Plângere contravenţională. Sentința nr. 7632/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7632/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 7632/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7632
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 7.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta C & I G. I. SRL în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Construcții în Transportul Rutier-I.S.C.T.R.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 94 Cod procedură civilă coroborat cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art. 19 și art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru dovedirea netemeiniciei și nelegalității procesului-verbal de constatare a contravenției, iar pentru intimat, încuviințează de asemenea proba cu înscrisuri, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească petenta, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul C. M. S., astfel cum a solicitat acesta prin cerere, instanța o respinge față de opoziția intimatei la audierea acestui martor.
Nemaifiind probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2015 sub nr._, petenta C&I G. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/19.05.2015 de către intimată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, în principal, anularea în tot a procesului-verbal contestat ca nelegal întocmit, iar în secundar, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, precum și exonerarea contestatoarei de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, societatea acesteia a fost sancționată contravențional în data de 19.05.2015, pentru „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura parcarea vehiculelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate”.
Pentru a putea fi sancționată o faptă contravențională, se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și extrinseci, constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - inspectorul ISCTR. În plus, agentului constatator i se incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de proba dincolo de orice îndoială existentă fapte, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens.
Descrierea faptei contravenționale este o mențiune obligatorie conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (coroborat cu art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 prevăzut în Anexa 1 a HG nr. 1391/2006), ca și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la constatarea „faptei” comise și la aprecierea gravității faptei. Aceste aspecte sunt de natură a impieta asupra posibilității instanței de judecată de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Petenta a solicitat a se observa că inspectorul ISCTR, nu a descris fapta, folosind termeni vagi și generali, pentru a face posibilă încadrarea sa în drept, individualizarea sancțiunii legale aplicabile acesteia și aprecierea gradului de pericol social. Inspectorul a consemnat doar că „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura parcarea vehiculelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate”.
De asemenea, petenta a solicitat a se observa că inspectorul ISCTR s-a rezumat la a reproduce în procesul-verbal atacat textul art. 5 pct.-ul 26 din H.G. nr. 69/2012 care prevede contravenția, fără a descrie fapta concretă, împrejurările producerii, modul și mijloacele folosite pentru săvârșirea acesteia, precum și alte date din care să se deducă situația concretă, vinovăția și pericolul social al faptei. Această descriere este de natură a crea confuzie întrucât nu se înțelege în ce constă fapta contravențională și în ce sens nu a respectat regulile de circulație.
Trecerea în procesul verbal de constatare a conținutului dispozițiilor legale, nu echivalează cu descrierea ei efectivă, și nu reprezintă o consemnare a faptei săvârșite, deoarece acestea reprezintă doar temeiul legal al stabilirii faptelor contravenționale, care n-au fost descrise în procesul verbal respectiv.
Astfel, prin simpla mențiune a textului de lege nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu sunt arătate totalitatea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea pagubei.
Mai mult, descrierea inspectorului ISCTR este vagă, neindicând exact în ce constă parcarea într-un loc nepermis, în ce loc trebuia să se afle autovehiculul aparținând societății contestatoare. Instanța se află în imposibilitate să verifice dacă acest punct se află în zona de acțiune, precis delimitată, a indicatorului rutier.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința descrierii contravenției și locul acesteia este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței de judecată cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate.
Prin nedescrierea corespunzătoare a faptei contravenționale, se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze petentul. De aceea, insuficienta descriere a faptei contravenționale echivalează cu nedescrierea, întrucât prin întocmirea procesului-verbal, prin această modalitate s-a cauzat societății contestatoare o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Astfel, în condițiile în care instanța de judecată nu poate stabili cu certitudine săvârșirea faptei/elor de către contravenient așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției, se ridică numeroase dubii asupra celor consemnate în procesul-verbal, dubii care profită contravenientului.
Prejudiciul care i-a fost adus prin încălcarea normelor de drept arătate este evident. Față de această împrejurare, petenta a solicitat ca, în situația în care instanța va considera totuși că nu există motive de nulitate a procesului-verbal atacat, să dispună înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Este evident că sancțiunea se aplică persoanei juridice, în speță societății contestatoare (a se vedea art. 8 alin. 1 din HG nr. 69/2012), care nu a fost de față prin reprezentant legal la întocmirea procesului-verbal. Astfel, nu și-a putut exercita dreptul la apărare. Acest aspect trebuia confirmat de un martor.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 1 și alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar procesul-verbal trebuia încheiat „în lipsă”.
Este important de reținut că inspectorul ISCTR are obligația legală conform art.16 alin. 7 din OUG nr. 2/2001 ca în momentul încheierii procesului-verbal să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. Art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001 prevede că: „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Societatea contestatoare nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute și sancționate prin procesul-verbal ce face obiectul prezentei plângeri.
În conformitate cu art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Petenta a afirmat cu certitudine și responsabilitate că o atenționare este suficientă.
Petenta a arătat că societatea acesteia, operator privat de transport, operează pe piața transportului de persoane de 13 ani, având o reputație foarte bună, efectuează curse pe întreg teritoriul țării, siguranța și confortul călătorilor fiind printre cele mai importante preocupări ale acesteia. Societatea petenta este un bun contribuabil, plătitor de taxe și impozite semnificative la bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală, astfel cum a arătat Curtea Europeană de la Strasbourg în mai multe decizii de speță.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04), în decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reafirmat faptul că sancțiunile contravenționale aplicate în baza OUG nr. 195/2002 se includ în sfera noțiunii de „acuzație în materie penală” astfel că în procedura contravențională din România sunt aplicabile garanțiile materiei penale oferite de art. 6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate (scopul pur punitiv al amenzii aplicabile și caracterul general al normei de incriminare fiind cele două elemente determinante care au condus Curtea la această concluzie).
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, H.G. nr. 69/2012, Cod de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat și dovada comunicării acestuia.
La data de 24.07.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare la plângerea contravențională formulată de C&I G. I. S.R.L., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.05.2015 de către reprezentanții Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, în speța de față de către agentul constatator B. M., pentru nerespectarea prevederilor legale ale HG nr. 69/2012, art. 5, pct. 26, și pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În data de 19.05.2015, ora 19:05, pe ..4, sector 6, București, a verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către C&I G. I. S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. Georgesu A. M. în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic național.
La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: a) nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura parcarea vehiculelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate.
Fapta prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.5, pct.26 din HG nr.69/2012 [privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr.1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei nr.92/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr.1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațional a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări] și sancționată de art. 8, alin.1 lit. a.
Intimatul a apreciat că susținerile petentului sunt neîntemeiate și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea contestației, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.05.2015 și obligarea petentului la achitarea amenzii în cuantumul stabilit de 1000 lei, întrucât procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16, art. 17, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește legalitatea procesului verbal, urmează a se constata că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, art.17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță - „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”. Numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
Art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că, în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiunea despre aceste împrejurări. În speță, agentul constatator a făcut în mod corect mențiunea „reprezentantul legal nefiind de față la întocmirea procesului verbal, așa încât nu poate formula obiecțiuni”, mențiune care respectă prevederile ordonanței nr. 2/2001, deoarece șoferul nu are calitatea de reprezentant legal al C&I G. I. S.R.L., la momentul controlului neprezentând nici un document în acest sens. Cu privire la dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal este sancționată cu nulitate relativă și virtuală, astfel că petentul este ținut a dovedi faptul că prin încheierea în acest mod, drepturile sale au fost vătămate, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului încheiat în acest mod.
Referitor la motivul lipsei martorului, organul constatator a fost foarte elocvent menționând: „la fața locului nu s-a putut identifica nici un martor, decât un alt agent constatator care, potrivit OG nr.2/2001 - un alt agent constatator nu poate semna în calitate de martor”. Nici un text de lege nu obligă o persoană să semneze în calitate de martor un proces verbal, o asemenea obligație fiind chiar absurdă în condițiile în care, chiar contravenientul are dreptul să refuze semnarea, existând și posibilitatea să nu se afle de față.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 Iulie 2002).
În ceea ce privește temeinicia, intimata a apreciat că procesul - verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție simplă de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Normele metodologice cuprinse în Ordinul M.T.1.980/2011 stabilesc cadru de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și activităților conexe ale acestora.
Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor prezentelor norme, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Art. 58 din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere statuează faptul că persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto.
Intimata a arătat instanței că fapta pentru care a fost sancționată petenta a fost individualizată în mod clar de art. 5, pct. 26 din H.G. nr. 69/2012, fiind considerată o încălcare minora a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, iar sancțiunea se aplică operatorului de transport conform art.8, alin.1 și 2, lit. a.
De asemenea, intimata a învederat instanței că transporturile rutiere se desfășoară în baza unei legislații specifice, care are rolul de a institui o disciplină necesară efectuării în condiții de siguranță, corectitudine și concurență loială față de ceilalți operatori de transport, a activității de transport public.
Intimata a subliniau că inspectorii care efectuează control în trafic sunt investiți cu exercițiul autorității de stat, fapt ce a apreciat că le conferă un plus de probitate morală și profesională în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 134 din OMTI nr.980/2011 - „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații: j) să asigure parcarea vehiculelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate”.
De asemenea, conform art. 134 lit. s pct. (viii) din OMTI nr. 980/2011, în cazul transportului rutier contra cost de persoane, operatorii de transport rutier au și obligația să încheie contracte de acces în autogară, în conformitate cu graficele de circulație anexă la licența de traseu”.
Față de fapta comisă este răspunzătoare întreprinderea/operatorul de transport, deoarece, conform dispozițiilor art. 134 din OMTI nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, acesta avea obligația „să asigure instruirea conducătorilor auto privind obligațiile ce revin acestora”.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petenta este o societate comercială care trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, în special prin raportare la faptul că asigură transport de mărfuri, intimata a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Pentru considerentele de fapt și de drept, intimata a solicitat să se constate că sunt întrunite în sarcina petentei elementele constitutive ale contravenției prev. de art.5, pct. 26 din HG nr.69/2012, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și, totodată, respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, precum și cele invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal . nr._/19.05.2015. carte de identitate, permis de conducere și certificat de pregătire profesional G. A., copie conformă nr._, certificat de înmatriculare_, graficul de circulație al licenței de traseu . nr._ și licența de traseu . nr._.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/19.05.2015 întocmit de agenți constatatori din cadrul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR), s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct. 26 din H.G. nr. 69/2012, pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 500 lei, fila 10.
S-a constatat la data de 19.05.2015, ora 19:05, pe ..4, sector 6, București, a verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către C&I G. I. S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. Georgesu A. M. în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic național nerespectând obligația de a asigura parcarea vehiculelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța competent să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru neîndeplinirea obligației de a asigura parcarea vehiculelelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate, faptă incriminată prin dispozițiile art. 5 pct. 26 („nerespectarea de cãtre întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura parcarea vehiculelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate; ”).
În ceea ce privește sancțiunea aplicată aceasta a fost legal individualizată între limitele minime și maxime prevăzute de lege, („ 1) Contravențiile prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei. Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1-5, 7-18 și 24-26;”).
În ceea ce privește încheierea procesului verbal în lipsa petentei, instanța va reține că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor aprobată priimn Legea nr. 180/2002 („ Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”). Astfel, rezultă că este legală încheierea procesului verbal de constatare a contravenției în lipsa contravenientului, situație în care această împrejurare fi va fi atestată de un martor, ale cărui date de identificare vor fi menționate în cuprinsul său, fie în lipsa unui martor, se vor menționa motivele pentru care a fost întocmit în acest mod.
În speță, în cuprinsul procesului verbal atacat, la rubrica „martor”, agentul constatator a menționat motivele lipsei acestuia, respectiv faptul că nu sunt persoane care să poată avea calitatea de martor asistent, procesul verbal fiind astfel legal întocmit, în considerarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Cu privire la dreptul contravenientului de formula obiecțiuni, la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, instanța va reține că lipsa obiecțiunilor sale din cuprinsul procesului verbal este sancționată cu nulitate relativă și virtuală, astfel că petenta este ținut a dovedi faptul că prin încheierea în acest mod, drepturile sale au fort vătămate, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului încheiat în acest mod. În speță, prin promovarea plângerii, petenta are posibilitatea de a supune analizei instanței criticile aduse legalității și temeiniciei procesului verbal de constatarea a contravenției, astfel că nu se poate reține vătămarea dreptului său la apărare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiuni corespunzătoare adevărului. Petenta nu a făcut dovada lipsei de temei a procesului verbal de constatare a contravenției și nici a vreunei cauzei de exonerarea de răspundere contravențională.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg și reținând unele aspecte din motivarea deciziei dată de CEDO în cauza A. c. României în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază că una din limitele până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Instanța interpretează decizia invocată în sensul că este o hotărâre de speță, care nu statuează de principiu că procedura contravențională din dreptul român nu ar corespunde exigențelor CEDO, și reține următoarele:
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
În schimb, situația este diferită atunci când, din conținutul procesului verbal - exclusiv sau coroborat cu materialul probator administrat în fața instanței - reiese că fapta nu a fost constatată personal de către agentul care 1-a întocmit, datorită faptului că într-un asemenea caz, prezumția de temeinicie a procesului verbal nu își găsește aplicarea.
Acest mod de abordare se întemeiază pe singurul considerent că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea. Aceasta nu înseamnă că de plano (în mod automat) nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să aprecieze asupra probelor și să stabilească adevărul în fiecare cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimată, respectiv graficul de circulație a licenței de traseu, fila 29, licența de traseu . nr._/25.03.2013 nu rezultă locul de parcare al autovehiculelor aparținând petentei, neputând fi astfel reținută neîndeplinirea de către petentă a obligațiilor stabilite prin aceste înscrisuri, sub aspectul parcării.
Instanța reține astfel că petenta a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat, în condițiile în care prezumția relativă de temeinicie și legalitate întemeiate pe constările proprii ale agentului constatator nu este susținută de înscrisurile la care aceasta face referire, în condițiile în care din descrierea împrejurărilor de fapt reținute în sarcina sa nu rezultă în ce mod nu a fost respectată obligația de parcare stabilită prin licența de traseu și graficul de circulație .
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._/19.05.2015 va fi admisă, petenta urmând a fi exonerată de plata amenzii aplicate în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta C&I G. I. S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în București, ., ., J_, CUI14860544, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR pentru I. Teritorial nr. 1, cu sediul în București, .. 38, sector 1, C._.
Anulează procesul verbal . nr._/19.05.2015.
Exonerează petenta de pata amenzii aplicate în cuantum de 500 lei.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7634/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
