Contestaţie la executare. Sentința nr. 9419/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9419/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 9419/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9419
Ședința publică de la 17.11.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea M. București pri Primar General și pe intimata ..
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă intimata prin reprezentant convențional, av. T. C., cu împuternicire avocațială la f. 50 dosar, lipsă fiind contestatoarea.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- se constată că din partea contestatoarei s-a depus dovada achitării fotocopierii dosarului de executare silită, că a depus o cerere prin care solicita să i se comunice factura reprezentând cheltuielile ocazionate cu fotocopierea dosarului de executare silită;
- se constată că B. T. A. M. Și T. N. V. a depus copia certificată a dosarului de executare silită nr. 129/2015;
- din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Instanța având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, pune în discuție competența și termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
Reprezentanta intimatei arată că în temeiul art. 713 și art. 651 C. și având în vedere că sediul debitorului este în sectorul 6, iar instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze cauza. Cu privire la termenul optim de soluționare a cauzei arată că acesta este de 3 luni.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 713 și art. 651 C. constată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei ca fiind de 6 luni.
Instanța constată că B. T. A. M. și T. N. V. a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 134 lei, că M. București prin Primar General a depus la dosar dovada pentru achitarea sumei de 121 lei, sens în care pune în vedere contestatoarei să achite restul cheltuielilor pentru fotocopierea dosarului de executare silită nr. 129/2015, în sumă de 13 lei.
Instanța pune în discuție excepția lipsei de interes și excepția rămânerii fără obiect.
Reprezentanta intimatei arată că excepția este motivată pe aceleași considerente, având în vedere încheierea dată de executorul judecătoresc pentru îndreptarea erorii materiale și că, contestatoarea și-a restrâns obiectul cererii având în vedere eroarea de calcul făcută de executorul judecătoresc. Arată că din punctul de vedere al intimatei primul capăt a rămas fără obiect și precizează că aceasta este o apărare pe fondul cauzei.
Cu privire la excepția lipsei de interes, arată că debitoarea nu mai are interes să conteste executarea silită pe acest aspect și că nu mai susține această excepție, iar excepția rămânerii fără obiect a fost calificată ca o apărare pe fondul cauzei.
Instanța pune în discuție probele solicitate.
Reprezentanta intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru contestatoare și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
Reprezentanta intimatei solicită să se respingă contestația la executare având în vedere că aceasta în parte este rămasă fără obiect în ceea ce privește chestiunea calculului greșit al executorului judecătoresc pentru daunele materiale din perioada 22-06-2012 - 31-03-2013, iar executorul judecătoresc a dat o încheiere de îndreptare a erorii materiale în sensul arătat de debitor în contestație.
Contestația la executare pe aspectul cheltuielilor de judecată, arată că urmează a se respinge ca neîntemeiată și depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Arată că motivele contestatoarei au avut în vedere onorariul avocațial de 2000 lei și că se susține că nu s-a făcut dovada achitării onorariului avocațial și că nu face parte din cheltuielile executorului judecătoresc și că suma este mare în opinia contestatoarei. În continuare, arată că în opinia intimatei sunt neîntemeiate aceste susțineri, deoarece potrivit art. 670 C. instanța poate cenzura cheltuielile de executare și onorariul avocațial, însă se spune foarte clar că trebuie să se și producă dovezi în acest sens de partea interesată care solicită cenzurarea onorariului, iar debitoarea nu a făcut nicio probă. Arată că intimata a făcut dovada cheltuielilor privind onorariul avocațial, acestea fiind dovedite, utile și rezonabile. Arată că a depus chitanța și factura pentru faza de executare silită la f. 92-93 din dosarul de executare silită, dovada deplină conform art. 1499-1500 fiind dovada plății, iar aceste cheltuieli sunt necesare și rezonabile conform art. 459 al. 2 C., indicând că se referă la munca depusă de către avocat, că această muncă nu se reduce doar la simpla redactare a cererii în faza executării silite. Solicită să se observe că este necesar studiu aprofundat al cauzei având în vedere refuzul debitoarei de punere în executare a hotărârii. Solicită a se avea în vedere cererea pe care intimata a adresat-o la data de 08-06-2015 către executorul judecătoresc prin care a identificat 6 terți popriți cărora le-a comunicat somația de înființare a popririi.
În raport de obligațiile de plată este necesară o permanentă supraveghere și control până la data când sumele vor fi executare.
Pentru natura și complexitatea cauzei, arată că hotărârea ce se execută este una complexă.
Pentru interesele sau avantajul urmărit prin procedura execuțională debitoarea a dat intimatei peste_ lei până la data de 31-07-2015 fiind calculată de executor această sumă.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, arată că prin cererea precizatoare a contestatoarei se susține această critică și solicită instanței să aibă în vedere că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale executorul judecătoresc și-a redus onorariul, care este legal și stabilit, iar calculul este redat pe larg în întâmpinare.
Cu privire la expedierile poștale făcute de executorul judecătoresc arată că sunt dovedite prin înscrisurile din dosarul de executare silită, iar la stabilirea tarifului pentru xerocopiere executorul judecătoresc a avut în vedere o hotărâre a Camerei Executorilor Judecătorești, respectiv un tarif de 1 leu/pagină.
Solicită respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată și care reprezintă onorariul avocațial.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 6 București, la data de 09.09.2015, sub nr._, contestatorul M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimata ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actelor de executare, respectiv a Somației emise în data de 28.08.2015 prin care se solicita plata sumei de 118.422,96 lei, precum și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 28.08.2015, punctul I prin care s-a stabilit, cu titlu de daune materiale în cuantum de 2.000 lei/lună aferente perioadei de la 22.06.2012 și până la inclusiv martie 2013, plata sumei de 20.000 lei, precum și cheltuielile de executare, în Dosarul de executare nr. 129/2015 întocmit de către B. T. A.-M. și T. N.-V.. Totodată, contestatorul a solicitat instanței să dispună exonerarea sa de la plata sumelor prevăzute în încheierea din 28.08.2015 prin care s-au stabilit cheltuielilor de executare - onorariul avocațial, iar în subsidiar să dispună micșorarea cuantumului acestuia, apreciat ca fiind excesiv.
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că, prin încheierea din data de 28.08.2015 s-a stabilit, cu titlu de daune materiale în cuantum de 2.000 lei/lună aferente perioadei de la 22.06.2012 și până în martie 2013 inclusiv, obligarea sa la plata sumei de 20.000 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 10.411 lei, sume pe care le contestă. În acest sens,contestatorul a considerat ca fiind eronat calculul daunelor materiale stabilite prin încheierea din 28.08.2015, în temeiul titlului executoriu reprezentată de s.c. 6354/21.06.2013,întrucât de la data de 22.06.2012 și până în luna martie 2013 inclusiv, a curs un termen de 9 luni și 9 zile, iar nu 10 luni cum s-a dispun prin încheiere. Astfel că în loc de 20.000 lei, pârâtul a apreciat că datorează doar 18.600 lei (9 luni*20001ei =_ lei și 2000 lei * 9 zile din 30 =600 lei).
În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că executorul judecătoresc a procedat la somarea pârâtului pentru plata unor cheltuieli de executare pe care le-a apreciat ca fiind nejustificate, față de faptul că nu au fost dovedite sumele reprezentând contravaloare taxe poștale, fotocopii acte dosar și alte taxe în cuantum de 250 lei.
Referitor la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de onorariu avocațial, contestatorul a solicitat anularea acesteia apreciind că munca avocatului în faza executării silite se limitează la demersurile pentru învestirea hotărârii judecătorești și formularea unei cereri către executorul judecătoresc, pe cale de consecință suma solicitată fiind nejustificată și nedovedită.
În acest sens, contestatorul a făcut trimitere la jurisprudența CEDO, care fiind învestită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita cuantumului rezonabil. Totodată, a apreciat că nu s-au făcut niciun fel de dovezi privind munca prestată de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la aceasta valoare.
Pe cale de consecință, contestatorul a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față munca prestată de acesta în faza de executare silită până la momentul încheierii procesului verbal, constând exclusiv în redactarea cererii de executare silită, având în vedere și faptul că acesta nu a fost plătit anticipat, intimații neavând nici un interes să procedeze la o eventual negociere a onorariului ce urma a fi perceput și care oricum ar fi fost recuperate de la debitor.
Contestatorul a mai apreciat că, cuantumul onorariului este exagerat și față de munca îndeplinită de în faza de executare silită până la momentul încheierii procesului verbal, constând exclusiv în redactarea cererii de executare silită, având în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de munca solicitată pentru executarea mandatului primit, natura și dificultatea cauzei, nefiind făcute nici un fel de dovezi privind munca prestată de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu de această valoare.
În subsidiar, contestatorul a solicitat instanței să dispună diminuarea onorariului de avocat, conform art. 451 C. având în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executare mandatului primit, natura și dificultatea cauzei. În acest sens, a mai apreciat că rațiunea prezentării modului de calcul al acestor sume este aceea de a permite cercetarea legalității și caracterului just al acestor sume, aspecte neîndeplinite în cauză.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. art.712 și urm. C.proc.civ.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: somația nr. 129/2015/28.08.2015, adresa nr._/23.07.2015, încheiere din data de 4.06.2015, sentința civilă nr. 6354/21.06.2013, încheiere din 28.08.2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.09.2015, intimata . SRL a înțeles să invoce excepția lipsei de interes a contestației, față de faptul că, deși prin petitul prim al contestației contestatorul solicita anularea integrală a somației din 28.05.2015 emisă pentru suma de 118.442, 96 lei, din motivarea contestației intimata a apreciat că contestatorul a înțeles să conteste parțial valorile stabilite prin actele de executare, acesta din urmă susținând că pentru intervalul 22 iunie 2012-31 martie 2013 datorează 18.600 lei, iar nu 20.000 lei, cum în mod eronat ar fi calculat executorul judecătoresc.
Cu privire la acest aspect, intimata a arătat însă că eroarea de calcul semnalată de contestator a fost îndreptată din oficiu de executorul judecătoresc, în temeiul art. 656 c.pr.civ., prin încheierea de îndreptare de eroare materială din 23.09.2015, pronunțată în dosarul execuțional 129/2015, astfel că, pentru intervalul de referința 22iunie 2012-31 martie 2013, cuantumul daunelor materiale datorate de contestator au fost stabilite la 18.600 lei, cuantum recunoscut de acesta din urmă. Totodată, a arătat că în mod corespunzător, în raport de valoarea corectată pentru intervalul 22 iunie 2012 - 3 martie 2013, au fost recalculat atât cuantumul onorariului executorului judecătoresc, cât și cuantumul total al sumelor datorate de contestator cu titlu de daune materiale pe întreg intervalul 22 iunie 2012-31 iulie 2015.
Mai departe, intimata a apreciat că partea contestatoare nu a solicitat și nu a administrat nici o probă în susținerea contestației privind cenzurarea cheltuielilor de executare reprezentând onorariul de avocat. În schimb, în ce privește dovada cheltuielilor cu angajarea avocatului în faza execuțională, intimata a apreciat că au fost administrate probe în acest sens de către intimată, respectiv proba cu înscrisuri reprezentate de chitanța de în original, atestând plata onorariului avocațial.
În susținerea aspectului învederat, intimata a invocat dispozițiile art. art. 1499 C.civ, în temeiul căruia dovada plații se poate face cu orice mijloc de probă, și dispozițiile art. 1500 alin. 1 C.civ. care prevede chitanța liberatorie ca dovadă a plății. În acest sens, a mai precizat că pe baza înscrisului original atestând plata onorariului avocațial, executorul judecătoresc a stabilit ca suma de 2.000 lei plătită cu titlu de onorariu avocațial reprezintă cheltuieli de executare, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 670 alin. 4 c.pr.civ. În ce privește cuantumul onorariului avocațial, intimata a apreciat că acesta este deplin justificat în raport de criteriile de apreciere, respectiv de stabilire a onorariilor prevăzute de art.451 (2) C.civ.
Cu privire la munca depusă de avocat în faza execuțională, intimata a învederat instanței faptul că aceasta nu se reduce la simpla redactare a cererii de executare, așa cum susține contestatorul, ci se concretizează în studiul aprofundat al cauzei, identificarea posibilelor forme de executare silită și a posibililor terți popriți ce pot fi urmăriți pentru recuperarea creanțelor intimatei, cu rezultate evidente în acest sens, urmărirea constantă a evoluției cauzei a pentru o perioadă îndelungata de timp, având în vedere faptul că partea contestatoare a refuzat mult timp să aducă la îndeplinire obligațiile sale de a face, dată până la care este obligat să plătească despăgubiri materiale.
Totodată, referitor la natura și dificultatea cauzei, intimata a învederat instanței faptul că executarea silită din dosar are în vedere atât executarea unor obligații de a face stabilite în sarcina debitorului contestator, cât și executarea unor obligații bănești cu caracter periodic, stabilite cu titlu de daune materiale atât pentru trecut, cât și pentru viitor, așa încât a apreciat că se impune actualizarea permanentă, periodică, a cuantumului. În ceea ce privește importanta intereselor în cauză și avantajele procurate clientului prin munca depusă (conturând circumstanțele cauzei) – intimata a apreciat că, în raport cu valoarea debitului urmărit la data introducerii întâmpinării, respectiv peste 100.000 lei - procentul onorariului este sub 2 % din valoarea aceasta a debitului, ce urmează a fi actualizat periodic în viitor.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este legal stabilit în raport de dispozițiile Legii nr. 188/2000 și OMJ nr. 2550/C/14.11.2006 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, modificat prin OMJ nr.2561/30.07.2012, iar onorariul maxim legal este de 6300 lei + (8.011, 96 lei x 1%) = 6.380,11 lei + 24 % TVA = 7911,34 lei. În raport de calculul refăcut al creanței urmărite potrivit încheierii de îndreptare eroare materială din 23.09.2015 (106.611,96 lei), intimata a învederat instanței faptul că onorariul executorului s-a redus corespunzător la 7.893 lei, potrivit acelorași prevederi legale aplicate. În ce privește susținerea contestatorului în sensul că acest onorariu nu a fost achitat, intimata a învederat că, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, executorul judecătoresc a stabilit onorariul sau potrivit art. 670 alin. 4 c.pr.civ., fără a fi necesar ca acesta să fie în integralitate achitat de creditor.
În acest sens, intimata a mai precizat că legea interzice executorului să condiționeze executarea silită de plată în avans a onorariului (art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000), astfel încât susținerea contestatorului devine, în opinia sa, neîntemeiată. În ce privește celelalte cheltuieli (taxe poștale, servicii fotocopiere), intimata a arătat că acestea fac parte cheltuielile de executare enumerate de art. 670 alin. 3 c.pr.civ., fiind dovedite prin actele de la dosar și justificate, având în vedere (cu privire la tariful de fotocopiere) ca acesta a fost stabilit la 1 leu/pagina prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din 27.09.2013.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în sarcina contestatorului.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: încheiere de îndreptare eroare materială din data de 23.09.2015, somația nr. 129/2015/23.09.2015, adresa nr. 2146/23.10.2013.
La data de 10.11.2015, B. T. A.- M. și T. N. – V. a depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 129/2015, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 88 -222)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6354/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._ (filele 93-100), M. București prin Primar General a fost obligat să consolideze construcția situată în București . sector 3 cu respectarea normelor legale incidente în materia construcțiilor având în vedere și specificul acestei construcții (monument istoric și clădire prezentând risc seismic), să refacă zidul comun dintre construcțiile situate în București . sector 3 și în București . nr. 16-18 . prin umplerea golurilor din acest zid, să igienizeze imobilul situat în București . sector 3, precum și la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei/lună reprezentând daune materiale începând cu data de 22.06.2012 până la data îndeplinirii de către pârât a obligațiilor mai sus stabilite, s-a respins, în rest, capătul de cerere privind daunele materiale solicitate, ca neîntemeiat, s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale ca neîntemeiat, s-a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.011,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 179/2014 și decizia civilă nr. 440A/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul Bucuresti în același dosar (filele 101-113), s-a admis apelul reclamantei . SRL, în sensul că s-a schimbat în parte sentința civilă pârâtul M. București prin Primar General a fost obligat la plata către reclamantă și a sumei de 1000 lei/lună reprezentând daune materiale începând de la data de 01.04.2013 până la data îndeplinirii de către pârât a obligațiilor de a face stabilite în sarcina acestuia și a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentința civilă nr. 6354/21.06.2013 a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
La data de 04.06.2015, intimata . SRL a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu anterior menționat (fila 37), formându-se astfel dosarul de executare nr. 129/2015 pe rolul B. T. A. M. Și T. N. V. (filele 87-221 dosar declinat).
Prin încheierea din data de 04.06.2015 emisă de executorul judecătoresc s-a admis cererea de executare silită împotriva debitorului, în toate modalitățile de executare silită, în vederea aducerii la îndeplinire a următoarelor obligații stabilite în sarcina sa: obligații de a face - să consolideze construcția situată în București . sector 3 cu respectarea normelor legale incidente în materia construcțiilor având în vedere și specificul acestei construcții (monument istoric și clădire prezentând risc seismic), să refacă zidul comun dintre construcțiile situate în București . sector 3 și în București . nr. 16-18 . sector 3 prin umplerea golurilor din acest zid, să igienizeze imobilul situat în București . sector 3, și obligația de a plăti următaoarele sume de bani: suma de 2.000 lei/lună reprezentând daune materiale începând cu data de 22.06.2012 până la data îndeplinirii de către pârât a obligațiilor mai sus stabilite și suma de 3011,96 lei cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr. 6354/21.06.2013, suma de sumei de 1000 lei/lună reprezentând daune materiale începând de la data de 01.04.2013 până la data îndeplinirii de către pârât a obligațiilor de a face stabilite în sarcina acestuia și a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform deciziei civile nr. 440A, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În cadrul acestui dosar de executare au fost emise încheierea de cheltuieli de executare din data de 28.08.2015 (fila 164), prin care s-a stabilit suma de 20.000 de lei cu titlu de daune materiale în cuantum de 2000 lei/lună aferente perioadei iunie 2012( 22.06.2012) inclusiv –martie 2013, conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 6354/2013, s-a stabilit suma de 84.000 de lei cu titlu de daune materiale în cuantum de de 3000 de lei/lună aferente perioadei aprilie 2013 inclusiv-iulie 2015 conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 6354/2013 și decizia civilă nr. 179A, ( suma totală de 104.000 de lei reprezentând daune materiale aferente iunie 2012-iulie 2015), inclusiv s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 10.411 lei din care 250 lei-c/val onorariu executor cu TVA inclus obligația de a face și 7911 de lei reprezentând onorariu executor judecătoresc cu TVA inclus recuperare creanță, 250 lei reprezentând cheltuieli c/val taxe postale, fotocopii acte dosar și alte taxe, 2000 de lei onorariu avocațial.
Prin încheierea de îndreptare a eroare materială din data de 23.09.2015 executorul judecătoresc a îndreptat eroarea materială de calcul strecurată la pct. I din dispozitivul încheierii din data de 28.08.2015 în sensul că în mod eronat s-a menționat că în intervalul 22.06.2012-martie 2013 au trecut un număr de 10 luni, corect fiind un număr de 9 luni și 9 zile, sens în care s-a stabilit în mod corect suma de 18.600 de lei reprezintă daune materiale în cuantum de 2000 lei/lună aferente perioadei iunie 2012( 22.06.2012) inclusiv –martie 2013 inclusiv, s-a stabilit în mod corect suma totală de 102.600 de lei reprezentând daune materiale aferente iunie 2012-iulie 2015). Umare a a îndreptării erorii materiale privind calcul daunelor materiale în sumă totală de 102.600 de lei, rezultă creanța totală la data de 28.08.2015 în cuantum de 106.611,96 lei sens în care s-a dispus îndreptarea erorii materiale de calcul a executorului judecătoresc cu TVA inclus în sensul că acesta este în mod corect în cuantum de 7893 lei în loc de 7911 lei, iar cu privire la cheltuielile de executare totale la data de 28.08.2015 în sensul că acestea în mod corect sunt în cuantum de 10.393 lei în loc de 10.411 lei.
Analizând contestația la executare prin prisma criticilor invocate și a probelor administrate, instanța o apreciază ca fiind parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 NCPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Sub același aspect, instanța constată că hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită a fost pronunțată în contradictoriu cu contestatorul, astfel încât contestatorul avea posibilitatea de a executa de bunăvoie creanța, având cunoștință de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța constată că, potrivit art. 670 Cod procedură civilă prevede următoarele: (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
Cu privire la contestația la executare cu privire la apărările formulate de contestator în ceea ce privește modul de calcul al daunelor materiale, având în vedere că prin încheierea din data de 23.09.2015 a fost îndreptată eroarea de calcul semnalată de contestator în sensul că în mod eronat s-a menționat că în intervalul 22.06.2012-martie 2013 au trecut un număr de 10 luni, și în temeiul art. 656 c.pr.civ., a fost îndreptată din oficiu de executorul judecătoresc calcul daunelor materiale în sumă totală de 102.600 de lei, sens în care s-a dispus și îndreptarea erorii materiale de calcul a onorariului executorului judecătoresc cu TVA inclus în sensul că acesta este în mod corect în cuantum de 7893 lei în loc de 7911 lei, iar cu privire la cheltuielile de executare totale la data de 28.08.2015 în sensul că acestea în mod corect sunt în cuantum de 10.393 lei în loc de 10.411 lei, va respinge contestația la executare cu privire la apărările formulate de contestator în ceea ce privește modul de calcul al daunelor materiale, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește onorariu avocațial în cuantum de 2000 lei, instanța constată că la dosar sunt depuse dovezi alăturate cu privire la efectuarea acestor cheltuieli ( fila 92, 91- factura .-CA-121 și chitanța ./254/04.06.2015), astfel încât se reține caracterul cert, lichid și exigibil al creanței astfel evidențiate.
În ceea ce privește proporționalitatea onorariului de avocat, instanța constată că un onorariu avocațial în cuantum de 2000 lei, corespunde gradului de complexitate al cauzei precum și eforturilor depuse de către avocatul intimatei pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că acesta respectă limitele prevăzute de dispozițiile Ordinului Ministrului nr. 2550/2006 (pentru obligația de a face și recuperare creanță). Sub acest aspect, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc pentru obligațiile de a face respectă limitele prevăzute de pct. 12, iar onorariul executorului pentru recuperarea creanței de 106.611,96 lei pct. 2 respectă limitele prevăzute de (puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.: între 60 lei-2.200 lei pentru debitor persoană fizică și între 60 lei – 5.200 lei pentru debitor persoană juridică),.
În ceea ce privește suma de 250 de lei (reprezentând cheltuieli c/val taxe postale, fotocopii acte dosar și alte taxe), instanța are în vedere că în cuprinsul încheierii din 28.08.2015 executorul judecătoresc nu stabilește modul de calcul al acestora și ce reprezintă aceste cheltuieli necesare desfășurării executării silite și nici nu sunt depuse dovezi alăturate cu privire la efectuarea acestor cheltuieli.
Rațiunea prezentării modului de calcul al acestor sume este aceea de a permite instanței cercetarea legalității și caracterului just al acestor sume, aspecte neîndeplinite însă în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimata ., va anula în parte actele de executare silită în dosarul nr. 129/2015 al B. T. A.-maria și T. N.-V. doar în ceea ce privește suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, va respinge contestația la executare cu privire la apărările formulate de contestator în ceea ce privește modul de calcul al daunelor materiale, ca rămasă fără obiect, va respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea intimatei de a îi fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea procesului, instanța reține că temeiul restituirii acestora îl reprezintă art. 453 Cod procedură civilă, conform căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de către partea care câștigă procesul se bazează pe ideea de culpă procesuală a celeilalte părți.
Sens în care, se va obliga contestatorul la plata către intimată a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat confrom chitanței . nr. 265/17.11.2015 ( fila 229).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL,, cu sediul în Splaiul Independentei nr.291-293, sector 6, Cod fiscal_ în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 3, .. 16-18, ..
Anulează în parte actele de executare silită în dosarul nr. 129/2015 al B. T. A.-maria și T. N.-V. doar în ceea ce privește suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Respinge contestația la executare cu privire la apărările formulate de contestator în ceea ce privește modul de calcul al daunelor materiale, ca rămasă fără obiect.
Respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata către intimată a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Hotărârea se va comunica din oficiu la data rămânerii definitive către organul de executare conform art. 719 alin. 4 C.pr.civ.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 17.11. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. EAT/ Tehnored. PAS
4 ex/ 22.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8440/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9692/2015. Judecătoria... → |
|---|
