Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3985/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3985/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3985/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3985
Ședința publică de la 26.05.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea . și pe debitoarea ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditoarea prin reprezentant convențional, av. B. C., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Instanța ia act și rectifică în ecris sediul ales al creditoarei conform înscrisului depus la f. 4 dosar, urmând a figura cu sediul în București, ., sector. 5.
Instanța pune în discuție competența și termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
Reprezentanta creditoarei arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, iar termenul optim arată că este de 1 lună.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j, art. 126 C. raportat la art. 13 din contract și art. 1016 C. constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor solicitate.
Reprezentanta creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de_,24 lei către creditoare reprezentând contravaloarea facturilor emise și a penalităților de întârziere menționate în cererea de chemare în judecată. Arată că societatea debitoare a achiziționat în temeiul contractului încheiat între părți anumite produse, că din partea creditoarei au fost emise facturi, iar debitoarea a recunoscut cuantumul creanței, dar nu a dorit a achita creanța. Arată că facturile sunt semnate și ștampilate. Solicită cheltuieli de judecată constând în plata taxei judiciare de timbru și arată că onorariul avocațial îl va solicita pe cale separată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015, creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată în care să se precizeze obligația de plată a debitoarei către societatea creditoare în termen de maxim 10 zile a sumei de 12.023,24 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor emise de societatea creditoare și acceptate la plată de către debitoare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/15.10.2014 încheiat între părți, a sumei de 7.955,62 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,5%/zi calculate conform art. 11 din contractul menționat anterior până la data de 19.03.2015 și în continuare de 0,5% pe zi de întârziere care vor fi calculate asupra sumelor datorate de la data de 19.03.2015 până la achitarea integrală și efectivă a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între societatea acesteia și debitoare s-au desfășurat raporturi comerciale în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.119/15.10.2014, în temeiul acestui contract, debitoarea achiziționând de la societatea creditoare diferite produse.
Societatea C. F. SRL și-a respectat toate obligațiile asumate prin contractul menționat mai sus, emițând în acest sens o . facturi, în valoare totală de 12.023,24 lei.
Creditoarea a arătat faptul că, deși a fost somată în data de 11.02.2015, conform art. 1.014 Cod procedură civilă să achite debitul restant, aceasta nici până în prezent nu a achitat această datorie. Mai mult decât atât, debitoarea a recunoscut cuantumul sumei datorate prin extrasul de cont din data de 31.01.2015 semnat de către aceasta, însă refuză cu rea credința să-și îndeplinească această obligație.
De asemenea, creditoarea a menționat că, societatea acesteia și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul mai sus menționat și, în pofida demersurilor sale de a recupera suma de 12.023,24 lei, debitoarea nu a fost în măsură să efectueze plățile nici până la data promovării prezentei cereri.
Cuantumul creanței pe care creditoarea o are față de debitoare este de 12.023,24 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor emise de societatea creditoare și acceptate la plată de către debitoare. Deoarece debitoarea nu a achitat debitul, aceasta are de datorat și penalități de întârziere de 0,5% în cuantum de 7955,62 lei.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1.013 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, contract de vânzare cumpărare nr.119 din data de 15.10.2014, extras de cont din data de 31.01.2015, factura nr.1745 din data de 22.12.2014, anexă comanda 23, dispoziție de livrare nr.24 din data de 22.12.2014, factura nr.1746 din data de 22.12.2014, factura nr.1750 din data de 24.12.2014, dispoziție de livrare nr.26 din data de 24.12.2014, factura nr.1650 din data de 24.10.2014, factura nr.1767 din data de 12.02.2015, factura nr.1761 din data de 27.01.2015, factura nr.1751 din data de 31.12.2014, factura nr.1747 din data de 23.12.2014, factura nr.1748 din data de 23.12.2014, confirmare de primire, notificare ultimativă de plată nr.1 din data de 11.02.2015, situație clienți – facturi + încasări perioada 01.01._15.
La data de 20.04.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, la care a anexat în copie relații ONRCTB privind societatea debitoare și certificat constatator ONRCTB nr._ din data de 16.04.2015.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea ., în calitate de vânzător și debitoarea ., în calitate de cumpărător, s-au stabilit raporturi contractuale potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/15.10.2014, prin care creditoarea a livrat către debitoare produse.
În considerarea acestor raporturi contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale nr. 1745 din data de 22.12.2014, factura nr.1746 din data de 22.12.2014, factura nr.1750 din data de 24.12.2014, factura nr.1650 din data de 24.10.2014, factura nr.1767 din data de 12.02.2015, factura nr.1761 din data de 27.01.2015, factura nr.1751 din data de 31.12.2014, factura nr.1747 din data de 23.12.2014, factura nr.1748 din data de 23.12.2014, ( filele 8-20). Debitoarea nu și-a executat în mod corespunzător obligațiile contractuale corelative, aceasta înregistrând un debit în cuantum de 12.023,24 de lei, la data de înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței.
Față de calea procesuală aleasă de către creditoare pentru realizarea drepturilor sale, trebuie precizat că potrivit art. 1013 C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește condițiile ce se desprind din textul art. 1013 C.proc.civ., trebuie menționat faptul că acestea sunt întrunite, în ce privește suma de 12.023,24 de lei, pentru următoarele considerente.
Astfel, suma pretinsă de către reclamantă, în cuantum de 12.023,24 de lei, reprezintă contravaloare facturi fiscale neachitate nr. 1745 din data de 22.12.2014, factura nr.1746 din data de 22.12.2014, factura nr.1750 din data de 24.12.2014, factura nr.1650 din data de 24.10.2014, factura nr.1767 din data de 12.02.2015, factura nr.1761 din data de 27.01.2015, factura nr.1751 din data de 31.12.2014, factura nr.1747 din data de 23.12.2014, factura nr.1748 din data de 23.12.2014.
De asemenea, creanța pretinsă de către creditoare, în cuantum de de 12.023,24 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute, este certă, în sensul art. 662 alin.2 C.proc.civ., existența acesteia fiind neîndoielnică, întrucât obligația de plată rezultă din chiar facturile semnate și stampilate de către societatea debitoare.
În acest context, trebuie precizat că facturile fiscale enumerate mai sus, emise de către creditoare și acceptate de debitoare prin semnare, prezintă utilitate întrucât în acestea se precizează echivalentul în lei al prețului convenit de părți, scadenței fiecărei facturi.
Mai mult, trebuie menționat și că debitoarei îi revenea sarcina de a dovedi executarea obligației de plată, având în vedere că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorul a făcut dovada existenței acesteia, prin depunerea facturilor fiscale enumerate.
De asemenea, deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, necontestând facturile fiscale invocate de către creditoare în susținerea pretențiilor sale referitoare la suma de 12.023,24 de lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute de creditoare. În consecință, potrivit art. 1018 alin.3 C.proc.civ., instanța, față de împrejurările cauzei, va considera nedepunerea întâmpinării ca o recunoaștere a pretențiilor creditoarei pe aspectele menționate mai sus.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 7955,62 de lei, instanța constată că potrivit contractului nr. 119/15.10.2004 depus la dosar este menționat faptul că, în caz de întârziere la plata se vor percepe penalități de 0,5% pe zi de întârziere, penalitățile putând depăși debitul inițial.
Conform dispozițiilor art. 1538 Noul C civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, iar potrivit dispozițiilor art. 1539 Cod civil, creditorul nu poate cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.
Astfel, față de aceste dispoziții legale, și având în vedere și art. 1270 Cod civil, natura convențională, precum și funcțiile și consecințele clauzei penale, instanța apreciază că, pentru a fi în prezența unei asemenea clauze, este necesară existența unei convenții exprese a părților în acest sens.
Față de cele sus-menționate instanța urmează ca în baza art. 1013 C.proc.civ. coroborat cu art. 1021 alin.1 C.proc.civ să admită cererea și va obliga debitoarea să plătească către creditoare suma 12.023,24 de lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate și suma de 7955,62 de lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi calculate de la data scadenței și până la data de 19.03.2015 și în continuare până la data plății integrale a debitului.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1021 alin.3 C.proc.civ. instanța va stabili un termen de 20 zile de la comunicarea ordonanței pentru efectuarea plății de către debitoare.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Sens în care va obliga debitoarea la plata sumei de 200 lei către creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei (fila 44), motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitoarea să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea ., cu sediul în București, Dealul Ț. nr.32-36, ., apartament 40, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2006 și CUI RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura în București, ., sector. 5, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în București, ..3-5, sector 4, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și CUI RO_.
Obligă debitoarea să plătească către creditoare suma de 12.023,24 de lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate și suma de 7955,62 de lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi calculate de la data scadenței și până la data de 19.03.2015 și în continuare până la data plății integrale a debitului, în termen de 20 zile de la data comunicării hotărârii.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.EAT/Thred.MV
4 ex./25.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4004/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 3989/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
