Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 7615/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7615/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 7615/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7615
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea P. K. SP. Z O.O. în contradictoriu cu debitoarea ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.10.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.07.2015, creditoarea P. K. SP. Z O.O. în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata debitului în cuantum de 5.598,91 RON (creanță certă, lichidă și exigibilă), a dobânzii legale penalizatoare (care se va calcula de către executorul judecătoresc, conform dispozițiilor art. 628 alin.2 din Codul de procedură Civilă), a sumei de 40 euro, cu titlu de daune-interese minimale, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contractele încheiate între profesioniști, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat și onorariu traducător.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în fapt, în baza relației comerciale dintre părți, a livrat debitoarei prin intermediul societății de transport Englmayer România SRL, bunurile comandate și a emis facturile fiscale nr._/12.11.2013, scadentă la data de 11.01.2014 pentru suma de 2.688,01 lei și nr._/05.12.2013, scadentă la data de 03.02.2014 pentru suma de 2.910,90 lei, în valoare totală de 5598,91 lei.
Având în vedere că facturile mai sus menționate nu au fost achitate până la data introducerii cererii, creditoarea consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de titlul IX - Procedura ordonanței de plată din Codul de Procedură Civilă, respectiv: creanța sa este certă, întrucât facturile care formează debitul nu sunt contestate de debitoare, iar avizele de însoțire marfă și ordinele de expediere a transportului aferente facturilor mai sus menționate sunt semnate și ștampilate de debitoare, făcând dovada livrărilor care au stat la baza emiterii celor 2 facturi, lichidă, întrucât obiectul creanței este determinat și exigibilă, deoarece obligația debitorului este scadentă la datele menționate pe facturi.
Pentru aceste considerente, creditoarea a solicitat instanței să admită cererea, să emită ordonanța de plată a sumelor datorate și termenul de plată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, pe dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești și pe dispozițiile Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști.
În dovedirea cererii, creditoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Creditoarea a solicitat judecarea cererii în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) Cod Procedura Civilă.
La cerere au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: facturile menționate, original în limba engleză și traducere legalizată; avizele de însoțire marfă și ordinele de expediere a transportului, semnat și ștampilate de debitoare; somația și dovada comunicării ei cu conținut declarat; dovada recepționării somației de plată (confirmarea de primire); împuternicire avocațială; factură Cabinet de avocat M. A. și dovada achitării ei; factură traducător.
Cererea a fost legal timbrată.
Debitorul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoare, în calitate de furnizor, și debitoare, în calitate de beneficiar, s-au derulat relații comerciale în formă simplificată, pe baza comenzilor beneficiarului.
La data de 11.11.2013, debitoarea a semnat și ștampilat un ordin de expediere a transportului pentru articolul cu nr. 2432, „B4 HK 2432”, într-o cantitate de 29 de cutii (fil. 9-10). Ulterior, la data de 12.11.2013, creditoarea a emis factura fiscală nr._ pentru un bun descris ca fiind „B4-HKA-N12-0000-6-ZR”, produs „2432-B4”, pentru suma de 2.688,01 lei, cu scadență la data de 11.01.2014 (fil. 6-7).
De asemenea, la data de 04.12.2013, debitoarea a semnat și ștampilat un ordin de expediere a transportului pentru articolul cu nr. 2432, „B4 HK 2432”, într-o cantitate de 30 de cutii (fil. 15-16). Ulterior, la data de 05.12.2013, creditoarea a emis factura fiscală nr._ pentru un bun descris ca fiind „B4-HKA-N12-0000-6-ZR”, produs „2432-B4”, pentru suma de 2.910,9 lei, cu scadență la data de 03.02.2014 (fil. 12-13).
Potrivit art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți s-au desfășurat prin emiterea de comenzi semnate și ștampilate de către debitoare și emiterea de facturi aferente comenzilor de către creditoare.
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că existența acesteia este neîndoielnică deoarece facturile au fost emise în baza contractului, negociat și semnat de către ambele părți. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 662 alin. 2 C.pr.civ., existența creanței rezultă din comenzile plasate de către debitoare și din facturile emise în baza ei.
În ceea ce privește caracterul lichid, obiectul creanței trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau să conțină elemente care permit stabilirea lui, potrivit art. 662 alin. 3 C.pr.civ. În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv facturile fiscale emise de creditoare în baza comenzilor ferme a debitoarei.
Din punct de vedere al exigibilității, conform art. 662 alin. 4 C.pr.civ., este necesar ca obligația debitorului să fie scadentă sau ca acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată. Având în vedere că din cuprinsul facturii emise rezultă că scadența acestora era la data de 11.01.2014, respectiv 03.02.2014, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, facturile mai sus menționată fiind scadente.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 C.pr.civ., instanța reține că, în cauză, creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe în cuantum de 5.598,91 lei reprezentând contravaloare marfă, în timp ce debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, potrivit art. 1535 alin. (1) C.Civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Pentru aceste motive, constatând că, în cauză, a expirat de scadență a facturilor emise de reclamantă, instanța va obliga pârâta și la plata dobânzii legale aferente sumei de 5.598,91 lei de la data scadenței și până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor interese minimale, instanța îl va admite, având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, potrivit căruia, în cazul întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de Euro, reprezentând daune-interese minimale. Aceste daune-interese se acordă, așadar, independent de dovada unui prejudiciu, legiuitorul prezumând această sumă minimă drept cost pentru recuperarea creanței. Pentru acest motiv, instanța va obliga debitoarea și la plata sumei de 40 Euro cu titlu de daune-interese minimale către creditoare.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, debitoarea urmează a fi obligată la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 451 alin. (2) C.p.c., „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
În cauză, față de complexitatea dosarului și numărul termenelor de judecată, instanța constată că un onorariu avocațial solicitat de creditoare în cuantum de 2.199,7 lei (facturi – fil. 20-21), apare ca disproporționat, urmând a dispune reducerea onorariului de avocat de la suma de 2.199,7 lei, la suma de 1000 lei.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (1) C.p.c., instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată compuse din suma de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 5), suma de 38 Euro, reprezentând onorariu traducător (chitanță – fila 23) și suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, redus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea P. K. Sp. Z o.o., cu sediul ales sediul Cabinetului de avocat M. A. din București, ., ., ., în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 319, sector 6, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI:_.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 5.598,91 lei reprezentând contravaloare marfă, dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenței și până la data plății efective și suma de 40 Euro cu titlu de daune-interese minimale.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată, compuse din suma de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, suma de 38 Euro, reprezentând onorariu traducător și suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, redus.
Cu cerere în anulare pentru debitoare în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred.AM
4 ex./ 24.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7632/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7613/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
