Plângere contravenţională. Sentința nr. 8022/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8022/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 8022/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8022
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul C. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata, prin consilier juridic B. D., lipsind petentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a achiesat la pretențiile petentului. Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța acordă cuvântul cu privire la competența Judecătoriei Sectorului 6.
Intimata, prin consilier juridic, arată că instanța sesizată este competentă pentru soluționarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și locul săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal contestat, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Interpelată de instanță, intimata, prin consilier, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de petent.
Apreciind că proba cu înscrisuri, solicitată de petent și intimată, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cererii.
Intimata, prin consilier, solicită admiterea cererii de achiesare astfel cum a fost depusă la dosar cu consecința exonerării de la plata cheltuielilor de judecată. Din eroare procesul-verbal a fost întocmit petentului, deși acesta înstrăinase autovehiculul. La dosar există dovada că poliția locală s-a adresat brigăzii rutiere în conformitate cu disp. art. 13 din Regulamentul de aplicare a HCL S6 nr. 181/2013. Dobânditorul autoturismului nu a făcut nicio mențiune cu privire la radiere. Nu există o culpă a intimatei pentru situația ivită.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2015, petentul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, anularea procesului verbal . nr._/07.07.2015 și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 500 lei.
În motivare, petentul a arătat că, în data de 10.07.2015, a primit, prin serviciul poștal, procesul-verbal de contravenție contestat, prin care a fost sancționat cu amendă de 500 lei pentru fapta prevăzută la art. 1 alin. 1 din H.C.L.S.6 nr. 181/2013, reținându-se că a fost identificat ca fiind proprietarul autovehiculului marca Dacia de culoare albă cu nr. de înmatriculare_, expus spre vânzare pe domeniul public, respectiv pe .. 194.
La data de 08.11.2012, petentul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ cu cumpărătorul I. D. domiciliat în ., mun. Târgoviște jud. Dâmbovița și, totodată, autoturismul a fost radiat de pe numele său, din rolul nominal, conform certificatului fiscal 7443/10.07.2015 și din evidența fiscală conform extrasului matricol eliberat de Primăria comunei Crevedia, încă din anul 2012.
Petentul nu a “expus spre vânzare” autovehiculul menționat, deoarece acesta nu se mai află în posesia și proprietatea sa din anul 2012, el neexercitând folosința asupra acestuia și în același timp, nu are posibilitatea de a decide în ce loc staționează mașina pe care a vândut-o și cum dispune de ea noul proprietar.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 7, art. 31 din OG nr. 2/2001, HCLS6 nr. 181/2013.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a anexat cererii, în copie, următoarele: proces-verbal de contravenție . nr._/07.07.2015, plic expediție poștală, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat sub semnătură privată, certificat fiscal nr. 7443/10.07.2013 emis de Primăria Crevedia, proces-verbal de contravenție . nr._/01.07.2015
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței atașate la fila 5 în dosar.
Intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 a formulat întâmpinare, prin care a achiesat la pretențiile petentului.
În motivare, intimata a arătat că, din eroare, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională a fost întocmit pe numele petentului C. M., deși acesta înstrăinase autovehiculul anterior constatării faptei către numitul I. D. prin contractul de vânzare cumpărare din data de 08.11.2012.
Anterior întocmirii procesului-verbal au fost efectuate demersurile în vederea identificării proprietarului, prevăzute de art. 13 din Regulamentul de aplicare al H.C.L. S. 6 nr 181/2013, prin consultarea Registrului Național de Evidență a Permiselor de Conducere și a Vehiculelor Înmatriculate aflat în administrarea Ministerului de Interne, iar în baza de date figura ca proprietar al vehiculului Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare_, numitul C. M., contestator în prezenta cauză.
Contractul de vânzare cumpărare al vehiculului îi este opozabil intimatei numai de la data la care acesta i-a fost adus la cunoștință, prin comunicarea sa împreună cu cererea de chemare în judecată de către instanță, existența contractului nefiindu-i cunoscută la momentul întocmirii procesului verbal contestat.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri, respectiv: proces-verbal . nr._/27.07.2015, recipisă confirmare de primire, notă de constatare . nr._/30.06.2015, somație . nr._, planșe foto.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.07.2015, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, fiind identificat ca proprietar al autoturismului marca Dacia, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, expus spre vânzare pe domeniul public, respectiv pe trotuarul aferent bulevardului I. M., în dreptul imobilului cu numărul 194, sector 6, București.
Fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal constituie contravenție, conform art. 1 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 6 nr. 181/2013, sancțiunea fiind aplicată, între limitele prevăzute la art. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia art. 34 din acest act normativ, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Procesul-verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie deci o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
În speță, prezumția a fost întărită de înscrisurile și planșele foto depuse de intimată la dosar, din care rezultă că autoturismul marca Dacia Solenza, cu numărul de înmatriculare_, a fost expus în data de 07.07.2015, spre vânzare, pe domeniul public, situație necontestată de altfel de către petent.
Argumentul contestatorului vizând înstrăinarea dreptului de proprietate asupra autovehiculului și transmiterea posesiei acestuia, apare ca neîntemeiat, în condițiile la dosar nu există nicio dovadă că, la momentul constatării faptei, data înscrisă pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată depus la dosarul cauzei devenise opozabilă terților într-una din modalitățile prevăzute la art. 278 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Achiesarea intimatei la cererea petentului nu poate fi reținută, în speță nepunându-se problema unor drepturi de care intimata poate dispune, instanța fiind ținută să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În aceste circumstanțe, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. M., CNP_, cu domiciliul în satul Dîrza, ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.MG/4ex./02.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8018/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8040/2015.... → |
|---|
