Pretentii. Sentința nr. 1408/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1408/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1408/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1408
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: S. M.
GREFIER: O. H.
Pe rol pronuntarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, privind pe reclamantul P. C. D., în contradictoriu cu pârâta D. M..
Dezbaterile si susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise si având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015 si respectiv 20.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.02.2012, reclamantul P. C. D., prin procurator M. V. E. a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie încheiată la data de 26.07.2009 și desfăcută prin sentința civilă nr. 5965 din 22.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ . Mai arată că anterior încheierii căsătoriei a trăit în concubinaj cu pârâta, din anul 1999, deci timp de aproape 10 ani. Încă de la începutul concubinajului lor, aceștia au locuit efectiv și continuu la adresa din str. ..36, ap. 9, ., sector 1 București, apartament ce îi aparținea numitei A. C., persoană în vârstă și cu handicap locomotor, pe care amândoi și-au luat obligația de a o îngriji până la decesul său. Ulterior, la data de 20.12.2004, între concubina sa și A. CONSTANTA a intervenit contractul de întreținere autentificat sub nr. 4515 prin care A. C. transmite nuda proprietate cu rezervarea dreptului de uzufruct viager asupra apartamentului către pârâtă. Numita A. C. a decedat la data de 13.03.2007. Din anul 1999 și până în anul 2007, data decesului bătrânei, reclamantul și pârâta au locuit împreună și tot împreună au avut grijă să isi asume obligațiile incluse în contractul de întreținere nr.4515 din 20.12.2004. Se mai arata că, în toată perioada cât a locuit la A. C., reclamantul s-a ocupat preponderent de partea materială, în sensul că acesta i-a achiziționat medicamentele necesare, i-a asigurat cele necesare traiului, a plătit cheltuielile de întreținere și utilitățile apartamentului, iar după decesul acesteia tot din fondurile sale materiale a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare. Aceasta deoarece veniturile pe care el le obținea erau net superioare celor ale pârâtei, care nu avea un loc de muncă stabil, ci sporadic. Cheltuielile făcute de el în întreținerea bătrânei au avut drept scop comun ca după decesul bătrânei el și pârâta să fie beneficiari împreună ai apartamentului, cu atât mai mult cu cât urmau să se căsătorească. Reclamantul a menționat că poate considera pe bună dreptate, că încă din perioada concubinajului pârâta a avut un scop ascuns, în sensul de a profita material de ajutorul dat de reclamant, cu scopul de a încheia ulterior contractul de întreținere, doar pe numele ei pentru a fi unica beneficiară de pe urma acestui contract și nerecunoscând ajutorul material substanțial pe care el i l-a acordat. Mai arătă faptul că prin îmbunătățirile pe care le-a adus apartamentului a crescut substanțial valoarea acestuia, îmbunătățiri care au constat în: montaj termopan, în tot apartamentul, în valoare de 3300 lei; montaj gresie și faianță, (manoperă și materiale) în valoare de 7400 lei; rașchetat și paluxat parchetul, în valoare de 1000 lei; montat ușă metalică în valoare de 700 lei; montat cabină de duș în valoare de 1000 lei; achiziționat mobilier de baie (dulăpior și lavoar) în valoare de 400 lei; achiziționat oglindă de baie în valoare de 500 lei; montat vas WC în valoare de 100 lei; montat rezervor WC în valoare de 100 lei; montat oglindă în valoare de 400 lei; zugrăvit apartament (manoperă și materiale) în valoare de 7000 lei; schimbat instalații sanitare (chiuvetă și robineți) în valoare de 1700 lei; montat aplice în toată casa în valoare de 300 lei.
De asemenea, în timpul concubinajului a achiziționat prin contribuția sa majoră următoarele bunuri: aparatură electrică și electrocasnică după cum urmează: televizor cu plasmă și calculator în sumă totală de 6000 lei; un fier de călcat de 200 lei; un DVD în valoare de 200 lei; un aragaz în valoare de 500 lei. A mai achiziționat următoarele bunuri: un ceas de mână bărbătesc din aur în valoare de 1500 lei; bijuterii în valoare de 2600 lei; o statuetă, o icoană, un storcător de fructe toate în valoare de 500 lei; perdele pentru sufragerie și dormitor în valoare de 700 lei; a mai achiziționat din fondurile sale proprii următoarele bunuri și a mai făcut următoarele cheltuieli: i-a cumpărat pârâtei rochie de mireasă și verighete în sumă totală de 2800 lei; a cumpărat îmbrăcăminte părinților pârâtei pentru nunta lor, în valoare de 1000 lei; defuncta A. C. a avut un proces la Judecătoria Găiești, care a fost pierdut, motiv pentru care a făcut memoriul la Strasbourg, și pentru care a cheltuit 20.000 lei; pârâta și-a adus sora de la Suceava la ei acasă, ocazie cu care s-a cheltuit suma de 2000 lei întrucât a locuit la ei trei luni și a și divorțat motiv pentru care ei a plătit cheltuielile de divorț; pârâta l-a adus apoi pe fratele ei acasă la ei în luna iulie 2007, a locuit un an la ei, pe cheltuiala lor neavând serviciu și nici alte venituri, cheltuindu-se suma de 10.000 lei; fratele pârâtei a fost internat în decembrie 2007 pentru care părțile au cheltuit 1400 lei;
Reclamantul solicită ca pârâta să-i achite valoarea convorbirilor telefonice Vodafone al cărui abonament chiar dacă este pe numele sau l-a utilizat și folosit exclusiv ea, astfel că îi datorează suma de 1700 lei.
Mai arata că pentru achiziționarea diverselor bunuri necesare casei lor a contractat un credit bancar în valoare de 9000 lei pe care l-a achitat doar el în totalitate în anul 2011 și altul în valoare de 10.000 EURO, credite bancare ale căror rate le-a achitat doar el și pentru care mai este încă dator până în anul 2017.
Se mai arata ca poate demonstra cu martori faptul că venitul său lunar pe care îl aducea în casă era de 5000 lei deoarece lucra și fără forme legale la diferite firme, spre deosebire de pârâtă care nu avea venituri constante, iar atunci când lucra venitul său era foarte mic. Datorită contribuției sale majore la achiziționarea tuturor bunurilor în proporție de 90%, solicita ca aceste bunuri să-i fie atribuite pârâtei, cu obligarea acesteia de a-i plăti sulta corespunzătoare, având în vedere că după divorțul lor acestea au rămas în folosința exclusivă a pârâtei. Legat de apartamentul lor, după desfacerea căsătoriei a convenit cu pârâta ca la înstrăinarea bunului aceasta să îl despăgubească cu suma de 10.000 EURO. Deși a aflat întâmplător că parata a înstrăinat apartamentul din litigiu prin act de vânzare-cumpărare nu și-a respectat promisiunea dată de a îl despăgubi cu cei 10.000 EURO, așa cum au stabilit după divorț. Cu privire la imobilul din litigiu, deși conform practicii judiciare în materie, concubinii nu pot fi considerați în baza legii proprietari în devălmășie asupra bunurilor comune, munca în comun a concubinilor poate să ducă la constatarea existenței dreptului de proprietate în indiviziune asupra bunurilor dobândite, în raport de contribuția fiecăruia în parte și de existența unei convenții cu privire la achiziționarea lor. Problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii este o chestiune de fapt care se rezolvă pe baza probelor administrate, iar întinderea drepturilor lor asupra acestor bunuri urmează a fi determinată în conformitate cu partea de contribuție a fiecăruia la achiziționare. Chiar dacă unul dintre viitori soți, conform practicii judiciare în materie, achiziționează un imobil pe numele său, dar cu contribuția și a celuilalt, ambii convenind ca imobilul să devină bun comun în devălmășie de la data căsătoriei lor, convenția astfel încheiată este valabilă, fiind vorba de o convenție sub condiție, care operează de la data căsătoriei părților. Prin urmare, soțul netitular trebuie să facă dovada contribuției efective precum și a unei înțelegeri. În conformitate cu art. 172 (1) Cod procedură civilă, solicita instanței să pună în vedere pârâtei, să depună la dosarul cauzei actul de vânzare-cumpărare al imobilului în litigiu.
Față de cele prezentate și dovedite cu probele administrate în cauză, solicită să-i fie admisa acțiunea așa cum a fost formulată și să se dispună partajarea bunurilor în proporție de 90% pentru el și 10% pentru pârâtă, în sensul obligării pârâtei la plata sultei corespunzătoare. De asemenea, solicită ca pârâta să fie obligată la plata sumei cheltuite de reclamant pentru îmbunătățirile aduse imobilului în valoare de 23.900 lei. Cu privire la imobilul din litigiu solicită ca pârâta să fie obligată a-i achita1/2 din valoarea de vânzare a imobilului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 alin. 1 Cod familie, raportat la art. 30 Cod familie.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei pe aspectul bunurilor partajabile, martori, expertiză bunuri mobile, expertiză tehnică construcții pentru stabilirea valorii îmbunătățirilor aduse imobilului, și a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: propunere pentru rambursare debit, somație de plata, sentința civila nr. 5965/22.04.2009 pronunțata de Judecătoria Sector 1 Bucuresti în dosar nr._, contract de întreținere autentificat sub nr. 4515/20.12.2004, încheiere nr._/27.11.2006 eliberata de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara sector 1, decizie nr._/31.08.2005 eliberata de Casa Teritoriala de pensii Bucuresti, sector 1, angajament de plată din 22.11.2011, detalii privind efectuarea plății, notificare de plata, factura Vodafone, carnet de munca, grafic de rambursare PIRAEUS BANK, carte de identitate reclamant, contract de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum, grafic de rambursare, factură Altex și bon fiscal din 05.06.2008, factură avans tâmplărie PVC din 23.09.2005, factura fiscala din 27.05.2008 și bon fiscal din 27.05.2008, factura fiscala nr._ din 30.08.2005 și chitanța din aceeași data, contract pentru prestări servicii Vodafone din 31.01.2008, adeverința emisă de . CRISTOBAL SRL, act de identitate al mandatarului și al paratei, angajament de plată din 22..11.2011, ordine de deplasare, extras de cont din 12.02.2009.
Reclamantul a formulat la data de 06.04.2012 precizări, prin care a arătat, cu privire la îmbunătățirile solicitate, faptul că acestea constau în: montaj terpoman, în valoare de_ lei; montaj gresie și faianță, (manoperă și materiale), în valoare de 7400 lei; rașchetat și paluxat parchetul în valoare de l000 lei; montat ușă metalică în valoare de 700 lei; montat cabină de duș în valoare de l000 lei; achiziționat mobilier de baie (dulăpior și lavoar), în valoare de 400 lei; achiziționat oglindă de baie în valoare de 500 lei; montat vas WC în valoare de l00 lei; montat rezervor WC în valoare de l00 lei; montat oglindă în valoare de 400 lei; zugrăvit apartament (manoperă și materiala) în valoare de 7000 lei; schimbat instalații sanitare chiuvetă și robineți ), în valoare de 1700 lei; montat aplice în toată casa, în valoare de 3oo lei. Valoarea totală a acestor îmbunătățiri este de 23.900 lei. Cu privire la bunurile dobândite de părți în timpul concubinajului, precum și valoarea acestora, reclamantul a arătat următoarele: televizor cu plasmă și calculator, în sumă totală de 6000 lei; fier de călcat în valoare de 200 lei; DVD în valoare de 200 lei; aragaz în valoare de 500 lei; un ceas de mână bărbătesc din aur, în val. de 1500 lei bijuterii în valoare de 2600 lei; o statuetă, o icoană, un storcător de fructe,toate în valoare de 500 lei; perdele pentru sufragerie și dormitor, în valoare de 700 lei; Valoarea totală a acestor bunuri se ridică la suma de:_ lei. Cu privire la cheltuielile făcute doar din fondurile reclamantului, acesta a arătat că acestea se compun din: i-a cumpărat pârâtei rochie de mireasă și verighete, în sumă totală de 2800 lei; a cumpărat îmbrăcăminte,părinților pârâtei, pentru nunta acestora, în valoare de l000 lei; defuncta A. C. a avut un proces, la Judecătoria Găești pentru care a cheltuit 20.000 lei; pârâta și-a adus sora de la Suceava la ei acasă, ocazie cu care a cheltuit suma de 2000 lei; pârâta l-a adus pe fratele său acasă pentru care a cheltuit suma de l0.000 lei; fratele pârâtei a fost internat în decembrie 2007, pentru care a cheltuit suma de 1400 lei; suma de 1700 lei, ce reprezintă valoarea convorbirilor telefonice VODAFONE telefon folosit exclusiv de pârâtă, valoarea totală a acestor cheltuieli se ridică la suma de 38.900 lei. Pentru achiziționarea diverselor bunuri necesare casei, reclamantul a contractat două credite bancare, după cum urmează: unul în valoare de 9000 lei, pe care l-a achitat doar acesta în totalitate, în anul 2011 și altul în valoare de l0.000 euro, ale căror rate le-a plătit și le plătește numai acesta lunar, credit care se va finaliza în anul 2017. Valoarea totală a celor două credite este de 52.000 lei. Cu privire la apartamentul dobândit împreună cu pârâta, reclamantul a solicitat să îi fie atribuită sulta corespunzătoare cotei de 50 % din valoarea de vânzare a acestuia, deoarece nu cunoaște valoarea de vânzare a imobilului, în temeiul art.172 Cod procedură civilă, a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei să aducă la dosarul cauzei actul de vânzare-cumpărare după care va timbra corespunzător. Reclamantul a arătat faptul că în total contribuția sa la dobândirea bunurilor este în proporție de 90 %, iar deoarece aceste bunuri au rămas în posesia pârâtei, a solicitat ca pârâta să-i plătească sulta corespunzătoare, iar bunurile să-i fie atribuite pârâtei. Cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului și cheltuielile enumerate mai sus, reclamantul a solicitat să-i fie plătită sulta corespunzătoare în cuantum de 90 %. Cu privire la creditele bancare contractate pe numele său, fiind plătite numai de acesta pentru achiziționarea bunurilor, reclamantul a solicitat ca sumele plătite la Bănci să-i fie restituite în totalitate, având în vedere faptul că bunurile achiziționate cu acești bani au rămas în posesia pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția calității procesuale pasive cu privire la sumele pretinse a fi fost cheltuite cu terțe persoane străine de proces, iar pe fondul cauzei să se respingă cererea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul P. C. D. se solicita partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Având în vedere aspectele de fapt și de drept ale situației deduse judecății, dispozițiile legale incidente în cauza, probele ce urmează a fi administrate și susținerile reclamantului, pârâta a considerat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată pentru următoarele considerente, în prealabil, având în vedere petitul acțiunii și situația concretă dedusă judecății, pârâta a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că reclamantul a solicitat, în realitate, partajarea unor bunuri care nu au fost dobândite în timpul căsătoriei de numai 9 luni cu acesta, ci a unor bunuri pretins a fi fost dobândite în perioada de concubinaj la care reclamantul a susținut - neîntemeiat - că ar fi contribuit financiar. Or, în aceste condiții, având în vedere dispozițiile legale incidente la momentul respectiv, pârâta a învederat faptul că reclamantul putea dobândi, cel mult, un drept de creanță și nu un drept real, imprescriptibil. Astfel, pârâta a arătat că în cazul soților care anterior au trăit în relații de concubinaj nu funcționează prezumția de comunitate de bunuri înscrisă în art. 30 alin. 3 Codul familiei, părțile având numai un drept de creanță. În același sens s-a pronunțat în mod constant și practica judecătorească care a statuat faptul că „Prezumția de comunitate asupra bunurilor, stabilită prin art. 30 din Codul familiei, se aplică numai bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei lor, fără a se putea aplica și la cele dobândite în timpul concubinajului. Această dispoziție legală nefiind aplicabilă în ce privește pe concubini, consecința este că ei nu sunt socotiți, în baza legii, proprietari în codevălmășie asupra bunurilor dobândite în perioada conviețuirii: (Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 457 din 13 martie 1986). „Regimul comunității de bunuri nu folosește concubinilor în cazul cărora bunurile dobândite devin proprietatea acestora, pentru fiecare în proporția în care a contribuit la achiziționarea lor, indiferent pe numele căruia s-a făcut actul de cumpărare.” Întrucât, în speță, imobilul a fost dobândit în proprietate de pârâtul F.I. la data de 13 noiembrie 1978, dată la care părțile în litigiu nu numai că nu erau soți, dar nici nu aveau raporturi de concubinaj, se constată că nemișcătorul are regimul juridic de bun propriu al pârâtului și pe cale de consecință greșit a fost introdus de instanțe în masa de împărțit, adică în categoria bunurilor comune. Deoarece reclamanta nu a putut dobândi asupra nemișcătorului un drept real, ci a devenit titulara unui simplu drept de creanță asupra ratelor achitate atât pentru perioada concubinajului, cât și pe durata căsătoriei în rejudecare, instanța de trimitere va dispune administrarea de dovezi în vederea stabilirii cu exactitatea perioadei în care părțile au întreținut atari relații în afara căsătoriei, întrucât,de stabilirea aceste, situațiuni de fapt, depinde întinderea (cuantumul) dreptului de creanța la care este îndreptățită reclamanta." (ICCJ Secția civila și de proprietate intelectuala, Decizia nr. 7140/15.12.2004). „În cazul soților care anterior au trăit în relații de concubinaj nu funcționează prezumția de comunitate de bunuri înscrisă în art. 30 alin. 3 Codul familiei. Dacă o persoana a pus la dispoziția concubinului ei o suma de bani care sa o investească . persoanei respective este un drept de creanța." (Secția civila a Curții de Apel Cluj, Decizia nr. 83/2001 din_ ). „În condițiile în care prevederile art. 30 Codul familiei sunt de stricta interpretare, acestea se aplica exclusiv bunurilor dobândite de soți, neputând fi extinse și în favoarea concubinilor. În aceste condiții reclamanta are eventual un drept de creanța a cărei valoare urmează a fi dovedita pe calea unei acțiuni în pretenții și nu în cadrul fixat de o acțiune în constatare, în condițiile în care partea are deschisa calea unei acțiuni în realizare." (Secția civila a Curții de apel Oradea, Decizia nr. 510/1998 din_ ). În aceste condiții, având în vedere natura bunurilor pentru care reclamantul solicita partajul, data pretinsei lor dobândiri și dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, pârâta a considerat că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris, acțiunea urmând a fi respinsă în consecința.
În ceea ce privește sumele pretins a fi fost cheltuite de reclamant cu terțe persoane străine de proces, pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia. În acest sens a arătat faptul că, prin acțiunea sa, reclamantul solicita partajarea unor creanțe născute din pretinsa plata de către el a unor sume de bani către defuncta A. Constanta, către sora sa, fratele său, părinții săi. Or, având în vedere că aceste sume de bani, chiar dacă ar fi fost reale, nu intra în categoria bunurilor comune achiziționate împreună cu pârâta ci, cel mult, drepturi de creanță față de o . terțe persoane, pârâta a considerat că în mod eronat reclamantul solicita partajarea acestor datorii cu aceasta, ea nefiind beneficiara pretinselor plăți făcute de reclamant.
Pe fondul acțiunii, pârâta a solicitat respingerea acesteia în integralitate ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: în principal a arătat că în mod eronat solicita reclamantul partajarea bunurilor enumerate în acțiune ca fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei, întrucât, după cum se poate lesne observa, toate bunurile indicate au date de dobândire anterior încheierii căsătoriei acestora la data de 26.07.2008.În al doilea rând, reclamantul trece cu vederea faptul că multe dintre bunurile enumerate au calitatea de bunuri proprii ale pârâtei, ele neintrând în categoria bunurilor comune, precum este cazul apartamentului nr. 9 din .. 36, care este proprietatea acesteia exclusiva, fiind dobândit de aceasta prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 4514/2004 de la A. Constanta. Având în vedere caracterul personal și netransmisibil al unei astfel de convenții, pârâta a arătat că la data perfectării contractului nu era căsătorită cu reclamantul iar daca numita A. Constanta dorea sa transmită proprietatea și către reclamant putea menționa acest aspect în convenție. De asemenea, pârâta a arătat că pe întreaga perioada cât a trăit persoana întreținută nu a existat nicio împrejurare care să o împiedice să-și respecte obligația asumată, cu atât mai mult cu cât încă din anul 1994 îi acorda acesteia îngrijire în baza unui contract de muncă încheiat cu Inspectoratul de stat teritorial pentru handicapați. Având în vedere că pârâta încasa o retribuție în baza contractelor de întreținere și, totodată, presta și alte activități remunerate (la ., respectiv la . SRL) iar, pe de altă parte, numita A. Constanta beneficia de pensie și de indemnizație de handicap, susținerile reclamantului potrivit cărora el ar fi fost implicat în susținerea materiala a numitei A. Constanta apar ca vădit netemeinice. Pârâta a învederat și faptul că reclamantul a fost șomer o bună perioadă de timp, primind exclusiv numai ajutor de șomaj. Cât privește îmbunătățirile aduse imobilului apartament nr. 9 din .. 36, acestea au fost realizate din banii pârâtei și în niciun caz ele nu pot reprezenta 90% din valoarea sa, cum încearcă să acrediteze reclamantul. Astfel, pârâta, nu numai că deținea sursele financiare necesare realizării îmbunătățirilor respective dar, totodată, din înscrisurile aflate la dosar nu reiese ca reclamantul ar fi contribuit la îmbunătățire aduse respectivului apartament (în facturile depuse la dosar nefiind indicata locația). Pârâta a precizat că mai mult, o . costuri indicate de reclamant în acțiune sunt complet eronate și artificial crescute, precum: costul montării geamurilor de termopan a fost de 2200 lei nu de 3300 lei; costul montajului gresiei și faianței a fost de 600 lei nu de 7400 lei, manopera fiind gratuit realizata de fratele acesteia: rașchetatul parchetului a costat 900 lei și nu 1000 lei; ușa metalica de la intrare a costat numai 700 lei; montajul cabinei de dus a costat 500 lei și nu 1000 lei; oglinda din baie a costat 300 lei și nu 500 lei; zugrăvitul apartamentului a costat 5000 lei iar nu 7000 lei, instalațiile sanitare au costat 1000 lei iar nu 1700 lei; mobila de bucătărie a costat 827 lei; fierul de călcat a fost primit de pârâtă drept cadou de la firma Real Estate; aragazul a costat 500 lei și a fost achiziționat de numita A. Constanta, la fel și storcătorul de fructe în valoare de 200 lei; nu exista niciun ceas bărbătesc de 1500 lei; icoana a fost primita cadou de la nași; verighetele au fost luate de reclamant; nu a folosit telefonul reclamantului. Cât privește împrumuturile contractate de reclamant, pârâta a arătat că sumele au fost folosite în principal de către reclamant, inclusiv pentru achiziționarea autoturismului marca Opel pe care reclamantul și l-a cumpărat.
În concluzie, pentru toate motivele învederate, pârâta a considerat că reclamantul nu a avut niciun fel de contribuție la dobândirea bunurilor mai sus menționate, motiv pentru care a solicitat instanței respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod proc. civilă
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba testimonială.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, să fie respinsă, având în vedere faptul că divorțul acestora a fost pronunțat de Judecătoria Sector 1 București la data de 22.04.2009, prin Sentința civilă nr.5965, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 07.02.2012. Prin urmare, reclamantul este în termenul legal de prescripție de trei ani, termen care începe să curgă de la data pronunțării sentinței de divorț, adică de la data de 22.04.2009, în acest sens acțiunea prezentă fiind depusă cu două luni și 15 zile înainte de împlinirea termenului de prescripție. De altfel, prezumția comunității de bunuri instituită de art. 30 alin. 3 Cod familie nu are caracter absolut, ci numai relativ, ceea ce înseamnă că legiuitorul a recunoscut soțului interesat posibilitatea combaterii ei prin orice mijloc de probă. În cazul în care unul din viitorii soți achiziționează un imobil pe numele său dar cu contribuția substanțială a celuilalt, ambii convenind ca imobilul să devină bun comun în devălmășie de la data căsătoriei lor, convenția astfel încheiată este valabilă, fiind vorba în acest caz de o convenție sub condiție. Reclamantul a menționat că încă de la începutul concubinajului lor, acesta și pârâta au locuit efectiv și continuu la adresa din București .. 36 ap. 9, ., sector 1 București, concubinaj care a început în anul 1999. Reclamantul a precizat că la 20.12.2004 a intervenit între pârâtă și A. CONSTANTA, contractul de întreținere, iar între 2004-2007, data decesului bătrânei, acesta a avut grijă împreună cu pârâta să își asume obligațiile rezultate din contractul de întreținere. Reclamantul a specificat că poate dovedi că acesta s-a ocupat preponderent de partea materială prin achiziționare de medicamente și în general de toate cele necesare traiului bătrânei, de cheltuielile de întreținere și utilitățile apartamentului, iar după decesul acesteia, reclamantul a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare. Convenția pe care a avut-o cu pârâta a fost ca după decesul bătrânei amândoi să fie beneficiari ai apartamentului cu atât mai mult cu cât urmau să se căsătorească. Deoarece prevederile art. 30 din Codul Familiei se aplică numai bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, aceasta nu împiedică posibilitatea constatării pe baza Convenției tacite sau exprese că bunurile s-au dobândit prin contribuție comună, a cărei mărime fiind o chestiune de fapt, se stabilește prin probe.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, reclamantul a solicitat a fi respinsă motivat de faptul că sumele de bani cheltuite de acesta cu sora, fratele și părinții pârâtei le-a înmânat direct pârâtei la solicitarea sa, astfel încât acesta nu a cunoscut destinația acestor bunuri decât din spusele pârâtei, banii nefiind înmânați de acesta direct altor persoane. Prin urmare, nu putea emite pretenții față de terțe persoane, în condițiile în care banii i-a înmânat direct pârâtei.
Cu privire la apărările formulate de pârâtă pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat a fi respinse ca neîntemeiate, pentru următoarele motive: având în vedere perioada lungă a concubinajului lor, de 10 ani, urmat de căsătoria acestora, la achiziționarea fiecărui bun au convenit împreună ca aceste bunuri să devină comune, iar dacă nu ar fi fost așa pârâta avea posibilitatea să formuleze cerere reconvențională, cu privire la pretențiile ei în legătură cu bunurile proprii. Este evidentă intenția acestora privind bunurile dobândite de ei în timpul concubinajului, având în vedere și intenția de a întemeia o familie, ceea ce s-a și întâmplat la data de 26.07.2008. Reclamantul a reiterat faptul că în imobilul din litigiu a locuit efectiv împreună cu pârâta și defuncta A. C.. Chiar dacă A. CONSTANTA nu l-a menționat în contractul de întreținere, era inevitabil ca acesta să nu participe la întreținerea sa, situație pe care o poate dovedi prin audiere de martori, acesta deoarece pârâta nu avea un loc de muncă stabil, ci doar sporadic și nesemnificativ. În situația în care pârâta a susținut că a lucrat la diverse societăți reclamantul a solicitat să facă dovada acestor angajări, precum și a salariului pe care l-a încasat. Având în vedere contribuția reclamantului majoră la întreținerea bătrânei și a lipsurilor materiale ale pârâtei, este evident că scopul acestora comun a fost ca după decesul bătrânei, ei să beneficieze împreună de apartamentul din litigiu. Cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului din litigiu, reclamantul a menționat următoarele: chiar pârâta recunoaște în întâmpinare că apartamentului i s-au adus o . îmbunătățiri dar refuză să recunoască că acestea au fost realizate exclusiv pe cheltuiala acestuia. Dacă îmbunătățirile au fost făcute pe cheltuiala sa, reclamantul a solicitat ca pârâta să facă dovada veniturilor realizate și dovada cu înscrisuri a lucrărilor efectuate pe banii săi. Cu privire la evaluarea făcută de reclamant a costurilor îmbunătățirilor, aceasta va fi rezolvată prin expertiza de specialitate solicitată de acesta prin cererea de chemare în judecată. Reclamantul a precizat că împrumuturile bancare contractate de acesta au avut drept scop tocmai achiziționarea bunurilor necesare casei lor și le-a făcut doar pe numele său tocmai pentru faptul că pârâta nu avea un loc de muncă stabil.Afirmația pârâtei precum că din banii împrumutați la bancă și-ar fi cumpărat un autoturism marca Opel, e total neadevărată și tendențioasă.
Față de cele prezentate mai sus, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor pârâtei și admiterea acțiunii.
La termenul de judecată din data de 10.09.2012, reclamantul a precizat petitul acțiunii, învederând că bunurile comune pentru care solicită partajul se regăsesc la punctele 2 și 5 din precizările depuse de acesta pentru termenul din 30.04.2012, iar cererea de pretenții este formulată la punctele 1, 3 și 4 din aceleași precizări.
În temeiul art.167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu un martor, și proba cu expertiză tehnică construcții și evaluare bunuri mobile, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu un martor, apreciind aceste probe ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei. La ultimul termen de judecată, instanța a revenit asupra probatoriului, constatând că nu mai este utilă administrarea în cauză a probei cu expertiză.
La termenul de judecată din data de 04.02.201, instanța a procedat la audierea martorilor V. M. și D. Tudorița, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. La același termen de judecată, instanța a procedat la administrarea interogatoriilor părților, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La data de 19.02.2013, reclamantul, prin mandatar cu procură specială, a depus la dosar precizări, prin care a formulat o cerere de renunțare la judecarea capătului cinci de cerere, cu privire la bunul imobil apartament, cerere pe care a reluat-o și în concluziile pe fond.
Prin sentința civilă nr. 4643, pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2013, instanța a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect partaj bun imobil apartament, formulată de reclamant, a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, a constatat prescris dreptul material la acțiune cu privire la cererea de constatare a îmbunătățirii montaj tâmplărie PVC, a respins în rest ca neîntemeiată cererea de pretenții cu privire la îmbunătățiri, respectiv montaj gresie și faianță, rașchetat și paluxat parchet, montat ușă metalică, montat cabină duș, achiziționat mobilier de baie, oglindă baie, vas WC, rezervor WC, montat oglindă, zugrăvit apartament, schimbat instalații sanitare, montat aplice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a respins cererea de pretenții având ca obiect sumele de bani cheltuite cu terțe persoane, respectiv 20.000 lei pentru A. C., 1000 de lei îmbrăcăminte pentru părinții pârâtei, 2000 de lei pentru sora pârâtei,_ de lei pentru fratele pârâtei, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată cererea de pretenții cu privire la contravaloare convorbiri telefonice și bunurile mobile rochie de mireasă și verighete, a respins ca neîntemeiată cererea de partaj bunuri mobile, respectiv fier de călcat, DVD, aragaz, ceas de mână bărbătesc din aur, bijuterii, o statuetă, o icoană, un storcător de fructe, perdele pentru sufragerie și dormitor, a respins ca neîntemeiată cererea de pretenții cu privire la conturile bancare, a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 144/22.01.2014 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, s-a admis recursul împotriva Sentinței civile nr. 4643/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._, formulat de recurentul-reclamant P. C. D., s-a casat hotărârea recurată și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 19.12.2014, instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului cu câte un martor pentru fiecare parte, iar la termenul din 06.02.2015, instanța a procedat la administrarea acestei probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca prin cererea sa, reclamantul a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Referitor la partajarea bunului imobil, apartamentul nr. 9 din .. 36, acesta este proprietatea paratei exclusiva, fiind dobândit de aceasta prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 4514/2004 de la A. Constanta., motiv pentru care cererea va fi respinsa, ca neîntemeiată
Cu privire la îmbunătățirile efectuate de reclamant la apartament, acesta nu a dovedit ca a avut resursele necesare realizarii acestora . Mai mult martora paratei, care a fost vecina defunctei A. Constanta, a declarat ca îmbunătățirile la apartament au fost realizate inainte ca reclamantul sa se mute in apartament, de defuncta A. Constanta și ajutată de pârâtă .–fila 23.
Referitor la martora propusa de reclamant, declaratia acesteia nu poate fi retinuta intrucat nu a avut cunostiinta in mod nemijlocit ,ci numai din spusele mamei reclamantului și ale reclamantului –fila 22
Având in vedere ca reclamantul nu a reusit sa dovedeasca pretentiile sale, instanta va respinge cererea, de constatare îmbunătățiri - montare tâmplărie PVC, ca neîntemeiată si cererea de pretenții privind celelalte îmbunătățiri - montare gresie și faianță, rașchetat parchet, montat ușă metalică, cabină de duș ,achiziționat mobilier baie, oglindă baie, vas și rezervor WC, zugrăvit apartament, schimbat instalații sanitare, montat aplice, ca neîntemeiată .
Referitor la suma de _ lei solicitata de reclamant, pentru o pretinsa sustinere a unui proces al numitei A. Constanta, la Strasbourg, nu a fost dovedita de acesta ca banii ar fi fost dati paratei . Din declaratia martorei propusa de reclamant rezulta ca aceasta nu cunoaste daca reclamantul a dat suma respectiva paratei si nu a fost de fata nici cand tatal reclamantului ar fi dat ascestuia aceasta suma de bani –fila 22, motiv pentru care instanta va respinge aceasta cerere, ca neîntemeiată .
Nici cererea de pretenții având ca obiect sumele de bani cheltuite cu părinții pârâtei -1000 lei, sora pârâtei -2000 lei, fratele acesteia-_ lei și A. C. -_ lei, nu a fost dovedita ca ar fi achitat acesti bani paratei si persoanelor mentionate, motiv pentru care instanta o va respinge, ca neîntemeiată .
Intrucat reclamantul nu a formulat probe si nu a dovedit pretentiile sale, asa cum prevad dispozitiile art.1169 c.civ., instanta va respinge ca neintemeiate pretențiile având ca obiect –c/valoare convorbiri telefonice și bunuri mobile –rochie de mireasă și verighete., si partajul de bunuri mobile .
Cererea de pretenții având ca obiect – conturile bancare va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nici unul din contracte nu cuprinde creditele invocate de reclamant .
Avand in vedere cele de mai sus ,instanta va respinge si cererea, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, nefiind dovedită culpa procesuală a pârâtei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, având ca obiect partaj bun imobil, formulată de reclamantul P. C. D., cu domiciliul în ., ., prin procurator M. V. E., CNP_, în contradictoriu cu pârâta D. M., cu domiciliul ales la SCA Ciubota&Roata - P. din Spl. Unirii, nr. 8, .. 2, ., sector 4, CNP_, ca neîntemeiată .
Respinge cererea, de constatare îmbunătățiri - montare tâmplărie PVC, ca neîntemeiată .
Respinge cererea de pretenții privind celelalte îmbunătățiri - montare gresie și faianță, rașchetat parchet, montat ușă metalică, cabină de duș ,achiziționat mobilier baie, oglindă baie, vas și rezervor WC, zugrăvit apartament, schimbat instalații sanitare, montat aplice, ca neîntemeiată .
Respinge cererea de pretenții având ca obiect sumele de bani cheltuite cu părinții pârâtei -1000 lei, sora pârâtei -2000 lei, fratele acesteia-_ lei și A. C. -_ lei, ca neîntemeiată .
Respinge cererea de pretenții având ca obiect –c/valoare convorbiri telefonice și bunuri mobile –rochie de mireasă și verighete, ca neîntemeiată .
Respinge cererea de pretenții având ca obiect – conturile bancare, ca neîntemeiată .
Respinge cererea, având ca obiect partaj bunuri mobile, ca neîntemeiată .
Respinge cererea, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pron.în șed.publică, azi 20.02.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.SM/Thred.OH
4 ex./15.04.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1403/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1212/2015. Judecătoria... → |
|---|
