a fost modificată și republicată, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri”. Sensul dat noțiunii de „membru de familie” este arătat în prevederile art. 5 lit. c) din același act normativ, care stabilește că în sensul prezentei legi, prin membru de familie, se înțelege: c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dinte soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
Reținând aceste dispoziții legale, precum și situația de fapt precizată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, în sensul că aceasta cu pârâtul au stabilit relații asemănătoare acelora dinte soți, conviețuind în perioada 2007-martie 2009, iar din luna martie 2009 părțile s-au separat, instanța constată că cererea formulată de reclamantă, în sensul emiterii ordinului de protecție, este inadmisibilă, nefiind aplicabile raporturilor juridice dintre părți prevederile Legii nr. 213/2003.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că legea specială este aplicabilă, întrucât se urmărește prin cererea formulată și ocrotirea minorei, instanța constată că susținerea nu se confirmă prin cererea formulată de reclamantă, întrucât aceasta nu a precizat ca victimă a agresiunilor pârâtului pe minoră, ci doar pe reclamantă, iar în expunerea motivelor pentru solicitarea emiterii ordinului de protecție, acolo unde reclamanta detaliază faptele de violență care ar fi fost exercitate de pârât, nu precizează faptul că pârâtul ar fi exercitat acte de violență de vreun fel asupra minorei și care ar fi consecințele acestor fapte. Menționează reclamanta că există o situație de risc pentru minoră, respectiv aceea că pârâtul o poate lua de la grădiniță, întrucât este tatăl biologic al acesteia, însă nu precizează în ce constă acest risc. Astfel, instanța constată că atât petitul cererii, cât și motivarea acesteia nu determină a se reține că s-a solicitat emiterea unui ordin de protecție și în favoarea minorei, considerată ca fiind victimă a agresiunilor pârâtului, ci că s-a solicitat emiterea ordinului de protecție doar pentru reclamantă.
Pentru aceste considerente, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta O. R. M., cu domiciliul ales la SCPA „D. și R.”, cu sediul în București, ., ., Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul S. G., cu domiciliul în București, .. 4, ., ., Sector 6, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei.
Cu apel în 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red.TFA/5ex./18.02.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 1408/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1261/2015. Judecătoria... → |
|---|
