Plângere contravenţională. Sentința nr. 8040/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8040/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 8040/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8040
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea B. E., pe intimata D.-BR, S. - BIROUL ACCIDENTE UȘOARE SECTOR 6 și pe intervenienții F. M., S.C. A. S.A. și S.C. C. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, personal, lipsind intimata și intervenienții. A răspuns și martorul B. C., lipsind martorul N. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 19.10.2015, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar procesul-verbal de imposibilitate a realizării mandatului de aducere, după care,
Instanța procedează la identificarea contestatoarei care prezintă CI . nr._, CNP_.
Instanța procedează la audierea martorului B. C., cu respectarea dispozițiilor art. 318, 319 și art. 321 C.pr.civ., declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, conform art. 323 C.pr.civ.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente.
Contestatoarea, personal, arată că în susținerea faptului că mașina sa era deja oprită pe trotuar și nu în mișcare, trotuarul în zona respectivă având 1,65 m, măsurat de aceasta și soțul acesteia, poate să aducă în susținere pozele depuse la dosarul cauzei, aceasta fiind singurele poze întrucât polițistul nu a făcut nicio poză. Depune la dosar 5 planșe foto. Precizează că în imagine se vede clar că este vorba despre o tamponare și nu un acroșaj, deoarece tamponarea, spre deosebire de acroșaj păstrează înfundătura și se vede clar că este o izbitură a unei mașini. Menționează că dacă mașinile ar fi fost în mișcare s-ar fi produs un acroșaj și mașinile ar fi păstrat urme pe direcția fiecăreia de mers, dar la mașina sa nu este cazul și se observă că este vorba despre o înfundătură. Pe de altă parte, în momentul în care a făcut reparația mașinii, personalul din service i-au spus că are puntea spate strâmbă și de aceea mașina trage puțin într-o parte, iar această defecțiune nu se întâmplă atunci când mașinile sunt în mișcare deoarece puntea este axul pe care stau roțile, deci în urma impactului, mașina fiind oprită, roata a preluat tot șocul izbiturii respective și a modificat axul, rezultând o deformație de mers. Mai precizează că în devizul de reparație apare și repararea punții spate. Menționează că acest fel de defecțiune nu se întâmplă decât atunci când se preia un șoc foarte mare, iar șocul este datorat faptului că mașina era pe loc, iar nu în mișcare. Precizează că devizul se află la dosarul cauzei.
Contestatoarea, personal, mai învederează că procesul-verbal și autorizația de reparație emise la aceeași dată de către același agent, dl. H. D., arată două lucruri ușor contradictorii, respectiv faptul că procesul-verbal menționează că contestatoarea nu s-a asigurat la manevra de virare dreapta intrând în coliziune cu autovehiculul_ care ar fi circulat regulamentar, dar în autorizația de reparație a mașinii sale se precizează ca defecțiune „avarie bară spate dreapta”. Precizează că rămâne întrebarea cum cealaltă mașină circula regulamentar dacă prin lege avea obligația ca între cele două treceri de pietoni să circule cu viteza la limita reducerii oricărui eveniment rutier posibil.
Contestatoarea, personal, cu privire la lovitura la frunte a celuilalt conducător, arată că dl. F. M., pentru a o intimida și pentru a-i lua asigurarea pentru a-și putea repara mașina, a sunat la 112 de unde a fost întrebat dacă sunt victime și i s-a spus că în caz negativ, cazul nu este de competența lor.
Contestatoarea, personal, învederează faptul că a ajuns puțin mai târziu la poliție deoarece bara fiind îndoită, a fost necesar să o scoată din roată pentru a putea circula și a mers să-l ia și pe soțul acesteia de pe drum. Când a ajuns la sediul poliției, Biroul accidente ușoare, precizează că polițistul își făcuse deja o părere despre evenimentul în cauză, s-a purtat foarte urât cu aceasta, a intimidat-o permanent și a tratat-o ca și cum ar fi fost vinovată pentru simplul fapt că era de sex feminin și era singură în mașină. Mai arată că pe soțul său l-a scos afară, i-a ținut cinci ore, deși celelalte persoane din fața sa au terminat în aproximativ jumătate de oră – o oră, dar contestatoarea a rămas de la aproximativ ora 15.00 până la ora 20.30 – 21.00 și de câte ori intra în biroul agentului, acesta închidea ușa cu cheia, se purta foarte urât cu aceasta și o amenința voalat, iar pe celălalt conducător auto nu-l întreba nimic și acesta spunea doar „Da, șefu"!”. Precizează că agentul a ezitat să investigheze, chiar minimal, evenimentul, contestatoarea a ajuns pe lumină, în luna februarie se întunecă destul de devreme, iar la mașini acesta s-a dus abia când era noapte afară, fără să efectueze niciun fel de poză.
Contestatoarea, personal, arată că citind declarațiile, atât a sa cât și a intervenientului a constatat că acesta din urmă a precizat că mașina contestatoarei venea de pe linia de tramvai, fiind o contradicție în acest sens între declarații, iar polițistul, care nu știa care dintre cele două declarații este cea reală, putea să se deplaseze la fața locului și să investigheze, mai ales că știa faptul că evenimentul se produsese la o spălătorie și nu se putea să nu găsească martori, însă nu a făcut acest lucru. Cele cinci ore petrecute la sediul poliției au fost folosite de polițist în scopul intimidării probabil pentru ca contestatoarea să considere că a fost vinovată și să cedeze asigurarea fără să a se ajunge la constatarea sa. Mai arată că după ce a vizionat mașinile, după o pauză destul de mare dintre multiplele chemări înăuntru, polițistul i-a spus că a întocmit un proces-verbal în favoarea sa, dar că a trebuit să-l anuleze, fluturând o fițuică pe care a așezat-o cu fața în jos, fără niciun fel de explicații. Precizează că polițistul s-a comportat de această manieră, spunându-i că există un proces-verbal întocmit în favoarea sa, martorul celuilalt conducător a fost trimis acasă spunându-i-se că nu va mai face nicio declarație deoarece mașinile spun totul, iar acesta a plecat acasă și s-a întors după o vreme și a intrat direct în biroul agentului, i-a lăsat o foaie și a plecat, acestea fiind lucruri pe care le-a sesizat și poliției rutiere de unde i s-a confirmat faptul că nu se pot încheia două procese-verbale întrucât acestea sunt înseriate, acest lucru fiind cel mult o minciună.
Contestatoarea, personal, arată că dacă s-ar admite prin reducere la absurd varianta procesului-verbal în care se spune că l-ar fi depășit pe intervenient, i-ar fi tăiat fața și ar fi intrat la spălătorie, o bandă de circulație având 2.5 m, iar în zona respectivă banda are 4 m. Menționează că intervenientul precizează în declarația sa, la insistențele polițistului care l-a pus să consemneze după ce a dat declarația, că circula cu 30 km/h. Învederează că pentru a-l putea depăși la această viteză, ar fi însemnat să circule cu cel puțin o viteză de 50 – 60 km/h și cum ar fi putut la această viteză să-l depășească, să-i treacă prin față fără să o observe, să urce cu partea din față a mașinii pe trotuar și să oprească în spatele unei alte mașini care se afla la rând fără să o lovească. Mai arată că a depus la dosar și un tabel cu distanța de oprire stabilită de poliția rutieră, care precizează că pentru o viteză de 50-60 km/h este nevoie de un spațiu de frânare de aproximativ 32 – 43 m, ori oprirea s-a făcut într-o bandă de 4m.
Contestatoarea, personal, arată că în ce condiții o persoană care se consideră nevinovat în persoana martorului celuilalt șofer, se oferă să-i cumpere bara din spate pentru a-i ceda asigurarea, în condițiile în care nu îl consideră vinovat pe prietenul lui. Mai arată că dl. F. M., având un proces de constatare favorabil dat de poliție, nu a solicitat asiguratorului contestatoarei poliția RCA, la care avea dreptul prin lege.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.03.2015, contestatoarea B. E. în contradictoriu cu intimata D. – Brigada de Poliție Rutieră, a formulat împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, ., nr._, din 14.02.2015, prin care a solicitat anularea procesului-verbal menționat anterior.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, în data de 14.02.2015, în jurul orei 14.50, se deplasa pe Calea Giulești, către . autoturismului cu nr. de înmatriculare_, marca Suzuki Swift, proprietate personală, la spălătoria auto ., situată pe calea Giulești, la nr. 235. Circulând pe banda întâi, a semnalizat, s-a asigurat, a redus viteza și a virat la dreapta, pe . către rampele de spălare, oprind mașina cu rotile din față pe trotuar și cu cele din spate pe carosabil, într-o poziție aproximativ perpendiculară față de axul drumului (conform fotografiilor anexate).
A menționat faptul că nu a putut intra în curtea spălătoriei, deoarece pe . erau staționate alte mașini, în așteptare, la rând, până către linia porții. La scurt timp după ce a oprit mașina a fost lovită în partea din spate, dreapta. A coborât din mașină și a constatat că a fost lovită de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, marca Renault Symbol, condus de numitul F. M..
Lovitura a provocat avarii ale autoturismului propriu (_ ), fiind afectate vizibil bara din spate, colțul din partea dreapta și, de asemenea, avarii ale autoturismului condus de numitul F. M. (_ ), fiind afectate vizibil bara din față și capota de la motor, (conform fotografiilor anexate).
În urma incidentului, i s-a propus o soluționare amiabilă, însă, datorită faptului că nu am ajuns la nicio înțelegere cu celălalt conducător auto, a efectuat fotografii ale celor două mașini avariate, la locul accidentului, urmând să se deplaseze la Biroul Accidente Ușoare al sectorului 6 (B.A.U.). pentru o constatare obiectivă a faptelor, de către organele în drept.
Având în vedere faptul că nu știa exact unde trebuie să ajungă, l-a așteptat pe soțul său și apoi s-a deplasat împreună la B.A.U. sector 6. Odată ajunși acolo, s-a adresat agentului principal șef de poliție H. D., singur de serviciu pe tură, la acea dată. În urma discuției a constatat faptul că agentul constatator avea deja o imagine formată asupra evenimentului, urmare a relatărilor celuilalt conducător auto, ajuns la B.A.U. sector 6 înaintea acesteia.
În perioada petrecută la sediul B.A.U. sector 6 (intervalul orar 14:45-20:30) nu s-a ținut cont de cele declarate de contestatoare, agentul constatator forțând lucrurile, în mod repetat, către o înțelegere amiabilă cu celălalt conducător auto.
Contestatoarea a precizat faptul că acesta din urmă a venit la B.A.U. sectorul 6 însoțit de un prieten, în calitate de martor, martor care s-a oferit să suporte contravaloarea barei din spate a autoturismului meu, cu nr. de înmatriculare_, în schimbul poliței mele RCA, necesară pentru decontarea cheltuielilor de reparații la autoturismul condus de prietenul său, cu nr, de înmatriculare_ .
Întrucât a refuzat această propunere care presupunea, în mod implicit, recunoașterea faptului că evenimentul relatat s-a produs din propria-i culpă - fapt care nu corespunde realității, după mai multe ore în care agentul constatator Hereseanu D. a încercat intimidarea pentru a forța o înțelegere cu celălalt șofer, în termenii propuși de martorul-prieten, a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției, conform copiei anexate, stabilind că se face vinovată de producerea accidentului.
Totodată, contestatoarea a menționat faptul că agentul constatator a investigat formal evenimentul rutier, luând act de avariile autovehiculelor implicate și toate acestea foarte târziu, în jurul orei 19.30, într-un spațiu neiluminat, folosind doar o lanternă și neefectuând nicio fotografie.
Ca urmare a procedurii, cel puțin neobișnuite, de a nu investiga evenimentul rutier, avariile autovehiculelor implicate, de a ignora probele prezentate de subsemnata (fotografiile făcute la locul accidentului) și a presiunilor la care a fost supusă, a recurs la o . sesizări telefonice la Poliția Sectorului 6, Brigada de Poliție Rutiere și Telverde Anticorupție. Ulterior, a depus și o reclamație scrisă la Brigada Poliției Rutiere, înregistrată cu nr. 2058/26.02.2015.
De asemenea, contestatoarea a precizat faptul că a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenției pentru că acesta conține fapte care nu corespund realității, fapte pe care nu a fost de acord să și le însușească nici în urma presiunilor la care a fost supusă de către agentul constatator.
Având în vedere cele prezentate mai sus, contestatoarea a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de constatare a contravenției cu ., nr._, din 14.02.2015, nu conține descrierea reală a faptelor, se limitează la precizarea că "nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de viraj dreapta intrând în coliziune cu auto_ care circula regulamentar" (conform copiei procesului verbal de constatare a contravenției, anexată) si nu arată toate împrejurările relevante care au servit la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, conform art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; autorizația de reparație cu ., nr._ (conform copiei anexate), eliberată odată cu procesul verbal de constatare a contravenției consemnează ca avarii la autoturismul propriu "bară dreapta spate spartă". Prin urmare, este imposibil ca o astfel de avarie să fie consecința unei "manevre viraj la dreapta". Dintr-o simplă analiză a avariilor celor două autovehicule (conform fotografiilor anexate) se poate observa că acestea sunt rezultatul unei tamponări și nu a unei acroșări (caz în care mașinile implicate ar fi fost în mișcare), așa cum reiese din procesul verbal de constatare a contravenției.
Faptul că șoferul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, nu "conducea regulamentar"" așa cum reiese din procesul verbal de constatare a contravenției: dacă acesta ar fi condus regulamentar, într-adevăr, ar fi putut evita impactul cu un alt autovehicul, staționat.
Contestatoarea a arătat faptul că este imposibil să lovești un vehicul care se deplasează pe banda întâi, semnalizează dreapta și care, logic, va încetini pentru a efectua virajul, respectând "regimul legal de viteză" (conform art. 48 din OUG/2002 R) și "păstrând o distanță suficientă pentru evitarea coliziunii (conform art. 51/din OUG/2002 R), privind vehiculele care circulă în spatele altora.
A menționat acest fapt, cu atât mai mult cu cât conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ tocmai s-a deplasat peste o trecere de pietoni semnalizată, situată la mai puțin de 3 metri distanță (conform fotografiilor și imaginilor din satelit, anexate), cf. art. 56 din OUG 195/2002 R, când avea obligația "să circule cu o viteză care să-i permită oprirea". Mai mult decât atât, este inexplicabil faptul că acesta s-a lovit la frunte, în urma impactului (o dovadă în acest sens o poate constitui apelul telefonic la Serviciul de Urgență 112, imediat după producerea incidentului, în data de 14.02.2015, în jurul orei 14.50).
În considerarea argumentelor menționate anterior, contestatoarea a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției cu ., nr._, din 14.02.2015, pentru descrierea eronată a faptei contravenționale, fără a arăta toate împrejurările relevante care fi putut servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea pagubelor pricinuite, conform art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și stabilirea părților care se fac vinovate de eveniment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 R; art.48 din OUG nr. 195/2002 R; art. 51 din OUG nr. 195/2002 R; art. 56 din OUG nr. 195/2002 R; art. 16 din OG nr. 2/2002.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/14.02.2015; autorizația de reparație ., nr._, cartea de identitate, taxa de timbru judiciar, în valoare de 20 de lei.
La data de 23.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, prin care a solicitat respingeți acțiunea promovată de petentă, menținând procesul~ verbal încheiat.
În fapt, la data de 14.02.2015, orele 14:50, petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Giulești și nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de viraj dreapta, intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de F. M., care circula regulamentar.
Astfel, petenta a încălcat prevederile art. 54 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestora: „ Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare ., de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. ”
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr, 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.
Simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu o exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Din interpretarea declarațiilor conducătorilor auto implicați, cât și a avariilor existente la autoturisme, agentul de poliție rutieră a stabilit vinovăția în sarcina petentei.
De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
De asemenea, intimata a solicitat introducerea în cauză a numitului F. M., în calitate de intervenient forțat, cu domiciliul menționat în declarația dată în fața organelor de poliție, cât și a martorului ocular N. T..
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și ale art. 54 alin. 1 din O.U.G, nr. 195/2002 rep,
Întâmpinarea a fost însoțită de declarațiile conducătorilor auto, declarația martorului N. T., autorizațiile de reparații.
Prin compartimentul registratură, la data de 18.05.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, însoțită de adresa nr._/16.03.2015, deviz reparație, factura ATN_/09.04.2015.
În temeiul dispozițiilor art.255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. C., iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul N. T..
La termenul de judecată din data de 12.10.2015, instanța a procedat la audierea martorului B. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei – fila 83.
La același termen, contestatoarea a depus 5 planșe foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.08.2015 de intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
S-a reținut că, la data de 14.02.2015, orele 14:50, petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Giulești și nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de viraj dreapta, intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de F. M., care circula regulamentar.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Mai mult, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentei, respectând astfel principiul legalitătii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
Cu privire la motivul de nulitate constând în încălcarea art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 – pentru lipsa descrierii împrejurărilor relevante care au servit la aprecierea gravității faptei și a evaluarea eventualelor pagube pricinuite, instanța reține că acesta nu este întemeiat, deoarece petenta nu a dovedit o vătămare pe care să o sufere, ca urmare a urmare a nerespectării acestei dispoziții legale de către agentul constatator.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, cu titlu preliminar, instanța constată că agentul constatator nu a fost la fața locului la momentul săvârșirii presupusei contravenții și nu a constatat prin propriile simțuri săvârșirea acesteia. Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.02.2015 dă naștere doar unei prezumții simplă care să conducă la ideea că fapta a fost săvârșită astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de agentul constatator.
Din declarația martorului B. C. care a auzit un zgomot puternic la momentul impactului și l-a auzit pe celălalt conducător auto întrebând-o pe petenta de ce nu a semnalizat pentru că urma să facă la dreapta, a locului unde s-a produs accidentul a fotografiilor depuse la dosarul cauzei de unde rezultă faptul că autoturismul petentei este lovit în partea din dreapta jos și autoturismul intervenientului este lovit în partea din dreapta, instanța constată că nu este plauzibilă fapta reținută în sarcina petentei în sensul că aceasta nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de viraj dreapta, deoarece față de locul unde sunt lovite autoturismele implicate în accident și zgomotul produs de impact indica faptul că autoturismul petentei se afla pe aceeași bandă de mers cu autoturismul intervenientului, caz în care pentru efectuarea virajului la dreapta pentru a intra în spălătorie petenta nu avea obligația de a se asigura față de autovehiculul care circula în spatele său, ci, dimpotrivă, acesta avea obligația de a păstra o distanță de mers corespunzătoare astfel încât să nu intre în coliziune cu petenta. Din declarația martorului B. C. care arată faptul că intervenientul forțat a suferit o vătămare puternică în zona capului ca urmare a impactului rezultă faptul că acesta avea o viteză mare de deplasare care nu i-a permis frânarea pentru a asigura o distanță de mers corespunzătoare față de virajul la dreapta al petentei.
Prin urmare, instanța constată că fapta reținută în procesul-verbal nu corespunde realității, iar petentei nu îi poate fi imputată contravenția pentru care a fost sancționată. Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea formulată de aceasta și va anula procesul-verbal . nr._/14.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de contestatoarea B. E., CNP_, cu domiciliul în București, ..48, . A, apartament 51, sector 6 în contradictoriu cu intimata D. – Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, ..9-15, sector 3 și cu intervenienții F. M., domiciliat în București, sector 6, ., ., ., .., cu sediul în București, .. 3, . și S.C. C. S.A., cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, etaj 3-6, Centrul de Afaceri Sibiu.
Anulează procesul-verbal . nr._/14.02.2015.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.TDIL/Thred.MM
7 ex./13.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8022/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
