Plângere contravenţională. Sentința nr. 7813/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7813/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 7813/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7813
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul C. V., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Secția 21 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 12.10.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, respectiv chitanța nr._/08.10.2015, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art.104 pct.13 din HCSM nr.387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 32 OG nr. 2/2001,constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează estimativ 6 luni de zile.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de petent prin plângere și proba cu înscrisuri, solicitată de intimată, prin întâmpinare, ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 09.04.2015, contestatorul C. V., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Secția 21 Poliție, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.03.2015.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a arătat că, consideră procesul-verbal că nu este temeinic, pentru că situația de fapt reținută nu corespunde realității deoarece în mod greșit s-a reținut faptul că în ziua de 15.03.2015, ora 3 la controlul efectuat conform atribuțiilor de serviciu pe linia LG 333/2003 a fost găsit dormind în baraca amplasată la poarta de acces. A precizat că este angajat al . ca paznic.
Contestatorul a arătat că este adevărat că la data menționată mai sus se afla de serviciu, iar la data controlului, i-a răspuns organului de control că nu dormea. A arătat că atribuția sa de serviciu era să păzească . și că are voie în timpul nopții să stea în baraca amplasată la poarta de acces în care era un scaun și un birou și unde nu se poate dormi înăuntru, având 1,5 m pe 1,5 m.
De asemenea, a arătat că în mod greșit s-a consemnat în procesul-verbal faptul că recunoaște că dormea, motiv pentru care a considerat că nu este temeinic. A precizat că de când este angajat la . a avut multe controale și niciodată nu a fost sancționat contravențional.
Contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii a fost anexat în original procesul-verbal . nr._/15.03.2015 și în copie cartea de identitate a contestatorului.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 15.06.2015, respectiv 18.06.2015, prin serviciul registratură, intimata depus la dosar întâmpinare.
Intimata a arătat că prin procesul-verbal . nr._/15.03.2015, C. V. a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit. e raportat la art. 59 lit. c din Legea nr. 333/2003, actualizată, întrucât, la controlul efectuat conform atribuțiilor de serviciu pe linia Legii 333/2003, agentul de pază C. V. angajat al . a fost găsit dormind în baraca amplasată la poarta de acces.
Potrivit art. 58 lit. e din Legea nr. 333/2003, constituie contravenție încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 46-49.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, a arătat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, respectiv s-a aplicat avertisment.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, a considerat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. A invocat disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că: „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Pornind de la aceste considerente, a învederat faptul că, în privința procesului-verbal contestat, nu sunt incidente cauze de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea să ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în formă și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
A învederat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnat și că cele reținute în procesul-verbal au fost constatate ex propriis sensibus de agentul constatator care l-a întocmit ca persoană special împuternicită de lege în acest sens, constatările lui prezumându-se că sunt conforme cu realitatea.
Intimata a arătat că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru o faptă similară la data de 06.03.2015, ora 03:45, prin procesul-verbal de contravenție . nr._.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedre și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională. care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței. A solicitat să se observe că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art. 6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.201 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul București prin mai multe decizii. A menționat cu titlu de exemplu Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008 conform căreia „incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezența cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
A apreciat că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice/juridice.
Față de considerentele expuse mai sus, intimata a solicitat să se constate că măsurile luate de agentul constatator sunt oportune și legale, motiv pentru care vă solicităm să respingeți plângerea formulată de Carnuleasa V. ca neîntemeiată și să se mențină atât procesul-verbal de contravenție . nr._/15.03.2015 că legal și temeinic încheiat, cât și sancțiunea că legal aplicată și corect individualizată.
În susținerea întâmpinării, a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
În dovedirea întâmpinării au fost anexate următoarele înscrisuri: raportul agentului F. M. din 02.06.2015, procesul-verbal . nr._/15.03.2015, adresa nr._/12.03.2015, procesul-verbal . nr._/06.03.2015, procesul-verbal din 29.05.2015.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
La data de 15.03.2015, ora 03, petentul a fost sancționat, conform procesului verbal . nr._, întocmit de către intimat, cu sancțiunea „avertisment”, pentru că a fost găsit dormind în interiorul barăcii în timpul serviciului, în calitate de angajat al ..
Fapta contravențională a fost încadrat în dispozițiile art. 58 lit. e din Legea 333/2003 (care prevăd că „încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 46-49” constituie contravenție), cu sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 59 lit. c din Legea 333/2003 (amendă de la 100 lei la 300 lei).
Contravenientul a semnat procesul verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, din raportul agentului constatator (f. 25) rezultă că petentul a fost depistat de agentul constatator în interiorul obiectivului întins și dormind.
Agentul constatator a mers la fața locului, a perceput faptul că petentul dormea. Instanța consideră neîntemeiate susținerile petentului, în sensul că spațiul din punctul de lucru este prea mic pentru a se putea întinde, de vreme ce se poate dormi și stând pe scaun sau în alte poziții (chiar dacă sunt incomode).
Pe cale de consecință, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina sa.
Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, instanța atrage atenția petentului că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acestuia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. V., CNP_, cu domiciliul în .), ., județul G., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Secția 21 Poliție, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 15.03.2015 întocmit de către intimat, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. C.P.
04 exemplare/05.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7805/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7817/2015. Judecătoria... → |
|---|
