Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9449/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9449/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 9449/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9449
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditoarea GD MAȘINI DE R. SRL în contradictoriu cu debitoarea A. O. G. SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform listei de ședință, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.; pricina se află la primul termen de judecată; nu s-a depus întâmpinare la dosarul cauzei, după care;
Instanța ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 al. 3 C.pr.civ.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către creditoare e admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța constată că debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu a solicitat probe în apărare.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 23.09.2015 sub numărul de dosar_, creditoarea GD MAȘINI DE R. SRL a chemat în judecată pe debitoarea A. O. G. SRL, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei A. O. G. SRL, cu obligarea acesteia la plata sumei de_,81 lei reprezentând prețul neachitat al unor produse livrate și neachitate; dobânda legală datorată la suma de mai sus, calculată conform prevederilor legale în vigoare, de la data scadenței facturii și până la data plății efective.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezența procedură, reprezentând taxa de timbru.
În fapt, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale, în baza cărora aceasta a achiziționat anumite produse.
Astfel, în urma unor discuții telefonice purtate între reprezentantul creditoarei dl. Vinczefi C. și reprezentantul legal al debitoarei, dl. Caravasile D., părțile au convenit ca creditoarea să livreze o Macara pivotantă de 1000 kg în schimbul achitării de către debitoare a sumei de 5951 euro. Această sumă urma să fie achitată în lei, la cursul BNR din data facturării, în două tranșe: 30% din valoare în avans; 70% din valoare după livrarea produsului.
Potrivit acestei înțelegeri, creditoarea a emis factura de avans nr. 1669 din 12.06.2014 (anexa 1) în sumă de 9934,52 lei, pe care debitoarea a achitat-o integral.
Creditoarea a menționat că, ulterior, la data de 01.08.2014, produsul a fost livrat la debitoare, conform Avizului de însoțire a mărfii nr. 2323 din 01.08.2014 (anexa 2) și a Scrisorii de transport din aceeași dată (anexa 3) ambele fiind semnate și ștampilate de debitoare. În aceste condiții, a fost întocmită factura fiscală . CJ Nr. 4733 07 în sumă de_,81 lei reprezentând 70% din valoarea produsului livrat, scadentă la data de 04.09.2014 (anexa 4).
În continuare, creditoarea a precizat că, cu toate că creditoarea și-a îndeplinit, în totalitate obligațiile asumate, respectiv a livrat produsul comandat, iar factura aferentă a ajuns la scadență, debitoarea a achitat doar o parte din suma datorată, respectiv suma de 5000 lei, la data de 04.09.2014, rămânând neachitată suma de_,81 lei, așa cum reiese din situația contabilă a clientului, tipărită la data prezentei (anexa 5).
Creditoarea a indicat că a încercat să soluționeze amiabil acest litigiu, sens în care a comunicat debitorului, somația de plată nr. 2456 din 08.12.2014, prin care i-a comunicat cuantumul sumei datorate, respectiv_,81 lei și i-a solicitat achitarea acesteia în termen de 15 zile de la primirea somație (anexa 6). Creditoarea a menționat că această somație a fost comunicată la data de 09.12.2014 prin scrisoare recomandată, conform AWB Expediere nr._ (anexa 7) semnat de reprezentantul legal al debitoarei și purtând ștampila societății. Ca și răspuns, debitoarea a comunicat adresa nr. 236 din 23.12.2014 prin care recunoaște, în mod expres debitul comunicat prin această somație și propune eșalonarea acestora pe o anumită perioadă (anexa 8).
Față de această solicitare, creditoarea a adăugat că a așteptat o perioadă îndelungată ca debitoarea să-și îndeplinească obligațiile de plată, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici până la data prezentei.
Creditoarea a subliniat că deși, în fapt între părți nu s-a întocmit, fizic, un contract, ca și instrumentum probationis, negotium iuris a luat naștere prin aceea că ofertă și acceptarea acesteia sunt concordante, prin acceptarea la plată, de către pârâtă a facturii mai sus menționate. Această acceptare rezultă fără putință de tăgadă pe de o parte din faptul că a achitat o parte din suma menționată în factură iar, pe de altă parte din adresa nr. 236 din_, prin care este recunoscut debitul restant, adică exact suma rămasă de achitat din această factură, împrejurare care echivalează cu o manifestare de voință neîndoielnică ce atestă voința acestuia de a accepta factura menționată și implicit obligația de plată a acesteia.
Astfel, creditoarea a solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1013 din Codul de procedură civilă, creanța fiind certă întrucât debitul restant în cuantum de_,81 lei reprezintă contravaloarea rămasă de achitat a produsului livrat și implicit a facturii emise, acceptată și recunoscută de către debitor prin acte și fapte ulterioare dar în legătură directă cu aceasta; este lichidă, întrucât cuantumul este precis determinat de conținutul înscrisurilor anexate și este exigibilă întrucât data scadenței, este depășită, fiind astfel îndeplinită și această condiție.
Referitor la al doilea capăt de cerere, având în vedere faptul că părțile contractante nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plată cu întârziere, în temeiul prevederilor art. 1.017 Cod procedură civilă, creditoarea a considerat că este îndreptățită la plata dobânzii legale la suma datorată. Prin urmare, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de la data scadenței facturii, respectiv 04.09.2014 și până la data plății efective.
În final, creditoarea a solicitat admiterea cererii principale așa cum a fost formulată și obligarea debitoarei la plata sumelor solicitate în debutul cererii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 223 al 3, Titlului IX, Art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în copie conform cu originalul, respectiv factura . CJ nr. 4573 05/16.06.2014, aviz de însoțire a mărfii, comandă de transport, factura . CJ nr. 4733 05/05.08.2014, situație facturi client, notificare, AWB, adresă.
Acțiunea este legal timbrată, conform dovezii aflate la fila 3 indice 1 dosar.
La data de 19.10.2015, prin compartimentul registratură al instanței, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 05.10.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1014 alin.1 C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța reține că în speță creanța invocată de creditoare nu face parte din sfera creanțelor excluse de la aplicarea procedurii ordonanței de plată, prevăzute în alineatul 2 al art.1014 C.proc.civ.
Pe fond, instanța reține că între părți s-au desfășurat raporturi juridice în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei o macara pivotantă de 1000 kg, cu obligația corelativă a debitoarei de a achita contravaloarea acesteia.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât aceasta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau în alt mod prevăzut de lege, instanța reține că pârâta, deși a beneficiat de produsul livrat de către reclamantă, până în prezent nu a achitat în totalitate contravaloarea facturii fiscale emise de aceasta - factura . CJ nr. 4733 05/05.08.2014.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada perfectării unui contract de vânzare-cumpărare în formă scrisă, însă proba încheierii convențiilor în formă simplificată poate fi făcută și prin factură fiscală emisă de creditoare, în măsura în care rezultă că aceasta este acceptată de debitoare, expres sau tacit.
Verificând probatoriul administrat, instanța constată că factura . CJ nr. 4733 07 /05.08.2014 nu este însușită de pârâtă prin semnare, dar coroborând acest înscris cu avizul de însoțire a mărfii și cu scrisoarea de transport, ambele semnate și ștampilate de pârâtă și mai ales cu răspunsul la somația reclamantei prin care este recunoscută și asumată în mod expres șl neechivoc obligația de plată derivată din relația contractuală, instanța apreciază ca fiind întemeiat demersul juridic întreprins de reclamantă.
Un argument în plus îl constituie lipsa întâmpinării prin care debitoarea să conteste creanța, atitudine ce echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, potrivit art. 1019 alin.3 c.proc.civ.
În consecință, în temeiul art.1270 Noul Cod Civil, constatând îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței, impuse de art.1014 și art.663 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga debitoarea ca în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 18.378,81 lei reprezentând contravaloare produse livrate.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata dobânzii legale, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii, scadență menționată în cuprinsul acesteia - 04.09.2014.
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din acest act normativ care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În consecință, instanța va admite și acest capăt de cerere, obligând debitoarea la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței – 04.09.2014 până la data plății efective a debitului principal.
În temeiul art.453 c.proc.civ., întrucât debitoarea este în culpă procesuală, instanța o va obliga la plata către creditoare a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea GD MAȘINI DE R. SRL înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_ cu sediul în Cluj N., ., perimetrul 10, județ Cluj în contradictoriu cu debitoarea A. O. G. SRL cu sediul în București, .-62, sectia Complex Militari, Pav. Administrativ, T. lot XIII, cam 5, sector 6.
Obligă debitoarea ca în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 18.378,81 lei reprezentând contravaloare produse livrate, precum și dobânda legală calculată de la data scadenței – 04.09.2014 până la data plății efective a debitului principal.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaBradosu A.
Red. BV/Thn. AB
4 Ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7974/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7173/2015. Judecătoria... → |
|---|
