Ordin de protecţie. Sentința nr. 5246/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5246/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 5246/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5246
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 29.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâtul P. C..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu au răspuns reclamanta, personal, și pârâtul, personal și asistat de avocat din oficiu, care a depus la dosar delegație de substituire (fila 23).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: nu au fost depuse la dosar relațiile solicitate Secției 22 Poliție, după care
S-a prezentat martora D. F..
Instanța, în temeiul art. 315 și urm. C.proc.civ., a procedat la audierea martorei D. F., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței cu privire la relațiile solicitate către Secția 22 Poliție, care nu au fost comunicate până la acest termen, reclamanta a precizat că solicită să se revină cu adresă către Secția 22 Poliție. De asemenea, a arătat că ceea ce a declarat la Poliție, a declarat și la instanță.
Pârâtul, prin avocat, a arătat că, având în materialul probator administrat în cauză și declarația martorei, nu crede că este necesar, însă lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că insistă în revenirea cu adresă pentru a se vedea constatările care s-au făcut la acel moment de către lucrătorii de poliție.
Instanța a respins solicitarea de a se reveni cu adresă către Secția 22 Poliție, având în vedere necesitatea de soluționare a cererii de urgență și având în vedere că următorul termen de judecată care poate fi acordat în cauză este 13 august, iar amânarea judecării cauzei până la acea dată ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor de soluționare de urgență a cererii având ca obiect ordin de protecție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta a arătat că solicită un ordin de restricție, prin care să fie obligat pârâtul să nu se mai prezinte la locul său de muncă, la domiciliul său, la unitatea de învățământ a fetiței și să nu o contacteze telefonic.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat instanței să respingă cererea ca nefondată. Pârâtul, prin avocat, a solicitat să se aibă în vedere următoarele: a fost dată o interpretare greșită întregii situații de fapt, chiar martora D. F. susține că nu au fost amenințări reale, ci numai injurii la modul general; pârâtul este despărțit de reclamantă de o perioadă de aproximativ 8 ani și în această perioadă nu a fost semnalată nici o situație asemănătoare; părțile au luat legătura la o distanță foarte mare, respectiv la 2, 3 ani au vorbit o singură dată la telefon; această situație a avut loc pe fond de nervozitate și, așa cum reiese și din declarația martorei, pe fondul unei stări de ebrietate, care este adevărat că nu a fost constatată de nimeni, pentru că altfel nu ar reieși un asemenea comportament; în această perioadă de 8 ani pârâtul nu s-a atins cu vorba, cu fapta de reclamantă, de familia acesteia și de fetiță, a avut un comportament exemplar în societate, acesta lucrând la Unitatea Militară de o perioadă de 17 ani.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că pentru a fi luată o măsură ca cea prevăzută de Legea nr. 217/2003, este nevoie să existe mai multe probe, respectiv plângeri repetate și alte acte din care să rezulte într-adevăr violența exercitată de pârât asupra reclamantei sau a fetiței, ori în această situație nu există decât un act singular, respectiv cel din data de 16.06.2015, care nu poate impune o măsură atât de restrictivă, fiind și un copil la mijloc. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu s-a făcut dovada că de-a lungul timpului, de-a lungul celor 8 ani de la divorțul părților, pârâtul ar fi exercitat vreo presiune fizică, psihică asupra fostei soții și asupra minorei.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17.06.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să emită un ordin de protecție prin care să dispună: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de fiica victimei, P. A., față de sora victimei, S. G., și față de mama victimei, S. A.; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de domiciliul victimei din București, ., ., Sector 6, față de locul de muncă al victimei, respectiv Farmacia CONSFARM, cu sediul în București, ., Sector 6 și față de unitatea de învățământ a minorei, respectiv Școala Gimnazială nr. 59, cu sediul în București, ., Sector 6; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima și obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 16.06.2015 pârâtul, fostul său soț, a venit la locul său de muncă și a amenințat-o cu un cuțit că o omoară, ocazie cu care a sunat la Polițe și a formulat o plângere împotriva pârâtului la Secția 22 Poliție. Reclamanta a mai arătat că în timpul căsătoriei fostul soț a amenințat-o în repetate rânduri că o omoară, acesta fiind și motivul divorțului. De asemenea, reclamanta a precizat că pârâtul deține arme prin natura muncii sale, acesta lucrând la UM_.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, sentința civilă nr. 1043/16.02.2007 și încheierea din data de 09.03.2007.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, a încuviințat reclamantei proba testimonială, iar din oficiu a dispus emiterea unei adrese pentru solicitarea unor relații către Secția 22 Poliție.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, „(1)Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora."
De asemenea, dispozițiile art. 3 din același act normativ arată că “în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu, sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.” În continuare, prevederile art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, prezintă formele sub care se poate manifesta violența în familie.
În cauză, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada exercitării unor acte de violență asupra sa, de către pârât, acte de violență care pun în pericol integritatea psihică a victimei, astfel încât se impune emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, în scopul înlăturării stării de pericol.
Astfel, martorul audiat în cauză la solicitarea reclamantei, D. F., fiind prezent la faptele relatate, a declarat că la data de 16.06.2015 pârâtul a venit la locul de muncă al reclamantei și a avut un comportament agresiv, fiind agitat, adresând reclamantei injurii în repetate rânduri, cerându-i acesteia să îi acorde atenție și să vorbească cu el, iar în final intrând în farmacie (locul de muncă al reclamantei) având în mână un cuțit și continuând să se plimbe agitat și foarte supărat și să adreseze injurii reclamantei având cuțitul la vedere, în mână. Totodată, martora a declarat că pârâtul se afla în tot acest timp în stare avansată de ebrietate și că aceste evenimente i-au produs reclamantei o stare de temere.
Instanța reține din declarația martorei că pârâtul a exercitat asupra reclamantei acte de violență psihologică, prin provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică, amenințări verbale și afișare ostentativă a armelor (art. 4 lit. b), precum și acte de violență verbală, prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, utilizarea de insulte și amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, punând astfel în pericol integritatea psihică a reclamantei, iar pentru înlăturarea acestui pericol se impune emiterea unui ordin de protecție.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâtul ar fi exercitat acte de violență asupra minorei și asupra rudelor reclamantei, respectiv mama și sora acesteia, astfel încât cu privire la aceste persoane instanța constată că nu s-a dovedit existența unui pericol.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va dispune emiterea unui ordin de protecție, pentru o durată de 6 luni, prin care va obliga pârâtul: să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă, să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de domiciliul reclamantei din București, .. 2, ., Sector 6, să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locul de muncă al reclamantei, respectiv Farmacia CONSFARM, cu sediul în București, ., Sector 6, și va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
În temeiul 2 alin. 1 pct. 1 lit. n din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 300 de lei, și va obliga pârâtul la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S. C., CNP_, cu domiciliul în București, .. 2, ., Sector 6 în contradictoriu cu pârâtul P. C., CNP_, cetățean român, cu domiciliul în . S. M., ., județul Teleorman și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la locul de muncă „ UM_”, cu sediul în București, . M. nr. 5-7, Sector 6.
Dispune emiterea unui ordin de protecție, pentru o durată de 6 luni, prin care:
- obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă;
- obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de domiciliul reclamantei din București, .. 2, ., Sector 6;
- obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locul de muncă al reclamantei, respectiv Farmacia CONSFARM, cu sediul în București, ., Sector 6;
- interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. n din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 300 de lei.
Executorie.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 300 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./30.06.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5230/2015. Judecătoria... → |
|---|
