Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7817/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7817/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 7817/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7817
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 13.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pârâtei i s-a comunicat interogatoriul propus de reclamantă, cu mențiunea de a formula răspunsul la acesta și de a-l depune la dosar, pârâta nu a depus răspunsul la interogatoriu, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 1028 coroborat cu art. 107 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 3 luni de zile.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, solicitate de reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, ca fiind admisibile și concludente, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul 258 alin. 1 și art. 1030 alin. 9 Cod de procedură civilă, le încuviințează.
Totodată, instanța constată că pârâta a fost citată cu copie interogatoriu, formulat de reclamantă și că i s-a pus în vedere pârâtei să depună răspunsul la interogatoriu, lucru pe care nu l-a făcut.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerere de valoare redusă înregistrată pe rolul instanței la data de 04.05.2015, reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâta . a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.298,61 lei, a penalităților de întârziere de 38,37 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi contractuale, pârâtului atribuindu-i-se codul de client_, în baza căruia reclamanta i-a livrat acestuia livrând energie electrică, conform facturilor fiscale emise. Începerea relațiilor contractuale s-a realizat la data la care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și sin contractul de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, a arătat că este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999 și Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), E. E. Muntenia SA avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către societatea furnizoare, în termenul de scadentă de 10 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadenta fiind înscrise pe factura (art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Întrucât actele normative anterior-menționate au fost publicate în formă inițială în Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute în acestea, mai ales ca prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intra sub incidența Codului Penal.
Reclamanta a arătat că, consumatorul avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor. A invocat disp. art. 14 alin. 1 și 3 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, disp. art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, art. 59 și art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012.
De asemenea, reclamanta a arătat că În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre debitor și E. E. Muntenia SA, sta și faptul că acesta a efectuat o . plați către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului, anexata la prezenta.
Reclamanta a invocat practica judiciară în materie, menționând Decizia nr. 29/E/12.01.2005 emisă de secția comercială a Curții de Apel lași, în care aceasta a admis un recurs formulat deoarece în prima instanța, Judecătoria Iași respinsese acțiunea pe motiv ca facturile depuse a dosar nu erau acceptate la plata de către parata, prin semnătură și ștampila.
Similar spetei anterior menționate, contractul încheiat între părți și depus la dosar, are ca obiect furnizarea de energie electrică și clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalități. A arătat că, contractul încheiat între părți și atașat prezentei, reprezintă „legea părților” (art. 1.270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod Civil), iar obligația de plata s-a născut - așa cum a arătat și Curtea de Apel lași în speța anterior menționata - ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Prin urmare, E. E. Muntenia SA și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către această a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități în valoare de 38,37 RON, conform contractului, respectiv art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementarilor legale în vigoare.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Noului Cod de Procedura civilă: art. 150, alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032; Noul Cod Civil: art. 1.270, art. 1.516, art. 1.535; Vechiul Codul Civil: art. 969 și următoarele, art. 1.073; Codul de Procedura Fiscală (OG 92/2003): art. 120, alin. 7; Codul Fiscal: art. 155, alin. 28; Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: certificat ONRC privind pârâta, situație facturi restante, somația nr. 3105/02.07.2014, confirmare de primire din 07.07.2014, somația nr. 1403/08.04.2014, confirmare de primire din 11.04.2014, facturile nr. 2 MF_/25.05.2012, nr. 2MF_/08.05.2012, istoric pe punct de măsură, cerere și chestionar pentru obținerea avizului tehnic de racordare nr. înregistrare_/27.02.2012, împuternicire nr. 3/22.02.2012, certificat de înregistrare . nr._, contract de comodat încheiat între . și . SRL, declarația nr. 2/23.02.2012 a pârâtei, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1479/09.10.1998 de BNP G. Rozalinda, autorizația de construire nr. 1235/17.12.2003, încheiere nr. 5427/21.04.2003, aviz tehnic de racordare pentru consumator necasnic nr._/28.02.2012, contract de furnizare a energiei electrice nr. 1026-_/14.07.2005.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 26.05.2015, prin serviciul registratură, reclamanta depus la dosar certificat ONRC privind . SA, copie împuternicire avocațială nr._/apr. 2015, interogatoriul propus a fi luat pârâtei.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat sau întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1026 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârâtă, în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate nr. 1026-_ din data de 14.07.2005 (filele 40-44), având ca obiect furnizarea energiei electrice, în schimbul plății de către pârâtă a contravalorii acesteia.
În drept, potrivit art. 969 C.civ. (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține că pârâta nu a achitat până în prezent contravaloarea facturilor fiscale nr. 2MF_/25.05.2012 și nr. 2MF_/08.05.2012 (f. 21-24) în valoare totală de 4.298,61 lei.
Potrivit art. 11 lit. a din contract, „consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor”.
În privința capătului de cerere având ca obiect penalități de întârziere, potrivit art. 14 alin. 3 din contract, „neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități pentru fiecare zi de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, conform reglementărilor în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii”. În consecință, debitoarea și-a asumat obligația de plată a acestor penalități, la plata cărora va fi obligată.
În materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației – iar debitorul în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel încât instanța reține că nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau privind plata debitului.
În consecință, față de dispozițiile contractuale anterior redate, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de suma de 4.336,98 lei (reprezentând: 4.298,61 lei facturi neachitate și 38,37 lei penalități de întârziere).
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, până în prezent nu a achitat contravaloarea primelor de asigurare încasate, astfel cum s-a obligat.
Așa cum rezultă din art. 358 C.pr.civ., dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul.
Având în vedere lipsa răspunsului la interogatoriu (f. 54, 82-83), instanța constată că există culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, motiv pentru care apreciază se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia și, în consecință, va admite acțiunea.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 2).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoarea redusă formulată de reclamanta . SA, cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., CUI_ și nr. ORC J40/_/2008, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 448-450, sector 6, CUI_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.336,98 lei (reprezentând: 4.298,61 lei facturi neachitate și 38,37 lei penalități de întârziere).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Executorie de drept, potrivit art. 1031 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu drept doar de apel la Tribunal, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. C.P.
04 exemplare/06.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7813/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7634/2015.... → |
|---|
