Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8161/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8161/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 8161/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8161
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea C. M. Parc de Soft SRL în contradictoriu cu debitorul C. de F. Profesională, Orientare, Consiliere și Plasare a Forței de Muncă Formatemp.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 1016 Cod procedură civilă, art. 94 pct.1 litera k Cod procedură civilă și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art.6 alin. 2 și art.40 din OUG nr.80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței raporturilor contractuale dintre părți și caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că debitoarea nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.08.2015, sub nr._, creditoarea C. M. Parc de Soft S.R.L., în contradictoriu cu debitorul C. de F. Profesională, Orientare, Consiliere și Plasare a Forței de munca „FormateM”, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea debitorului la plata sumei de_,9 lei reprezentând chirii, utilități, servicii și penalități de întârziere.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de subînchiriere nr. 63/01.06.2014, îndeplinindu-și în mod corespunzător, la timp și în mod complet serviciile ce fac obiectul contractul de subînchiriere și actelor adiționale menționate anterior, fapt ce reiese din facturile acceptate de către debitoare.
A menționat creditoarea că deși a prestat în mod complet serviciile ce au făcut obiectul contractului anterior menționat, debitoarea nu a achitat integral, până în prezent, sumele stipulate anterior, reprezentând contravaloare chirii, utilități și servicii, obligații asumate de către prin contract de subînchiriere nr. 12/17.03.2010 și actelor adiționale subsecvente.
Creditoarea a învederat că în data de 25.06.2015 a procedat la comunicarea unei somații către societatea debitoare, prin intermediul B. C. C., în conformitate cu dispozițiile ar, 1014 Cod Procedură civilă, solicitându-i să-i plătească într-un termen de maxim 15 zile de la data notificării suma datorată, reprezentând chirii, utilități și servicii.
Creditoarea a mai arătat că deține o creanță certă, aceasta izvorând din facturile emise și acceptate la plată (semnate și ștampilate) de către societatea debitoare, pentru serviciile prestate și recepționate de către societatea debitoare, lichidă, aceasta fiind determinată exact în baza contractului și a facturii emise și acceptate de către societatea debitoare și exigibilă, pe motiv că de la momentul scadenței facturii emise și până în prezent s-a împlinit un termen mai mare decât cel stipulat în Contractul de Subînchiriere încheiat.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. din Codul de procedură civilă.
Creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei următoarele: proces-verbal de înmânare, somație nr. 19/2015, copie contract de subînchiriere nr. 63/01.06.2014, declarație-angajament nr. 103/02.04.2015, facturile fiscale nr._/18.06.2014, nr._/18.06.2014, nr._/31.03.2015, nr._/29.04.2015, nr._/29.07.2015 (f.20-41).
Debitorul nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură instanța constată că si aceasta este îndeplinită.
Astfel, analizând înscrisurile depuse în copie la fila 14-17 din dosar, instanța reține că raporturile juridice dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de subînchiriere nr. 63/01.06.2014, semnat de ambele părți.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditorilor, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece contractul de subînchiriere nr. 63/01.06.2014 menționat a fost semnat de debitor.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Analizând conținutul contractului de subînchiriere nr. 63/01.06.2014 încheiată de părți, rezultă că prin acordul lor de voință au înțeles să determine valoarea exactă a debitului, care este individualizata în mod expres valoarea obligației datorate de debitoare.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, respectiv 299,81 lei conform facturii nr._/18.06.2014 reprezentând chirie spațiu iunie 2014, nr. 1079,30 lei conform facturii nr._/18.06.2014 reprezentând utilități și servicii iunie 2014, 301,39 lei conform facturii nr._/15.07.2014 chirie pentru iulie 2014, 1085,02 lei, conform facturii nr._/15.07.2014 utilități și servicii iulie 2014, 302,62 lei, conform facturii nr._/18.08.2014 chirie august 2014, 1089,43 lei, conform facturii nr._/18.08.2014 utilități și servicii august 2014, 301,33 lei, conform facturii nr._/15.09.2015, chirie septembrie 2014, 1084,80 lei, conform facturii nr._/15.09.2015, utilități și servicii septembrie 2014, 300,82 lei, conform facturii nr._/15.10.2014 chirie pentru octombrie 2014, 1082,97 lei conform facturii nr._/15.10.2014 utilități și servicii pentru octombrie 2014, 301,94 lei, conform facturii nr._/17.11.2014 chirie aferentă lunii noiembrie 2014, 1086,97 lei conform facturii nr._/17.11.2014 utilități și servicii aferente lunii noiembrie 2014, 304,94 lei, conform facturii nr._/15.12.2014 chirie aferentă lunii decembrie 2014, 1096,12 lei, conform facturii nr._/15.12.2014 utilități și servicii aferente lunii decembrie 2014, 303,16 lei, conform facturii nr._/20.01.2015 chirie aferentă lunii ianuarie 2015, 1091,36 lei, conform facturii nr._/30.01.2015 utilități și servicii aferente lunii ianuarie 2015, 1392,32 lei conform facturii nr._/31.03.2015 reprezentând chirie spațiu februarie 2015; 114,97 lei conform facturii nr._/29.04.2015 reprezentând penalități provenite din neachitarea facturilor din primul trimestru 2015, 1539,48 lei conform facturii_/29.07.2015 reprezentând penalități provenite din neachitarea facturilor din 2014 și 2015, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de_,9 lei, chirie, utilități, servicii și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2014-martie 2015, a ajuns la scadență, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 24.08.2015, termenul de scadență era deja împlinit.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contract de subînchiriere nr. 63/01.06.2014, declarație-angajament nr. 103/02.04.2015, facturile fiscale anterior menționate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
Instanța va reține, însă, faptul că, în urma cercetării înscrisurilor existente la dosar în momentul judecării în fond a cauzei, debitorul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Prin urmare, instanța, constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, apreciază că cererea creditorilor este întemeiată in privința sumei de_,9 lei, chirie, utilități, servicii și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2014-martie 2015.
În ceea ce privește plata dobânzii legale, solicitată de creditoare prin cerere, instanța reține următoarele:
În considerarea caracterului contractual al raporturilor juridice derulate de către părți, instanța va reține că debitorul datorează pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor de plată a contravalorii produselor livrate daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației și totodată să repare prejudiciul suferit de creditor pentru întârzierea în executarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 Cod civil, care la alin. 1 prevede: „În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plății, in cuantumul convenit de părți sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”.
Operațiunea de evaluare a prejudiciului, în această ultimă ipoteză, este realizată de către legiuitor, prin stabilirea dobânzii legale, în considerarea prezumției instituite de aceasta, în sensul că lipsa de folosință a sumei de bani, îi produce acestuia un prejudiciu ce constă în cuantumul dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, a cărui existență nu este necesar să fie dovedită de către creditor.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate și dispozițiile art. 1489 Cod civil, instanța îl va obliga pe aceasta la plata dobânzii legale solicitate de către creditori. Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea debitorului la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând contravaloarea produselor livrate, în conformitate cu O.G. nr. 13/2011, aceasta va fi obligată la plata sumelor datorate cu acest titlu calculate de la scadență și până la data achitării integrale a acestei sume.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că nu a fost îndeplinită de către debitor obligația asumată în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditorilor justificate și, prin urmare, va admite cererea, obligând debitorul la achitarea sumei de_,9 lei, chirie, utilități, servicii și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2014-martie 2015.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditorilor și, prin urmare, va obliga debitorul să plătească în favoarea creditorilor suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea C. M. PARC DE SOFT S.R.L., cu sediul în G., ., Complex Administrativ corp A, J_, CUI14749814, în contradictoriu cu debitorul C. DE F. PROFESIONALĂ, ORIENTARE, CONSILIERE ȘI PLASARE A FORȚEI DE MUNCA „FORMATEM”, cu sediul în București, Sector 6, ..45, C._.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de_,9 lei, chirie, utilități, servicii și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2014-martie 2015, în termen de 30 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.C./Thred.TPC/5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8174/2015. Judecătoria... | Cerere necontencioasă - art.537 NCPC. Sentința nr. 8172/2015.... → |
|---|
