Plângere contravenţională. Sentința nr. 1471/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1471/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1471/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1471
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul O. T.-D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art.131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și domiciliul contestatorului.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la o lună.
Contestatorul arată că nu a avut cunoștință despre cele 3 procese verbale, decât în momentul în care venit plicul de la executorul judecătoresc.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal, având în vedere dovezile de comunicare depuse la dosar de către intimată, prin afișare. În lipsa unei dovezi de încercare de comunicare prin poștă, având în vedere și recursul în interesul legii, Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se consideră că nu se poate comunica prin afișare procesul verbal decât dacă anterior s-a încercat comunicarea sa prin poștă, instanța constată că procesele verbale nu au fost comunicate legal. Prin urmare, plângerea este formulată în termen în ceea ce privește cele 3 procese verbale.
Instanța acordă cuvântul contestatorului pentru propunerea de probe.
Contestatorul solicită proba cu înscrisuri. Depune la dosar extras de pe portalul instanței cu privire la hotărârea pronunțată într-un alt dosar la data de 22.01.2015 și recursul în interesul legii din data de 27.11.2014, în care Avocatul Poporului face referire cu privire la faptul că pentru procesele verbale întocmite de C.N.A.D.N.R. nu se poate folosi semnătura electronică.
În temeiul art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri, apreciind că acestea este utilă și poate conduce la soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul contestatorului pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită anularea proceselor verbale de contravenție și arată că, pe lângă argumentele din acțiune, nici până la această dată intimata nu a făcut dovada omologării sistemului cu care a constatat această contravenție, care trebuia să respecte art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002. Este vorba despre o contravenție continuă, întrucât în total sunt 7 amenzi și 7 solicitări de plată a rovinietei, ceea ce nu este legal, nu poate intimata să solicite despăgubirea pentru rovinietă, în condițiile în care valoarea de 28 euro este plata pentru un an, ori, ar însemna să plătească de 7 ori pentru același lucru. Menționează că înscrisul în formă electronică este destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic, conform art. 4 alin. 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 și este asimilat unui înscris sub formă privată, conform art. 5 din aceeași lege. Solicită anularea proceselor verbale și plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014, contestatorul O. T.-D., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat plângere împotriva proceselor verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.05.2011, . nr._/07.06.2011 și . nr._/06.07.2011, prin care a solicitat anularea proceselor verbale contestate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în fapt, prin procesele verbale menționate, C.N.A.D.N.R. a constatat că: la data 27.11.2010, un autovehicul deținut de contestator ar fi circulat pe DN1 - Românești fără a deține rovinietă valabilă; la data 10.12.2010, un autovehicul deținut de contestator ar fi circulat pe DN1 - Românești fără a deține rovinietă valabilă; la data 10.01.2011, un autovehicul deținut de contestator ar fi circulat pe DN1 - Românești fără a deține rovinietă valabilă.
Contestatorul a mai arătat că, până la data menționată mai sus, procesele verbale și aplicarea sancțiunilor nu i-au fost comunicate.
Contestatorul a precizat că a luat cunoștință despre întocmirea proceselor verbale in discuție și despre aplicarea sancțiunilor cu amendă și plata tarifului de utilizare a drumurilor publice la data de 26.09.2014, cu ocazia recepționării a plicului cu înștiințarea privind măsura popririi emis de către B. „Franz R. C. și Ț. A. R.” în cadrul dosarelor de executare silită nr. 4596/2014, 3928/2013 și 8579/2014.
Potrivit documentelor comunicate de B. „Franz R. C. și Ț. A. R.” în însoțirea înștiințării sus-menționate, intimata susține că ar fi comunicat procesul verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliul contestatorului.
În plus, față de aspectele de fapt menționate mai sus, contestatorul a arătat că în același plic mai sunt alte două înștiințări emise de același B. privind dosarul de executare 3928/2013, prin care i-a fost comunicat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.06.2011 pentru o faptă constatată în dosarul de executare 8578/2014, prin care i-a fost comunicat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 pentru o faptă constatată în 10.01.2011. Aceste procese verbale sunt întocmite de către intimată.
Contestatorul a arătat că sancțiunile aplicate prin cele trei procese verbale sunt aplicate pentru aceeași faptă săvârșită de contestator la un interval de 13 zile, respectiv 30 zile.
Având in vedere faptul ca sancțiunile contravenționale au fost aplicate în legătură cu fapta de a circula fără rovinietă, săvârșită de aceeași persoana, în utilizarea aceluiași autovehicul, într-o perioadă de mai puțin de o lună de zile, contestatorul consideră că administrarea justiției nu se poate realiza decât prin analiza corelată a acestor procese verbale de contravenție.
Contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea celor trei procese verbale de constatare si sancționare a contravenției pentru următoarele considerente: procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției nu i-au fost comunicate in termenul prevăzut de lege
Potrivit prevederilor art. 14 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Intimata susține faptul că i-a comunicat procesul verbal prin afișare la domiciliu, în data de 26.05.2011 (procesul verbal fiind întocmit in data de 12.05.2011).
Potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Ori, intimata nu a făcut dovada măcar a tentativei de a-i comunica procesul verbal prin poștă și, cu atât mai puțin, cu aviz de primire.
În acest context, contestatorul a solicitat instanței sa constate prescrierea executării sancțiunilor contravenționale stabilite prin cele trei procese verbale de constatare si sancționare a contravenției.
Aplicarea sancțiunii ce constă în plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de Euro, potrivit art. 8 alin (3) din OG nr. 15/2002, este îndepărtată prin efectul legii.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002: Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Textul de lege este lacunar, însă acesta trebuie interpretat într-o manieră care să asigure o protecție identică tuturor subiecților de drept.
În acest context, respectivul text de lege trebuie interpretat în sensul că protejează și subiecții de drept aflați în imposibilitatea de a contesta aplicarea sancțiunii ca urmare a lipsei de diligență a agenților constatatori în ceea ce privește comunicarea aplicării sancțiunii. Cu alte cuvinte, având în vedere că nu i s-au comunicat în mod legal procesele verbale de constatare a contravenției, petentul consideră că, în baza art. II din Legea nr. 144/2012, aplicarea sancțiunii privind plata tarifului de despăgubire, în privința sa, a fost îndepărtată prin efectul legii.
Aplicarea sancțiunilor contravenționale a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 13 (2) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În speță, având în vedere faptul că sancțiunile contravenționale constatate prin procesele verbale contestate au fost aplicate în legătură cu fapta de a circula fără rovinietă, săvârșită de aceeași persoană, în utilizarea aceluiași autovehicul, într-o perioadă de 13 zile, respectiv o lună de zile, petentul consideră că este vorba despre o contravenție în formă continuă.
În ceea ce privește faptele imputate, acestea au fost săvârșite într-un interval de timp mai mic de o lună, sens în care este evident că încălcarea obligației de achiziționare a rovinietei (respectiv de a nu circula fără a deține rovinietă) a durat pe tot intervalul pentru care contestatorul a fost sancționat contravențional.
Or, în aceasta situație, este evident că petentul ar fi trebuit să fie sancționat pentru săvârșirea unei singure fapte contravenționale, legea aplicabilă dând posibilitatea agentului constatator de a individualiza sancțiunea prin aplicarea unei amenzi orientată, eventual, spre maximul acesteia, în măsura în care ar fi apreciat că exista o gravitate sporită.
În măsura în care s-ar trece peste criticile indicate mai sus și s-ar considera că nu este vorba de o contravenție continuă, C.N.A.D.N.R. se află în situația descrisă de art. 10 indicat mai sus, care prevede că, în măsura în care se procedează la sancționarea unui contravenient pentru mai multe fapte, amenda aplicată nu poate depăși dublul maximului prevăzut pentru fapta cea mai gravă.
Chiar dacă în textul legii se face referire la situația aplicării sancțiunilor prin același proces verbal, petentul consideră că legiuitorul a avut în vedere situația în care agentul constatator a avut cunoștință despre săvârșirea mai multor contravenții, situație în care sancțiunea aplicată ar trebui sa fie în limita mai sus indicată.
În situația de față, este evident că intimata cunoștea despre faptul identificării respectivului vehicul în trafic fără rovinietă valabilă, întrucât procesele verbale de contravenție sunt ulterioare celei mai târzii date de săvârșire a contravenției.
Or, regula instituită de art. 13 din O.G. 2/2001 trebuie interpretată în sensul obligației agentului constatator de a proceda la întocmirea unui singur proces verbal de contravenție; interpretarea contrară ar permite agentului constatator să ocolească dispozițiile imperative ale legii, întocmind mai multe procese verbale de constatare a contravenției și privându-1 pe contravenient de dreptul de a beneficia de limitarea maximului valorii amenzii aplicate.
Mai mult decât atât, procesele verbale de constatare si sancționare a contravenției contestate sunt nule pe motivul fraudei la lege. Urmărind propriul interes, anume acela de a încasa o despăgubire de mai multe ori, C.N.A.D.N.R. a procedat la emiterea mai multor procese verbale de contravenție.
Procesul verbal de contravenție nu conține semnătură agentului constatator.
Art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilesc faptul că procesul verbal de contravenție trebuie să conțină semnătură agentului constatator, iar lipsa acesteia atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
În aceste condiții, procesul verbal nu este comunicat (prin intermediul executorului judecătoresc) într-un exemplar original, ci într-o copie, document care nu poartă nici semnătura olografă a agentului constatator și nici ștampila instituției din care face parte acesta.
În ceea ce privește lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, mențiunea făcută de agentul constatator pe procesele verbale că acestea ar fi fost semnate electronic nu poate să suplinească aceasta cerință legală expresă.
Astfel, Legea 455/2001 privind semnătură electronică se referă doar la situația înscrisurilor emise și transmise în format electronic și doar la cele care au regimul juridic al unui înscris sub semnătură privata.
Or, potrivit art. 1171 si următoarele din Codul civil, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act autentic.
În atare condiții, este total improprie semnarea acestui tip de document cu o semnătură electronică, având în vedere faptul ca aceasta este recunoscută de lege doar în cazul înscrisurilor sub semnătură privată.
Procesul verbal în discuție nu face dovada îndeplinirii condițiilor menționate în art. 9, alin. 2 din O.G. 15/2002, prin raportare la dispozițiile art. 19, din O.G. 2/2001.
Art. 9, alin. 2 din O.G. 15/2002 prevede că: "începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 stabilește că „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.
Regula instituită de legiuitor a fost aceea a întocmirii procesului verbal de contravenție în prezența unui martor asistent, iar excepțiile au fost strict delimitate de lege.
Potrivit art. 9, alin. D din O.G. nr. 15/2002 „începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
Astfel, actul normativ în discuție nu a instituit eliminarea obligativității semnării procesului verbal de un martor asistent, aplicându-se dispozițiile generale în materie (O.G. 2/2001).
În atare condiții, solicită instanței să aibă în vedere și dispoziții similare ale O.U.G. 195/2002, respectiv art. 109.
Din aceste dispoziții legale, este evident faptul că folosirea unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic pentru înregistrarea contravenției nu poate fi făcută decât „ad probationem”, fără a scuti agentul constatator de obligația de a asigura prezența unui martor asistent în situația în care contravenientul nu este de față.
Pe cale de consecință, nu se poate face abstracție de încălcarea dispozițiilor legale imperative ale art. 19 din O.G. 2/2001, în caz contrar fiind validată conduita ilegală și frauda la lege a agentului constatator.
Procesul verbal în discuție nu conține elemente care să stabilească dacă mijloacele tehnice cu care a fost constatată contravenția sunt sau nu omologate și verificate metrologic.
Este adevărat ca agentul constatator a menționat în procesul verbal faptul că această contravenție a fost constatată cu mijloace omologate, însă nu a menționat în concret care sunt aceste mijloace, astfel încât instanța de judecată sa stabilească realitatea omologării acestor mijloace tehnice .
Contestatorul a precizat că aceste mijloace de constatare ar fi trebuit să înregistreze, în principal, faptul circulării autovehiculului în cauză pe un drum național, în procesul verbal în discuție fiind menționată ca probă o fotografie.
Or, în măsura în care agentul constatator nu a menționat aparatul care a efectuat aceasta fotografie (cu identificarea seriei/numărului acestuia), instanța nu poate să verifice dacă acest aparat de înregistrare era omologat sau dacă respectiva fotografie a fost făcută cu mijloace neadecvate sau chiar alterată ori preconstituită, având în vedere faptul că agentul constatator are interes direct în a aplica amenzi contravenționale (colectarea de venituri la bugetul instituției din care face parte).
Contestatorul a solicitat ca intimata să facă dovada constatării contravenției cu ajutorul sistemului indicat în cuprinsul O.G. nr. 15/2002, precum și dovada omologării acestuia.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției indicate mai sus și exonerarea sa de la plata amenzilor contravenționale și a despăgubirilor stabilite nelegal.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, art. III din Legea nr. 2/2013, precum și celelalte temeiuri legale indicate în cuprinsul plângerii.
Contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copii după procesele verbale în cauza și alte înscrisuri.
La data de 27.10.2014, contestatorul a depus, prin serviciul registratură, conform rezoluției instanței din data de 14.10.2014, copii după documentele primite de la Biroul Executorilor Judecătorești Franz R. C. și Ț. A. R. care privesc cele trei dosare de executare: 3928/2013, 4596/2014 și 8578/2014.
Contestatorul a depus și dovada plății taxelor de timbru în cuantum de 60 lei.
La data de 24.10.2014, intimata a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a arătat că, în fapt, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, au fost întocmite procesele verbale de constatare a contravenției . nr._, R11 nr._, R11 nr._ de intimată.
Potrivit dispozițiilor art. l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator R. R. G., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Intimata a arătat că întocmește procesele verbale de constatare a contravențiilor accesând baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere și Înmatriculări Vehicule, bază de date ce conține numele proprietarilor autovehiculelor, în urma declarațiilor acestora și cuprind numele, adresa și datele tehnice ale fiecărui proprietar și autovehicul.
Din interpretarea O.G. nr. 2/2001, procesul verbal mai sus menționat a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse, la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ neexistând rovinieta valabilă.
De aceea, intimata a solicitat instanței să ia în considerație faptul că Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, întocmește, prin angajații acestuia, procesele verbale de constatare a contravențiilor în funcție de datele furnizate, neavând competențe să verifice în alte sisteme informatice, înregistrarea altor mențiuni și/sau acte legale, astfel că, din punct de vedere al întocmirii și comunicării actului administrativ de sancționare, s-a procedat respectând legislația în vigoare.
Mai mult, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătură electronică, înscris în forma electronică reprezintă o colecție de date în forma electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efectele înscrisului sub semnătură privata. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține ca semnătura este validată de însăși semnătura în aceasta situație. Astfel, semnătură electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătură electronică reprezintă, așadar, forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătură electronica sa poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în forma electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001, procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber. Astfel, un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în forma electronică are atașată semnătură electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătură electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.
În plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A., astfel că, încheierea lui se face în lipsa martorului, conform art. 9, alin .(2) si (3) - OG 15/2002.
În ce privește cheltuielile de judecată, intimata a arătat că, potrivit art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ. „ instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”. Astfel, în temeiul art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ., instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Intimata a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că plângerea contravențională este o cerere de complexitate redusă, necesitând sub aspect juridic doar redactarea și susținerea acesteia în fata instanței.
În aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de fond trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației, ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._, R11 nr._, R11 nr._ ca fiind temeinice și legale.
În temeiul art. 411 alin. (1), pct.2 N.C.P.C., intimata a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei.
În drept, cererea a fost întemeiată în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe doveditoare vor reieși din dezbateri.
La întâmpinare au fost anexate: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator și certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cele trei procese-verbale contestate, petentul a fost sancționat contravențional cu amenzi în cuantum de 250 lei fiecare și obligat la plata câte unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, întrucât în datele de 27.11.2010, 10.12.2010, respectiv 10.01.2011 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa, a fost surprins în trafic pe DN1, Loc. Românești, circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, calculat prin raportare la data când petentului i-au fost comunicate, în mod legal, procesele-verbale de contravenție, după cum a reținut instanța la termenul din data de 23.02.2015.
Referitor la legalitatea proceselor-verbale de contravenție, instanța constată că acestea conțin toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data și locul comiterii acesteia.
Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul proceselor-verbale contestate, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.
Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).
Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.
Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii.
Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptelor contravenționale și momentul în care procesele-verbale puteau fi puse în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.
Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate de a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.
În cauza de față, având în vedere că faptele care fac obiectul proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . 11 nr._/12.05.2011, . 11 nr._/07.06.2011 și . 11 nr._/06.07.2011 au fost constatate la datele de 27.11.2010, 10.12.2010, respectiv 10.01.2011, iar procesele-verbale au fost întocmite la 12.05.2011, 07.06.2011 și 06.07.2011, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptelor, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunile contravenționale s-a prescris.
Prin urmare, instanța urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze procesele-verbale de contravenție . 11 nr._/12.05.2011, . 11 nr._/07.06.2011 și . 11 nr._/06.07.2011, încheiate de către intimată.
În temeiul art. 453 C.p.c., având în vedere că intimata a căzut în pretenții, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanțe – fil. 15-17).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul O. T.-D., domiciliat în București, .. 67, ., CNP_ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, Cod Unic de înregistrare_, nr. de ordine Reg. Corn. J40/552/15.01.2004.
Dispune anularea proceselor-verbale . 11 nr._/12.05.2011, . 11 nr._/07.06.2011 și . 11 nr._/06.07.2011.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator, în cuantum de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred.AM
4 ex./07.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1526/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1456/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
