Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9150/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9150/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 9150/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9150
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 10.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . 2000 SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința CAMEREI DE CONSILIU părțile nu au răspuns.
Cauza se judecă fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect civil - cerere de valoare redusă; termenul de judecată a fost acordat în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, la data de 16.10.2015 s-a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, la data de 20.10.2015 s-a comunicat interogatoriul formulat de către reclamantă conform rezoluției instanței din data de 20.10.2015 aflată la fila 94 dosar și a citativului aflat la fila 95 dosar, după care;
Instanța constată că s-a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei la care s-a atașat și interogatoriul care a fost comunicat pârâtei conform citativului de la dosarul cauzei.
Prin urmare, în temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ. dispune repunerea cauzei pe rol, luând act că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune interogatoriul conform solicitărilor instanței, interogatoriu care, de altfel, a și fost comunicat pârâtei, cu mențiunea de a formula și de a comunica răspunsul la interogatoriu până la termenul de judecată acordat, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 C.pr.civ., sub rezerva discutării acestei probe.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța ia act că din oficiu a pus în discuție administrarea probei cu interogatoriul pârâtei pe care îl încuviințează și că interogatoriul a fost comunicat pârâtei fără ca aceasta să formuleze un răspuns până la acest termen de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 22.01.2015 sub numărul de dosar_, reclamanta . a formulat cerere de valoare redusă în contradictoriu cu pârâta . 2000 SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8760,15 lei contravaloarea facturii restante nr. MT nr._/02.08.2012, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a prestat servicii specifice de transport marfă către pârâtă, respectiv transport pe ruta România – Austria și viceversa, evidențiind că pentru serviciile oferite debitorului, s-a emis factura nr._ din 02.08.2012 în valoarea totală de 1984 euro, respectiv 8760,15 lei, factura care a rămas neachitată de către debitorul . 2000 SRL.
Reclamanta a arătat că a efectuat demersuri în vederea recuperării pe cale amiabilă a creanței, însă acestea au rămas fără răspuns. Astfel, reclamanta a comunicat debitorului somația de plată 1962/22.05.2013, respectiv 2379/09.07.2013 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Debitorul nu a înțeles să dea curs solicitării reclamantei și nici nu a comunicat acesteia un răspuns cu privire la cele solicitate prin somație.
În consecință, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și obligarea debitorului la plata sumei totale de 8.760,15 lei, reprezentând contravaloarea / facturii emise și rămase neachitată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025, alin. 1), art. 1027 și următoarele Cod de Procedura Civilă, art. 1469, art. 1488, art. 1489, alin 1) Cod Civil, art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În probațiune, s-au anexat, factura nr._ în data de 02.08.2012, fișa partener . 2000 SRL, somația de plată nr. 2379/09.07.2013 și dovada transmiterii, încheierea civilă nr. 1128 din data de 18.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Reclamanta nu a solicitat dezbatere orală.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi juridice în temeiul cărora reclamanta a efectuat transport marfă pe ruta România – Austria, iar pentru serviciile prestate a emis factura nr. MT nr._/02.08.2012 în valoare de 1984 euro (8.760,15 lei), scadentă la 16.09.2012, cu obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat.
Potrivit art. 1026 C.pr.civ, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât aceasta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau în alt mod prevăzut de lege, instanța reține că pârâta, deși a beneficiat de prestări servicii de transport de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea facturii fiscale emise de aceasta.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada perfectării unui contract de transport în formă scrisă, însă proba încheierii convențiilor în formă simplificată poate fi făcută și prin factură fiscală emisă de creditoare, în măsura în care rezultă că aceasta este acceptată de debitoare, expres sau tacit.
Verificând probatoriul administrat, instanța constată că factura nr. MT nr._/02.08.2012 nu este însușită de pârâtă prin semnare, dar coroborând acest înscris cu pasivitatea pârâtei care nu a înțeles să răspundă notificării primite la 12.07.2013 (f.8,11,19) și nici să formuleze întâmpinare în cadrul procesului și mai ales cu absența răspunsului la interogatoriu ce echivalează cu un început de dovadă în folosul creditoarei, conform art.358 Cod procedură civilă, apreciază ca fiind dovedită voința părților în sensul încheierii unui contract de transport servicii în termenii stipulați în factură și că sunt îndeplinite astfel condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate ale creanței de 8.760,15 lei.
Față de cele arătate, instanța precizează că în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii debitoarei, motiv pentru care în temeiul textelor de lege mai sus menționate va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 8.760,15 lei cu titlu de contravaloare servicii de transport, către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar - Casa de Insolventă Transilvania Filiala T. SPRL, cu sediul procesual ales în .. 2, . contradictoriu cu pârâta . 2000 SRL, cu sediul în București, sector 6, ., nr. 84.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.760,15 lei reprezentând contravaloare servicii.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțară în ședință publică astăzi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaBradosu A.
Red. BV/Thn. AB
4ex/2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9103/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9147/2015.... → |
|---|
