Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9206/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9206/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 9206/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9206
Ședința publică de la data de 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea V. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea V. S.R.L.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.11.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2015 sub nr._, creditoarea V. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea V. S.R.L., în temeiul art. 1014 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, a formulat cerere de emitere a ordonanței de plată, prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata: sumei de 23.751,49 lei reprezentând debitul restant acumulat din neplata taxei previzionate de utilitari și servicii, a contribuției pentru marketing și a utilităților consumate în cadrul spațiului închiriat datorată conform art. 1.2 a) din Actul Adițional nr. 2/03.10.2013 la Contractul de închiriere semnat la data de 29 Septembrie 2009 și înregistrat de V. S.R.L. sub nr. 159/02.10.2009, sumei de 5.973,52 lei reprezentând debitul restant acumulat prin neplata taxei previzionate de utilități și servicii, a contribuției pentru marketing și a utilitarilor consumate în cadrul spațiului închiriat de la data încheierii Actului Adițional nr. 2/03.10.2013 la Contractul de închiriere semnat la data de 29 Septembrie 2009 și înregistrat de V. S.R.L. sub nr. 159/02.10.2009 și până la data prezentei, cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între creditoare, în calitate de locator și debitoare, în calitate de locatar, s-a încheiat la data de 29 septembrie 2009 Contractul de închiriere, ce ulterior a fost înregistrat de creditoare sub nr. 159/02.10.2009.
Conform art. 1, Contractul de închiriere a vizat spațiul comercial identificat prin indicativul 0.5 în suprafață de 43 mp, aflat în Galeria Comercială V.. În schimbul dreptului de folosință a spațiului închiriat, V. S.R.L. s-a obligat să plătească o . sume către creditoare, constând în: (i) chirie, (ii) taxa previzionată pentru utilități și servicii, (iii) contribuția pentru marketing și (iv) utilitățile, cuantumul și modalitatea de plată a acestora fiind reglementată prin art. 5 - art. 10 din Contractul de închiriere.
Având în vedere că pe parcursul derulării raporturilor contractuale, debitoarea nu și-a respectat obligațiile asumate prin Contractul de închiriere, înregistrând întârzieri la plata sumelor stabilite în sarcina sa, V. S.R.L. și V. S.R.L., au convenit încheierea Actului Adițional nr. 1/27.11.2012 la Contractul de închiriere, înscris ce a fost înregistrat de creditoare sub nr. 338/27.11.2012.
Actul Adițional 1 a fost înregistrat la ANAF - DGFPM Administrația Finanțelor Publice astfel cum rezultă din Declarația de înregistrare a Contractelor de Locațiune nr. 564175A/12.02.2013. Acest act adițional cuprinde atât manifestarea de voință a V. S.R.L., în sensul recunoașterii debitului restant acumulat până la acea dată cât și manifestarea de voință a ambelor părți contractante în sensul reducerii și eșalonării plății acestuia pe parcursul unor luni determinate.
În plus, prin același Act Adițional 1, părțile au renegociat sumele datorate de către V. S.R.L. și au modificat suprafața spațiului închiriat în sensul extinderii acestuia.
Cu toate acestea, creditoarea nu a reușit să-și îndeplinească întocmai obligațiile de plată nici după renegocierea acestora, conform Actului Adițional 1, motiv pentru care părțile contractante au încheiat un nou Act Adițional cu nr. 2/03.10.2013, înscris ce a fost înregistrat de creditoare sub nr. 406/08.11.2013.
Mai exact, în considerarea faptului că V. S.R.L. a continuat să înregistreze datorii față de creditoare chiar și ulterior încheierii Actului Adițional 1, la data de 03.10.2013, părțile au semnat Actul Adițional 2 ce a fost înregistrat la Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel cum rezultă din Declarația de înregistrare a Contractelor de Locațiune nr. 970042A/2014.
Strict din punct de vedere al sumelor ce fac obiectul prezentului demers, creditoarea a menționat că prin art. 1.2 a) din Actul Adițional 2, debitoarea V. S.R.L. a recunoscut debitul restant acumulat până la data de 30.09.2013, constând în taxa previzionată de utilități și servicii, a contribuției pentru marketing și a utilităților consumate în cadrul spațiului închiriat. Debitul pentru aceste servicii, recunoscut în mod expres de pârâtă este în valoare de 23.751,49 lei.
Deși debitoarea s-a obligat să achite debitul în termen de 12 luni, în tranșe lunare de 979,29 RON (TVA inclus), începând cu luna octombrie 2013 și până în luna septembrie 2014, fiecare tranșă urmând a fi plătită până pe data de 25 a fiecărei luni, debitoarea nu a achitat nici măcar în parte debitul în valoare totală de 23.751,49 lei.
În plus, conform aceluiași Act Adițional 2, părțile au renegociat cuantumul taxei previzionate de utilități și servicii, a contribuției pentru marketing și a utilităților consumate în cadrul spațiului închiriat și modalitatea de efectuare a plății acestor sume pentru viitor, având în vedere modificarea suprafeței închiriate.
Astfel, conform art. 3.1 din Actul Adițional 2, începând cu data de 01.11.2013, obiectul Contractului de închiriere l-a constituit spațiul cu indicativul 0.8A, cu o suprafață de 55.83 mp, aflat la parterul Galeriei Comerciale V.. Perioada de închiriere a fost stabilită la 5 (cinci) ani, începând cu data de 01.11.2013 până la data de 31.10.2018.
Taxa previzionată de utilități și servicii, contribuția pentru marketing și contravaloarea utilităților au făcut obiectul art. 6 din Actul Adițional 2.
Cu toate acestea, societatea V. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale astfel cum au fost convenite cu V. S.R.L. și consemnate în Actul Adițional 2, rămânând în pasivitate și acumulând debite lunare față de creditoare. Orice încercare de soluționare pe cale amiabilă a litigiului a rămas fără rezultat astfel încât, creditoarea s-a văzut nevoită să apeleze la concursul instanțelor judecătorești pentru a obține protecția drepturilor sale pecuniare.
Prealabil analizării condițiilor de admisibilitate a ordonanței de plată, creditoarea a învederat instanței că a notificat debitoarea, transmițând acesteia, la sediul social, o somație prin intermediul B. T. A.-M. și T. N.-V.. Somația a fost depusă la biroul executorului judecătoresc la data de 07.07.0215 și transmisă în ziua următoare, 08.07.2015, fiind depusă la cutia poștala a societății V. S.RL.
În egală măsura, creditoarea a depus diligențe suplimentare, transmițând aceeași somație de plată, prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, la adresa menționată în Contractul de închiriere și la punctele de lucru ale societății V. S.R.L., plicurile însă întorcându-se la destinatar, adică la reprezentanții convenționali ai creditoarei.
Art. 1014 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, prevede că normele care reglementează procedura ordonanței de plată sunt aplicabile creanțelor certe, lichide și exigibile, izvorâte dintr-un contract civil.
Creanța invocată de creditoare își are izvorul într-un contract civil - În conformitate cu dispozițiile art. 1014 din Noul Cod de procedură civilă, creanța care formează obiectul procedurii ordonanței de plată trebuie să rezulte dintr-un contract civil. În speță, astfel cum a arătat anterior, creanța V. S.R.L. rezultă din Actul Adițional 2 ce este un document încheiat în formă scrisă (ad probationem), care este parte integrantă a Contractului de închiriere, un alt act încheiat în formă scrisă (ad probationem) însușit prin semnătură.
Creanța pe care creditoarea o are împotriva V. S.R.L. este certă - Conform art. 663 alin. (1) din codul de procedură civilă „Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”. În literatura juridică s-a arătat că, întrucât finalitatea demersului creditorului rezidă în emiterea de către instanță de judecată a unei ordonanțe de plată, ce are valoarea unui titlu executoriu, actul juridic reprezentând cauza dreptului de creanță dedus judecății nu trebuie să fie el însuși titlu executoriu, indiferent dacă a fost constituit anterior sau ulterior noului Cod de procedură civilă (...)”.
Creanța debitoarei în sumă de 23.751.49 lei este certă. Astfel suma ce reprezintă debitul restant acumulat din neplata taxei previzionate de utilități și servicii, a contribuției pentru marketing și a utilităților consumate în cadrul spațiului închiriat a fost recunoscută în mod expres prin art. 1.2 a) din Actul Adițional 2.
Creanța V. S.R.L. în sumă de 5.973.52 lei este certă. Astfel, ulterior încheierii Actului Adițional 2, debitoarea s-a obligat să achite aceleași categorii de sume menționate anterior, pentru noul spațiul închiriat, în cuantumul și modalitatea convenite de către părți și înscrisă în art. 6, pentru care creditoarea a emis o . facturi fiscale. Așadar, suma de 5.973,52 lei are caracter cert, existența acesteia rezultând din Actul Adițional 2 și din facturile fiscale emise de societatea creditoare.
Creanța pe care V. S.R.L. o are împotriva debitoarei este lichidă. Potrivit exigențelor impuse de art. 663 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă, „creanța este lichidă atunci când obiectul său este determinat sau când titlul executoriu conține elemente”. Suma de 23.751,49 lei datorată până la 30.09.2013, data încheierii Actului Adițional 2, este determinată, aceasta fiind înscrisă în art. 1.2 din acest înscris.
Cuantumul creanței datorate după această dată, pentru noul spațiul închiriat este determinat prin facturile fiscale emise de societatea creditoare și prin elementele înscrise în Actul Adițional 2. Sumele înscrise în facturile fiscale au fost determinate prin raportare la suprafața închiriată, respectiv suprafața dată spre închiriere a fost înmulțită cu taxa lunară stabilită de părți per metru pătrat, sau prin facturarea consumurilor proprii de utilități, conform contoarelor instalate în spațiile închiriate.
Astfel, la data prezentei cereri, cuantumul taxei previzionate de utilitari și servicii, a contribuției pentru marketing și a utilităților pentru noul spațiu închiriat odată cu semnarea Actului Adițional 2 este de 5.973,52 lei fiind așadar determinată.
Creanța pe care V. S.R.L. o are împotriva debitoarei este exigibilă - Conform art. 663 alin. (4) din Noul Cod de procedură civilă creanța este exigibilă dacă „obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiului de plată. ”
Suma de 23.751.49 lei ar fi trebuit achitată în tranșe egale de 1.979,29 RON (TVA inclus) pe parcursul a 12 luni, începând cu luna octombrie 2013 și până în luna septembrie 2014, fiecare tranșă urmând să fie achitată până la data de 25 a fiecărei luni.
Așadar, la data prezentei cereri, întreaga suma de 23.751,49 lei este exigibilă, condiția impusă de art. 663 alin. (4) din Noul Cod de procedură civilă fiind îndeplinită.
Suma de 5.973.52 lei este de asemenea exigibilă. Mai exact, conform art. 10.3 din Contractul de închiriere, taxa previzionata pentru servicii și utilitari, utilitățile și contribuția pentru marketing se plătesc lunar pe toată perioada contractului. Plățile vor fi făcute în primele nouă zile bancare lucrătoare ale fiecărei luni, potrivit aceluiași art. 10.3 din Contractul de închiriere.
Prevederile Contractului de închiriere se aplică și acordului de voință înscris în Actul Adițional 2, astfel cum rezultă în mod expres din art. 9.3 din Actul Adițional 2.
În tabelul inserat în cerere a fost prezentată situația facturilor scadente la data prezentei ce alcătuiesc suma de 5.973,52 lei, respectiv: nr._/25-Nov-14, nr._/15-Dec-14, nr._/22-Dec-14, nr._/16-J.-15, nr._/13-Feb-15, nr._/16-Mar-15, nr._/17-Apr-15, nr._/18-May-15, nr._/17-Sep-14, nr._/17-Oct-14, nr._/17-Dec-14, nr._/21-J.-15, nr._/18-Feb-15, nr._/19-Mar-15, nr._/17-Apr-15, nr._/20-May-15, nr._/25-Nov-14, nr._/15-Dec-14, nr._/22-Dec-14, nr._/16-J.-15, nr._/13-Feb-15, nr._/16-Mar-15, nr._/17-Apr-15 și nr._/18-May-15.
Creditoarea a învederat instanței că facturile fiscale au fost transmise prin curier către debitoare, fiind primite de reprezentanți ai societății debitoare. Astfel cum rezultă din tabel, toate facturile fiscale sunt scadente la data prezentei cereri.
În concluzie, pentru considerentele menționate, creditoarea a solicitat admiterea cererii de emitere a ordonanței de plată astfel cum a fost formulată și obligarea debitoarei S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată determinate de soluționarea prezentului demers procesual.
În temeiul art. 1022 alin. (3) din Noul Cod de procedura civilă, creditoarea a solicitat că termenul de plată să fie de 10 zile.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 1014 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, și articolele menționate în cuprinsul cereri de emitere a ordonanței de plată.
Creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate va reieși din cercetarea judecătorească.
În susținerea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri, în copii certificate: Contractul de închiriere semnat la data de 29 septembrie 2009 și înregistrat de creditoare sub nr. 159/02.10.2009, Actul Adițional nr. 1/27.11.2012 la Contractul de închiriere, înscris ce a fost înregistrat de creditoare sub nr. 338/27.11.2012 și Declarația de înregistrare a Contractelor de Locațiune nr. 564175A/12.02.2013, Actul Adițional nr. 2/03.10.2013, înscris înregistrat de creditoare sub nr. 406/08.11.2013 și Declarația de înregistrare a Contractelor de Locațiune nr. 970042A/2014, Somația transmisă prin B. T. A.-M. și T. N.-V., dovada transmiterii somației prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și dovada întoarcerii transmiterilor poștale; facturi fiscale; dovada transmiterii facturilor fiscale, furnizare de informații de la O.N.R.C..
Cererea a fost legal timbrată.
Debitoarea, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 29.09.2009, între creditoare, în calitate de locator, și debitoare, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul pentru spații comerciale înregistrat sub nr. 159/02.10.2009, având ca obiect un spațiu de 43 m.p. în Galeria Comercială „V.” (fil. 16-36). Potrivit art. 3.1. din contract, acesta s-a încheiat pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 5-10 din contract, creditoarea s-a obligat la plata unei chirii lunare către creditoare în cuantum de 20 Eur/m.p. plus TVA, la plata unei taxe de utilități și servicii în cuantum de 3,5 Euro/m.p./lună + TVA, la plata unor cheltuieli de publicitate în cuantum de 1 Euro/m.p./lună + TVA, precum și la plata costurilor pentru utilitățile consumate în cadrul spațiului închiriat.
Potrivit art. 10.3 din contract, toate plățile prevăzute în contractul de închiriere se vor efectua lunar, în avans, pe toată perioada contractului, în primele nouă zile bancare lucrătoare ale fiecărei luni.
În baza acestui contract, debitoarea a acumulat un debit în cuantum de 23.751,49 lei, reprezentând taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate în cadrul spațiului închiriat potrivit contractul pentru spații comerciale înregistrat sub nr. 159/02.10.2009.
Întrucât debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale, între părți s-au încheiat Actul adițional nr. 1/27.11.2012 la contractul de închiriere și Actul adițional nr. 2/03.10.2013, prin care părțile au convenit relocarea locatarului din spațiul inițial într-un spațiu cu o suprafață mai mare, de 55,83 m.p., din aceeași galerie comercială, și prelungirea perioadei de închiriere cu 5 ani (acte adiționale – fil. 38-55).
Prin art. 1.2. lit. a) din Actul adițional nr. 2/03.10.2013, debitoarea a recunoscut în mod expres un debit acumulat până la data de 30.09.2013 către creditoare în cuantum de 23.751,49 lei, constând în taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate în cadrul spațiului închiriat.
Pentru noul spațiu închiriat potrivit Actului adițional nr. 2/03.10.2013la contractul de închiriere dovezilor de comunicare de la fil. 97-111 din dosar, creditoarea e emis facturile fiscale depuse la fil. 74-96 din dosar, comunicate debitoarei potrivit, în cuantum total de 5.973,52 lei.
În drept, potrivit art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de contractul pentru spații comerciale înregistrat sub nr. 159/02.10.2009 și de cele două acte adiționale la acesta, cu privire la care instanța reține că au fost acceptate în mod expres de către debitoare, fiind semnate și ștampilate.
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că existența acesteia este neîndoielnică pentru sumele datorate de către .. până la data de 30.09.2013, deoarece acestea au fost recunoscute expres de către debitoare prin art. 1.2. lit. a) din Actul adițional nr. 2/03.10.2013, prin care aceasta s-a obligat totodată să achite debitul în termen de 12 luni de la semnarea actului adițional în tranșe egale.
În ceea ce privește sumele datorate pentru spațiul închiriat potrivit Actului adițional nr. 2/03.10.2013, instanța reține că acestea rezultă din cuprinsul actului adițional, coroborat cu facturile emise și comunicate debitoarei în conformitate cu prevederile contractului de închiriere înregistrat sub nr. 159/02.10.2009 și a actelor adiționale la acesta, negociate și semnate de către ambele părți. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 662 alin. 2 C.pr.civ., existența creanței rezultă atât din contracte cât și din facturile emise de către creditoare și comunicate debitoarei.
În ceea ce privește caracterul lichid, obiectul creanței trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau să conțină elemente care permit stabilirea lui, potrivit art. 662 alin. 3 C.pr.civ. În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv art. 1.2. lit. a) din Actul adițional nr. 2/03.10.2013 la contractul de închiriere și facturile fiscale emisă de creditoare.
Din punct de vedere al exigibilității, conform art. 662 alin. 4 C.pr.civ., este necesar ca obligația debitorului să fie scadentă sau ca acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată. În ceea ce privește sumele recunoscute de debitoare prin Actului adițional nr. 2/03.10.2013 la contractul de închiriere, instanța reține că au expirat datele scadente pentru cele 12 rate în care părțile au convenit să eșaloneze debitul. De asemenea, având în vedere datele de scadență ale facturilor fiscale emise pentru spațiul închiriat potrivit Actului adițional nr. 2/03.10.2013, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, sumele mai sus menționate fiind scadente.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 C.pr.civ., instanța reține că, în cauză, creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe în cuantum de 23.751,49 lei reprezentând contravaloare taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate, pentru spațiul închiriat potrivit Contractului de închiriere semnat la data de 29.09.2009 și înregistrat de . sub nr. 159/02.10.2009, precum și a unei creanțe în cuantum de 5.973,52 lei reprezentând contravaloare taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate, pentru spațiul închiriat potrivit Actului adițional nr. 2/03.10.2013 la Contractul de închiriere semnat la data de 29.09.2009 și înregistrat de . sub nr. 159/02.10.2009, în timp ce debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege.
În temeiul art. 453 alin. (1) C.p.c., instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În consecință, instanța va admite cererea și o va obliga pe debitoare, în termen de 15 zile de la comunicare, să plătească creditoarei suma de 23.751,49 lei reprezentând contravaloare taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate, pentru spațiul închiriat potrivit Contractului de închiriere semnat la data de 29.09.2009 și înregistrat de . sub nr. 159/02.10.2009, precum și la plata sumei de 5.973,52 lei reprezentând contravaloare taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate, pentru spațiul închiriat potrivit Actului adițional nr. 2/03.10.2013 la Contractul de închiriere semnat la data de 29.09.2009 și înregistrat de . sub nr. 159/02.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea V. S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul ales la SCA C. și Asociații în București, ., sector 1, în incinta Hotelului Crowne Plaza în contradictoriu cu debitoarea V. S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/2007, având CUI_, cu sediul în București, .. 51, ., etaj 13, ..
Obligă debitoarea, în termen de 15 zile de la comunicare, să plătească creditoarei suma de 23.751,49 lei reprezentând contravaloare taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate, pentru spațiul închiriat potrivit Contractului de închiriere semnat la data de 29.09.2009 și înregistrat de . sub nr. 159/02.10.2009, precum și la plata sumei de 5.973,52 lei reprezentând contravaloare taxă previzionată de utilități și servicii, contribuție pentru marketing și utilități consumate, pentru spațiul închiriat potrivit Actului adițional nr. 2/03.10.2013 la Contractul de închiriere semnat la data de 29.09.2009 și înregistrat de . sub nr. 159/02.10.2009.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. D.D.C./Thred. A.M.
4 ex./28.12.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 8958/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
