Ordin de protecţie. Sentința nr. 9700/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9700/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9700/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9700
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 24.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta D. M. G. în contradictoriu cu pârâtul D. V..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința de cameră de consiliu din data de 23.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 04.11.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta D. M. G. a chemat în judecată pe pârâtul D. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să emită un ordin de protecție prin care să dispună: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, respectiv față de reclamantă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de domiciliul reclamantei din București, ., ., Sector 6; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locul de muncă al reclamantei din București, ., .; interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone pe care victima le frecventează, respectiv zona din jurul locuinței reclamantei, precum și zona în care se află locul de muncă al acesteia; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima; obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul, din această căsătorie rezultând minora D. Alessia. În ceea ce privește faptele pentru care solicită emiterea ordinului de protecție, reclamanta a arătat că acestea constă în amenințări, insulte, jigniri, amenințări cu moarte, adresate atât personal, cât și telefonic, prin mesaje. Reclamanta a arătat că, de frica pârâtului, a părăsit domiciliul conjugal împreună cu copilul, în prezent locuind în casa părinților săi.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri (filele 17-26, 36-44).
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză, dar s-a prezentat la instanță și a solicitat administrarea de probe în cauză.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat părților probele astfel cum au fost solicitate, respectiv reclamantei probele cu înscrisuri și testimonială, iar pârâtului, proba testimonială.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, conform certificatului de căsătorie . nr._ întocmit la data de 25.08.2007 de Consiliul Local Chiajna, reclamanta D. M. G. s-a căsătorit cu pârâtul D. V. la data de 25.08.2007, în urma căsătoriei rezultând un copil minor, D. Alessia G.. Minora s-a născut la data de 23.07.2008, astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ (fila 18). Soții au locuit împreună la adresa din com. Chiajna, ., județul Ilfov, conform declarațiilor părților. Din cauza neînțelegerilor intervenite între părți, în prezent acestea se află într-un proces de divorț, aspect învederat de reclamantă și necontestat de către pârât.
În urma violențelor psihice și verbale exercitate de către pârât asupra soției sale, la începutul lunii noiembrie 2015, reclamanta a părăsit locuința familiei, împreună cu minora D. Alessia G., mutându-și domiciliul la locuința părinților săi din București, sector 6, .,. prin declarațiile martorilor B. A. C. și Șoglu C.. Din momentul părăsirii de către reclamantă a domiciliului conjugal, pârâtul nu a mai vizitat-o pe aceasta, însă i-a adresat în continuare amenințări prin mesaje de tip SMS, pe care reclamanta le-a depus la dosarul cauzei.
În drept, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri sau interdicții.
O primă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi emis un ordin de protecție constă în exercitarea unor acte de violență de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii.
În cauză, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar ( fila nr. 19), părțile au calitatea de soție, respectiv soț, fiind membri ai aceleiași familii.
Cu privire la exercitarea unor acte de violență asupra membrului de familie, instanța reține dispozițiile art. 4 din Legea nr. 217/2007, potrivit cărora violența în familie se poate manifesta sub diferite forme. Astfel, actele de violență care pot justifica emiterea unui ordin de protecție, constau în acte de violență verbală, psihică, fizică, sexuală, economică, socială sau spirituală, modalitatea de concretizare a acestora fiind redată exemplificativ în dispozițiile legale menționate.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., sarcina probei în dovedirea comportamentului agresiv și a violențelor exercitate de către pârât îi revine reclamantei.
Instanța constată că prin probele administrate, reclamanta a dovedit exercitarea de către pârât a unor acte de violență asupra sa, de natura a justifica emiterea unui ordin de protecție.
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor conținând mesaje de tip SMS adresate de către pârât reclamantei, pe care aceasta le-a depus la dosarul cauzei, iar pârâtul a recunoscut în fața instanței că îi aparțin, reies amenințările repetate pe care pârâtul le-a proferat la adresa soției sale.
Instanța constată că mesajele trimise de pârât, prin care acesta se adresează reclamantei într-un limbaj brutal, injurios și jignitor („jegoaso”, „proasto”, „curva dracu”, „împuțita dracu”), prin care o amenință pe reclamantă că nu o va mai primi la domiciliul conjugal și că va veni să o caute la locuința părinților și va face scandal („prafu să se aleagă de mine dacă nu o să-ți pară rău”, „răspunde la telefon că vin la .”), precum și că va exercita violențe fizice și psihologice („o să trăiești în teroare toată viața ta”, „când ieși pe stradă gândește-te de mai multe ori”, „să moară ce am mai scump dacă nu te omor”, „o să te fac să îți înghiți fiecare cuvânt pe care mi l-ai spus”, „eu la pușcărie și tu la doi metri”, „dacă mâine vii te omor”) asupra acesteia și se va adresa poliției pentru a reclama părăsirea domiciliului, sunt de natură a crea o puternică stare de intimidare și de temere reclamantei.
Mai mult decât atât, pârâtul a continuat să adreseze amenințări soției sale și după înregistrarea cererii de emitere a ordinului de protecție, fapt ce relevă o perseverență a pârâtului în exercitarea actelor de violență.
De asemenea, din declarația martorei B. A. C., care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, rezultă faptul că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal pe fondul temerii provocate de amenințările repetate cu moartea pe care i le adresase soțul său. Martora a susținut că pârâtul a sunat-o și pe aceasta, spunându-i că o omoară pe reclamantă dacă pleacă de acasă și îi ia copilul.
Din cuprinsul declarației martorei Șoglu C. rezultă că pârâtul, pe fondul altercațiilor dintre acesta și soția sa, i-a adresat reclamantei cuvinte jignitoare. Cu privire la declarația martorei constând în aceea că pârâtul nu ar reprezenta un pericol pentru soția sa, instanța o va înlătura, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, instanța constată că asupra reclamantei au fost exercitate de către soțul pârât acte de violență verbală și psihologică.
Potrivit art. 23 alin 1 din Legea nr. 217/2003, odată constatată existența unor acte de violență intenționate, exercitate asupra unui membru al familiei, pot fi dispuse cu caracter provizoriu o . măsuri, stipulate expres și limitativ, constând în obligații și interdicții, care să fie necesare și proporționale scopului prevenirii și combaterii violenței în familie în raport cu datele concrete existente în cauză.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța apreciază că există o stare accentuată de pericol în care se află reclamanta, iar pentru înlăturarea acestei stări de pericol se impune emiterea ordinului de protecție, pe o durată de două luni, prin care să fie obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă; să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de domiciliul reclamantei și zona acestui domiciliu, pe care reclamanta o frecventează; să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locul de muncă al reclamantei și zona locului de muncă al reclamantei, pe care reclamanta o frecventează, precum și să îi fie interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la predarea către poliție a armelor deținute, instanța va respinge această cerere, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada că pârâtul ar deține o armă.
Conform art. 27 alin 4 din Legea nr. 217/2003, asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie.
În cauză, pârâtul D. V. a fost asistat din oficiu de avocat.
Având în vedere asistența juridică gratuită acordată pârâtului, în temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu desemnat pentru pârât, în cuantum de 260 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta D. M.-G., CNP_, cu reședința în București, ., ., ., Sector 6 și cu domiciliul ales în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul D. V., CNP_, cetățean român, cu domiciliul în ., ., Județul Ilfov.
Dispune emiterea unui ordin de protecție, pentru o durată de două luni, prin care:
- obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă;
- obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de domiciliul reclamantei din București, ., ., ., Sector 6 și zona acestui domiciliu, pe care reclamanta o frecventează;
- obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locul de muncă al reclamantei, .., respectiv Agenția situată în București, ., ., Sector 5 și zona locului de muncă al reclamantei, pe care reclamanta o frecventează;
- interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la predarea armelor deținute.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu desemnat pentru pârât, în cuantum de 260 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2015, ora 13:38.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./26.11.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 07/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
