Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2563/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2563/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2563/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2563
Ședința publică din data de 07.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe creditoarea PITORE.. în contradictoriu cu debitoarea R. G. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 07.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 17.12.2014, sub nr._, creditoarea SC PITORE. în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 39.428,84 lei reprezentând rest din contravaloarea mărfii livrate; dobânda legală penalizatoare aferente debitului solicitat calculată de la data scadentă, și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, creditoarea a arătat că între societatea și debitoarea R. G. SRL s-a încheiat contractul de vânzare nr. ROD2014_/21.08.2014 având calitatea de vânzător, iar debitorul calitatea de cumpărător.
Obiectul contractului a constat în vânzarea de F. Soarelui Non Gmo Origine Romania Recolta 2014 NC_ în vrac la prețul de 328 USD/tona.
În temeiul acestui contract societatea creditoare a livrat marfa către debitor în valoare totală de 84.861,60 lei, astfel cum rezultă din facturile fiscale nr. 01/06.10.2014, 02/06.10.2014, 03/06.10.2014 si 04/06.10.2014 emise de către aceasta și acceptate de către debitor.
Conform prevederilor contractuale perioada de livrare a mărfii stabilită a fost între data de 21.08.2014 - 20.09.2014, interval înăuntrul căruia a livrat marfa, astfel cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii nr. 10/29.08.2014, 11/29.08.2014, 12/30.08.2014 si 13/30.08.2014 primite sub semnătură de către debitor în data de 29.08.2014 si 30.08.2014 și a tichetelor de cântar eliberate de instalația de cântărire a vehiculelor rutiere, documente justificative anexate prezentei cereri.
Plata mărfii livrate urma să fie achitată de către debitore în termen de 60 de zile de la data livrării mărfii împreună cu avizul de însoțire a mărfii, precum și de tichetele de cantar eliberate de instalația de cântărire a vehiculelor rutiere.
Având în vedere că o parte din marfa în valoare de 39.428,84 lei a fost livrată în data de 29.08.2014 și cealaltă parte din marfa în valoare de 45.432,76 lei a fost livrată în data de 30.08.2014 rezultă că suma de 39.428,84 lei a devenit scadentă la data de 28.10.2014, iar suma 45.432,76 lei a devenit scadentă la data de 29.10.2014.
Cu toate ca societatea creditoare și-a îndeplinit obligațiile contractuale la timp și în mod complet, debitorul nu a înțeles să efectueze vreo plată către societatea, fără a avea un motiv întemeiat pentru a refuza efectuarea plății.
În această situație, a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, atât prin corespondența prin e-mail, cât și prin transmiterea către debitor a unei somații în conformitate cu dispozițiile art. 1014 NCPC.
Ulterior emiterii somației către debitorul R. G. SRL, la data de 21.11.2014 debitorul a înțeles să achite doar o parte din debitul datorat, și anume suma de 45.432,76 lei, diferența de 39.428.84 lei a rămas încă neachitată.
Mai mult, creditoarea a solicitat să se constate să se află în prezența unei creanțe acceptate de debitoare prin semnarea și stampilarea facturilor fiscale, precum și cu documentele de încadrare contractuală emise chiar de către debitoare; lichidă, întrucât, câtimea creanței principale este determinată prin înscrisuri semnate de ambele părți contractante, respectiv facturile fiscale emise și exigibilă, întrucât scadența ei a expirat la data de 60 de zile de la livrarea mărfii, respectiv 28.10.2014 si 29.10.2014, astfel cum rezultă din avizul de livrare a mărfii și din contractul de vânzare semnat de către părți.
Deoarece debitul constă în plata unei creanțe certe, lichide și exigibile constând într-o obligație de plată a unei sume de bani rezultată dintr-un raport juridic, consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1013 din Codul de procedura civila.
În ceea ce privește dobânda legala penalizatoare aferentă debitului solicitat, nefiind determinată de părți, aceasta se va determina potrivit art. 4 din Legea nr. 72/2013 raportat la art. 3 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, urmând a fi calculată de către executorul judecătoresc de la scadența facturilor și până la momentul plății efective a acestora.
Pentru aceste motive, creditoarea a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de procedura ordonanței de plată reglementată de dispozițiile art. 1013 si urm. din Codul de procedura civila, și somarea debitoarei la achitarea sumei de 39.428,84 lei reprezentând diferența debit neachitat; dobânda legală penalizatoare, aferente debitului solicitat calculată de la data scadentă, cu cheltuielile de judecată.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 si urm., art. 453 Cod procedura civila, art. 4 din Legea nr. 72/2013 raportat la art. 3 pct. 2 indice 1 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: notificarea nr. 532/18.11.2014 către debitoarea R. G. S.R.L, extrasul RECOM privind datele de identificare ale societății debitoare, contractul de vânzare cumpărare F. Soarelui nr. ROD2014_/21.08.2014, facturile fiscale nr. 01/06.10.2014, 02/06.10.2014, 03/06.10.2014 si 04/06.10.2014, documentele de încadrare contractuala achiziție nr._/29.08.2014,_/29.08.2014,_/30.08.2014 si_/30.08.2014, avizele de însoțire a mărfii nr. 10/29.08.2014, 11/29.08.2014, 12/30.08.2014 si 13/30.08.2014 cu dovada acceptării de către debitoare, tichetele de cântar eliberate de instalația de cântărire a vehiculelor rutiere, declarația plătitor de TVA, adeverința APIA privind suprafețele de teren lucrate în anul agricol curent, extrasul de cont nr. 77 al titularului PITORE..
Prin același compartiment, la data de 10.02.2015, creditoarea a depus la dosar cerere adițională prin care a arătat că înțelege să își completeze acțiunea cu un nou capăt de cerere și de asemenea a precizat cuantumul pretențiilor pentru capetele de cerere cuprinse în cererea introductiva de instanța.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 190,81 lei reprezentând dobânda legala penalizatoare aferentă sumei de 45.432,76 lei achitată de debitoare anterior introducerii acțiunii, dar cu întârziere față de data scadenței acestei sume.-cererea a fost respinsă ca tardiv formulată la termenul din data de 31.03.2015.
Creditoarea a precizat că valoarea dobânzii penalizatoare aferentă capătului 2 al cererii introductive la suma de 621,83 lei.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.114,60 lei.
A precizat de asemenea faptul că debitoarea R. G. SRL a achitat integral debitul principal datorat, fără a achita însă dobânda legală aferentă întârzierii la plată a acestui debit.
Astfel cum rezultă din extrasul de cont atașat prezentei cereri, debitoarea a achitat și suma de 41.762,06 lei reprezentând restul din contravaloarea mărfii livrate la data de 19.01.2015.
Creditoarea a precizat că prin cererea de emitere a unei ordonanțe de plată a solicitat instanței ca prim capăt de cerere obligarea debitoarei la plata sumei de 39.428,84 lei reprezentând diferența debitului rămas încă neachitat.
Însă, datorită intervenirii unei diferențe de cântărire a mărfii livrate, debitoarea a emis un nou bon de cântărire prin care a calculat marfa livrata la data de 29.08.2014 la valoarea de 15.648.29 lei și nu la valoarea de 13.315,07 lei. Pentru acest motiv, creditoarea a stornat factura nr. 01/06.10.2014 în cuantum de 13.315,07 lei și a emis o altă factură în cuantum de 15.648.29 lei.
În urma livrării mărfii comandate de către debitoare, în temeiul contractului de vânzare nr. ROD2014_/21.08.2014, acesta datora societății creditoare suma de 45.432,76 lei ce a devenit scadentă la data de 29.10.2014 și suma de 41.762,06 lei ce a devenit scadenta la data de 28.10.2014.
După înregistrarea acțiunii, acesta a achitat și diferența de debit în data de 19.01.2015, deci ulterior datei scadenței debitului principal, ulterior punerii în întârziere prin notificarea emisă prin intermediul executorului judecătoresc nr. 532/18.11.2014, ulterior formulării de către creditoare a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată împotriva debitorului și ulteriori primirii de către debitoare a citației emisă de către instanță.
Având în vedere faptul că prin acțiunea introductivă a solicitat doar plata debitului neachitat și a dobânzii aferente acestuia, creditoarea a înțeles să își completeze acțiunea cu un nou capăt de cerere prin care a solicitat obligarea debitoarei și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente primei transe de debit, achitată de acesta în data de 21.11.2014, deci cu întârziere față de data de scadentă - 29.10.2014.
Pentru aceste motive, creditoarea se consideră îndreptățită de a solicita suma de 812.64 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal.
Creditoarea a precizat și faptul că debitoarea a recunoscut debitul principal datorat, efectuând plata integrală a acestuia. Prin urmare, debitoarea nu mai poate contesta faptul că datorează dobânda legală penalizatoare aferentă întârzierii la plată a debitului.
Pe cale de consecință, creditoarea a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost completată și precizată, respectiv obligarea debitoarei la plata sumei de 812,64 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.114,6 lei.
Cererea a fost însoțită, în copie, de fișa contabilă, facturile fiscale nr.06.11/25.11.2014, nr.05.11/25.11.2014extras de cont, factura fiscală nr.1749/18.11.2014, factura fiscală . nr._/18.11.2014, chitanța . nr._/18.11.2014, confirmări de primire.
La data de 25.03.2015, prin compartimentul registratură, debitoarea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii precizatoare.
În primul rând, debitoarea a precizat că, în mod expres, nu este de acord cu modificarea cererii introductive, creditoarea depunând la dosar cerere modificatoare cu încălcarea termenului stabilit de art. 204 alin. (1) NCPC, termen procedural imperativ, sancțiunea fiind decăderea acestuia din dreptul de a formula cererea cu consecința respingerii cererii adiționale ca tardiv formulată.
Debitoarea a menționat că nu a achitat sumele solicitate de reclamantă datorită faptului că societatea P.. nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ROD2014_ din data de 21.08.2014.
După cum reiese din documentele existente, reclamanta a livrat doar 79.72 tone de floarea - soarelui din cantitatea de 100 tone (+/- 10% la opțiunea cumpărătorului) contractată.
A menționat că plata facturilor emise de societatea Pitore.. nu a fost efectuată când solicită reclamantul datorită faptului că societatea debitoare s-a obligat să plătească numai după respectarea obligației asumate de cumpărător, aceea de a ne vinde cantitatea de 100 de tone (+/- 10% la opțiunea Cumpărătorului), în cadrul unei perioade stabilite. În acest sens, există o prevedere contractuală agreată de ambele părți, mai exact articolul 9.2., care menționează că „Plata prin virament bancar sau compensare cu debite, după caz, se va efectua numai după îndeplinirea întocmai și la termen a obligațiilor asumate prin prezentul contract", ori vânzătorul nu a livrat cantitatea la care s-a angajat.
Mai mult, conform articolului 10 din respectivul contract „În cazul în care vânzătorul nu livrează cantitatea menționată în prezentul contract. Cumpărătorul va putea rezilia contractul fără notificare prealabilă. Vânzătorul înțelegând că în acest caz va plăti cumpărătorului daune interese în cuantum de 20% din valoarea mărfii ce trebuia a fi livrată de către acesta".
De asemenea, societatea debitoare ar fi putut invoca și articolul 6.4. „ Nelivrarea de către vânzător a cantității de marfă în condițiile de calitate, cantitate și perioada livrare prevăzute în contract către cumpărător poate permite acestuia din urmă să calculeze penalități în cuantum de 0.2% pentru fiecare zi de întârziere raportat la valoarea prevăzută la art. 4, penalități calculate de la prima zi de nelivrare până la livrarea mărfii" care îi conferă dreptul de a cere penalități reclamantului.
Societatea debitoare nu a dorit însă, bazându-se pe principiul bunei-credințe, să acționeze în instanță societatea Pitore.. și a așteptat ca reclamanta să își respecte obligațiile asumate și să livreze întreaga cantitate de marfă. Debitoarea a arătat că urmează să solicite, pe cale separată, repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea obligațiilor asumate prin contract.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, în măsura în care va fi admis acest capăt de cerere, debitoarea a solicitat să se aibă în vedere și de prevederile articolului 451 din codul de procedura civila ținând cont de faptul că acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.
Fată de cele arătate mai sus, debitoarea a solicitat respingerea cererii formulată de către reclamanta PITORE..
În drept, debitoarea a invocat dispozițiile art. 204, 205, 451 din C.p.c. și prevederile Codului Civil.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între partile litigante se deruleaza raporturi comerciale bazate pe contractul de vânzare nr. ROD2014_/21.08.2014, in baza caruia reclamanta s-a obligat sa livreze floarea soarelui, în mod corelativ, parata s-a obligat potrivit art. 4 din contract sa achite pretul produselor, la tariful agreat de parti în termen de 60 zile de la livrarea mărfii.
In executarea contractului reclamanta a livrat produsele contractate în valoare de 39.428,84 lei, la data de 29.08.2014, obligația de plată devenind scadenta la data de 28.10.2014, emițând facturile fiscale, necontestate de debitoare care a inteles să achite debitul la data de 19.01.2015, (respectiv suma de_.07 lei, ca urmare a recântăririi produselor livrate), după cum a invederat chiar creditoarea.
Instanța retine că obiectul acțiunii civile este întotdeauna reprezentat de protectia dreptului subiectiv civil, iar obiectul litigiului este reprezentat de pretenția concreta pe care instanta trebuie sa o judece. Pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care, din punct de vedere al conținutului său, poate fi clasificat în drept patrimonial și drept nepatrimonial.
În drept, existenta obiectului unei cereri este o condiție fundamentala pentru ca aceasta sa poată fi judecată.
Prin urmare, văzând cele anterior reținute, întrucât creditoarea nu mai are o pretenție concretă asupra căreia instanța să se pronunțe, va respinge capătul principal de cerere ca rămas fără obiect.
Prin cererea depusă la fila 70, creditoarea a precizat valoarea capătului doi al cererii introductive, precum și modul de calcul în care a ajuns la determinarea valorii, respectiv suma de 621,83 lei –reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de 41.762,06 lei, achitată de debitoare, la data de 19.01.2015., după chemarea în judecată.
Intrucât creditoarea are dreptul la repararea integrală a prejudiciului decurgând din imposibilitatea de a folosi suma datorată, debitoarea datorează penalităti de intarziere-dobanda legală, calculată asupra debitului pe care l-a achitat cu întarziere.
Vazand dispozitiile art.1017 Cod Pr.Civ intrucat partile nu au stabilit prin contract nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilta de Banca N. a Romaniei, astfel ca va admite cerrea precizată și va obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 621,83 lei, reprezentând dobânda legala, calculata asupra debitului de la data scadentei, 28.10.2014 până la data de 19.01.2015-stabilita potrivit modului de calcul depus la fila 7.
In ceea ce priveste suma solicitata cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv suma de 3720 lei platita cu titlu onorariu avocat, potrivit facturii fiscale si ordinului de plată depuse la f.77,78 dosar, instanta va reduce valoarea onorariului de avocat, ramanand in sarcina debitorului sa achite cu acest titlu numai suma de 1000 lei, pentru considerentele de fapt si de drept ce urmeaza:
Potrivit art.451 alin.2 Cod proc.civilă, instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul pentru aparatorul ales, platit de partea care castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretentiilor si complexitatea cauzei, precum si fata de munca indeplinita de avocat, intrucat prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca impovararea partii cazute in pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de a valorifica pretentii alegate.
Sub acest aspect si Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 22.02.2007 în Cauza Gavrileanu împotriva României (L. și alții împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea reamintește că, în aplicarea art.41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. și P. împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeană îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecată, instanța reține că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, insa in speta se apreciaza ca prin reducerea onorariului platit de creditor aparatorului sau ales, nu se incalca de catre instanta prevederile art.30 din Legea nr.51/1995 si nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistenta juridica producandu-si efectele pe deplin intre partile contractante, obligatiile si intinderea acestora astfel cum au fost convenite intre parti raman neatinse, insa efectele acestui contract nu trebuie sa se repercuteze fata de debitori –(terte persoane fata de conventie) in totalitate, ci creditorul va obtine rambursarea sumei reprezentand onorariu aparator ales în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.
F. a contesta activitatea aparatorului ales al creditoarei, instanta are in vedere faptul că obiectul cauzei ,,Somatie de plata,, - nu reclamă o solicitare profesională deosebită în redactarea cererii, punerea unor concluzii ample, astfel că față de munca depusa și de complexitatea redusa a cauzei, care nu a necesitat administrarea unui probatoriu complex, s-a solutionat la al doilea termen de judecata, onorariu de avocat in suma de 3720 lei, este apreciat de instanta ca excesiv, iar reducerea acestui onorariu si suportarea de catre debitor a unui onorariu de 1000 lei, este mai mult decat rezonabila.
In concluzie, în temeiul art.453, alin.1 rap. la art.451 alin.2 Cod pr.civ., retinand culpa debitoarei o va obliga la plata sumei de 1365 lei reprezentand cheltuieli de judecată achitate de creditoare (din care suma de 205 taxa timbru, conform chitantă- f.32, suma de 1000 lei onorariu avocat redus–conform extras cont, f.77, 160 lei –onorariu executor, conform factură-f.80), și nu va acorda contravaloarea chitanțelor de la f.81-83, nefiind cert ce reprezintă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de creditoarea S.C. PITORE.., J_, CUIRO17694454, cu sediul ales la Cabinet de Avocat P. D. în București, ..12, ., etaj 6, apartament 44, sector 3 în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. G. S.R.L., cu sediul în București, ., ., etaj 9, apartament 57, sector 6, J40/_/2005, CUIRO_.
Respinge capătul principal de cerere ca rămas fără obiect.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii suma de 621,83lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1365 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere in anulare in termen de 10 zile de la comunicare /înmânare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica azi, 07.04.2015.
P. GREFIER
G. A. G. Ș.
RED.AG/Thred.MM
4 ex/29.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2406/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2433/2015.... → |
|---|
