Plângere contravenţională. Sentința nr. 3079/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3079/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3079/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3079
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentaPap M. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, personal și asistată de avocat R. B., cu împuternicire avocațială la dosar și martorul C. M. D., propus de contestatoare, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 29.04.2015, prin serviciul registratură, a fost înaintată la dosar dovada de îndeplinire a mandatului de aducere privind pe martorul C. M. D., după care,
Instanța procedează la audierea martorului C. N. D., propus de contestatoare, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Contestatoarea, prin avocat, arată că martorul audiat la termenul de azi nu are nicio legătură cu poșta și nu are cunoștință conform susținerilor sale de un astfel de mandat, în evidențele poștei existând un contract scris + o evidență informatică.
În raport de aceste aspecte, solicită instanței emiterea unei adrese către Biroul Vamal, întrucât petentanu a împuternicit nicio persoană să o reprezinte în fața vămii pentru a ridica corespondența, aceasta nefiindu-i adresată și nu avea cunoștință de existența coletelor.
Instanța apreciază că emiterea adresei solicitate de către contestatoare nu este concludentă pentru soluționarea cauzei, astfel încât o respinge.
Contestatoarea, prin avocat, solicită audierea factorului poștal pentru a se dovedi că reclamanta, de bună credință, a înapoiat poștei plicul arătând că nu este destinatarul acestuia.
Instanța apreciază că nu se impune audierea factorului poștal, aspectele învederate de către contestatoare că a returnat plicul poștei arătând că nu este destinatarul nefiind contestate de niciuna dintre părți.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea plângerii, urmând a se dispune, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție întrucât nu a solicitat acele produse pentru a fi considerat destinatar real, iar în baza înscrisurilor de la dosar nu se poate determina cine este expeditorul. Din declarația martorului audiat la termenul de azi, rezultă că acesta nu se afla la serviciu la data de 19.08.2014, fiind în concediu, iar dacă se ia în calcul această dată nu rezultă că s-au făcut operațiuni de deschidere a coletului. Petentanu este subiect activ al contravenției, destinatarul real al acestei corespondențe.
În subsidiar, raportat la persoana contestatoarei, vârsta acesteia, posibilitățile sale materiale, precum și interesul acesteia în săvârșirea unor contravenții de această natură, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanțele privind plata onorariului de avocat..
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.09.2014 sub nr._, petentaPap M., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal, anularea procesului-verbal nr. 41 din data de 03.09.2014, având drept consecință exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale stabilite prin intermediul acestuia, iar în subsidiar, modificarea procesului-verbal nr. 41 din data de 03.09.2014, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentaa arătat că, în cursul lunii iunie 2014, a primit la adresa de domiciliu de la Biroul Vamal de interior Poștă un plic, în interiorul căruia a găsit adeverințele de reținere a bunurilor nr. 79/B, 80/B și 81/B, avizul de înștiințare nr. 107.1.1/_ și avizul de înștiințare nr. 108.10.1/_.
Prin cele trei adeverințe de reținere, petentaa fost înștiințată că au fost reținute niște bunuri pe care nu le comandase și nu îi trebuiau, că prin avizul de înștiințare nr. 107.1.1/_ s-a arătat că aș fi primit un colet de la Miss Zllaheung, expeditor pe care nu îl cunoștea, iar în avizul de înștiințare nr. 108.10.1/_ în dreptul expeditorului era trecut „?” iar la țară doar „HK”, petentaa considerat că plicul a fost transmis din eroare pe numele său, motiv pentru care l-a returnat Oficiului Poștal nr. 70 cu mențiunea „adresă greșită”.
Ulterior, la două-trei zile după ce a predat plicul, petentaa fost căutată de factorul poștal din zona în care locuiesc și i-a fost restituit plicul, spunându-i-se că nu mai poate fi primit de poștă din moment ce a semnat confirmarea de primire.
Văzând această situație și cunoscând faptul că acea corespondență nu avea cum să îi fie destinată, petentaa considerat că, prin neprezentarea la Oficiul Poștal pentru ridicarea coletelor, pun punct întregii situații.
Cu toate acestea, în data de 08.09.2014, petentaa primit un plic nou de la Biroul Vamal de interior Poștă, în interiorul căruia a găsit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 41/03.09.2014, prin intermediul căruia a fost sancționată în mod neîntemeiat cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei.
Pentru sancțiunea aplicată s-au avut în vedere dispozițiile art. 17, alin. 2 din cuprinsul Legii nr. 104/2008 conform cărora „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 45.000 lei”.
Așa cum se poate observa din textul de lege reprodus anterior, legiuitorul a înțeles să sancționeze operațiunile de introducere, scoatere, import sau export al unor substanței supuse unui regim de comercializare special, operațiuni de care petentanu poate fi însă acuzată cât timp s-a delimitat din primul moment de conținutul coletelor și a încercat inclusiv restituirea plicului.
Petentaa considerat că simplul fapt că o persoană necunoscută expediază un colet pe numele acesteia nu-i poate atrage răspunderea contravențională cât timp nu a solicitat niciodată livrarea respectivă și nu și-a însușit nici o secundă acele bunuri.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 41/03.09.2014, petentaa solicitat a se constata că acesta nu îndeplinește condițiile legale privind forma, iar din cuprinsul său nu rezultă instituția din care face parte agentul constatator fapt ce împiedică determinarea părții potrivnice și indicarea datelor exacte ale acesteia pentru a putea fi citată în cadrul unui dosar de instanță.
În plus, agentul constatator folosește pentru identificarea sa sintagma „CV. superior” fapt ce echivalează cu nemenționarea calității sale încălcându-se astfel dispozițiile art. 17 din cuprinsul OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, constând în confiscarea bunurilor, petentaa solicitat să se constate că aceasta este dispusă în lipsa unui temei legal, din cuprinsul procesului-verbal contestat nerezultând textul de lege care permite aplicarea unei astfel de sancțiuni.
D. fiind cele anterior menționate, petentaa solicitat admiterea prezentei cereri iar, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal nr. 41 din data de 03.09.2014, având drept consecință exonerarea contestatoarei de la plata amenzii contravenționale stabilite prin intermediul acestuia, iar în subsidiar, în situația în care instanța va constata totuși existența unei culpe în atitudinea acesteia, a solicitat modificarea procesului-verbal, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În drept, petentaa invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Codul de procedură civilă, Legea nr. 104/2008, HG nr. 520/2013.
În dovedirea plângerii, petentaa depus la dosar în copie, plicul primit de la Biroul Vamal de interior Poștă, adeverințele de reținere a bunurilor nr. 79/B, 80/B și 81/B, avizul de înștiințare nr. 107.1.1/_, avizul de înștiințare nr. 108.10.1/_, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 41/03.09.2014, cartea sa de identitate și delegația avocațială nr._/18.09.2014.
Prin compartimentul registratură, la data de 07.11.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare.
Începând cu data de 01.08.2013, în temeiul dispozițiilor art.10 alin.5, art.11 alin.3 din OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, coroborate cu dispozițiile art.23 alin.2 din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, Direcția Regională Vamală București - Biroul vamal de interior Poștă, a fost preluată prin absorbție prin fuziune de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior, urmare a preluării prin fuziune prin absorbție, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, se subrogă în toate drepturile și obligațiile Direcției Regionale Vamale București și dobândește calitatea procesuală a acesteia în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
În fapt, la data de 03.09.2014, doamna I. C. - consilier superior reprezentant al Poștei Române a prezentat la controlul fizic un colet sosit din Hong-Kong, cu o greutate de 1,260 kg, destinatar al coletului fiind P. M..
În urma controlului fizic efectuat de către agentul constatator, au fost identificate în colet substanțe care fac parte din „lista interzisă pentru anul 2014”.
Bunurile identificate în colet, fiind menționate în lista substanțelor dopante cu grad mare de risc, au fost reținute în vederea confiscării, cu adeverința de reținere a bunurilor (ARB) nr.79 B/19.06.2014, 80B/19.06.2014, 81B/19.06.2014 și predate Agenției Naționale Antidoping.
Actul sancționator a fost încheiat pentru săvârșirea de către destinatar a faptei de a introduce pe teritoriul României, substanțe dopante cu grad mare de risc, fără autorizație emisă de autoritățile competente (art.14 indice 2 alin.2 din Legea nr.10/2011).
Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul verbal de contravenție nr.41/03.09.2014 a fost întocmit cu respectarea întocmai a dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
Este limpede că legiuitorul, după ce a prevăzut mențiunile ce trebuie să fie cuprinse obligatoriu într-un proces verbal de contravenție, la art.16 din OG nr.2/2001, a evidențiat acele mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea absolută a actului constatator și care, deși nu pot fi complinite ulterior, la art. 17 din ordonanță.
Ca urmare, lipsa din procesul verbal a altor mențiuni decât cele prevăzute de art.17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci una relativă, condiționată de producerea celui ce o invocă, a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel.
Astfel, mențiunile privind obligativitatea organului constatator de a indica unele consemnări prevăzute la art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, iar contestatorul trebuie să dovedească o vătămare, care nu se confundă cu interesul juridic al petentului, și anume anularea procesului-verbal de contravenție.
Contravenientul a apreciat că procesul verbal de contravenție atacat este lovit de nulitate absolută întrucât fapta descrisă în cuprinsul său reprezintă o stare de fapt în termeni generici, lipsind mențiunea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.
Cu privire la aspectele invocate, intimata a precizat că dispozițiile art.16 și respectiv 17 din OG nr.2/2001 nu prevăd în mod expres ca și condiție de nulitate indicarea datei comiterii contravenției, iar data și locul săvârșirii contravenției sunt prevăzute în cuprinsul actului, pe de o parte iar, pe de altă parte, fapta săvârșită este descrisă suficient, astfel încât intimata a considerat că aspectele invocate de petentă nu sunt elemente să atragă nulitatea absolută, întrucât prin neindicarea acestor elemente nu i s-a adus petentei vreo vătămare, de natură să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În concluzie, în raport de cele arătate, rezultă că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, nefiind încălcate dispozițiile art.16, 17 din OG nr.2/2001, invocate de către petentă, dar nici celelalte dispoziții legale care reglementează condițiile de formă cerute pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
Cu privire la martorul care a semnat procesul verbal de contravenție, acesta este reprezentant al Poștei Române și nicidecum nu deține funcția de agent constatator în cadrul autorității vamale, astfel încât au fost respectate și dispozițiile art. 19 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, intimata a menționat că, potrivit normelor cuprinse în Regulamentul privind coletele poștale (RPC), adoptat de către Consiliul de Exploatare Poștală al Uniunii Poștale Universale (UPU), o declarație vamală CN 23 (pentru organul vamal) și un buletin de expediție CP 71 (pentru organul poștal) sunt completate de expeditor și anexate fiecărui colet, fie ca formulare unice, fie ca parte dintr-un formular compus CP 72.
Totodată, la această declarație vamală se atașează orice alt document - factură, certificate de origine, de calitate, de conformitate, de sănătate, licență etc. - necesar tratamentului vamal în țara de destinație.
Simplele susțineri ale petentei potrivit cărora nu a importat și nu a comandat substanțe interzise, nu au fost susținute de nicio dovadă, astfel încât intimata a apreciat că nu sunt temeiuri suficiente pentru a răsturna prezumția relativă de adevăr a procesului verbal contestat.
Astfel, intimata a solicitat a se observa din actele depuse la dosarul cauzei că, la rubrica destinatar, figurează numele, prenumele și adresa contravenientului.
Prezumția de temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate în cadrul procesului verbal de contravenție nu a putut fi înlăturată de către petent, deși acesta are această obligație în conformitate cu dispozițiile art. 1069 Cod civil.
Mai mult decât atât, și jurisprudența CEDO este în acest sens, astfel:
Conform jurisprudenței CEDO, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 noiembrie 2007).
Totodată, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO în cauza I. P. contra României, se respectă garanțiile art.6 din Convenție prin acordarea de prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicate petentei, intimata a considerat că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin această prezumție de nevinovăție a contestatorului, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea vamală.
A considera că, inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna că s-ar crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către autoritatea vamală, aspect ce în opinia intimatei nu poate fi conceput.
Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal, intimata a considerat că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentei.
Astfel, hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de CEDO în cauza N. G. (cererea nr._/2005) se referă la faptul că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petentii să aducă elemente de proba contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
Mai mult decât atât, în momentul în care petenta s-a prezentat la Oficiul poștal pentru ridicarea coletului, după ce aceasta l-a ridicat și a verificat conținutul său, putea să refuze primirea acestuia dacă considera că nu a făcut o astfel de comandă înainte de prezentarea în fața organului vamal, lucru ce nu s-a întâmplat.
Intimata a considerat că procesul-verbal de contravenție este întemeiat, sub aspectul reținerii faptei, având în vedere că petenta a întocmit personal, sub proprie semnătură, formalitățile de primire a coletului în cauză conținând substanțe interzise, împrejurare ce denotă că bunurile în cauză îi erau destinate.
Potrivit dispozițiilor prevăzute la art.237 alin.1 litera a și alin.2 din Reg. CEE nr.2454/1993 al Comisiei - Regulamentul de aplicare a Codului Vamal Comunitar - în cazul traficului poștal, destinatarul este considerat declarant și după caz, debitor, deci și răspunzător în fața legii.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate contravenientei, intimata a arătat că, la stabilirea în concret a gravității faptei contravenționale, în funcție de care s-a stabilit amenda contravențională, autoritatea vamală, a avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor prin art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând în acest sens sancțiunea amenzii în cuantum de 30.000 lei, minimul prevăzut de actul normativ de sancționare.
D. urmare, intimata a solicitat instanței să nu ia în considerare aspectele invocate în plângerea contravențională deoarece, asemenea oricărei alte pedepse (administrative, penale ) sancțiunea contravențională are caracter coercitiv, astfel că nu poate fi dispusă decât împotriva unei persoane care a săvârșit cu vinovăție o faptă ce aduce atingere valorilor sociale protejate de lege.
În concluzie, având în vedere norma de lege încălcată de contravenient și, întrucât măsura sancționării aplicată de agentul constatator este pe deplin justificată, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție nr. 41/03.09.2014, ca temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
La data de 28.11.2014, petentaa depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor instituției intimate ca neîntemeiate.
Pe cale de excepție: în conformitate cu prevederile art. 254, alin.1 Cod procedură civilă, petentaa solicitat decăderea instituției intimate din dreptul de a mai solicita și administra probe, din cuprinsul întâmpinării formulate nerezultând probatoriul de care aceasta înțelege să se folosească în prezenta cauză.
Motivele de fapt: Așa cum a arătat și în cuprinsul cererii introductive, contrar susținerilor instituției intimate din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei și comunicată contestatoarei în data de 17.11.2014, constatând că plicul pe care l-a primit provine de la expeditori necunoscuți și conține bunuri pe care nu le comandase și nu îi trebuiau, a considerat că acesta a fost transmis din eroare pe numele acesteia, motiv pentru care l-a returnat Oficiului Poștal nr. 70, cu mențiunea „adresă greșită”.
Petentaa precizat că nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea coletului, că nu a desfăcut coletul și nu a întocmit sau semnat formalitățile de primire ale coletului, așa cum eronat a precizat intimata în cuprinsul filei 3 a întâmpinării (ultimele paragrafe).
Referitorul la conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.41/03.09.2014, petentaa solicitat a se observa că acesta nu conține informațiile referitoare la instituția din care face parte agentul constatator, fapt ce, pentru contestatoare, persoană fără pregătire juridică, reprezintă o piedică în determinarea părții potrivnice și o încălcare a dreptului la apărare, nu conține date privind calitatea agentului constatator și nici temeiul legal pentru aplicarea sancțiunii complementare constând în confiscarea bunurilor.
D. fiind lipsurile procesului-verbal, petentaa considerat că sancțiunea anulării acestuia se impune, fiind evident prejudiciul cauzat acesteia.
D. fiind cele anterior menționate, petentaa solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal nr. 41 din data de 03.09,2014, având drept consecință exonerarea acesteia de la plata amenzii contravenționale stabilite prin intermediul acestuia, iar în subsidiar,în situația în care instanța va constata totuși existența unei culpe în atitudinea acesteia, petentaa solicitat modificarea procesului-verbal, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În drept, petentaa invocat dispozițiile art. 201, alin.2 și art. 254, alin.1 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 10.12.2014, petentaa depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 36-45).
Instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia va fi audiat declarantul vamal C. M. D..
La data de 09.03.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Compania Națională Poșta Română SA Oficiul Poștal București 70 (fila 58).
La termenul de judecată din data de 29.04.2015, instanța a procedat la audierea martorului C. N. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ./2007 nr. 41/03.09.2014, petenta P. M. a fost sancționată de agenți constatatori ai intimatei cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de Legea nr. 104/2008, art. 17 alin. 2.
S-a reținut în sarcina petentei faptul că la data de 19.08.2014, declarantul vamal C. N. D. a prezentat la control fizic un pachet din Hong Kong greutate 1,260 kg, destinatar P. M.. La controlul fizic s-au găsit 20 fiole Somatropin reținute cu ART 79/B, 45 pastile Clomil, 39 pastile Clen, 100 pastile D. Boliclo, 83 pastile Tamo reținute cu ARB 80/B. Bunurile din ARB 79/B se regăsesc în anexa substanțe dopante cu grad mare de risc din Legea nr. 104/2008 și cele 83 pastile Tamo și 45 pastile Clomil reținute cu ARB 80/B fac parte din aceeași anexă.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor reținute in sarcina petentei li s-a dat o corectă încadrare juridică, aceasta fiind sancționată pentru introducerea în țară a substanțelor enumerate de art. 17 alin. 2 acest text legal fără autorizație emisă de autoritățile competente.
Petenta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației instituite de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc, de introducere în țară a substanțelor enumerate de acest text legal fără autorizație emisă de autoritățile competente ( „ Art. 17 alin. 2 Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 45.000 lei.”).
Cu privire unele aspecte legate de procedura contravențională și sfera de aplicare a dispozițiilor Convenției în materie contravențională, în cauza Ozturk vs. Germania, Curtea analizează caracterul „penal” al contravenției și statuează că o eventuală distincție între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
În cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea reține că, și dacă o contravenție nu este reglementată în domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natură „penală”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului în cauză, au o valoare relativă, iar nu absolută.
În cauza Salabiaku c. Franței, Telfner vs. Austria și A. vs. România, Curtea Europeană se pronunță și cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferită procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției), în sensul că nu contravin exigențelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții să nu impună o sarcină excesivă în privința apărării celui acuzat.
Din economia dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, se reține că prevederile acesteia se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și, după cum este binecunoscut, competența de soluționare a plângerilor contravenționale revine instanțelor civile. În acest sens, doctrina a opinat că trimiterea la codul de procedură civilă nu este cea mai potrivită, în condițiile în care contravenția se apropie foarte mult de infracțiune, astfel că o trimitere la dispozițiile Codului de procedură penală ar fi fost mai adecvată.
Curtea Constituțională, în Decizia nr. 146/2008, statuează că, potrivit art. 33 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
În aceste condiții, atât jurisprudența CEDO, cât și jurisprudența națională este unanimă și statuează că persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și nevinovăția acesteia.
În acest sens, se va reține că procesul verbal nr. 41/03.09.2014 a fost întocmit de agentul constatator fără ca acesta să constate direct acțiunea ce constituie elementul material la laturii obiective al faptei contravenționale, astfel că în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg și reținând unele aspecte din motivarea deciziei dată de CEDO în cauza A. c. României în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază că una din limitele până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Instanța interpretează decizia invocată în sensul că este o hotărâre de speță, care nu statuează de principiu că procedura contravențională din dreptul român nu ar corespunde exigențelor CEDO, și reține că pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
Acest mod de abordare se întemeiază pe singurul considerent că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea. Aceasta nu înseamnă că de plano (în mod automat) nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să aprecieze asupra probelor și să stabilească adevărul în fiecare cauză.
În împrejurările de fapt menționate în procesul verbal nu se face însă referire la a contribuția directă a petentei în realizarea acțiunii de introducere în țară a substanțelor supuse autorizării, în aceste condiții se impunea ca agentul constatator să precizeze și să indice mijloace de dovadă a împrejurărilor de fapt reținute. Astfel cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în cauza A. contra României, în pofida sancțiunii efectiv aplicabile petentului, a cuantumului redus și a naturii civile a legii ce incriminează contravenția, procedura este asimilată celei penale.
Or, în condițiile în care orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, și în cazul faptelor având caracter contravențional, sarcina probei vinovăției aparține agentului constatator, în lumina celor mai sus reținute, procesul verbal de constatare a contravenției având natura unui act de acuzare.
În consecință, în speța de față nu cel sancționat are sarcina probei nevinovăției sale, ci se impune ca autoritatea din care face parte agentul constatator să indice mijloace de probă în sprijinul situației de fapt reținute, orice dubiu profitând celui acuzat.
Având în vedere cele reținute anterior și faptul că intimata nu a produs vreo probă care să ateste vinovăția petentei, va admite plângerea și va anula procesul verbal nr. 41/03.09.2014, exonerând-o de plata amenzii aplicate.
În consecința soluției pronunțate, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata către petentă a cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, respectiv taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat în cuantum total de 2748 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta P. M., domiciliată în București, ., sector 3, CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA B. & Asociații, situat în București, Splaiul Unirii nr. 8, ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează procesul verbal nr. 41/03.09.2014.
Exonerează petenta de plata amenzii aplicate în cuantum de_ lei.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 2748 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
5 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3154/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 3121/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
