Plângere contravenţională. Sentința nr. 1189/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1189/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1189/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1189
Ședința publică din data de 13.02.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea S.C. C & I G. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER PENTRU I. TERITORIAL NR. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având in vedere lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța in baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 94 pct. 4 NCPC și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța in baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii estimează durata cercetării procesului la un an.
Instanța în baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Instanța constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014 sub nr._, contestatoarea . I. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. de S. Pentru Controlul în Transportul Rutier pentru I. Teritorial nr. 1, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 24.07.2014 de către intimat, prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale, în principal, anularea procesului-verbal contestat ca urmare a încălcării condițiilor de fond și formă, iar în secundar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și exonerarea societății de plata amenzii.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, pentru a putea fi sancționată o faptă contravențională, se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și extrinseci, constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator i se incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de proba dincolo de orice îndoială existența faptei, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală astfel cum a arătat Curtea Europeană de la Strasbourg în mai multe decizii de speță.
Curtea Constituționala a României în Decizia nr. 81/1994, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 14/1995, a subliniat că deciziile de speță pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se impun instanțelor în virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României și au prioritate în temeiul alin. 2 din același text (tratatele și convențiile internaționale ratificate de România fac parte din dreptul intern și se aplică prioritar în fața normelor naționale în caz de conflict).
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04), în decizia de inadmisibilitate din data de 28.06.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reafirmat faptul că sancțiunile contravenționale aplicate în baza OUG nr. 195/2002 se includ în sfera noțiunii de acuzație în materie penală astfel că în procedura contravențională din România sunt aplicabile garanțiile materiei penale oferite de art. 6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate (scopul pur punitiv al amenzii aplicabile și caracterul general al normei de incriminare fiind cele două elemente determinante care au condus Curtea la această concluzie). Curtea a reiterat și aspectul că prezumțiile de fapt și de drept (între care se numără și prezumția de validitate a procesului-verbal din dreptul contravențional românesc) sunt comune tuturor sistemelor judiciare, nefiind contrare în principiu Convenției, iar ceea ce impune art. 6 par. 2 din Convenție fiind o anumită proporție între aceste prezumții și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acuzatului, în analiza proporționalității urmând a se ține seama de miza corectă a procesului pentru individ/operator de transport și de dreptul său la apărare.
Așadar, în opinia contestatoarei, sarcina probei este răsturnată în materie contravențională, aceasta revenind agentului constatator.
Contestatoarea a solicitat a se observa că au fost încălcate dispozițiile legale pe care le va menționa în cele ce urmează, a căror sancțiune atrage nulitatea procesului-verbal, vătămarea gravă adusă societății contestatoare fiind aplicarea amenzii în cuantum de 4.000 lei.
Descrierea faptei contravenționale este o mențiune obligatorie conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2.002 prevăzut în Anexa 1 a HG nr.1391/2006/ ca și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Contestatoarea a solicitat a se observa că agentul nu a descris suficient fapta pentru a face posibilă încadrarea sa în drept, individualizarea sancțiunii legale aplicabile acesteia și aprecierea gradului de pericol social. Agentul a consemnat că: „... conducătorul auto a oprit la 10:05 pentru îmbarcarea călătorilor pe . nu în terminalul parcaj Păcii-Valea Cascadelor”.
Autovehiculul înmatriculat sub numărul_, aparținând societății contestatoare, a fost oprit în trafic de către agentul constatator în . nicidecum astfel cum acesta a consemnat la descrierea „faptei” în: „.>
Agentul constatator a consemnat la descrierea faptei, ca loc al constatării așa-zisei fapte contravenționale că autovehiculul societății contestatoare staționa și nu a făcut mențiunea la descrierea faptei că șoferul a fost oprit „în trafic”, așa cum reiese și din locul săvârșirii faptei (pct. 1 al procesului-verbal).
Pe de altă parte, agentul trebuia să menționeze clar care este locul constatării faptei prin identificarea adresei poștale (denumire arteră și număr poștal). Mențiunea că locul constatării fapte este Șoseaua Valea Cascadelor nu este suficientă pentru a îndeplini cerințele exigente ale legii în această privință. Amenda aplicată este mare - 4.000 lei, iar efortul agentului a fost unul minim - sa tehnoredacteze procesul verbal și să respecte câteva cerințe elementare, dar obligatorii.
Contestatoarea a solicitat a se avea în vedere că în procesul verbal sancționator fapta trebuie descrisă clar, fără echivoc și deducții. Împrejurările comiterii așa-zisei fapte contravenționale ca și celelalte elemente legale obligatorii sunt esențiale și utile instanței de judecată sub aspectul verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
În opinia contestatoarei, instanța nu trebuie să facă deducții sau analogii, ci trebuie să analizeze fapta în mod concret în raport de descrierea acesteia din procesul verbal. Descrierea defectuoasă a acesteia atrage nulitatea absolută întrucât vine să răstoarne prezumția de legalitate.
Din procesul verbal atacat rezultă că ora săvârșirii faptei este 10:11, iar ora întocmirii procesului-verbal este 10:15. Observând ora constatării faptei, 10:11, contestatoarea a remarcat că aceasta nu coincide cu ora menționată la descrierea faptei, adică ora 10:05.
De asemenea, contestatoarea a solicitat a se observa că nici ora întocmirii procesului-verbal, 10:15, nu coincide cu ora la care agentul constatator a semnat că ar fi întocmit procesul-verbal, adică la ora 10:20.
Legiuitorul a fost foarte exigent atunci când a stabilit prin art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/ 2002 prevăzut în Anexa 1 a HG nr.1391/2006, că trebuiesc menționate distinct în procesul-verbal „data, ora și locul unde este încheiat; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită”.
Menționarea eronată a orei întocmirii procesului-verbal și ora săvârșirii faptei este de natură să vicieze procesul-verbal integral cu consecința anulării acestuia, având în vedere că potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 (legea generală în materia contravențiilor) instanța verifică înscrisul contestat (procesul-verbal) sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia, verificare care nu este posibilă dacă planează suspiciunea că agentul nu a fost corect și, mai mult, că nu a consemnat fidel situația de fapt.
Pentru acest motiv, potrivit principiului in dubio pro reo, situație deficitară privind neredarea fidelă a situației de fapt îi profită contestatoarei, societatea sancționată.
Inclusiv locul unde a fost încheiat a fost menționat eronat întrucât în procesul-verbal figurează ca fiind încheiat în „sector 6, București”.
Locul săvârșirii faptei contravenționale a fost menționat ca fiind „.. 2, Localitate: sector 6, București”. De asemenea, se pune întrebarea care este locul unde este încheiat procesul-verbal în condițiile în care fapta a fost constatată pe „.... locul întocmirii a fost „sector 6, București”.
De asemenea, chiar dacă nu sunt cuprinse între cauzele de nulitate expres prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001 indicarea eronată a orei săvârșirii contravenției, a orei și locului întocmirii procesului-verbal, este de natură să vicieze procesul-verbal cu consecința anulării acestuia, deoarece instanța de judecată nu are posibilitatea de a analiza temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate căci nu se poate raporta la situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat, fiind evident eronată.
În consecință, procesul-verbal atacat nu se poate bucura de prezumția de validitate pe care, contestatoarea a considerat că a răsturnat-o.
D. urmare, contestatoarea poate afirma încă o dată prin prisma argumentelor de fapt și de drept arătate că prezumția de validitate a procesului-verbal nu este aplicabilă în speța de față, iar sancțiunea aplicabilă pentru grava încălcare a condițiilor de formă (care afectează în mod evident și fondul actului sancționator) este numai nulitatea absolută pentru repararea imensului prejudiciu creat societății contestatoare - 4.000 lei.
Agentul constatator i-a încălcat de două ori dreptul la apărare. Întocmind procesul-verbal, agentul constatator a privat contestatoarea de dreptul la apărare, adică dreptul de a formula obiecțiuni. Chiar dacă societatea contestatoare este cea sancționată de lege, presupusa faptă s-a comis prin intermediul șoferului care a cunoscut situația de fapt și ar fi putut contesta un abuz.
Contestatoarea a solicitat a se observa că au fost încălcate dispozițiile art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001 a căror sancțiune atrage nulitatea procesului-verbal dată fiind vătămarea gravă ce i-a fost adusă, respectiv aplicarea amenzii în cuantum de 4.000 lei.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1, în cazul în care contravenientul nu se află de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator va face mențiunea despre această împrejurare, care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor.
Presupusa faptă a fost constatată în trafic, adică în prezența conducătorului auto reprezentantul societății în îndeplinirea sarcinilor specifice de serviciu. Agentul chiar l-a menționat pe conducătorul auto, N. D., la întocmirea procesului-verbal și implicit a fost recunoscut ca și reprezentant al societății, aspect din care rezultă că societatea contestatoare era de față la întocmirea procesului-verbal.
De asemenea, conducătorul auto presta servicii de transport de persoane, deci este imposibil să nu fi fost măcar un martor - călător în mașină. Numitul N. D. a fost identificat, așa cum reiese din procesul verbal, ca fiind conducătorul autovehiculului ce aparține societății, deci a fost implicit recunoscut ca reprezentant al acesteia în desfășurarea activității de transport, singurul în măsură de a formula obiecțiuni în legătură cu faptele reținute și în care a fost implicat personal. Întocmirea procesului verbal a fost contestată încă de la momentul întocmirii, însă agentul constatator a refuzat consemnarea obiecțiunilor șoferului pe motivul că el nu are acest drept.
Deci, în accepțiunea contestatoarei, în acest raport juridic particular, șoferul acesteia putea fi menționat drept reprezentantul acesteia, iar obiecțiunile acestuia puteau fi consemnate în procesul verbal. Consemnarea obiecțiunilor la data întocmirii procesului-verbal reprezenta o formă de apărare, aspect care cu siguranță ar fi fost apreciat pozitiv de către instanță și ar fi reprezentat un avantaj în apărarea contestatoarei.
Așadar, conducătorul auto este prepusul societății, motiv pentru care el nu poate apărea în procesul-verbal în calitate de martor.
Pe fond, contestatoarea a menționat că societatea acesteia nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute și sancționate prin procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri.
Dacă prin prisma probelor administrate instanța va ajunge la concluzia că fapta totuși există, contestatoarea a solicitat înlocuirea acesteia cu avertismentul față de situația de fapt reținută.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravențiilor contestat și confirmarea de primire a acestuia.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 29.10.2014, prin compartimentul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/24.07.2014 și obligarea petentei la achitarea amenzii contravenționale in suma de 4.000 lei.
În fapt, la data de 24.07.2014, ora 10:11 pe Valea Cascadelor nr. 2, București sector 6, a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de . I. SRL (RO_), în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto N. D., având CNP_, în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate au constatat nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional, astfel: conducătorul auto a oprit la ora 10:05 pentru îmbarcarea călătorilor pe Șoseaua Valea Cascadelor și nu în terminalul parcaj Păcii - Valea Cascadelor,așa cum era prevăzut în graficul de circulație aferent licenței de traseu . nr._.
Fapta prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 4, pct.10 din HG nr. 69/2012, și sancționată de art. 7 alin. 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
Intimatul a apreciat că petenta nu are motive întemeiate să solicite anularea procesului verbal contestat și înlăturarea sancțiunilor aplicate pentru motivele pe care le va expune și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea contestației, menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/24.07.2014 și obligarea petentei la achitarea amenzii contravenționale în sumă de 4.000 lei, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16, art. 17, art. 19 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește legalitatea procesului verbal, urmează a se constata că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ - limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, urmează a se constata că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa nici unuia din elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să atragă nulitatea acestuia.
Or, în cazul nulității relative, cel ce o invocă trebuie să facă dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absolută unde aceasta se prezumă datorită interesului general, obștesc ocrotit, a unei norme juridice imperative de ordine publică.
În raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, urmează să se constate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa nici unuia din elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să atragă nulitatea acestuia.
Întocmirea procesului verbal în lipsa reprezentantului contravenției și neconsemnarea obiecțiunilor nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din OG nr. 2/2001. Nerespectarea dispozițiilor legale privind dreptul de a face obiecțiuni, este sancționată cu nulitate relativă. Însă, vătămarea produsă potentului a fost înlăturată prin posibilitatea exercitată, în concret, de a formula plângere conform dispozițiilor legale și de a-și valorifica toate obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal în fața instanței de judecată.
Art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că, în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări.
În speță, agentul constatator a făcut în mod corect mențiunea „reprezentantul legal nefiind de față la întocmirea procesului verbal, așa încât nu poate formula obiecțiuni”, mențiune care respectă prevederile ordonanței nr. 2/2001, deoarece șoferul nu are calitatea de reprezentant legal al . I. SRL, la momentul controlului neprezentând nici un document în acest sens.
În procesul verbal contestat, conducătorul auto N. D., are și calitatea de martor asistent.
Art. 19 din OG nr.2/2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului verbal fără participarea contravenientului care nu a semnat procesul verbal cu ocazia încheierii lui, acesta având posibilitatea legală conform art.31 din OG nr.2/2001, de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu îi este afectat în nici un fel dreptul la apărare.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (Saiabiaku c, Franța din 07.10.1988).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar, într-o astfel de situație, este firesc ca ei să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiuni aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație în justiție trebuie s-o dovedească.
Cu privire la pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, Curtea Europeană s-a pronunțat în mod constant că încheierea procesului-verbal nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a se adresa unei instanțe de judecată în fața căreia să își expună punctul de vedere și să-și administreze probe.
d) Pentru a interveni sancțiunea nulității relative este necesar să se constate întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea unor dispoziții legale care disciplinează încheierea unui act juridic care să fi determinat producerea unei vătămări materiale sau procesuale, iar vătămarea sa nu poată fi înlăturată, altfel decât prin anularea actului încheiat.
Sub aspectul cazului de nulitate izvorât din aceea că s-a realizat o descriere insuficientă a faptei contravenționale, intimatul a apreciat că descrierea lapidară a faptei contravenționale nu se confunda cu lipsa faptei contravenționale, astfel nu este aplicabil art. 17 din OG nr. 2/2001, care reglementează cazurile de nulitate expresă.
Neindicarea tuturor împrejurărilor de fapt care au caracterizai săvârșirea faptei contravenționale nu constituie un caz de nulitate expresă, instituit de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, ci un caz de nulitate virtuală, condiționat de dovada unei vătămări și a imposibilității înlăturării ei decât prin pronunțarea nulității procesului verbal. O astfel de probă nu a fost produsă de contestator. Folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. În cazul de față, intimatul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar fapta a fost descrisă în mod corespunzător, fiind arătate locul și data comiterii faptei contravenționale.
Referitor la motivul de nelegalitate constând în insuficienta descriere a faptei, intimatul a apreciat că acesta este neîntemeiat, câtă vreme din cuprinsul actului contestat decurg toate elementele necesare formării unei apărări complete asupra acesteia, petenta nu a făcut dovada afirmațiilor făcute și nici a unei vătămări în legătură cu pretinsele indicări ale dispozițiilor legale.
Intimatul a apreciat că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentei cât timp aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În această ordine de idei trebuie arătat că, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore, ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
În ceea ce privește temeinicia, intimatul a apreciat că procesul - verbal de contravenție se bucură de o prezumție simplă de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor prezentelor norme, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Fapta pentru care a fost sancționată petenta a fost individualizată în mod clar de art.4, pct.10 din HG nr. 69/2012 „nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional”și se sancționează conform art. 7, alin. 1 lit. c din același act normativ cu amendă de la 4000 lei la 6000 lei, aplicabilă operatorului de transport.
Legiuitorul a înțeles să clasifice gradul de pericol social al faptei contravenționale incriminate, iar fapta pentru care petenta a fost sancționată face parte din categoria încălcărilor grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr 1.072/2009, ale Regulament ului (CE) nr 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr 27/2011.
Pe fondul cauzei, intimatul a învederat instanței faptul că petenta, prin plângerea sa, nu a adus argumente care să formeze convingerea instanței că la momentul controlului exista o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
La momentul controlului, conducătorul auto a oprit pentru îmbarcare - debarcare călători la o oră și într-o stație care nu sunt prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, încălcând astfel prevederile legale privitoare la efectuarea transportului de persoane prin servicii regulate.
Intimatul a subliniat că inspectorii care efectuează control în trafic sunt investiți cu exercițiul autorității de stat, fapt ce a apreciat că le conferă un plus de probitate morală și profesională în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, intimatul a subliniat faptul că inspectorii întocmesc procesul verbal aflat în baza constatărilor efectuate cu ocazia controlului, dar mai ales în baza documentelor care îi sunt prezentate de către conducătorul auto, cu ocazia controlului.
Procesul verbal a fost susținut de actele prezentate de către conducătorul auto, la momentul controlului, ținute de agentul constatator ca probe, respectiv licența de traseu . nr._, graficul de circulație aferent licenței de traseu . nr._ cod traseu 63C5, apreciind că face dovada deplină a faptei contravenționale.
Conform prev. art. 53. - (1) din OMTI nr.980/2011 norme metodologice stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora iar „transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate se poate efectua numai pe baza programului de transport și a licenței de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română ARR.
Potrivit art. 54 (2) — licența de traseu este valabilă numai însoțită de graficul de circulație pe toată durata efectuării transportului și numai dacă plecarea de la capătul de traseu s-a făcut în ziua și la ora prevăzute în respectivul grafic de circulație.
În speța de față, nu au fost respectate prevederile graficului de circulație, tocmai din acest motiv fiind sancționată petenta, pentru că autovehiculul utilizat de aceasta, ce efectua transport rutier de persoane, a efectuat îmbarcare - debarcare călători la o oră și dintr-o stație care nu este prevăzută în graficul de circulație aferent licenței de traseu . nr._.
Stațiile prevăzute de graficul de circulație al licenței de traseu . nr._ cod traseu 63C5 sunt: București At. Autotrans Călători F. - București Term. Parcaj Păcii Valea Cascadelor - Palanca - Stoienești - Florești, astfel cum reiese din documentele pe care le va atașa în prezenta, și nicidecum . de unde operatorul de transport îmbarcă - debarcă călători la o ora care nu era prevăzută în graficul de circulație.
Pentru fapta constatată este răspunzătoare . I. SRL, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 134 lit. v din OMTI nr.980/2011, „operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport contra cost, au obligația - să asigure instruirea conducătorilor auto privind obligațiile ce revin acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. e din OMTI nr. 980/2011, conducătorii auto angajați ai întreprinderilor/operatorilor de transport rutier care efectuează operațiuni de transport, au următoarele obligația „să oprească în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, fără a opri pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație”.
Intimatul a apreciat că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentei cât timp aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Contravenția a fost constatată și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție având o stare de fapt la momentul controlului și deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere, deoarece fapta pentru care a fost sancționată a fost individualizată în mod clar, procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr 2/2001.
Intimatul a învederat instanței că înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea ,,avertismentului” nu își are aplicabilitate deoarece art. 21 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ” iar HG nr.69/2012 prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incriminează ca fiind contravenții.
În speță, de reținut că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 10 din HG nr.69/2012 cu modificările ulterioare și sancționată de art. 7 alin. 1 lit. a din același act normativ este stabilită/sancțiunea amenzii, cu limite între 4000 și 6000 lei.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda față posibilitatea de aplicare a avertismentului) precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 lei) se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 4 pct. 10 din HG nr.69/2012 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului reținând că petenta este o societate comercială care trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, în special prin raportare la faptul că asigură transport de persoane, intimatul a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Pentru considerentele de fapt și de drept, intimatul a solicitat să se constate că sunt întrunite în sarcina petentei atât elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 4, pct. 10 din HG nr.69/2012, precum și corecta lor individualizare, în condițiile aplicării acesteia în cuantum minim prevăzut de art. 7 alin. 2 lit. a din același act normativ, respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.07.2014, ca fiind temeinic și legal întocmit, și să se dispună executarea cuantumului amenzii astfel cum a fost stabilit în actul sancționator.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, precum și cele invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Intimatul a anexat în copie, proces verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.07.2014, dovada comunicării procesului verbal, licența de traseu . nr._, graficul de circulație aferent licenței de traseu . nr_ - cod traseu 63C5, copia conformă nr._, carte de identitate, permisul și atestatul conducătorului auto N. D., certificatul de înmatriculare al vehiculului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.07.2014 (fila 34), societatea contestatoare a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei reținându-se că, la data de 24.07.2014, ora 10.11 pe .. 2 sector 6 București a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ utilizat de C&I G. I. S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. N. D. în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional astfel: conducătorul auto a oprit la ora 10.05 pentru îmbarcarea călătorilor pe . nu în terminalul parcaj Păcii-Valea Cascadelor conform graficului de circulație aferent licenței de traseu . nr._.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate a procesului-verbal invocat de către contestatoare referitor la faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. Partea I nr. 833/05.12.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite – a statuat faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În motivarea acestei decizii s-a reținut faptul că, în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța constată că împrejurarea invocată de către contestatoare în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale nu a pricinuit acesteia o vătămare care să nu se poată înlătura decât prin anularea acestui act, având în vedere faptul că, în cauză, contestatoarea, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a sesizat această instanță cu motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni, instanța urmând a se pronunța asupra lor în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din același act normativ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare cu privire la aspectul că, în procesul-verbal, nu s-a realizat o descriere suficientă a faptei, instanța constată că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este de natură a atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Având în vedere faptul că, în cauză, fapta a fost descrisă în mod complet, fiind indicate locul și ora săvârșirii faptei instanța apreciază că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.
În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, instanța constată că acesta a fost identificat prin indicarea denumirii străzii, a numărului poștal, a sectorului precum și a orașului. Referitor la orele indicate în cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator a reținut că la ora 10.05 conducătorul auto a oprit pentru îmbarcarea călătorilor, la ora 10.11 a fost verificat autovehiculul, la ora 10.15 a fost încheiat procesul-verbal contestat, iar la ora 10.20 procesul-verbal a fost înregistrat la intimată, neexistând, astfel, o necorelare între datele consemnate.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că numitul N. D. nu putea fi trecut ca martor în procesul-verbal, instanța constată că, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. Rezultă, astfel, că angajații persoanei sancționate contravențional nu sunt exceptați de prevederile mai sus enunțate, aceștia putând, în consecință, să aibă calitatea de martor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Sub acest aspect instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Astfel, instanța constată că, în cauza A. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, cu condiția ca acestea să respecte anumite limite rezonabile precum și că, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, fiind, totodată, necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal contestat, ca act administrativ emanând de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, este temeinic întocmit în condițiile în care acesta respectă toate cerințele de legalitate.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatoarei potrivit cărora autovehiculul a fost oprit în trafic, nefiind vorba despre o staționare care să nu respecte Graficul de circulație . nr._ (fila 38), nu sunt susținute de nicio probă astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatoarei săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, în cauză, contestatoarei i-a fost aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, în consecință, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea . I. SRL, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în București, ., etaj 1, sector 2, având număr de ordine la Registrul București J40/ 8541/2002, identificată prin Codul Unic de înregistrare_, în contradictoriu cu intimatul I. de S. Pentru Controlul în Transportul Rutier I. Teritorial nr. 1, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1 corp D1 ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LE/Thred.MV/2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1231/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7792/2015. Judecătoria... → |
|---|
