Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8035/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8035/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 8035/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8035
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: T.-D. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea E. E. MUNTENIA SA în contradictoriu cu debitorul I. L. R. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns debitorul, prin avocat, G. A., cu împuternicire aflată la dosar – fila 37, lipsind creditoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 12.10.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, după care,
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București.
Debitorul, prin avocat, arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză întrucât pârâtul are domiciliul în raza teritorială a sectorului 6 București.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, față de disp. art. 94 lit. k și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție excepția prescripției invocată de debitor, prin întâmpinare.
Debitorul, prin avocat, solicită admiterea excepției prescripției întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 11.06.2011, în prezent fiind prescrisă deoarece acțiunea a fost introdusă în august 2015 și nu pot fi incidente prevederile art. 2549 C.civ. deoarece acesta prevede ca acțiunea să fie exercitată în termenul de șase luni de la data emiterii somației emise în baza art. 1015. Prin urmare, având în vedere că nu și-a îndeplinit obligația, apreciază că prezenta excepție este admisibilă. Solicită cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța nr. 46/16.09.2015.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2015, creditoarea E. E. Muntenia SA, în contradictoriu cu debitorul I. L. R. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitorului la plata sumei de_.41 lei, reprezentând:_.32 lei contravaloare energie electrică consumată, 2.10 lei penalități energie electrică și 65.99 lei, taxe deconectare, conform facturilor anexate și a tabelului detaliat anexat prezentei acțiuni, precum și obligarea acestuia la achitarea cheltuielilor de judecată în sumă de 200.00 lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr._/30.06.2009, societatea sa a furnizat energie electrică pentru locul de consum din .-13A, localitatea B., județul Ilfov, iar debitorul a consumat energie electrică, neachitând consumul până la data introducerii prezentei acțiuni.
Contractul încheiat între furnizorul de energie electrică și consumatori, beneficiari ai serviciilor prestate intră în categoria contractelor sinalagmatice de adeziune, fiind redactat în întregime de furnizor, conform contractului cadru cuprins în Decizia ANRE nr.57/1999 modificată de Ordinul nr.5/2003, al aceleiași instituții. Clauzele contractului de furnizare sunt dinainte stabilite de lege, contractul de furnizare făcând parte din categoria contractelor de adeziune cu conținut reglementat de lege.
În baza contractului încheiat, debitorul a consumat energie electrică, astfel cum rezultă din facturile anexate prezentei, energie electrică a cărei contravaloare nu a achitat-o. Facturile anexate la dosar, dovedesc că debitorul a fost racordat la rețeaua de energie electrică, fiind alimentat cu energie electrică de către creditoare și a consumat energia astfel furnizată, având în vedere și evoluția nivelelor indecșilor menționați în facturi.
Potrivit art.11 lit. a din contractul sus menționat, debitorul avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de creditoare. În acest sens, creditoarea a menționat că debitorul nu a contestat facturile emise de creditoare, ceea ce echivalează implicit cu acceptarea tacită a acestora.
Creditoarea a învederat instanței, de asemenea, că neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi de la data scadenței, fără ca totalul acestora să depășească valoarea facturii (art.11 din contract).
Cum termenele de scadență ale facturilor au fost depășite, societatea creditoare a calculat penalități pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Creanța rezultată în urma emiterii facturilor de către creditoare și acceptată la plată de către debitor, prin necontestarea acesteia, este asumată printr-un înscris însușit de părți prin semnătură, respectiv contractul de furnizare.
Deși societatea creditoare și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a furniza energie, debitorul nu și-a respectat obligațiile contractuale de a efectua plata facturilor, fapt care a pus-o în situația promovării acestei cereri.
Creditoarea a apreciat că deține o creanță cu caracter: cert, conform art. 662 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât existența sa rezultă din contractul de furnizare a energiei electrice; lichid, conform art. 662 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât este stabilită în bani și cuantumul ei este determinat prin facturile emise; exigibil, conform art. 662 alin.4 Cod procedură civilă, întrucât data scadenței este stabilită prin contract, iar termenul pentru plata facturilor nu a fost respectat.
În temeiul art. 1014 Cod procedură civilă, creditoarea a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin transmiterea unei somații de plată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, termenul stabilit pentru plata debitului restant fiind de 15 zile de la primirea somației.
Concluzionând, creditoarea a solicitat să se constate că cererea sa este întemeiată și, în consecință, să se dispună emiterea ordonanței de plată, prin care să se dispună debitorului să plătească societății creditoare suma de_.41 lei, și cheltuieli de judecată în sumă de 200.00 lei.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, HG nr.1007/2004, Legea nr.123/2012, HG nr.977/2003, HG nr.978/2003, OG nr.92/2003, Decizia ANRE nr.57/1999 modificată prin Ordinul ANRE nr.5/2003, OUG nr.119/2007.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, Decizia nr.16/2011 autentificată sub nr.1849/11.08.2011 la BNP L. M. Ș., Hotărâre a Consiliului de Administrație nr.11 din data de 17.12.2014, centralizator facturi neachitate, factura nr. 1MF_ din data de 01.05.2011, somație nr.6579 din data de 02.07.2013 și confirmarea de primire a acesteia, contract de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate nr._ din data de 30.06.2009.
Prin compartimentul registratură, la data de 12.10.2015, debitorul a depus la dosar întâmpinare la cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de către creditoarea E. E. Muntenia SA, prin care a solicitat respingerea acesteia.
În primul rând, debitorul a apreciat că se impune respingerea prezentei cereri, având în vedere faptul că a intervenit prescripția, în prezent această acțiune fiind prescrisă.
Debitorul a învederat instanței de judecată faptul că dreptul material la acțiune, în vederea recuperării sumei pretinse de creditoare, în valoare de 12.374.41 lei, trebuia exercitat în termen legal de 3 ani de la nașterea acestui drept.
Conform facturii emise de creditoare, aflată în copie la dosar, aceasta a fost emisă în data de 01.06.2011, iar data scadentă a fost data de 11.06.2011, rezultă că reclamanta creditoare trebuia să exercite dreptul său în 3 ani de zile de la momentul nașterii dreptului material la acțiune, adică 11.06.2014.
Chiar dacă creditoarea a comunicat debitorului o somație de plată în baza art.1015 Cod procedură civilă la data de 25.07.2013, această somație întrerupe termenul de prescripție doar în condițiile art. 2540 Noul Cod Civil.
Avândîn vedere că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 01.08.2015, adică după termenul de 6 luni prevăzut de art. 2540 Noul Cod civil, prescripția nu a fost întreruptă, ba din contră ea a curs în continuare.
Debitorul a reiterat faptul că termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune, care are loc la data la care dreptul la acțiune trebuie exercitat.
Având în vedere că reclamanta creditoare nu și-a exercitat dreptul material la acțiune în termenul legal de 3 ani, pârâtul a considerat că sunt întrunite condițiile prescripției extinctive.
În al doilea rând, în măsura în care instanța de fond apreciază că nu ar fi întrunită prescripția, debitorul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Debitorul a solicitat respingerea acestei ordonanțe de plată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv creditorul nu are față de debitor o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Art. 1014 Cod procedură civilă prevede domeniul de aplicare a acestei proceduri speciale, indicând ce creanțe pot face obiectul acesteia. Aceste creanțe trebuie să fie în primul rând certe, lichide și exigibile, iar caracterul cert, lichid și exigibil este definit de art. 662 Cod procedură civilă.
Creanța este certă când existența ei reiese din însuși titlu executoriu. Atât timp cât legiuitorul a definit în mod concret caracterul cert al unei creanțe, debitorul a apreciat că instanța nu poate trece peste acest aspect și să constate că factura emisă de creditoare sau contractul semnat de către părți sunt titluri executorii, pentru că ar fi din nou în contradicție cu prevederile art. 632 și 638 Cod procedură civilă.
Dincolo de toate acestea, creanța nu este certă, deoarece factura nr. 1 MF_/01.06.2011 nu a fost comunicată la domiciliul debitorului, ci la o adresă de corespondenta. Conform contractului părțile nu au ales o adresa de corespondență. Conform contractului, părțile nu au ales o adresă de corespondență, astfel că nu se poate interpreta că debitorul și-a însușit acest înscris, ori că i-a fost legal comunicat.
De asemenea, plecând de la acest aspect, nu se poate reține motivarea creditoarei bazată pe faptul că necontestarea facturii reprezintă o recunoaștere a pretențiilor.
Creanța trebuie să fie lichidă, adică obiectul ei este determinat sau titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. În cazul de față, dacă instanța de judecată apreciază ca fiind titlu executoriu factura emisă de creditoare, atunci instanța de judecată trebuie să constate și faptul că pentru determinarea creanței se impune administrarea unui probatoriu mai amplu, deoarece consumul de KW indicat în desfășurătorul facturii invocate a fost de 23.087 KWH, ce excede orice consum lunar casnic, acesta de regulă nu depășește 150 KWH/lună.
Creanța trebuie să fie exigibilă, adică ajunsă la scadență. În situația de față nu se poate spune cu exactitate că obligația de plată este scadentă, dacă nu a fost determinat cuantumul acesteia.
Față de cele învederate mai sus, debitorul a solicitat respingerea acțiunii formulată de către creditoare ca fiind prescrisă, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
În drept, debitorul a invocat dispozițiile art. 453, 1019 și 1021 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârât, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice și consumatorii casnici nr._ din 30.06.2009 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum.
Potrivit art. 2 din contract, acesta s-a încheiat pe durată nedeterminată, iar potr. art. 14 alin. (1) din contract, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 10 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
În urma furnizării serviciilor, în temeiul contractului, reclamanta a emis factura de regularizare nr. 1 MF_/01.06.2011 pentru suma de_,31 lei reprezentând contravaloare energie electrică pentru perioada 07.02._11.
Instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei, invocată de către debitor prin întâmpinare:
Instanța reține că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Totodată din art. 3 și art. 7 alin. 1 din același decret, rezultă că termenul prescripției este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune.
Aplicând aceste texte de lege în cauză, instanța constată că dreptul de creanță al creditorei născut din factura fiscală nr. 1 MF_/01.06.2011 s-a prescris întrucât a trecut o perioadă de 3 ani de zile de la data scadenței acesteia -11.06.2011 și până la introducerea cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 10.08.2015, iar creditorea nu a făcut dovada existenței unei cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripției în acest interval.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită excepția prescripției invocată de către debitor prin întâmpinare și va respinge cererea ca prescrisă.
În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, creditoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariu avocat achitat de debitor (chitanță – fila 39 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției.
Respinge cererea formulată de reclamanta E. E. Muntenia SA, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 41-43, sector 1, CUI_, număr de ordine în Registrul Comerțului J/40/_/2008, în contradictoriu cu pârâtul I. L. R. A., cu domiciliul în București, ..30, ., apartament 61, sector 6 și cu domiciliul ales la avocat G. A., în București, .. 76, parter, apartament 1, sector 1, ca fiind introdusă după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de creanță dedus judecății.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LT/Thred.MV
4 ex./22.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8040/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8155/2015. Judecătoria... → |
|---|
