Pretenţii. Sentința nr. 7613/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7613/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 7613/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7613
Ședința publică de la data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul S. U. de Urgență București, în contradictoriu cu pârâții O. G. și O. I..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.10.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.05.2015, reclamantul S. U. de Urgență București, în contradictoriu cu pârâții O. G. și O. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, obligarea pârâtului O. G. la plata către reclamant a sumei de 377.17 lei, iar în subsidiar, obligarea pârâților O. G. și O. I. la plata către reclamant a sumei de 377.17 lei, cheltuielile aferente consultației acordate numitei O. I., consultată în cadrul SUUB în data de 23.04.2013, parte vătămată în dosarul nr._, în cate pârâtul O. G. a avut calitatea de inculpat și în care instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către reclamant, în condițiile în care părțile s-au împăcat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, pârâtul O. G., a avut calitatea de inculpat în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. 21 Cod penal din 1969 (lovire și alte violențe).
Astfel cum s-a reținut în sentința penală nr. 585/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, la data de 22.04.2013, inculpatul O. G. a agresat-o fizic, lovind-o cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului pe partea vătămată O. I., soția acestuia.
La data de 23.04.2013, în vederea îngrijirii leziunilor suferite, partea vătămată a fost condusă la S. U. de Urgență București, unde a fost consultată.
Pentru recuperarea cheltuielilor aferente consultației, încă din faza de urmărire penală, reclamantul s-a constituit parte civilă cu suma de 457,41 lei. Cu toate acestea, reclamantul a solicitat a se observa faptul că, potrivit documentelor justificative anexate prezentei, cheltuielile aferente consultației sunt în cuantum de 377,17 lei.
Conform registrului de consultații al Camerei de Gardă, la poziția nr._, victima agresiunii a fost consultată în cadrul unității spitalicești la data de 23.04.2013, ora 00.20.
Cuantumul total al cheltuielilor aferente consultației este de 377.17 lei, sumă care se compune din: suma de 200 lei, contravaloare consult; suma de 175 lei, contravaloare analize medicale; suma de 2,17 lei, contravaloare medicamente și materiale sanitare.
Sumele mai sus-menționate au fost detaliate în decontul atașat prezentei cereri de chemare în judecată.
În dosarul nr._, instanța de fond, Judecătoria Sectorului 6 București, Secția penală, a dispus: „în temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 1357 alin.1 cod civil și art. 1381 Cod civil coroborat cu art.313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. U. de Urgență București și, în consecință, obligă inculpatul la plata sumei de 457.41 lei către aceasta”.
Cu toate acestea, întrucât în apel părțile s-au împăcat, în baza art.25 alin. 5 Cod procedură penală, Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile O. I. și S. U. de Urgență București.
Fapta ilicită este reprezentată de conduita pârâtului O. G. care a agresat-o fizic, lovind-o cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului pe pârâta O. I., soția acestuia, provocându-i leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.
Prejudiciul suferit de către reclamant este în cuantum de 377,17 lei și reprezintă contravaloarea cheltuielilor aferente consultației medicale acordate victimei la data de 23.04.2013.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă implicit din mecanismul dezvoltat interior, în sensul că atingerea drepturilor patrimoniale rezultă din chiar săvârșirea faptei ilicite de loviri și alte violențe.
Vinovăția, condiție subiectivă a răspunderii civile, este determinată prin raportare la comportamentul făptuitorului și exprimă atitudinea acestuia față de faptă și urmările sale.
Fapta ilicită este săvârșită din culpă în situația în care autorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce sau, după caz, nu prevede acel rezultat, deși trebuia să îl prevadă (art. 16 alin.3 Cod civil). Așadar, culpa poate fi cu prevedere sau din neprevedere.
În cazul culpei, cu sau fără prevedere, procesul sau factorul intelectiv este manifest, deoarece în ipoteza imprudenței, autorul prevede rezultatul și nu dorește producerea lui, sperând ușuratic că îl va putea evita sau preîntâmpina, iar în situația neglijenței, nu-l acceptă fiindcă nici nu are reprezentarea lui mintală, deși în condițiile date putea și trebuia să o aibă. În ceea ce privește elementul sau procesul volitiv, el este sesizabil doar în cazul imprudenței ori culpei cu prevedere.
Distincția între formele vinovăției, în dreptul român civil, de regulă, nu prezintă interes practic, deoarece răspunderea civilă reparatorie are ca finalitate nu atât condamnarea făptuitorului, ci repararea integrală a prejudiciului injust cauzat victimei. Așadar, o persoană care a cauzat un prejudiciu altuia este obligată să-l repare în întregime, indiferent dacă a acționat cu intenție sau fără intenție, din culpă. Cuantumul reparației depinde de întinderea prejudiciului și nu de forma vinovăției.
Totuși, uneori, distincția dintre formele vinovăției prezintă importanță. Astfel, în cazul în care pentru un prejudiciu răspund în solidar două sau mai multe persoane (art.1382 Cod civil), în raporturile dintre ele, sarcina reparației se împarte proporțional în funcție de contribuția fiecăreia la cauzarea prejudiciului ori, dacă aceasta nu poate fi stabilită, proporțional cu intenția sau gravitatea culpei fiecăreia (art. 1383, prima parte, Cod civil).
Textele art. 1357-1358 din Codul civil instituie principiul răspunderii întemeiate pe existența vinovăției autorului faptei ilicite și cauzatoare de prejudiciu. Astfel, art.1357 alin.1 din Codul civil prevede că obligația de reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o faptă ilicită „săvârșită cu vinovăție”. Mai mult decât atât, alineatul 2 al aceluiași articol precizează că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Așadar, obligația de reparare există atât în cazul vinovăției intenționale, cât și a celei neintenționale. Prin pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate altuia, este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului acelei fapte.
În speță, instanța a constatat existența faptei ilicite însă, prin raportare la prevederile art. 17 pct. 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 pct. 1 lit. g Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 21 Cod penal, lăsând nesoluționată latura civilă a cauzei.
Prin urmare, reclamantul a solicitat a se observa faptul că, în esență, vinovăția pentru săvârșirea faptei ilicite îi aparține pârâtului O. G., acestuia revenindu-i, astfel, și obligația de a suporta cheltuielile de spitalizare ale victimei sale.
În acest sens, reclamantul a solicitat a se ține cont și de prevederile art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servirii medicale”.
În ipoteza în care instanța va aprecia că împăcarea părților, în cursul procesului penal, atrage și răspunderea pârâtei O. I., persoana care a beneficiat de îngrijiri medicale a căror contravaloare nu a achitat-o, deși a ales să îl ierte pe inculpatul, care i-a provocat leziunile îngrijite în unitatea reclamantului, acesta a solicitat să se dispună obligarea în solidar a celor doi pârâți, acesta fiind motivul pentru care a chemat-o în judecată pe numita O. I..
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art.1357-1358 Cod civil, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, precum și toate celelalte acte normative mai sus-menționate.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, adresa nr._ din data de 10.04.2015 emisă de SUUB cu privire la cheltuielile aferente consultației medicale, decontul aferent perioadei în care persoana vătămată a fost consultată în unitatea spitalicească, sentința penală nr. 585/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, decizia penală nr. 265/A/17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală.
La data de 15.07.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar o cerere de completare a cererii de chemare în judecată prin care a completat cererea de chemare în judecată cu un nou capăt de cerere, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectiva a sumei de 377,17 lei.
În fapt, în privința legii civile aplicabile prezentei cauze, față de prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil („Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”), și față de data săvârșirii faptei ilicite - 22.04.2013, reclamantul a învederat faptul că, în speță, sunt aplicabile prevederile Codului civil în vigoare de la 01.10.2011.
Astfel, reclamantul a solicitat a se observa faptul că prevederile Codului civil sunt aplicabile și în ceea ce privește plata sumei de 377,17 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru numita O. I., dar și în ceea ce privește plata oricăror accesorii ale acestei sume, având în vedere faptul că plata, despăgubirilor reprezintă unul dintre efectele juridice ale săvârșirii faptei ilicite.
În acest sens, reclamantul a învederat faptul că, potrivit prevederilor art. 1535 alin. 1 Cod civil: „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
În speță, data scadenței este data punerii în întârziere prin cererea de chemare în judecată (art. 1522 alin. 1 Cod civil).
Așadar, întrucât obligația pârâților față de reclamant are ca obiect o sumă de bani, acesta este îndreptățit să solicite plata de daune moratorii egale cu dobânda legală aferentă sumei de 377,17 lei și calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a debitului principal.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 1535 alin. 1 Cod civil, O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, precum și prevederile legale și actele normative invocate anterior.
La data de 24.09.2015, prin compartimentul registratură, pârâta O. I. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se dispună scoaterea sa din cauză și respingerea cererii formulate de reclamant împotriva sa, ca neîntemeiată.
Cererea a fost însoțită de acord de mediere încheiat la data de 06.02.2015 în baza contractului de mediere nr.16 din data de 05.02.2015 încheiat de Biroul de Mediator Dedița C..
La data de 05.10.2015, prin email, reclamantul a depus la dosar răspuns la cererea întâmpinarea formulată de O. I., prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de pârâta O. I., iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată iar, pe cale de consecință, să se dispună, în principal, obligarea pârâtului O. G. la plata către reclamant a sumei de 377.17 lei, reprezentând cheltuielile aferente consultației acordate numitei O. I., consultată în cadrul SUUB în data de 23.04.2013, parte vătămată în dosarul nr._, în care pârâtul O. G. a avut calitatea de inculpat și în care instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către subscrisul, în condițiile în care părțile s-au împăcat și obligarea pârâtului O. G. la plata către reclamant a dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a sumei de 377,17 de lei, iar în subsidiar, obligarea pârâților O. G. și O. I. la plata către reclamant a sumei de 377,17 lei, reprezentând cheltuielile aferente consultației acordate numitei O. I., obligarea pârâților la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a sumei de 377,17 de lei.
Totodată, în privința cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor achitate de reclamant cu acest titlu, în vederea soluționării prezentei cauze, urmând a se lua act de faptul că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita, pe cale separată, obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Prealabil, reclamantul a solicitat să se constate faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei un act intitulat „cerere”, act care însă conține apărări specifice unei întâmpinări.
Întrucât reclamantul a recepționat în data de 02.10.2015 cererea formulată de pârâtă, împreună cu citația pentru termenul din data de 05.10.2015, acesta a solicitat a se observa faptul că se află în imposibilitatea practică de a verifica dacă pârâta a formulat întâmpinarea cu respectarea termenului prevăzut la art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru acest motiv, reclamantul a solicitat instanței ca, în ipoteza în care actele de la dosar atestă formularea întâmpinării cu încălcarea termenului de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, să facă aplicarea dispozițiilor art. 208 alin.2 Cod procedură civilă și să constate decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pe fond, reclamantul a solicitat a se observa că cererea formulată în cauză de către O. I. este întemeiată, în esență, pe susținerea potrivit căreia, întrucât aceasta nu a săvârșit o faptă ilicită, nu poate fi atrasă răspunderea sa în prezenta cauză.
În primul rând, reclamantul a semnalat faptul că acesta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare, alături de pârâtul O. G., exclusiv în ipoteza în care instanța va constata că poate fi atrasă culpa concurentă a acesteia pentru prejudiciul suferit de reclamant.
Ca atare, reclamantul cunoaște aspectele reținute de către instanța penală, pe fondul cauzei penale nr._, cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de loviri și alte violențe. Ceea ce a omis pârâta însă, a fost că tocmai atitudinea sa a condus la neatragerea răspunderii penale, dar și civile a inculpatului și acesta a fost motivul pentru care reclamantul a chemat-o în judecată.
În al doilea rând, contrar susținerilor pârâtei, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. G., a fost dispusă în considerarea atitudinii pârâtei, care a ales să renunțe la plângerea penală formulată împotriva inculpatului, situație în care a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. U. de Urgență București.
Astfel, reclamantul a apreciat că fapta pârâtei de a-și retrage plângerea penală (care, în esență, dacă nu reprezintă o împăcare, cu siguranță reprezintă o iertare) este o faptă ilicită, atât timp cât reclamantul: neavând drept de opțiune, a fost pus în situația de a nu putea să obțină o sentință favorabilă, în procesul penal; ar fi putut obține repararea prejudiciului până la data prezentei, dacă nu ar fi încetat procesul penal; a fost nevoit să administreze probe noi, să facă apărări specifice procesului civil etc.; a trebuit să facă cheltuieli suplimentare, cu angajarea avocaților, pentru a putea formula o nouă acțiune pentru recuperarea cheltuielilor cu îngrijirea medicală a pârâtei; așadar, faptul că este scutit de plata taxei de timbru nu poate constitui un motiv suficient pentru a aprecia că se află într-o situație la fel de bună ca în cadrul procesului penal, în care tot ce a câștigat în fond, a rămas fără valoare ca urmare a încetării procesului penal, în calea de atac.
În plus, reclamantul a solicitat a se observa faptul că pârâții, de conivență, au ales să încheie un acord de mediere, fără participarea acestuia și fără ca măcar să convină cu privire la partea care suportă cheltuielile cu îngrijirile medicale ale victimei agresiunii. Astfel, reclamantul a apreciat că i-au fost lezate interesele și i s-a creat, prin fapta ambilor pârâți, o situație nefavorabilă față de cea pe care a avut-o în cadrul procesului penal.
Pentru motivele expuse, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor pârâtei O. I., ca neîntemeiate.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și toate celelalte acte normative mai sus-menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, după cum rezultă din Sentința penală nr. 585/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, la data de 22.04.2013, inculpatul O. G. a agresat-o fizic, lovind-o cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului pe partea vătămată O. I., soția acestuia (sentință – fil. 11-18).
La data de 23.04.2013, în vederea îngrijirii leziunilor suferite, partea vătămată a fost condusă la S. U. de Urgență București, unde a fost consultată. Conform registrului de consultații al Camerei de Gardă, la poziția nr._, victima agresiunii a fost consultată în cadrul unității spitalicești la data de 23.04.2013, ora 00.20.
Cuantumul total al cheltuielilor aferente consultației este de 377,17 lei, sumă care se compune din: suma de 200 lei, contravaloare consult, suma de 175 lei, contravaloare analize medicale, suma de 2,17 lei, contravaloare medicamente și materiale sanitare (decont – fila 11).
Prin Sentința penală nr. 585/21.11.2014, pârâtul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. 21 Cod penal din 1969 (lovire și alte violențe) și obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă S. U. de Urgență București.
Ulterior, în apel, părțile s-au împăcat, iar în baza art.25 alin. 5 Cod procedură penală, Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile O. I. și S. U. de Urgență București (Decizia penală nr. 265/A/17.02.2015).
În drept, potrivit art. 436 alin. (1) C.p.c., „Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretențiile reclamantului, instanța, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoașterii”.
Având în vedere achiesarea pârâtului la pretențiile reclamantului, în temeiul art. 436 alin. (1) C.p.c., instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul O. G. la plata către reclamant a sumei de 377,17 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 05.05.2015, până la data plății efective.
De asemenea, ca urmare a admiterii cererii principale, instanța nu se va mai pronunța pe cererea subsidiară, de obligare a ambilor pârâți la plata acestei sume și, implicit, nici pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. U. de Urgență București, CUI_, cu sediul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură în București, ., sector 1, cod poștal_, la sediul SCA „P. & B.”, în contradictoriu cu pârâții O. G., domiciliat în București, .. C. nr. 1A, ., sector 6, identificat cu CNP_ și O. I., domiciliată în București, .. C. nr. 1A, ., sector 6, locuind efectiv în București, .. 9, ., apartament 36, sector 3.
Obligă pârâtul O. G. la plata către reclamant a sumei de 377,17 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 05.05.2015, până la data plății efective.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred.MV
5 ex./29.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7616/2015. Judecătoria... → |
|---|
