Plângere contravenţională. Sentința nr. 1522/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Intimata a menționat că în vederea efectuării unor verificări, în data de 29.07.2014 s-a întocmit adresa nr. 3702/C, prin care a solicitat S.C. HELLO TAXI S.R.L. să se prezinte la punctul de lucru al DGPLCMB cu documentele necesare desfășurării activității de transport în regim de taxi pentru auto_, iar la data 21.08.2014, doamna D. D., în calitate de administrator al S.C. HELLO TAXI S.R.L. s-a prezentat la punctul de lucru al DGPLCMB, precizând că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost în proprietatea societății până la data de 29.01.2014, moment în care acesta a fost vândut către contestator; vânzarea autovehiculului a fost efectuată după ce acesta a fost decolantat, ridicate documentele și indicatoarele mobile (ecusoanele taxi) de către reprezentantul societății.

Intimata a specificat faptul că administratorul S.C. HELLO TAXI S.R.L. a prezentat decizia nr. 4/31.01.2014 privind încetarea contractului de muncă al contestatorului; factura fiscală . nr. 8/29.01.2014; certificat de Atestare Fiscală pentru Persoane Juridice privind Impozitele și Taxele Fiscale nr. 147-14-_/30.01.2014 privind vânzare auto.

Intimata a mai precizat faptul că pentru finalizarea controlului din data de 21.08.2014. reprezentanta societății s-a prezentat cu documentele, consemnate în procesul-verbal de inspecție MB- 204/28.08.2014, iar la data de 03.09.2014 s-a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/03.09.2014 pentru încălcarea prevederilor art. 7, din Legea 38/2003.

Aceasta a mai apreciat că susținerile petentului reprezintă simple afirmații nedovedite prin nici o probă utilă, pertinentă și concludentă, făcând și dovada erorii de drept prin necunoașterea legii, astfel că procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care este relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, nedovedită.

Intimata a relevat că agentul constatator a reacționat cu promptitudine în litera și spiritul legii, prin constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii amenzii minime, îndeplinindu-și astfel obligația legală de serviciu prevăzută de Legea nr. 155/2010 privind Poliția Locală, cu modificările și completările ulterioare, realizând prerogativa de putere publică, cu care a fost investit de legiuitor.

Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere că a conferi forță probantă unui înscris autentic, în lipsa producerii dovezii contrare de către petent nu poate echivala cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art.6 alin.(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar doctrina și jurisprudența C.E.D.O. a statuat că o interpretare contrară, ar fi de natură să perturbe, în mod grav, funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor asemenea fapte antisociale. Cu toate acestea, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale toate aceste fapte au caracter penal și, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui „acuzat” dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern. În acest sens, intimata a invocat, cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 1997, cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998, precum și cauza Kadubec împotriva Slovaciei, 1998.

Intimata a mai învederat instanței că aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției în prezenta cauză este în acord cu principiile în materie, conturate de C.E.D.O., menținându-se un raport de proporționalitate între aplicarea prezumției menționate pe de o parte și gravitatea mizei, respectiv sancțiunea potențial aplicabilă - amenda contravențională - și dreptul la apărare al contravenientului, pe de altă parte.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.205, art. 411 alin.1 Cod.proc.civ., O.G.nr. 2/2001. Legea.nr.38/2003

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu martorul asistent D. D. și înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenție, proces-verbal de inspecție, carte de identitate contestator și autovehicul, factura, decizia nr. 4/2014 emisă de Hello Taxi SRL, certificat de atestare fiscală, proces-verbal, adrese, confirmare de primire.

La ultimul termen de judecată au fost audiați martorii propuși de ambele părți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._ din 03.09.2014 întocmit de către intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a M. București, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 din Legea 38/2003.

În cadrul descrierii faptei s-a arătat că în urma controlului din data de 27.05.2014, pe ..65 s-a constatat că petentul a desfășurat activitate de transport persoane în regim de taxi cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fără a fi transportator autorizat. S-a mai precizat că la momentul controlului vehiculul se afla staționat pe partea dreaptă a carosabilului și era colantat cu bandă dublă tip șah și cu lampa taxi aprinsă.

Instanța reține că actul sancționator a fost emis în baza proceselor-verbale de inspecție întocmite la 27.05.2014, 21.08.2014 și 28.08.2014, luându-se în calcul inclusiv documentele puse la dispoziție de ., precum și explicațiile formulate de reprezentantul societății mai sus menționate cu ocazia verificărilor întreprinse de intimată. Astfel, din coroborarea acestor înscrisuri a rezultat că până la data de 01.02.2014 contestatorul a fost angajat în calitate de taximetrist la ., moment la care a încetat contractul de muncă, perfectându-se totodată la 29.01.2014 și un act de revânzare al vehiculului în discuție de la societatea angajatoare către petent, bunul fiind inițial în proprietatea lui P. L. I. (f.36-41).

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În cauza de față instanța apreciază că prin probele administrate contestatorul a reușit să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute în sarcina sa de reprezentantul intimatei sau cel puțin să nască un dubiu cu privire la săvârșirea contravenției, care face obiectul prezentei analize.

Instanța reține că a fost răsturnată prezumția simplă de temeinicie a procesului verbal, luând în considerare în primul rând declarația martorei A. L. C. prezentă la momentul controlului, care a afirmat că la data de 27.05.2014 l-a însoțit pe petent în vederea întocmirii unor acte (copii xerox, poliță RCA) necesare pentru a se reangaja la o altă firmă de taximetrie, contestatorul deplasându-se cu mașina în scopuri strict personale și în nici un caz pentru a efectua activitatea pentru care a fost sancționat. Martora a mai adăugat că la apropierea agenților constatatori de vehiculul petentului, acesta se afla la xerox, moment în care s-a grăbit să ajungă la mașină pentru a da explicații și a traversat printr-un loc nepermis, conduită ce a determinat încălcarea prevederilor OUG nr.195/2002 coroborat cu Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, urmată de sancționarea contestatorului cu amendă contravențională, astfel cum rezultă și din procesul-verbal . nr._/27.05.2014 întocmit de DGPMB – Brigada Rutieră la ora 10:34 (f.54). Persoana audiată a mai subliniat faptul că mașina era într-adevăr colantată, însă nu erau montate aparatul de taxat și nici lampa, contrar susținerilor intimatei, explicațiile pe care au încercat să le ofere atât cel sancționat cât și martora nefiind primite de către agenții constatatori.

Instanța reține pe lângă caracterul de probă primară, directă a dovezii administrate și faptul că martora a declarat în esență aceleași aspecte referitoare la succesiunea evenimentelor, neexistând nici un motiv pentru care depoziția să fie înlăturată de la probarea situației de fapt, cu atât mai mult cu cât agentul constatator nu face nicio mențiune legată de prezența sau absența unor persoane în proximitatea celui verificat, detalii care, în măsura in care ar fi fost menționate ar fi ajutat la confruntarea cu susținerile contestatorului și la dezlegarea pricinii.

În analiza veridicității celor afirmate de parte, instanța are în vedere și cea de-a doua depoziție dată de martora D. D.-G. (administratora .), care deși a declarat reprezentanților intimatei că a predat mașina decolantată, cu respectarea obligațiilor legale ce-i incumbă în acest sens, în fața instanței a învederat că predarea-primirea nu a avut loc de fapt în condițiile descrise, afirmația inițială bazându-se doar pe spusele fostului angajat în care s-a încrezut (în speță, petentul) și care a susținut la încetarea contractului de muncă că a efectuat această operațiune ce era în sarcina angajatorului, fără ca firma să verifice însă cele prezentate. În aceste condiții, declarația martorei propuse de intimată se coroborează cu motivarea petentului, conform căreia nu ar fi recolantat vehiculul în scopul desfășurării unei activități ilegale, ci doar nu l-a mai decolantat în speranța că-și va relua munca în timp cât mai scurt la o altă firmă de taximetrie, ceea ce s-a și întâmplat, angajându-se în cursul anului la . căreia i-a și vândut în acest scop mașina, conform unor proceduri similare desfășurate cu . (f.57).

Potrivit art.1 din OG nr.2/2001, pentru a evalua caracterul contravențional al faptei trebuie îndeplinite cumulativ condițiile ca aceasta să existe, să fie stabilită printr-un act normativ și să fie săvârșită cu vinovăție. Cum din probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, nu rezultă cu certitudine toate elementele constitutive ale contravenției, planând un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către contestator și care profită astfel acestuia („in dubio pro reo”), instanța apreciază că nu sunt incidente prevederile legale incriminatoare.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014, exonerând petentul de sancțiunea aplicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de către contestatorul P. L. I. cu domiciliul ales la Cabinet individual de Avocatură G. C., în București ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimata P. M. BUCUREȘTI, DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE LOCALA SI CONTROL cu sediul în București, sector 5, ., .> Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014 și exonerează petentul de sancțiunea aplicată.

Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. VivianaTăunean A.

Red. BV/Thn. TA/4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță