Ordin de protecţie. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5210/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 5210/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5210
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: B. L.
Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror- D. Duroș
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta I. N. V. în contradictoriu cu pârâtul I. C. M., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat A. A., cu împuternicire avocațială aflată la fila 8 din dosar și pârâtul, reprezentat de avocat G. A. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii și emiterea unui ordin de protecție, fiind în prezența unei violențe psihice asupra copilului. În pofida acestei hotărâri judecătorești nu reușește de 4 ani să-și ia copii de la pârât. Aceștia nu sunt duși la școală, la grădiniță, nu știe dacă sunt la Ulmi sau la București, deoarece nici autoritățile, respectiv Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G. și executorul judecătoresc nu i-au găsit. Singura măsură mai contondentă pe care legea o distinge este protecția. Din discuția avută cu directorul școlii, aceasta a spus că A. dorește să-și vadă mama. Consideră că pârâtul nu are grijă de interesele minorilor. În ceea ce privește consilierea psihologică din cele 10 ședințe la care au participat pârâtul a făcut mai tot timpul scandal. Mai mult, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G. a fost nevoie de intervenția polițiștilor.
Pârâtul, prin apărător, având cuvântul, solicită în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile urgenței. Nu este adevărat faptul că de 4 ani reclamanta nu și-a văzut copii, aceasta este cea care nu dorește să stea de vorbă cu minorele, pentru că, știe unde locuiesc. Chiar reclamanta a intrat în curtea pârâtului, unde cu executorul judecătoresc având o atitudine necuviincioasă, iar minorele văzând atitudinea mamei s-au închis în pivniță, fiind de altfel și consemnat acest aspect de executor. În ceea ce privesc ședințele de consiliere arată că psihologul nu a mai continuat procedura deoarece nu a fost achitat onorariul. Cât privește vremelnicia aceasta nu trebuie probată întrucât există pe rolul instanței o acțiune pe fond.
Din probele administrate rezultă că nu s-a demonstrat niciodată agresivitatea. Reclamanta a înscris minora la școală dar nu a mers niciodată să o viziteze, în prezent minorele locuind la domiciliul tatălui din Ulmi. Reclamanta nu a demonstrat că a fost agresată telefonic și poate că, chiar aceasta are nevoie de o consiliere psihologică.
Pentru aceste considerente, solicită în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii întrucât din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada de pericol a reclamantei sau a copiilor, conform art.24 al.4 din Legea 217/2003.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând constata ca:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 19.05.2015, sub nr._, reclamanta I. N.. V., în contradictoriu cu pârâtul I. C. M., a solicitat,în temeiul disp. art. 23 alin. (1) lit. d, f si h si alin. (3) si art. 24 din Legea nr. 217/2003, emiterea unui ordin de protecție, prin care să se dispună, pe o durata de 6 luni, obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime de 200 m fata de domiciliul si locul de munca al său, precum si unitățile de învățământ ale minorelor I. A. M. si I. M. C.; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu ea si minorele; să-i fie încredințate ei minorele; Obligarea pârâtului de a urma un program de consiliere psihologica/psihoterapie și la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că, pârâtul este fostul său soț, motiv pentru care, conform disp. art. 5 lit. b) din Legea nr. 217/2003, acesta are calitate procesuală pasivă.
A mai arătat reclamanta că,prin Sentința nr. 10.092/06.12.2013, pronunțata de Judecătoria sector 6 in dosar nr. 22._, definitiva prin Decizia nr. 828A/18.06.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a III-a civila, si irevocabila prin Decizia nr. 276/06.03.2015, pronunțata de Curtea de Apel București a fost desfăcută căsătoria încheiată între ea și pârât. O data cu divorțul, prima instanța a dispus, si cele de control judiciar au menținut, ca locuința minorelor sa fie la domiciliul său si autoritatea părinteasca sa se exercite in comun.
Prin Decizia civila nr. 309R/05.02.2013, pronunțata de Tribunalul București - Secția a IV-a civila in dos. nr._, având ca obiect ordonanța președințiala, instanța a modificat in tot sentința recurata si a dispus ca locuința minorelor sa fie stabilita provizoriu la domiciliul său, precizând că, prima instanță stabilise locuința la parat si îi încuviințase un program de legături personale.
In contextul celor de mai sus, indiferent ca se referă la programul de legături personale de care a beneficiat o scurta perioadă, ori la măsura de stabilire a locuinței minorelor la domiciliul său, cert este că,in pofida tuturor demersurilor efectuate, nu a avut acces la copii si, pe cale de consecința, niciodată nu i-a putut lua de la parat. Aceste aspecte au fost reținute de instanța de recurs in ordonanța președințiala: “tatăl încercând sa inducă copiilor un sentiment de respingere fata de mama”; “tatăl, prin comportamentul sau, a încercat ca treptat sa o excludă pe mama din viața celor doua minore, fapt pe care l-a reușit”; “de aproximativ un an, de când a luat minorele la domiciliul părinților săi din . reușit sa îndepărteze treptat copiii de mama”; “deși a solicitat sa fie stabilita la el locuința minorelor (in . paterni n.n.), acesta nu se ocupa deloc de copii, aceștia fiind lăsați in grija unei bone ”.
Același tip de comportament a fost reținut de instanță si in cadrul procesului de divorț, prima instanța - “reclamantul-parat prin acțiunile si inițiativele sale, discreditează mama si acțiunile acesteia, inducând minorelor imaginea unei mame agresor”; instanța de apel - “tot acest comportament al tatălui se înscrie in sfera abuzului emoțional exercitat asupra copiilor” instanța de recurs pe fondul stabilirii locuinței la domiciliul său in recursul la ordonanța - “reclamantul-parat nu a înțeles nici pana la acest moment sa se conformeze dispozițiilor respective ”,
Reclamanta a precizat că a făcut acest scurt preambul pentru ca instanța sa aibă cunoștința de situația premisa, adică de contextul in care s-au săvârșit actele de violenta in familie de către pârât, precum si istoricul acestora. Totodată, a învederat faptul ca ea, pe fondul unor violente fizice exercitate repetat asupra sa, a mai promovat o acțiune având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, dar, pe care, la insistentele paratului, a înțeles sa o retragă. Respectiva acțiune a făcut obiectul dosarului nr. 14._ al Judecătoriei sector 6, ea renunțând la acțiune doar pentru că pârâtul își luase angajamentul ca îi va da copiii la domiciliul său. Violentele la care a făcut trimitere sunt dovedite cu certificatele medico-legale eliberate la vremea respectiva, cu precizarea ca a fost victima a violentelor fizice nu doar din partea pârâtului, ci si din partea prietenei/concubinei acestuia, C. I. L., precum si a bunicului patern. În urma agresiunilor exercitate asupra sa i-au fost emise certificatele medico-legale care au constatat violentele fizice a căror victima a fost, documente care atestă nu doar câteva dintre încercările nereușite de a intra in contact cu copiii pentru a-i lua la domiciliul său, ci si tot atâtea nerespectări ale unor hotărâri judecătorești, opoziția pârâtului nefiind doar vădita, ci si constant violenta, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale si constatările medicului legist fiind extrem de elocvente din aceasta perspectiva.
Pentru ca instanța sa aibă imaginea de ansamblu, a arătat că, dealungul timpului, acțiunile paratului nu s-au rezumat doar la violente fizice, acesta susținând la un moment dat ca si-a abuzat sexual fiica cea mare, pe A.. Desigur, absurdul si grotescul acestei acuze au fost demonstrate la vremea respectiva, dar modul de comportament si conduita procesuala a pârâtului au rămas.
A mai arătat reclamanta că într-o alta împrejurare, din 13.09.2012, paratul a apelat serviciul de urgenta 112 spunând ca este leșinată in casa, deoarece nu a răspuns la telefon. Întâmplarea a făcut însă ca la acel moment, când au venit pompierii, medicii si polițiștii, ce fuseseră alertați in acest mod abuziv, sa fie acasă, in caz contrar, probabil ca ușa i-ar fi fost distrusa justificat, dar pe baza unei alerte nu doar nejustificate, ci si mincinoase de-a dreptul. La solicitarea instanței, in cadrul probei cu înscrisuri, Brigada de Pompieri Păcii poate comunica Procesul Verbal nr. 135/13.09.2012.
Cea mai recenta violenta fizica la care a fost supusă, de aceasta data însă, din partea bunicului patern, a fost cu ocazia deplasării la domiciliul acestuia in cadrul executării silite, la data de 22.07.2014, când a fost împinsa cu atâta brutalitate de către acesta, încât in urma impactului a îndoit ușa autoturismului jandarmilor ce însoțeau executorul judecătoresc. Atât jandarmii, cat si cei de la serviciul de urgenta de asemenea pot elibera la solicitarea instanței înscrisuri in acest sens, incidentele fiind reținute de aceștia. De altfel, . la care a fost supusa este consemnata in PV încheiat de executorul judecătoresc R. Marínela in cadrul dos. de executare nr. 247/OR/2013. Pentru aceste fapte bunicul patern a fost sancționat cu amenda, iar jandarmii au înregistrat plângere penala la Politia Ulmi pentru distrugere, respectiv deteriorarea portierei.
O alta întâmplare, dar care le-a depășit cu mult in gravitate pe toate celelalte, a fost aceea in care a fost pur si simplu acostata pe . de etnie rroma care i-a pus efectiv cuțitul la gat, spunându-i răspicat “fa, daca mai cauți fetele, data viitoare te linșez”. Aceasta replica a fost urmata de doua lovituri puternice peste fată, iar certificatul medico-legal eliberat cu acea ocazie atesta .. In urma acestui incident periculos, a înregistrat plângerea penala nr._/2011, care din păcate, a rămas fără rezultat, organele de politie nereușind sa identifice respectiva persoana. Având in vedere violentele fizice prezentate si amenințarea directa cu moartea, a considerat ca nu mai trebuie detaliate multitudinea violentelor verbale a căror victima a fost, multe dintre ele in prezenta copiilor.
O mica parte din violentele verbale la care a fost supusa in prezenta copiilor sunt consemnate in PV-ul încheiat de executorul judecătoresc si indicate mai sus. Tot in acest act este s-a menționat că fetițele nu sunt lăsate sa vina la ea, opoziția ferma din ziua respectiva aparținând bonei copiilor si bunicului patern, pârâtul nefiind prezent de aceasta data.
Reclamanta a arătat că a descris aceste evenimente, pe de o parte, pentru a dovedi posibilitatea reala ca aceste violente fizice directe sa se repete, iar pe de alta parte, pentru a demonstra ca nu securitatea sa a pus-o in prim plan in încercările de a-i lua copiii, ci siguranța si stabilitatea acestora.
Daca a reușit sa-și stăpânească teama acuta si permanenta atunci când a fost vorba de viața sau integritatea sa fizica, nu același lucru îl poate face atunci când este vorba de copii.
Actele de agresiune pe care le-a adus in mod distinct in atenția instanței prin prezenta acțiune, se adăuga violentelor psihice si fizice învederate, încadrându-se in prevederile art. 4 lit. a, b, c si f din Legea nr. 217/2003.
În ceea ce privește violenta sociala, pentru că ipoteza legală conține mai multe variante ale acestui tip de violentă, reclamanta a învederat că a adus in atenție tezele privind impunerea izolării persoanei de familie si, in mod special, interzicerea frecventării instituției de învățământ.
A considerat că, nu trebuie argumentată detaliat nevoia imperioasa a oricărui copil de a avea acces efectiv la educație, la controale medicale periodice, precum si la ambii săi părinți, inclusiv familiile extinse ale acestora.
A precizat reclamanta că, minora Ionița M. C. nu a fost dusa la grădiniță, deși in toamna acestui an urma sa înceapă școala la clasa pregătitoare. Conform Adresei nr. 602/08.04.2015, emisa de către Școala Gimnaziala nr. 1 P., fetița nu a fost adusa la cursuri decât 3 zile in luna septembrie si alte 3 zile in luna martie și aceasta în condițiile în care înscrierea si prezenta este vădit si neechivoc necesara pentru deprinderea noțiunilor de baza in vederea începerii scolii. A amintit de înscriere, pentru ca minora nici măcar nu este înscrisa la cursurile acestei grădinițe, astfel cum rezulta din declarația data de director S. E. in fata inspectorilor DGASPC G. si a primarului comunei Ulmi și conform procesului - verbal încheiat. Un alt aspect extrem de sugestiv si in egala măsura semnificativ este declarația directorului in care atesta ca “tatăl nu se implica in educația școlara a fetelor”.
De asemenea, situația este similara și in cazul fetiței mai mari, A. M.. conform celor consemnate in procesul verbal întocmit de către DGASPC G. la data de 23.04.2015, învățătorul minorei, P. M., a declarat personal inspectorilor ce s-au deplasat la Școala Icoana județul G. ca aceasta nu mai este adusa la cursuri din data de 03.04.2015, adică după rămânerea irevocabila a hotărârii prin care locuința minorelor fusese stabilita la domiciliul său.
In același document citat anterior s-a ,ai menționat că minorele nu se afla la domiciliul bunicilor paterni, in grija cărora tatăl practic si-a abandonat fetițele. Reclamanta a precizat că nu are niciun fel de informație privind locul in care fetele sunt ținute, sens in care s-a adresat organelor de politie pentru a se efectua cercetări pe acest aspect.
In contextul celor prezentate, respectiv absenteismul masiv de la cursuri, si raportat la faptul ca locuința fetelor a fost stabilita irevocabil la domiciliul său, a arătat că a făcut toate demersurile necesare pentru înscrierea copiilor la unități de învățământ din București, astfel, A. M. a fost înscrisă la Școala Gimnaziala nr. 142 București, iar M. C. la Grădinița “Albinuțele” din București sect. 6. În ceea ce o privește pe minora M. C., pentru aceasta nu a putut completa dosarul pentru școala, dat fiind faptul ca ar fi fost necesara prezenta acesteia in vederea efectuării evaluării psihosomatice necesare înscrierii.
În ceea ce privește starea de sănătate a minorelor, datorită schimbării medicului de familie in București, a avut neplăcută surpriza să constate ca fetele nu au fost duse niciodată la un control medical, ca fisele lor de consultație nu au fost completate nici măcar cu vaccinurile pe care le-au făcut, asta in condițiile in care le-au făcut, pentru ca potrivit declarației olografe a fostului medic de familie, respectiv dr. R. C., acestea nu au fost consultate niciodată, pentru ca nu s-a solicitat acest lucru. In aceeași declarație a fost menționat expres că, nici măcar medicului de familie nu i-au fost comunicate carnetele de vaccinări sau orice alta informație medicala.
Nu mai puțin importanta sau periculoasa pentru dezvoltarea psihica si fizica normala a minorelor este opoziția pârâtului la menținerea relațiilor si legăturilor personale cu ambii părinți si familiile extinse ale acestora. Din aceasta perspectiva, conform celor reținute de către 1GASPC G. si in Procesul Verbal al executorului judecătoresc, fără a mai lua in calcul rapoartele mai vechi de monitorizare si de evaluare psihologica, ori considerentele reținute de diferitele instanțe ce au analizat speța sa, rezulta dincolo de orice dubiu ca tatăl și familia paterna extinsa interzic minorelor orice tip de contact cu ea, izolându-le practic de mama lor. Faptul ca in prezent nu exista niciun fel de informație in ceea ce privește locul in care sunt ținute minorele, ca nu sunt duse la cursuri si la niciun fel de activități semnifica amploarea izolării.
F. de cele de mai sus, a considerat vădita urgenta de a stopa acest abuz al pârâtului ce nu înțelege ca are obligația de a respecta si proteja drepturile si interesele legitime ale minorelor, iar dreptul la educație se detașează ca ordine de prioritate. Privarea copiilor de dreptul la educație poate avea consecințe dintre cele mai grave, inclusiv in dezvoltarea psihica armonioasa a acestora. Acumularea de absente in pregătirea școlara are repercusiuni dintre cele mai grave, iar niște calificative mai mici in pregătire reprezintă doar partea vizibila si, totodată, răul cel mai mic. Repercusiunile lipsei de educație la timpul oportun, printre altele, sunt: scăderea stimei de sine, anxietate, izolarea de către grup, deficiente de relaționare si comunicare, etc.
Reclamanta a mai considerat că, nu trebuie omis faptul că, acest tip de violenta se repercutează inclusiv asupra sa, punând-o in situația in care nu își poate aduce la îndeplinire in mod concret si eficient obligațiile privind creșterea si educarea propriilor copii.
În ceea ce privește violenta verbala si psihologica, acestui tip de violenta i-au fost victime nu numai copiii, ci si ea. La violențele de limbaj, au fost martore și fetele, tăcute in repetate rânduri, la fel cum fost in cazul violentei fizice exercitate fie de paratul, fie de bunicul patern asupra sa, cu ocazia executării silite.
Așa cum rezulta din evaluarea psihologica anexata si reținuta ca autoritate de lucru judecat in hotărârile citate, pârâtul a exercitat acțiuni de alienare parentala a fetițelor, catalogate drept abuz emoțional, astfel cum a fost definit de prevederile HG 49/2011.
Acest tip de violenta este poate cel mai periculos mod prin care dezvoltarea armonioasa a minorelor poate fi afectata pe termen lung, consecințele finale fiind greu de anticipat, dar si mai greu de remediat, uneori imposibil. In raportul psihologic, când alienarea era încă la început, s-a reținut atitudinea ostila a pârâtului, faptul ca acesta comunica informații: migratoare despre ea, comportamentul acestuia înscriindu-se “in sfera abuzului emoțional exercitat asupra copilului”. Acest abuz, ce consta in “întreruperea relației mama - copil sau întâlnirile cu aceasta la intervale mari de timp, prejudiciază dezvoltarea emoționala a copilului
Abuzul psihic asupra copiilor este cu atât mai grav cu cat tatăl a refuzat sa conștientizeze rolul matern in creșterea si educarea copiilor, considerând ca “este singurul care în prezent poate acorda susținere fiicelor sale ”, neducându-le la școala, controale medicale, izolându-le de mamă si familia maternă, expunându-le la violente fizice si verbale, neinteresându-se deloc de situația lor școlara, desigur, atunci când încă mai frecventau unitățile de învățământ, lăsându-le in grija unei bone sau a bunicilor paterni, ascunzându-le de inspectorii si psihologii care au încercat sa intre in legătură cu ele, etc.
Cât privește violența fizică, daca pana acum a adus in prim plan violentele asupra minorelor si doar tangențial pe cele exercitate asupra sa, prin prisma numeroaselor acte de violenta fizica exercitate constant asupra sa, riscul repetării acestora este mai actual ca niciodată in lumina ultimilor demersuri pe care le-a făcut prin contactarea Autoritarii Tutelare din cadrul Primăriei Ulmi, a Primarului acestei comune, a DGASPC G., a fostelor unități de învățământ si a medicului de familie, precum si prin înscrierea minorelor la unități de învățământ din București, unde acestea au stabilita locuința, adică la domiciliul său.
Teama insuflata de modul agresiv de comportament al paratului este cu atât mai mare cu cat acesta nu a pregetat ca in trecut sa apeleze la amenințări cu moartea, și a aici a reamintit episodul in care i-a fost pus cuțitul la gat si a fost pălmuită. Aceasta frica cu care se confruntă zilnic este amplificata de faptul ca după finalizarea procesului de fond a început din nou sa primească fel si fel de telefoane de amenințare. Bătăile cu pumnii si picioarele sau cu diverse obiecte contondente au fost un tratament la care paratul a supus-o ori de cate ori a avut ocazia, iar certificatele medico-legale menționate sunt doar o palida dovada a violentelor la care a fost supusa pentru simplul si unicul motiv ca nu a înțeles sa renunțe de a fi mama, dimpotrivă.
Față de cele învederate, reclamanta a apreciat că masurile solicitate prin capetele 1, 2 si 4 de cerere, sunt de natura ca pe durata ordinului de protecție sa le pună la adăpost, pe ea si pe minore de orice fel de ingerințe partea paratului. Aceste masuri sunt cu atât mai necesare in perioada imediat armatoare, când minorele urmează sa înceapă cursurile la unități noi de învățământ.
Reclamanta a considerat că interdicția este singura apta sa asigure o etapa liniștita in viața lor, mai ales acum „când minorele urmează a se integra in noile colective si sa se obișnuiască cu colegii si cadrele didactice, istoricul conduitei parentale a paratului fiind cel care naște prezumția îndreptățită ca acesta, in absenta unei astfel de masuri, să poată disturba activitățile școlare ale minorelor prin vizite inoportune, prin încercări de preluare, prin timorare a cadrelor didactice, etc. Este cert ca acest gen de comportament, cu care paratul le-a obișnuit in ultimii ani, ar amplifica repercusiunile de ordin psihic asupra copiilor, punându-le . in fata noilor colegi si îngreunând sau excluzând astfel, o integrare rapida si fireasca in colectivitate.
Interzicerea pe o durata limitata a contactelor de orice tip se încadrează in aceeași nevoie a minorelor de siguranța si stabilitate, nu doar emoționala.
In ceea ce privește măsura obligării paratului la consiliere psihologica/psihoterapie, reclamanta a învederat că aceasta a fost recomandata ferm încă de acum câțiva ani de către psihologul care a efectuat evaluarea. Având in vedere ca la vremea respectiva paratul a refuzat sa se conformeze benevol recomandării unui specialist, iar rezultatele sunt cunoscute, rezulta ca această măsură nu mai poate fi lăsata la bunul plac al paratului, urmând ca acesta sa fie obligat de instanța.
O argumentare aparte necesita măsura de a-i fi încredințate ei minorele. La o prima vedere, pentru ca locuința minorelor a fost stabilita la domiciliul său, o astfel de solicitare apare ca lipsita de interes. In realitate, încredințarea minorelor trebuie încuviințata ca o măsura distincta in cadrul ordinului de protecție din cauza faptului că au existat ocazii, si nu puține, in care nu a putut lua copiii cu ea pentru faptul ca bona acestora sau bunicii paterni declarau ca nu ei au obligația de a-i da minorele, ci părintele - debitor, adică paratul. Cum executarea silita este precedată de o somație sau o invitație din partea executorului judecătoresc, la deplasările in teren, paratul a avut grija sa lipsească tocmai din acest motiv. Prin urmare, măsura încredințării reprezintă un instrument juridic care permite preluarea copiilor indiferent in grija cui sunt lăsați si indiferent de locul in care se afla.
Pe de alta parte, se poate observa ca terminologia folosita de legiuitor, anume aceea de “încredințare”, este identica cu cea anterioara intrării in vigoare a noului Cod civil, data la care semnifica nu doar stabilirea locuinței, ci si exercitarea exclusiva a autoritarii părintești de către părintele carie care fusese dispusa încredințarea. Pornind de la faptul ca ultimele modificări aduse Legii nr. 217/2003 sunt ulterioare datei la care a intrat in vigoare Noul Cod Civil, rezulta limpede ca nu este cazul unei scăpări sau omisiuni, ci dimpotrivă.
Pornind de la faptul ca procedura ordinului de protecție este una speciala, menita sa asigure deîndată protejarea eficienta a victimelor, reclamanta a considerat că intenția legiuitorului, atunci când a menținut instituția “încredințării”, a fost aceea ca in perioada in care masurile de protecție își vor produce efectele, părintele victima sa poată lua singur acele decizii importante care in prezent intra in conținutul instituției autorității părintești.
In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 217/2003 si Legii nr. 272/2004.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f. 8-47), proba testimoniala cu doi martori si orice alta proba care se va dovedi necesara pe parcursul dezbaterilor.
La data de 4.06.2015 s-a formulat cerere din partea ziaristului B. M. A. de a participa la ședința de judecată, cerere respinsă prin încheierea de ședință din data de 05.06.2015.
În ședința publică din data de 05.06.2015 Reprezentantul Ministerului Public a adus la cunoștința reclamantei dispozițiile art.27 ind.3 alin.6 din Legea 217/2003 și art.4 din Legea 211/2004, în acest sens fiind întocmit un proces verbal.
La data de 8 iunie 2015, pârâtul I. C. M., a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei prin care a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiata și a invocat excepția dirimantă a anulării cererii ca depusa de un avocat ce nu putea avea calitatea de reprezentant, fiind incompatibil, deoarece se afla in conflict de interese in prezenta cauza.
O prima cerința de admisibilitate a ordinului de protecție conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 117/2003, este ca cererea se fie introdusa de victima personal sau de reprezentantul sau legal.
Așa cum s-a arătat in acțiune, aceasta a fost formulata si depusa de avocat A. A., in calitate de apărător ales al reclamantei in prezenta cauză, ori aceasta se afla, însa, in conflict de interese, având in vedere ca a fost si avocatul său angajat in acțiunile de divorț, dosar 22_ si, respectiv, ordonanța președințiala dosar_/303/2011 ce au fost soluționate tot de Judecătoria Sector 6 București, in același complet de judecata, împotriva reclamantei, pe care o apăra in prezentul dosar.
In realitate, reclamanta, a încercat in iulie 2014 o executare silita in forța pentru a prelua cele doua fetițe, când el nu se afla acasă, la Ulmi. Reculatul a fost că, speriate, cele doua minore s-au refugiat in cameră, refuzând categoric sa plece cu mama lor, fapt consemnat si in procesul - verbal de executare silita depus la dosar chiar de pârâta.
Văzând ca fetele refuza categoric si in lipsa sa sa plece cu aceasta, reclamanta a început un proces de hărțuire a sa si a minorelor pe la școala, DGASPC, Politie, prin numitul B. D., căruia i-a dat procura in acest sens.
Deoarece numitul D. nu este avocat, l-a recomandat pe numitul A., colaboratorul acestuia apropiat.
In conformitate cu art.114-115 din Statutul profesiei de avocat si Legii 51/1994, avocatul nu poate apăra părți cu interese contrare si nu se poate angaja in procese in care exista conflict de interese.
Pe cale de consecința, având in vedere ca atât avocatul cat si reclamanta cunoșteau la momentul angajării acestuia starea de incompatibilitate in care se afla, deoarece reclamanta a participat personal si a luat cunoștința de ambele acțiuni promovate pe când acest avocat era apărătorul său, a solicitat să se constate nulitatea absoluta a acțiunii având in vedere ca a fost formulata si depusa de un avocat ce nu putea avea calitatea de reprezentant al reclamantei in prezenta cauza.
Excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu îndeplinește condiția urgentei.
Caracterul de urgență - condiție care justifică utilizarea ordinului în discuție, procedura de judecată fiind una mai sumară și caracterizată de celeritate. După cum legiuitorul a dispus, emiterea ordinului se face strict în vederea înlăturării stării de pericol. Și în reglementarea art. 581 alin. (1) C., cât și în cea a art. 996 alin. (1) NCPC s-a reținut că este îndeplinită această condiție când măsura provizorie este necesară “pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara [...] ori [...] pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Acțiunea se refera la acte si fapte pretinse a fi fost săvârșite in anul 2011, 2013, deci acum 2-4 ani, care au fost analizate si soluționate de instanțe civile si penale.
In ceea ce privește faptul că reclamanta nu poate lua copiii deoarece minorele nu doresc sa plece cu aceasta, este o problema de executare silita și nicidecum obiectul unui ordin de restricție.
Faptul ca minorele nu doresc sa meargă la mama lor este clar consemnat in procesul - verbal de executare silita din 22.07.2014 întocmit de B. R. M..
În prezent, prin încheierea judecătoriei B.-V. s-a dispus consilierea psihologica a minorelor pentru a accepta mama.
Afirmațiile reclamantei cum că, minorele ar fi sechestrat minorele sunt pur fanteziste, singura care le creează o stare de teama fiind chiar mama lor care dorește sa le smulgă cu forța.
Și urgenta bazata pe afirmațiile ca fetițele nu ar fi înscrise la medicul de familie sunt pur fanteziste, în acest sens fiind declarațiile medicilor de familie ai minorelor.
Pe cale de consecința pârâtul a solicitat admiterea excepției si respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Excepția inadmisibilității cererii, deoarece nu îndeplinește condiția neprejudicierii fondului.
D. fiind caracterul vremelnic și urgent al măsurii, condițiile speciale de admisibilitate ale ordinului sunt considerate a fi similare procedurii speciale a ordonanței președințiale, de aici și afirmarea ordinului ca formă particulară a acesteia din urmă, măsura dispusă să aibă caracter vremelnic și condiția de a nu prejudeca fondul - cu titlu de noutate, este expres reglementată în NCPC (art. 996 alin. 5). Chiar dacă aceasta condiție nu era expres reglementată, ea există și în reglementarea C., necesitatea acesteia fiind consacrată în doctrină și dedusă din prima condiție (caracterul vremelnic). S-a reținut că, datorită faptului că ordonanța presupune urgență și adoptarea unor măsuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului dar - pentru ca totuși soluția sa să nu fie arbitrară - este datoare să cerceteze aparența dreptului, să pipăie fondul ( în acest sens, M. T., D. procesual civil, voi. II - Procedura contencioasă în fața primei instanțe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 745 și urm.).
In speța, reclamanta, după cum însăși a recunoscut, nu a înțeles să respecte rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale pronunțate in cauzele având ca obiect presupusele acte de violenta asupra sa, in baza certificatelor medico-legale din 2011, pentru că cele din 2013 nici măcar nu îl privesc, ci o privesc pe soția amantului acesteia.
Singurul motiv pentru care se dorește emiterea acestui ordin este pentru ca, sub acest pretext, sa se obțină interzicerea sa de a se apropia de fetițele pe care le crește de patra ani, in speranța ca reclamanta nu va reuși astfel sa le ia cu forța.
Pârâtul consideră că nu se poate reține că fetele sunt sechestrate, așa cum a susținut reclamanta întrucât atât Judecătoria Sector 6, cât si Judecătoria Sector 2 au constatat in procesele-verbale de audiere a minorelor, că acestea sunt îngrijite si dezvoltate corespunzător si doresc sa rămână lângă tatăl lor.
De fapt, reclamanta a intrat in domiciliul minorelor din Ulmi, folosind nejustificat forța, fiind însoțită de executorul judecătoresc, un echipaj de Politie, un echipaj de jandarmi, reprezentanții DGASPC- G., chiar si de foștii lui socri, atât el cat si părinții lui fiind la serviciu in acel moment, iar copii lui fiind acasă cu bona, astfel că a apreciat că nu este normală folosirea atât de disproporționata a forței publice împotriva a doua minore si bonei lor de 50 de ani.
A mai arătat pârâtul că, în momentul în care a venit reclamanta ca, sa le „salveze”, după cum a declarat, fetițele s-au refugiat de frica in cameră și au încercat sa se ascundă, in loc sa-i sară in brațe mamei lor și a considerat că nu el este de vină pentru această situație. Reclamanta însă, nu a înțeles fetițele nu vor să locuiască cu aceasta.
Pe cale de consecința, pârâtul a solicitat admiterea excepției si respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca inadmisibila.
Excepția inadmisibilității capătului 3 al cererii, existând autoritate de lucru judecat in cauza, dat fiind că aceeași cauza, raportata la același obiect si părți a mai fost făcuta si in dosarul nr._ si a fost soluționată definitiv si irevocabil prin Decizia Civila nr. 309 R pronunțata in data de 05.02.2013 de Tribunalul București secția a IV-a civila, Decizie care a fost depusa chiar de reclamanta la dosar.
Din cate se poate observa chiar din motivarea cererii prin Decizia susmenționata, cele doua minore au stabilita locuința la reclamantă, însa minorele refuza sa meargă sa locuiască cu aceasta. Pârâtul a considerat că nu poate fi ignorată total voința fetelor si și nici reclamanta nu va putea să le oblige sa locuiască cu ea, după ce le-a abandonat si le-a maltratat.
Din toate probele reiese ca cele doua minore sunt foarte atașate de el și a considerat că acest lucru nu se poate întâmpla când un părinte este violent, își neglijează copiii, ii sechestrează si ii abuzează in fel si chip, după cum a spus reclamanta, un astfel de pări8nte nu ar putea să fie iubit de copii lui.
In consecința, pârâtul a solicitat și admiterea excepției autorității de lucru judecat si și respingerea capătului 3 al cererii.
În ceea ce privește excepția decăderii din dreptul de a mai administra proba cu martori, conform prevederilor art.194 lit .e cod proc civ, cererea trebuia sa cuprindă numele si adresa martorilor, acestea fiind prevăzute ca elemente obligatorii ale cererii de chemare in judecata. Prin urmare, pârâtul a solicitat să fie verificată legalitatea cererii si sub acest aspect si sa se dispună anularea acesteia, având in vedere ca termenul prevăzut de art. 200 alin 2 Cod proc, civ a expirat și să se ia act ca se opune audierii martorilor neindicați in cerere.
În ceea ce privește fondul cauzei, referitor la capetele de cerere privind abandonarea domiciliului din acte si păstrarea unei distante de 200 m fata de reclamanta si locul sau de munca, pârâtul a arătat următoarele:
In fapt, așa pârâtul a arătat că, cele doua fetițe locuiesc cu el si nu au dorit sa plece la mama lor, acest lucru fiind probat neechivoc de procesul - verbal de executare silita din iulie 2014, atașat chiar de reclamanta.
Cu toate ca a încercat sa le apropie de reclamanta treptat, ieșind împreuna in diverse locuri, după finalizarea divorțului in care domiciliul a fost stabilit la reclamantă, aceasta a refuzat sa mai vina sa se vadă pentru a se reapropia de copii si a ales sa folosească forța, venind cu executorul judecătoresc, politia si reprezentanți DASPC G. la locuința unde domiciliază cu minorele, când a aflat ca nici el și nici părinții lui nu erau acasă, fetele fiind rămase cu bona.
Au intrat cu forța in curtea casei, reclamanta a încercat sa ia fetele cu forța, însa acestea s-au refugiat in cameră. Reclamanta le-a urmărit acolo si a încercat sa le desprindă mânuțele de barele rafturilor de care s-au prins atunci când reclamanta a încercat sa le târască afara, aceasta încetând sa-si mai terorizeze copiii doar după intervenția lucrătorilor DGASPC G..
După acest episod, in loc sa înțeleagă ca fetițele sunt pur si simplu speriate, a apelat la serviciile numitului B. D., cunoscut mandatar de profesie, cu care a mers la școala in repetate rânduri amenințând învățătorul si conducerea scolii sa-i predea fetele. In urma scandalului produs, fetițele au refuzat să mai meargă la școala Icoana, de frica ca vor fi luate cu forța.
Numitul B. D., in calitate de mandatar al reclamantei a demarat o hărțuire a educatorului, conducerii scolii, DGASPC-G., in stilul eristic, creând o stare de stres acestora.
Pârâtul a mai arătat că atât el cât și reclamanta au domiciliul la adresa din București, ..55, ., ., Sector 6, dar nu au locuit niciodată acolo, ci in imobilul din . unde reclamanta a plecat in septembrie 2011, părăsindu-l pe el si pe copii.
In anul 2011, reclamata, după ce a părăsit domiciliul conjugal si cei doi copii, a venit însoțita de mai mulți indivizi dubioși si l-a evacuat pe el si angajații săi cu forța din sediul firmei, Aflat in ..
Când a fost evacuat cu forța, obiectele sale personale si ale colegilor săi au rămas in firma si nu li le-au putu recupera. De asemenea, intre timp a avut si controale de la fisc care le solicitau documentele sechestrate de reclamanta la sediul firmei.
Toate încercările de a-și recupera bunurile si actele au fost sortite eșecului. Pentru aceste motive a solicitat de mai multe ori ajutorul Politiei care a avertizat-o pe reclamantă sa-i predea lucrurile si actele si, in cele din urma, i-au aplicat o amenda administrativa conform procesului-verbal din 20.09.2013 ( deținut de reclamanta) Din cate se poate observa, organele de politie au sancționat-o pe reclamanta, nicidecum pe el, fapt care a fost recunoscut chiar de aceasta in cerere.
De asemenea, de cate ori a încercat sa sune la ușa sa-i dea lucrurile si actele, el am fost cel agresat, iar ultima oara, acest lucru s-a făcut de către tatăl reclamantei, care, in fata martorilor l-a lovit cu pumnul in cap, motiv pentru care a fost internat in spital cu traumatism cranio - cerebral.
Rezulta de aici ca reclamanta este cea care are un comportament abuziv si agresiv la adresa sa si nicidecum el.
Din toate probele atașate nu rezulta in nici un mod că el ar fi agresat-o pe reclamantă, iar în ceea ce privește certificatul medico-legal din octombrie 2011, plângerea acesteia a fost soluționată prin scoaterea sa de sub urmărire penala deoarece fapta nu a fost săvârșita de el.
De asemenea celelalte certificate medico-legale nu arata că aceasta ar fi fost agresata de el, conflictul acesteia cu numita C. L., fiind datorat faptului ca reclamanta trăiește cu soțul acesteia, aceasta fiind si cauza divorțului celor doi.
In ceea ce privește ordinul de restricție pin care el să fie obligat sa nu se mai poată apropia de copiii săi, reclamanta ar trebui sa se gândească măcar ca de 4 ani de zile ii crește singur, aceasta necontribuind cu nimic, iar copiii au rezultate excepționale la învățătura. De asemenea, nu se consideră vinovat ca fetițele nu doresc sa fie luate cu forța de dansa si de numitul D..
A mai menționat pârâtul că, toate aceste argumente au fost prezentate de reclamanta si in divorț, când a solicitat custodia exclusiva, iar el sa nu aibă drept de vizitare, cereri care au fost respinse de către instanța de judecată. Prin urmare, comportamentul său fata de cele doua fetițe a fost analizat de instanțele de toate gradele si are autoritate de lucru interpretat. A mai menționat pârâtul ca reclamata nu prezintă nici o proba noua ci doar acte din 2011, 2013 pe care le-a mai prezentat.
In ce privește obligarea sa la consiliere psihologica, din probele administrate nu rezulta niciun fel de necesitate a acestei masuri, singura care ar avea nevoie de conciliere psihologica fiind reclamanta care nu a înțeles ca proprii copii nu o vor din cauza propriului ei comportament.
Astfel, pe lângă faptul ca acțiunea acesteia este total nefondata este si total neprobata, neexistând nici probe in susținerea celor afirmate.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 217/2003 ®, precum si art.II din Legea 25/2012, art.194-200 si art. 205 si urm.Cod proc civ.
În susținere, a solicitat probele cu: înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f.76 – 115), martori (in măsura in care se va încuviința totuși proba testimoniala), interogatoriu si orice alta proba va fi apreciata utila cauzei.
La data de 8.06.2015, prin serviciul registratură, s-a depus cerere de intervenție accesorie de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Ulmi, prin care solicită admiterea în principiu a cererii și în fond, admiterea cererii după cum sprijină apărarea reclamantului.
Menționează că Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Ulmi a încercat să ia legătura cu familia paternă fără să reușească. B. paternă a motivat că minorele sunt înscrise la o altă școală din București și ajung acasă după ora 18.00, motiv pentru care a solicitat tatălui printr-o adresă să se prezinte la sediul instituției, în prezent nerăspunzând la invitație.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.61 alin.3 Noul cod de procedură civilă.
La data de 09.06.2015 pârâtul a depus un set de înscrisuri (filele 80-115 dosar)
La data de 11 iunie 2015, reclamanta I. N. V., a formulat cerere precizatoare a acțiunii principale prin care a arătat că a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței de a indica si motiva urgenta acțiunii.
Reclamanta a arătat că acțiunea având ca obiect ordin de protecție reprezintă un mijloc pus de legiuitor la îndemâna victimei in scopul protejării integrității fizice, psihice sau chiar a libertății personale fata de agresor. Prin urmare, ordinul de protecție este o măsura juridica prin care instanța emite in regim de urgenta, o hotărâre judecătoreasca menita sa înlăture actele de violenta, inclusiv cele psihice si sociale, si, astfel, sa protejeze efectiv victima.
Prin specificul sau, procedura ordinului de protecție impune condiții de admisibilitate identice cu cele din procedura ordonanței președințiale. Reclamanta a arătat că a făcut aceasta paralela tocmai pentru a se putea raporta la urgenta, astfel cum este ea prezentata prin dispozițiile art. 996 NCPC, respectiv “pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Reclamanta a mai arătat că, actele pe care le-a depus, precum si înscrisurile pe care le va anexa prezentei cereri, probează in mod cert si neechivoc ca in speța se regăsesc toate cele trei ipoteze legale prevăzute de textul citat mai sus, astfel: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și aici trebuie subliniatfaptul ca este vorba atât de dreptul minorelor, cat si dreptul ei in calitate de mama a acestora.
Din modul de redactare, a rezultat că, ipoteza legala are ca obiect un prejudiciu iminent, or, după cum s-a putut remarca, in speță paguba este deja actuala, minorele nemaifiind duse la cursuri. Este evident ca prejudiciul consta atât in lipsirea de educație, adică de dreptul la învățătură cat si de posibilitatea de a frecventa cursurile, singurelor unități de învățământ unde se încheia in mod legal situațiile școlare la final de an școlar.
Conform înștiințării nr. 2069/08.06.2015, emisa de Școala Gimnaziala nr. 142 București, reclamanta a arătat că a fost informată că “această situație de neprezentare la ore are ca urmare neîncheierea mediilor la materiile prevăzute in programa clasa a II-a sau, mai grav, pierderea anului școlar, repetarea clasei”.
Conform Notei de constatare încheiata la data de 05.05.2015 de către reprezentanții autorității tutelare din cadrul Primăriei comunei Ulmi, rezulta ca A. M. nu a mai fost dusa la școala din data de 03.04.2015, astfel constatările Autorității Tutelare fiind aceleași cu informațiile furnizate de unitatea de învățământ.
Procesul-verbal încheiat de Autoritatea Tutelara din cadrul Primăriei Ulmi la data de 2015 atesta atât faptul ca minorele nu sunt duse la școala, cat si faptul ca nu sunt găsite la domiciliu.
Prin Adresa nr. 3289/28.05.2015, emisa de Autoritatea Tutelara din cadrul Primăriei Ulmi, se atesta ca bunica paterna, I. N., contactata de inspectorii acestei instituții, a declarat telefonic că minorele “sunt la o alta școala”, dar fără a da numele acesteia. Reclamanta nu a înțeles cu minorele au putut fi înscrise la o alte scoli in condițiile in care erau luate in evidenta la alte unitari de învățământ. Deși bunica paterna a declarat ca fetele ajung seara înapoi in localitatea Icoana, după data de 03.04.2015 acestea nu au mai fost găsite niciodată acasă, nici de Autoritatea Tutelara, nici de DGASPC G., nici de executorul judecătoresc si nici de ea.
De asemenea, paratul a refuzat sa se prezinte cu fetițele la medicul de familie la care sunt înscrise in prezent, atât pentru a fi luate in evidenta, cat si pentru monitorizarea stării de sănătate. Acest aspect este cu atât mai îngrijorător cu cat, in luna aprilie, bunica paterna afirma ca A. a lipsit de la școala din cauza unor probleme medicale, probleme care au evidențiat un prejudiciul adus unui alte drept al minorelor, dreptul la sănătate. Și adeverința eliberata de vechiul medic de familie a atestat ca niciuna dintre minore nu a fost adusa vreodată la cabinet si ca nu exista o evidenta a vaccinărilor ce au fost efectuate, desigur, daca au fost vreodată efectuate.
In concluzie,reclamanta a apreciat că, dreptul la educație si pregătire școlara, precum si cel la sănătate al minorelor este grav afectat la data prezentei, pericolul ca A. M. sa fie lăsata repetenta fiind unul cat se poate de actual si de serios. Situația nu este mai puțin periculoasa in privința Mirunei C., aceasta nefiind dusa la grădiniță la grupa pregătitoare, in condițiile in care in curând aceasta va începe si ea școala.
In ceea ce o privește,reclamanta a arătat că, acțiunile paratului o privează atât de exercitarea drepturilor părintești, cat si de posibilitatea îndeplinirii obligațiilor, fapt cu atât mai grav cu cat doua hotărâri judecătorești, pronunțate pe cale de ordonanța președințiala si pe fond, au stabilit locuința minorelor la domiciliul ei. Este inacceptabil ca paratul sa nu o informeze unde tine copiii, unde si daca ii duce la școala, unde i-a dus pentru controalele medicale, etc. Mai mult, deși l-a notificat pe parat, prin intermediul executorului judecătoresc pentru a duce copiii la școala si la medicul de familie, pana la data prezentei acesta nu s-a conformat.
Reclamanta a precizat că și-a exercitat inclusiv dreptul de a formula plângeri penale împotriva pârâtului, astfel cum a fost informata si de reprezentantul Ministerului Public, pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești, sechestrare de persoane si rele tratamente aplicate minorului, respectiv sub aspectul acelor acțiuni care primejduiesc dezvoltarea fizica, intelectuala si morala a fetițelor.
Argumentele pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sunt in mare parte comune cu cele de mai sus, cu precizarea ca iminentul pericol ca A. sa rămână repetenta, in cazul in care se va produce, nu mai poate fi reparat.
O astfel de eventualitate îngrozitoare ar mai produce o . prejudicii conexe asupra minorei si ușor de imaginat, scăderea încrederii in sine, comentarii răuvoitoare ale colegilor, etc.
Un alt element foarte important care subliniază urgenta este faptul ca in condițiile in care anul școlar 2014/2015 urmează a se încheia in scurt timp, rezulta ca deja se află în anticamera pagubei reținută in norma aplicabila.
În ceea ce privește înlăturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, deși ipoteza legala privește din nou de iminenta unor piedici, din nou se află in prezenta unor împrejurări actuale si repetate.
Faptul ca nu știe unde se afla minorele in acest moment si sub îngrijirea cărei persoane nu este o noutate, rezultând din tot ansamblul probelor deja administrate, respectiv înscrisurile depuse. Eșecul tentativelor de preluare a minorelor prin intermediul executorului judecătoresc, de asemenea.
Prima executare silita, ce face obiectul dosarului de executare silita nr. 247/OR/2013 al B. Rosoaga Marínela, a continuat cu încuviințarea de către instanța de executare a unui program de consiliere psihologica. A arătat că a solicitat acest lucru, prin intermediul DGASPC si al executorului judecătoresc, sperând ca măcar in aceasta modalitate sa ajungă sa-și vadă copiii. Consilierea a fost admisa, conform Certificatului de grefa emis la data de 05.06.2015 de către Judecătoria B. V., însă din păcate, pana la data prezentei paratul nu a contactat psihologul desemnat.
A doua executare, ce face obiectul dosarului de executare silita nr. 199/2015 al B. Rosoaga Marínela, a început in baza hotărârii definitive si irevocabile pronunțate pe fondul cauzei. Deși executorul judecătoresc a somat pârâtul, sa aducă fetițele la sediul DGASPC Sector 6, acesta nu s-a conformat, venind fără minore, dar însoțit de o persoana de sex masculin care a refuzat sa dea curs solicitărilor executorului judecătoresc, acesta fiind nevoit sa cheme organele de politie la fata locului, conform Procesului Verbal întocmit la data de 09.06.2015. Mai mult, paratul a justificat neîndeplinirea obligației invocând un presupus refuz al minorelor, deși i s-a atras atenția expres ca ipoteticul refuz trebuie constatat personal de executor. Tot in acest act a fost menționat că, întrebat fiind unde se afla minorele, paratul a declarat batjocoritor ca fetele se afla in satul Icoana, respectiv domiciliul bunicilor paterni, “unde pot merge sa-i iau”.
Legat de aceasta întâlnire, reclamanta a menționat că, in urma presiunilor si amenințărilor la care a fost supusa cu aceasta ocazie a fost nevoita sa formulez o noua plângere penala, înregistrata la Secția 25 Politie sub nr._/09.06.2015,
Aceasta conduita de vădita rea credința si profund dăunătoare drepturilor si intereselor legitime ale minorelor, conduce spre concluzia ca psihoterapia sau consilierea psihologica la care a solicitat sa fie obligat paratul nu este doar justificata, ci si necesara.
Emiterea ordinului de protecție prin care sa se interzică apropierea paratului de ea si de minore, împreuna cu măsura încredințării minorelor, reprezintă singura “posibilitate legala prin care se pot prelua copiii, indiferent de locul in care se afla si unde vor fi găsiți, si de evitare pe ultima suta de metri a repetării anului școlar. Tot ordinul de protecție este singurul apt sa stopeze abuzul emoțional grav asupra minorelor si sechestrarea acestora, adică exact violenta psihica si sociala invocate in cererea introductiva.
In final, reclamanta a arătat că, in opinia sa, dovada suprema a urgentei spetei pendinte o reprezintă cererea de intervenție accesorie formulata de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Ulmi, adică a unei instituții care, printre altele, desfășoară activități privind ocrotirea minorilor.
S-a anexat cererii un set de înscrisuri (f. 119 – 129 dosar)
La data de 09.06.2015 s-a depus cerere din partea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului G. solicitând introducerea în cauză pe motiv că reprezintă un demers forțat ca urmare a nenumăratelor memorii depuse la instituție de către reclamantă prin mandatarul său convențional D. B. în care reclamă potențiale stări de abuz, sechestrare și alte împrejurări de impotetic risc din partea tatălui asupra fiicelor sale A. M. și M. C..
În data de 03.06.2015 a fost depusă o cerere din partea numitului D. B., în numele reclamantei prin care solicită ca instituția să acționeze în interesul fiicelor care sunt sechestrate de familia paternă în localitatea Ulmi, . interzisă în prezent să frecventeze cursurile școlare și preșcolare.
Precizează că nu au fost informați și nu cunosc conținutul la cauzalitatea și întemeierea juridică a acțiunii formulată de reclamantă.
Prin motivarea acestei acțiuni solicită ca instanța să analizeze decizia față de oportunitatea și legalitatea introducerii în această cauză a instituției sale.
Mai precizează un lucru deosebit de important, că absolut toate documentele și informațiile deținute la acest moment sunt privitoare, exclusiv, la persoana copiilor și nu la persoane adulte în proces. Instituția, potrivit specificului competențelor legale acționând în orice situație strict limitativ numai în sensul respectării principiului interesului superior al copilului precum și a celorlalte drepturi fundamentale.
În ședința publică din data de 12.06.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant, având în vedere delegația avocațială depusă la dosar.
În temeiul art.248 alin.4 din Cod de procedură civilă unește excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât cu fondul cauzei, apreciind că pentru judecarea acestei excepții este nevoie sa se administreze dovezi similare celor ce se vor administra pentru soluționarea fondului cauzei.
La acelasi termen excepția autorității de lucru judecat, a fost respinsă, față de dispozițiile art.24 din Legea 217/2003.
In cursul judecatii, instanța a încuviințaț pentru părți proba cu înscrisuri –fila 150-151 .
Instanța pentru a putea discuta cererea de intervenție formulată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Ulmi a dispus emiterea unei adrese către Primăria Ulmi pentru a ne face dovada calității procesuale active.
Totodată, instanța a respins cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G. privind introducerea în cauză, față de dispozițiile art.25 alin.3 din Legea 217/2003 și obiectul cererii de chemare în judecată - ordin de protecție.
La data de 17.06.2015 pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri, în opis (filele 157-177 dosar).
La data de 18.06.2015 Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Ulmi a depus răspuns la adresă prin care menționează că cererea de intervenție accesorie are la bază interesul său față de cei doi minori, având în vedere prevederile art.118 din Legea nr.272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La termenul din data de 19.06.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Ulmi .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține ca pentru admisibilitatea unei cereri avand ca obiect ordin de protectie trebuie să existe urgența . Cererea este admisibilă atâta timp cât urgența este legată de aspectul că în cauză este vorba despre minori, subordonîndu-se principiului interesului superior al copilului.,care, poate fi definit ca nevoia copilului, interesul și preocuparea din partea părinților .
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe din obligațiile sau interdicțiile enumerate de textul de lege.
Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, rezultă că partile au fost casatorite, in prezent fiind divortate, dar starea de tensiune dintre fostii soti continuă .
Ceea ce nu este însă dovedit în cauză, prin nici un mijloc de probă, este legătura de cauzalitate între faptele de amenințare și scandal săvârșite de pârât și starea de sănătate a reclamantei. Nu a fost administrată în cauză nici o probă din care să reiasă că starea de sănătate a reclamantei a fost afectată prin faptele pârâtului.
De asemenea, nu rezultă din probele administrate în cauză că în continuare reclamanta și minorele s-ar afla, din cauza pârâtului, într-o stare de pericol ce trebuie înlăturată prin pronunțarea unui ordin de protecție,
Acțiunea reclamantei se refera la acte si fapte pretinse a fi fost săvârșite in anii 2011, 2013, deci acum 2-4 ani, care au fost analizate si soluționate de instanțe civile si penale.
In ceea ce privește faptul că reclamanta nu poate lua copiii deoarece minorele nu doresc sa plece cu aceasta, este o problema de executare silita si de conciliere psihologica și nicidecum obiectul unui ordin de restricție.
Emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, fără existența vreunei dovezi în sensul că prezența acestuia și faptele sale asupra reclamantei și minorelor le pun în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea, neexistând o legătură de cauzalitate între faptele pârâtului și afectarea stării de sănătate a reclamantei și minorelor nu poate fi dispusă de instanță, motiv pentru care, apreciind cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, instanța o va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulata de reclamanta I. N. V., CNP-_, cu domiciliul în București, . nr.55, ., ., sector 6 în contradictoriu cu pârâtul I. C. M., CNP-_, cu domiciliul în comuna Ulmi, ., ca neîntemeiată
Fixează onorariu pt. apărătorul din oficiu în cuantum de 200 lei sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare, care se depune la Judecatoria sector 6 București .
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1401/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5246/2015. Judecătoria... → |
|---|
