Plângere contravenţională. Sentința nr. 3586/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3586/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 3586/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3586
Ședința publică din data de 15.05.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul M. A. C. în contradictoriu cu intimații Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 și S.C. I. A. ECO S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal și asistat de M. S., cu împuternicirea la dosar, intimata, prin consilier juridic C. M. D., cu delegația la fila 56 dosar și S.C. I. A. ECO S.R.L., prin consilier juridic Potecaru A., cu împuternicirea la fila 86 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatei S.C. I. A. ECO S.R.L. arată că a luat cunoștință de actele dosarului și nu sunt probleme cu privire la competența instanței, estimarea duratei cercetării procesului si nici cu privire la probele încuviințate până la acest moment.
Intimata S.C. I. A. ECO S.R.L., prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul, prin reprezentant arată că nu se opune cu privire la probele solicitate de intimata S.C. I. A. ECO S.R.L.
Intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, prin reprezentant arată că este de acord cu probele solicitate de intimata S.C. I. A. ECO S.R.L.
Instanța dispune menținerea dispozițiilor instanței având în vedere si poziția procesuală a părților cu privire la competența instanței, a duratei cercetării procesului si cu privire la probele deja încuviințate, iar in temeiul art. 255-258 NCPC încuviințează si pentru intimata S.C. I. A. ECO S.R.L. proba cu înscrisuri.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatei Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 arată că nu mai susține excepția lipsei calității procesual pasive.
Instanța pune in discuția părților unirea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de intimata S.C. I. A. ECO S.R.L., cu fondul cauzei.
Intimata S.C. I. A. ECO S.R.L., prin reprezentant arată că este de acord cu unirea excepției lipsei calității procesual pasive cu fondul cauzei.
Intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, prin reprezentant arată că este de acord.
Contestatorul, prin reprezentant arată că este de acord cu unirea excepției lipsei calității procesual pasive cu fondul cauzei.
Instanța dispune unirea excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei S.C. I. A. ECO S.R.L., cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea acesteia se impune administrarea acelorași probe ca cele pentru fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul părților pe excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei S.C. I. A. ECO S.R.L., precum si pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin reprezentant solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei S.C. I. A. ECO S.R.L., având in vedere că prejudiciul nu poate fi recuperat de la emitentul actului administrativ. Mai arată că in cererea de chemare in judecată s-a solicitat anularea procesului verbal și pe cale de consecință restituirea acelei sume. Cu privire la fișa depusă la dosarul cauzei de către I. se face mențiunea de faptul că mașina a fost avariată și in urma acelor avarii, constatate de I. nu se mai putea conduce pe drumurile publice. Mai mult decât atât, arată că, din planșele depuse la dosarul cauzei de către Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 rezultă faptul că mașina nu era avariată. Tot din fișa depusă la dosarul cauzei se poate observa că operatorul autorizat se numește Ontel G., iar martorul asistent se numește Ontel I.. Pe fondul cauzei solicită admiterea cererii de chemare in judecată, pentru motivele arătate pe larg in cerere, arătând că petentul, înainte de a parca a verificat dacă există indicatorul „parcarea interzisă”, și astfel cum rezultă din planșele foto aflate la dosarul cauzei există semnul parcare permisă fără vreun semn adițional. Mai arată că tot din planșele aflate la dosarul cauzei se poate observa că in locul de unde a fost ridicată mașina petentului, se află o altă mașină parcată, marca Opel de o lungime mai mare. Totodată, arată că procesul verbal a fost întocmit pe data de 19.03.2014, iar presupusa faptă a fost pe data de 21.02.2014, iar in procesul verbal nu este menționată măsura ridicării autoturismului, arătând că operațiunea de ridicare se realizează pe baza notei de constatare întocmită de agentul constatator, iar copia acelei note ar fi trebuit predată deținătorului auto la eliberarea mașinii, drept pentru care se poate considera un viciu de procedură, arătând că această notă nu a fost depusă nici la dosarul cauzei. S-a mai arătat că in întâmpinarea formulată de către intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 se face vorbire despre staționarea neregulamentară de pe . in procesul verbal se vorbește despre Intersecția Calea Plevnei și nicidecum despre intersecția de pe .-a mai arătat că la pg. 37 dosar intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 a făcut precizarea că petentul a recunoscut fapta, însă solicită a se avea in vedere că petentul nu a fost la fața locului la momentul ridicării autoturismului, iar procesul verbal a fost întocmit la aproximativ o lună de la data săvârșirii presupuse contravenții. Totodată arată că la pg. 35 dosar se face vorbire că sarcina probei revine petentului, arătând că a îndeplinit această cerință. Cu privire la filele 47-48 dosar, respectiv cele două fotografii depuse de către intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 se poate observa o altă mașină parcată in spatele mașinii petentului, acea mașină fiind parcată neregulamentar si nicidecum mașina petentului. Pentru aceste motive solicită admiterea cererii.
Intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, prin reprezentant arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției cât si dispoziția de ridicare. Mai arată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de formă impuse de disp. art. 16 și 17 din OG 2/2001, iar toate cauzele de nulitate invocate de petent sunt de nulitate relativă, motiv pentru care nu se poate dispune anularea procesului verbal conf. Deciziei nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. Mai solicită a se constata că atât procesul verbal, nota de constatare si dispoziția de ridicare se menționează același loc al săvârșirii contravenției, respectiv colțul intersecției dintre Calea Plevnei cu . pentru care apreciază că nu pot exista dubii cu privire la locul contravenției. Totodată solicită a se avea in vedere si planșele foto depuse la dosarul cauzei care întăresc prezumția de temeinicie a procesului verbal, cât si faptul că reclamantul nu a prezentat probe prin care să răstoarne prezumțiile de legalitate sau temeinicie ale procesului verbal. Pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare si față de întreg probatoriul administrat in cauză solicită respingerea acțiunii.
Intimata, prin reprezentant solicită respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată și nesusținută, având in vedere că societatea S.C. I. A. ECO S.R.L., este prestatorul de servicii pe raza Sectorului 6 si nu emitentul dispoziției de ridicare, iar prestarea unui serviciu public de către o persoană privată presupune subordonarea acesteia. Cu privire la cererea in pretenții solicită a se observa că prejudiciul material invocat de către reclamant nu este ca urmare a ridicării, transportului si depozitării autovehiculul, ci este ca urmare a emiterii dispoziției de ridicare, motiv pentru care apreciază că nu se poate cere restituirea sumei de 677,32 lei de la S.C. I. A. ECO S.R.L., având in vedere că această sumă reprezintă tariful de ridicare și depozitare. Cu privire la susținerea că „reclamantul își recunoaște fapta”, solicită a se avea in vedere că reclamantul a recunoscut fapta, având in vedere că acesta a solicitat instanței înlocuirea procesului verbal cu măsura „avertisment”, apreciind că prin acest lucru reclamantul își recunoaște vina. În legătură cu avariile pe care operatorul autorizat le-a precizat în fișa autoturismului, arată că acele avarii au existat, astfel cu rezultă din planșele foto realizate de societatea comercială S.C. I. A. ECO S.R.L., acestea nefiind depuse la dosarul cauzei, întrucât reclamantul nu a solicitat acest lucru. Pentru aceste motive solicită respingerea cererii de chemare in judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 11.04.2013 sub nr._, contestatorul M. A. C. a chemat în judecată pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._/19.03.2013, ca netemeinic si nelegal si pe cale de consecința anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amenda in valoare de 300 lei si cu 3 puncte de penalizare, obligarea intimatei la repararea prejudiciului material in cuantum de 677,32 lei actualizat cu rata inflației de la data de 21.02.2013 pana la data efectuării plății cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în aceasta materie, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că in data de 21.02.2013, in jurul orei 12.00, a parcat autovehiculul proprietate personala marca Daewoo înmatriculat cu numărul_ pe . carosabil, in spatele unui autoturism marca Solenza cu nr. de înmatriculare_ .
Motivul a fost determinat de faptul ca trebuia să meargă la Spitalul M. Central pentru a efectua niște analize medicale. În momentul în care a revenit la locul în care parcase mașina, a constatat cu surprindere că acesta nu se mai afla în locul în care o lăsase.
Pe colțul intersecției străzii Calea Plevnei cu . afla staționat echipaj de politie căruia i-am semnalat dispariția mașinii, echipajul de politie i-a sugerat să telefoneze la o firmă de ridicări auto, dându-i în același timp îi numărul de telefon al acesteia.
După ce a sunat la firma de ridicări auto S.C. I. A. Eco S.R.L., i s-a confirmat faptul că mașina se afla la sediu și i s-a comunicat locul de unde poate să o ridice.
Înainte de a se deplasa la sediul firmei de ridicări auto, deoarece știa că a parcat mașina în mod regulamentar, înainte de a merge la sediul firmei de ridicări auto, a revenit la locul în care lăsase mașina parcata si a făcut doua fotografii cu telefonul mobil Nokia model C3- 00 - 0128 si 0129, fotografii care sunt realizate pe domeniul public și de care înțelege sa se folosească ca probă în apărarea sa.
După cum se poate vedea cu ușurință în fotografia nr. 0128, pe stâlpul din imagine se afla semnul de circulație care înseamnă „parcarea permisa” fără nici un alt semn adițional, ceea ce înseamnă că în zona respectivă nu există nici un fel de restricții în ceea ce privește staționarea autovehiculelor.
De altfel, tot în fotografia nr. 0128, se poate remarca marcajul de pe carosabil care delimitează zona de circulație de zona in care parcarea este permisa.
Pe fundalul imaginii se mai observa același tip de semn de parcare, fără nici o restricție.
După realizarea celor doua fotografii menționate mai sus, s-a îndreptat de urgență la sediul firmei I. A. Eco S.R.L., în vederea recuperării autoturismului.
Aici i s-a înmânat comunicarea . nr._ cat si dispoziția de ridicare a mașinii . nr._. Prin înmânarea celor doua documente i se aducea la cunoștință că urma sa fie sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. f) din Regulamentul de . U G nr. 195/2002 precum si cu H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010, întrucât autoturismul sau a fost depistat staționând în mod neregulamentar, iar procesul-verbal de constatare a contravenției urma sa îi fie trimis la domiciliu prin poștă.
Ulterior semnări comunicării, a fost informat ca, pentru a i se elibera autoturismul, este necesara achitarea pe loc a unei taxe de 677,32 lei compusa din: taxa de ridicare auto - 210,08 le taxa de transport auto - 168,07 lei si taxa de depozitare - 168,07 lei.
Fiind constrâns de plata taxei de 677,32 în vederea recuperării autoturismului a achitat aceasta taxă, pentru care i s-a eliberat Factura nr._/21.02.2013.
Procesul-verbal . nr._ a fost încheiat in data de 19.03.2013 si l-a primit in data de 26.03.2013, fiindu-i transmis prin posta.
Prin procesul-verbal menționat mai sus, a fost sancționat pentru fapta comisă în data de 21.02.2013. și anume „staționarea neregulamentară” cu auto nr._ și a fost sancționat cu 4 puncte - amendă în cuantum de 300 lei și 3 puncte de penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.
În principal, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/19.03.2013 ca fiind netemeinic si nelegal, si pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amendă, în valoare de 300 lei și cu 3 puncte de penalizare.
În primul rând, art. 16 alin. (1) teza a III-a din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: “ocupația si locul de muncă al contravenientului”.
În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia.
Contestatorul a precizat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal pe care înțeleg să îl atace.
În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv, agentul constatator avea obligația de a il încunoștința despre dreptul sau de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă de consemnare a obiecțiunilor contravenientului in procesul - verbal, ceea ce conduce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art. 16 alin. (7) teza a II-a din O.G. 2/2001.
În al treilea rând, măsura prin care a fost constatata fapta si a fost ridicat autoturismul încalcă dreptul la apărare, garantat prin Constituție si prin art. 6 paragraf 1 din CEDO.
În acest sens, petentul a arătat că măsura de ridicare a autoturismului 3 fost luată fără ca persoana care a săvârșit infracțiunea sa fie la locul faptei. Mai mult decât atât, nici după depozitarea autoturismului nu a fost înștiințat proprietarul de faptul ca autoturismul a fost ridicat de la locul unde a fost staționat, chiar daca, in mod clar aceasta inacțiune duce la încălcarea în mod evident a unui drept garantat in orice stat din lume.
În conformitate cu art. 6 paragraf 1 din CEDO, orice cetățean are dreptul de a i se aduce la cunoștința presupusele încălcări ale normelor legale, informații absolut necesare in vederea respectării dreptului la apărare.
În al patrulea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din O G. 2/2001 care prevede ca “Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
Ținând cont de faptul ca procesul-verbal i-a fost comunicat pe data de 26.03.2013, după expirarea termenului de o luna de la data aplicații sancțiunii - 21.02.2013, a considerat ca sunt îndeplinite prevederile legale in ceea ce privește anularea procesului-verbal si pe cale de consecința exonerarea de la plata celor 4 puncte-amenda in valoare de 300 lei cat exonerarea de la aplicarea celor 3 puncte de penalizare.
În al cincilea rând, procesul-verbal a cărui anulare înțelege să o solicite cuprinde mențiunea „Nu a fost de față nici un martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic".
În acest sens, a arătat ca fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrata pe suport video, deci prin mijloace tehnice, motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi trebuit sa îmbrace o alta formă decât cea care i-a fost comunicată.
Astfel, potrivit art. 181 din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „(1) In situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează in procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, in scris, sub semnătură proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului”. Or, in ceea ce il privește, nu a fost respectat conținutul prevăzut pentru acest formular, ceea ce poate duce ia concluzia că a fost utilizat un alt formular de proces-verbal.
Nerespectarea condițiilor de formă în ceea ce privește încheierea unui proces-verbal de contravenție duce la nulitatea sa.
Prin urmare procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal, și pe cale de consecință, solicita sa se dispună anularea acestuia și prin urmare a sancțiunilor dispuse în cadrul acestuia.
Un alt aspect de care este necesar sa se tina seama, ii reprezintă încheierea procesului verbal la o data ulterioara săvârșirii faptei.
Deși fapta reținuta ca și contravenție de către agentul constatator s-a petrecut în data de 21.02.2013 așa cum se menționează în procesul verbal, agentul constatator a constatat fapta la o dată ulterioară, respectiv 19.03.2013. deși acesta avea obligația de a o constata la data săvârșirii pentru a putea da dreptul utilizatorului de a formula obiecțiuni, după care avea un termen de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Prin evitarea de a constata fapta la momentul săvârșirii acesteia, agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (7) din actul normativ sus-menționat, ale cărui dispoziții sunt imperative sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, solicită să se constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și în consecință impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea Direcției Generale de Politie Locala - Sector 6 la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat și anume, plata sumei de 677,32 lei - actualizata cu rata inflației - achitată în vederea eliberării autoturismului.
În acest sens, înțeleg petentul enumeră instanței prevederile relevante aplicabile în speță, și anume art. 64, art. 97 și ale art. 128 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora:
Art. 64. (1)Poliția rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (3) Ridicarea vehiculelor dispusa de poliția rutiera in condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Art. 97. (1) In cazurile prevăzute in prezenta ordonanța de urgenta, polițistul rutier dispune si una dintre următoarele masuri tehnico-administrative: d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Art. 128 (1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
d) stabilesc reglementari referitoare la regimul de acces si circulație, staționare si parcare pentru de vehicule, cu avizul poliției rutiere".
Art. 12-14 ale H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009 de aprobare a Regulamentului privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea si eliberarea autovehiculelor sau vehiculelor oprite neregulamentar pe partea carosabila a drumurilor publice din Sectorul 6 precum si pe spațiul public privat al Sectorului 6, care reglementează expres procedura pentru aplicarea măsurii tehnic administrative a ridicării de autoturisme, după cum urmează:
Art. 12 Operațiunile de blocare, ridicare, transport, depozitare si eliberare a autovehiculelor sau vehiculelor se executa numai de către operatorul autorizat care a obținut atribuirea contractului de achiziție publica. Aceste operațiuni se pot realiza numai in prezenta agentului comunitar in baza Notei de constatare întocmita de către acesta.
Art. 13: Operațiunile de blocare, ridicare, transport, depozitare si eliberare a autovehiculelor sau vehiculelor se realizează pe baza procesului verbal de contravenție întocmita de agentul constatator din cadrul Politiei Comunitare a Sectorului 6 sau de către agentul constatator din cadrul Brigăzii de Politie Rutiera a Municipiului București prin care s-a dispus ridicarea autovehiculului sau vehiculului, pe baza fotografiilor martor.
Art. 14: Nota de constatare aprobata prin ANEXA NR. 3 a prezentei hotărâri, va fi întocmita de agentul comunitar si semnata de operatorul autorizat. Nota de constatare va cuprinde in mod obligatoriu marca, modelul, culoarea si numărul de înmatriculare al autovehiculului sau vehiculului, locul si starea fizica a acestuia. Nota de constatare se va întocmi in 3 exemplare (autocopiate si culori diferite) si vor fi înseriate. Originalul va rămâne la agentul comunitar, iar celelalte doua copii ale notei de constatare se vor înmâna operatorului autorizat. Operatorul autorizat va preda la eliberare o copie deținătorului legal al autovehiculului sau vehiculului. Se ridica cu prioritate autovehiculele sau vehiculele care obstrucționează traficul rutier, blochează accesul in instituții publice etc. Prin nota de constatare se va dispune eliberarea domeniului public, ocupat abuziv. După efectuarea operațiunilor de ridicare, agentul comunitar, prin dispecerat, este obligat sa anunțe Dispeceratul Politiei Comunitare de măsura dispusa prin nota de constatare”.
Față de prevederile legale mai sus menționate, măsura ridicării autoturismului care a fost dispusa, în ceea ce îl privește a fost una nelegală, pentru următoarele motive: încheierea defectuoasă a procesului-verbal de constatare a contravenției în ceea ce privește măsura ridicării autoturismului. În acest sens, arata ca procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în data de 19.03.2013 (deci cu o data ulterioara celei in care s-a efectuat ridicarea autoturismului si anume 21.02.2013). Or, existența procesului-verbal de contravenție anterior sau cel puțin concomitent cu dispunerea măsurii ridicării autoturismului este o premisa sine qua non pentru efectuarea legala a unei astfel de operațiuni, astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 13 al H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009.
Mai mult chiar, procesul-verbal criticat nu încorporează nicio mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativa a ridicării autoturismului.
Potrivit alin. (1) al art. 180 din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „In cazul in care constata încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde in mod obligatoriu: [...] sancțiunea contravenționala complementara aplicata și/sau măsura tehnico-administrativa dispusă; [...]", iar potrivit art. 97 din același Regulament, ridicarea autoturismului reprezintă o măsura tehnico-administrativa, astfel ca ar fi trebui sa figureze in mod obligatoriu în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prin urmare, măsura ridicării autoturismului în ceea ce mă privește a fost dispusa în afara procesului-verbal de constatare a contravenției, fiind lipsita astfel de orice temei juridic.
Neîndeplinirea obligației de comunicare în ceea ce il privește a unei copii de pe Nota de constatare întocmită de agentul comunitar prin care s-a dispus ridicarea autoturismului, astfel cum este prevăzuta de Anexa nr. 3 a H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009.
In acest sens petentul a arătat că nu i-a fost înmânată nicio Notă de constatare privind ridicarea autoturismului, fiind încălcate astfel prevederile exprese ale art. 12 si art. 14 din HCLS 6 nr. 14/29.01.2009.
Față de cele menționate mai sus, a apreciat că măsura ridicării autoturismului a fost dispusa si efectuata cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată în vederea eliberării autoturismului sa fie nejustificata din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului propriu fără existenta unui temei legal.
În aceste condiții, considera ca prin obligarea nejustificata la plata taxei de 677,32, către . SRL în vederea ridicării autoturismului ca urmare a dispoziției agentului constatator in acest sens, măsura dispusa de ridicare a autoturismului, Direcția Generala de Politie Locala Sector 6 i-a provocat un prejudiciu material.
F. de aceasta împrejurare, a solicitat instanței angajarea răspunderii civile delictuale a Direcției Generale de Politie Locala Sector 6 pentru prejudiciul material provocat si obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Direcției Generale de Politie Locala Sector 6, sunt întrunite condițiile cumulative privind angajarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează: existenta unei fapte ilicite - aceasta condiție se verifica prin dispunerea măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege; existenta unui prejudiciu - suma de bani achitată de contestator in vederea eliberării autoturismului a fost nejustificata din punct de vedere juridic, determinând o micșorare a patrimoniului propriu fără existenta unui temei legal; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul - în acest caz, vinovăția rezulta din culpa agentului constatator in dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului.
În subsidiar, contestatorul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului, arătând că a avut o conduită corectă până în prezent - nu a avut amenzi contravenționale sau puncte de penalizare astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul.
Chiar si textul legal - art. 21 alin. (3), din O G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu “gradul de pericol social ai faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Astfel, având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative in urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii, precum si circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita si lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective), se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare al acestei ordonanțe, OG nr. 2/2001, dispozițiile Codului de procedura civila.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, comunicare . nr._/21.02.2013, dispoziție de ridicare . nr._/21.02.2013, proces verbal . nr._/19.03.2013, copie plic in care s-a primit procesul verbal, factura nr._/21.02.2013 si bon fiscal nr. 15 din 21.02.2013, planșe foto color 0128 si 0129 realizate cu telefon mobil, act de identitate.
La data de 14.05.2013, contestatorul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a solicitat anularea dispoziției de ridicare . nr._/21.02.2013, recuperarea cheltuielilor de judecată.
Petentul a arătat că astfel cum a precizat si in cererea de chemare in judecata, procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 19.03.2013, data care este ulterioara săvârșirii faptei 21.02.2013 și nu cuprinde nicio mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului.
Prin urmare, autoturismul a fost ridicat in baza unei dispoziții care nu are nici un temei legal. Pe de altă parte, măsura prin care a fost ridicat autoturismul încalcă dreptul la apărare garantat prin Constituția României.
Astfel, întâi s-a procedat la ridicarea autoturismului si pentru recuperarea acestuia a trebuit plătită o taxa de 677,32 lei și abia după aceste demersuri a fost întocmit procesul verbal care i-a fost comunicat.
În plus, în vederea recuperării prejudiciului a fost nevoit sa plătească o taxa de timbru in valoare de 66 lei.
Concluzionând, având in vedere cele prezentate mai sus, solicită admiterea completării obiectului cererii de chemare in judecata si in consecința sa se dispună pe lângă cele solicitate in cererea de chemare in judecata, suplimentar, anularea dispoziției de ridicare . nr._ din data de 21.02.2013 ca fiind netemeinica si nelegala; recuperarea cheltuielilor de judecata in valoare de 67,5 lei formate din: 66 lei - taxa judiciara de timbru - si 1,5 lei - timbru judiciar.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 - 197 si art. 200 alin. 2 Cod procedura civila.
La data de 08.11.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere; respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere privitoare la obligarea la restituirea sumei de 677 lei, intimata arata ca având în vedere faptul că se solicită anularea unui act administrativ, în situația în care se va dispune de către instanța de judecată anularea acestui act administrativ, restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare și depozitare în mod normal, în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară și restituirea prestațiilor efectuate, urmează a fi plătită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL, precum rezultă din chitanța depusă la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută, pentru următoarele motive:
În fapt, în data de 21.02.2013 o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență intersecția Calea Plevnei cu . identificat autovehiculul sus-numitului, marca Daewoo cu număr de înmatriculare_ . in timp ce staționa neregulamentar pe colțul intersecției, încălcând dispozițiile OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale HG 1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, același act normativ stabilind în această situație aplicarea măsurii tehnico-administrative.
Măsura tehnico-administrativă are un caracter urgent și preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului.
Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, respectiv P.V. . nr._/19.03.2013, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, consideră că aceasta se încadrează în limitele de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 si 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege. respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 268 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Astfel, prin probele administrate și prezumțiile invocate, a făcut dovada celor susținute în apărare, iar în ceea ce privește situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, arata că actul administrativ se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate.
În ce privește solicitarea restituirii de către DGPLS6, cu titlu de taxă pentru ridicarea, transportul si depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
În ceea ce privește susținerile reclamantului intimata a solicitat să se constate că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În mod neîntemeiat susține reclamantul că sarcina probei ar aparține DGPLS6, cât timp procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și de temeinicie, iar reclamantului îi revine sarcina demonstrării unei situații contrare celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal, cele menționate în cuprinsul acestuia fiind de altfel întărite de fotografiile efectuate la fața locului, care demonstrează vinovăția reclamantei. Instituția nu este obligată să probeze cele deja constatate, sarcina probei revenind petentului.
Nu poate fi reținut argumentul reclamantului referitor la necesitatea existenței anterioare sau cel mult concomitente a procesului-verbal cu dispunerea măsurii ridicării autoturismului, atât timp cât conform dispozițiilor art. 13 alin. 1 din O.G.2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, nefiind deci necesar ca procesul-verbal să fie efectiv încheiat în același moment cu cel al încheierii dispoziției de ridicare.
De asemenea nici celelalte motive de nulitate invocate de reclamant nu pot fi reținute, întrucât procesul-verbal prevăzut în anexa 1 D a regulamentului menționat nu cuprinde obligativitatea menționării măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului sau a martorului asistent, dispozițiile art. 180 alin. 1 nefiind aplicabile în acest caz, acest text legal făcând referire doar la modelul de proces-verbal încheiat în situația în care contravenientul a fost de față la săvârșirea contravenției - model prevăzut în anexa 1A a aceluiași act normativ.
Măsura aplicată prin dispoziția de ridicare reprezintă o măsură accesorie, tehnico-administrativă, nu complementară, nefiind necesar ca aceasta să fie menționată în cuprinsul procesului-verbal.
Competența polițiștilor locali de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de OUG 195/2002 este expres prevăzută de dispozițiile art. 7 lit. h din Legea 155/2010 - privind poliția locală, articol ce prevede că poliția locală ,,Constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis., având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”, argumentele reclamantului în sens contrar fiind vădit neîntemeiate.
Solicitarea reclamantului ca în situația în care instanța va dispune anularea procesului-verbal contestat instituția să fie obligată la plata sumei de 677 de Ron reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare este lipsită de temei juridic, anularea actului administrativ atacat neputând conduce la restituirea contraprestațiilor, respectiv la înapoierea sumei menționate de către . SRL, care a încasat respectiva sumă de bani, iar nu de către DGPLS6. De altfel chiar reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată recunoaște faptul că această sumă de bani a fost achitată către societatea menționată, DGPL S 6 neputând fi obligată la plata unei sume de bani pe care nu a încasat-o.
Solicitarea reclamantului ca în situația în care instanța va dispune anularea procesului- verbal contestat să fie angajată răspunderea civilă delictuală a instituției este lipsită de temei juridic, deoarece în cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1349 și 1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, ci principiile privind nulitatea actului administrativ, iar pe cale de consecință anularea actului administrativ atacat nu poate conduce decât la restituirea contraprestațiilor, respectiv la înapoierea sumei de 677 de lei privind taxa de ridicare de către . SRL, care a încasat respectiva sumă de bani, iar nu de către DGPLS6.
Invocarea nulității procesului-verbal pentru lipsa descrierii faptei contravenționale este lipsită de fundament, atât timp cât din cuprinsul acestuia reiese cu claritate fapta pentru care reclamantul a fost sancționat, respectiv staționarea pe colțul intersecției Calea Plevnei cu . intervalul orar 12.21 -12.27.
Precum rezultă cu claritate din cele mai sus-menționate, fapta contravențională este suficient descrisă, ne fiind vorba despre o descriere generică sau despre o reproducere a textului legal ce prevede contravenția menționată.
Astfel, indicarea locului, a mărcii și numărului de înmatriculare a autoturismului și a staționării acestuia în intervalul orar indicat pe colțul intersecției, constituie împrejurări evidente de natură a descrie fapta pentru care reclamantul a fost sancționat, nefiind necesare alte mențiuni pentru ca procesul-verbal să poată fi considerat legal întocmit - precum s-a reținut în practica judecătorească, respectiv Decizia nr.2 61/R/2006 a Tribunalului București.
În ceea ce privește argumentul reclamantului privitor la anularea procesului-verbal pentru lipsa mențiunilor din cuprinsul acestuia privind lipsa mențiunii prevăzute de art. 16 alin. 1 și 7 al O.G. 2/2001 - privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, cât și dreptul acestuia de a face obiecțiuni, arata ca lipsa respectivelor mențiuni este cauză de nulitate relativă, nu absolută precum susține indirect reclamanta, aceasta trebuind să demonstreze vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a lipsei acestor mențiuni din cuprinsul procesului-verbal.
În același sens este și Decizia nr. XXII/2007 a ÎCCJ. în cuprinsul căreia se menționează în mod expres că: ,,Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din Ordonanță”.
De asemenea ÎCCJ reține faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu (doar în aceste situații fiind vorba despre nulitatea absolută a procesului-verbal) se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Nu în ultimul rând în situația de față procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, Ia sediul DGPL S 6, la aproximativ o lună de la data comiterii faptei contravenționale, în această situație dispozițiile art. 16 alin. 7 fiind inaplicabile.
Cât privește planșele foto, acestea se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, iar susținerile reclamantului în sensul modificării acestora sunt neîntemeiate și nedovedite, cu atât mai mult cu cât reclamantul recunoaște că în data și la ora menționate în cuprinsul procesul verbal a staționat neregulamentar pe bld. I. M. în dreptul indicatorului ,,Oprirea Interzisă".
Cât privește solicitarea reclamantului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, întrucât amenda a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar prin modul de staționare neregulamentară a autovehiculului reclamantul a pus în pericol siguranța pietonilor - precum reiese din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.p.c., OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
Odată cu întâmpinarea, intimata a depus la dosar înscrisuri în copie: dispoziția de ridicare . nr._, nota de constatare . nr._, comunicare, carte de identitate, permis de conducere, certificat de înmatriculare, procesul-verbal . nr._, confirmare de primire, planșe foto.
Prin Sentința civilă nr. 5658/27.06.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin Sentința civilă nr. 7390/11.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, Secția a II C. Administrativ și Fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București în favoarea soluționării conflictului de competență.
Prin Sentința civilă nr. 10/05.01.2015, Curtea de Apel București, Secția a-VIII-a C. Administrativ și Fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul M. A. C. și pe intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La termenul de judecată din data de 17.04.2015, contestatorul a depus la dosar cerere completatoare, solicitând introducerea în cauză a intimatei S.C. I. A. Eco S.R.L. în vederea recuperării prejudiciului în cuantum de 677,32 lei actualizat cu rata inflației de la data de 21.02.2013 și până la data efectuării plății, arătând, totodată, că renunță la obligarea intimatei DGPL Sector 6 cu privire la repararea prejudiciului material în cuantum de 677,32 lei.
La data de 30.04.2015, prin serviciul registratură, intimata S.C. I. A. Eco S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. I. A. Eco S.R.L. și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele ca fiind neîntemeiată și nesusținută.
În motivarea excepției invocate, intimata a arătat că societatea I. A. Eco S.R.L. a executat numai o operațiune de punere în executare a unei dispoziții obligatorii emise de o altă persoană juridică, acționând în limitele acelei dispoziții, astfel încât prejudiciile pot fi recuperate numai de la emitentul actului administrativ vătămător care a generat procedura.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, în fapt, la data de 21.01.2013, agenții de poliție din cadrul D.G.P.L. Sector 6 au constatat că autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe colțul intersecției Calea Plevnei cu . prevederile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 raportat la art. 143 lit. a), coroborat cu art. 142 lit. f) din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002, precum și cu HCL S6 nr. 4/2010, fapt pentru care s-a dispus, în baza dispoziției de ridicare nr. PL_ din 21.03.2013, I. A. Eco S.R.L. ridicarea autoturismului.
A mai arătat că I. A. Eco S.R.L a efectuat o operațiune de prestări servicii cu respectarea normelor legale și contractuale, în baza unei dispoziții scrise de către agentul politiei locale - respectiv DISPOZIȚIA DE RIDICARE- prin care a fost dispusă și măsura tehnico-administrativa a ridicării. . SRL numai în baza acestei dispoziții scrise a agentului de politie locală a ridicat, transportat si depozitat autovehiculul în locul special amenajat, societatea neluând această măsură din propria inițiativă.
Intimata a învederat că societatea comercială I. A. ECO SRL este operatorul autorizat pe raza sectorului 6, fiind desemnată câștigătoarea licitației în baza contractului de concesiune de servicii nr. 3/ 20.04.2010 privind blocarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public și privat. Prejudiciul menționat nu este provocat de ridicarea și transportarea autovehiculului la locul de depozitare de către angajații societății, ci de dispoziția de ridicare emisă de către agentul din cadrul DGPLS6.
A mai arătat că societatea I. A. ECO SRL nu are competența de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice și nici nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor cei revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
În ceea ce privește temeiul de drept al prezentei spețe, încălcarea art. 1349 și 1357 din Codul Civil, a considerat că societatea I. A. ECO nu a săvârșit nicio faptă ilicită sau abuzivă deoarece măsura ridicării a fost luată de către agentul Poliției Locale care este împuternicit prin HCL S6 nr 4/28.01.2010 să dispună aceasta măsură tehnico-administrativă.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane, potrivit dispozițiilor art. 1357 din noul C.civ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Intimata a învederat că, în cauza, contestatoarea nu a făcut dovada prin probe administrate, conform dispozițiilor art. 1169 din vechiul C.civ, că societatea I. A. ECo ar fi săvârșit o faptă ilicită.
A solicitat instanței să aibă în vedere faptul ca odată emisă, dispoziția de ridicare, se bucura de o prezumție de legalitate, autenticitate și temeinicie și este executorie fără a mai fi necesara îndeplinirea vreunei formalități, aducerea ei la îndeplinire fiind obligatorie pentru societatea intimată, sub sancțiunea desființării contractului de achiziție publică. Astfel, trebuie avute în vedere și normele care reglementează contractele administrative, categorie din care face parte și contractul prin care un serviciu public este concesionat unei persoane juridice de drept privat. Prestarea unui serviciu public de către o persoană privată presupune subordonarea acesteia atât normelor contractuale, pe care este obligată să le respecte sub sancțiunea desființării contractului de prestări servicii, dar și dispozițiilor individuale date de autoritate, față de care nu are o poziție de egalitate.
Așadar, deși . Srl este cea care a încasat suma a cărei restituire se solicită, faptul generator al plații sumei respective nu ține de atitudinea culpabilă a intimatei, întrucât aceasta nu a făcut decât să presteze serviciile de ridicare, transport și depozitare a vehiculului ca urmare a dispoziției polițistului local, pe care nici nu o putea contesta în condițiile în care aceasta se bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, societatea I. A. Eco fiind un simplu executant al măsurii dispuse de polițistul local.
Pe de altă parte, așa cum rezultă și din prevederile art. 14 din Regulamentul aprobat prin HCLS6 nr. 4/2010, operatorul autorizat răspunde direct față de proprietarul vehiculului numai pentru eventualele daune produse acestuia că urmare a operațiunilor de ridicare, transport și depozitare, iar reclamantul, așa cum se poate observa, nu a făcut vreo referire la modul prin care societatea a prestat serviciul de ridicare, transport și depozitare.
Prin urmare, răspunderea delictuală a intimatei I. A. Eco poate fi angajată numai pentru repararea unei pierderi patrimoniale care-și are cauza în realizarea defectuoasă a operațiunilor materiale necesare aducerii la îndeplinire a măsurii tehnico-administrative dispuse de poliția locală, nu și pentru repararea prejudiciului rezultat din emiterea unei dispoziții de ridicare.
Intimata a mai arătat că ca autovehiculul reclamantului a fost ridicat în baza HCL nr 4/2010, și nu cum greșit învederează reclamantul prin prezenta acțiune, HCL nr 14/2009, iar prevederile art. 12-14 nu mai fac parte din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cererea în pretenții ,a precizat că S.C. I. A. ECO SRL este doar operatorul autorizat și nu a făcut decât să pună în executare o dispoziție de ridicare emisa de către DGPLS6, dispoziție ce este obligatorie pentru societate în baza contractului de achiziție publică, iar nerespectarea ar fi de natura sa atragă răspunderea materială față de unitatea contractantă. Suma de 677,32 lei încasată de . SRL reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport și depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și a forței de muncă aferente pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuiesc recuperate.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat instanței să constatate caracterul legal al activității . SRL și să respingă pretențiile contestatorului ca fiind neîntemeiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C., dispozițiile OUG195/2002, OUG 80/2013 HCLS6 nr 4/2010 si Legea 155/2010; Legea 554/2004.
În susținerea cererii, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dispoziția de ridicare . nr._, fișa vehiculului/remorcii staționate neregulamentar.
La termenul din data de 15.05.2015, intimata DGPL Sector 6 a arătat că nu mai susține excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar instanța a unit excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. I. A. Eco S.R.L. cu fondul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. I. A. Eco S.R.L. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei, invocată prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între titularul obligației și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Întrucât contestatorul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, în temeiul art. 998-999 Cod civil (actual art. 1357 N.C.Civ.), invocând faptul că i-a fost adus prejudiciul a cărui acoperire a fost solicitată, instanța apreciază că intimata are calitate procesuală pasivă în cauză, motivele invocate de către intimată în susținerea acesteia ținând de temeinicia capătului de cerere.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.03.2013 (fila 12), contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 21.02.2013, a staționat neregulamentar cu auto marca Daewoo_ pe Calea Plevnei intersecție cu . intervalul orar 12.21-12.27 pe colțul intersecției.
De asemenea, prin dispoziția de ridicare . nr._/21.02.2013 (fila 11), s-a dispus ridicarea autovehiculului cu nr._ .
Analizând plângerea contravențională, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de către contestator referitor la faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. Partea I nr. 833/05.12.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite – a statuat faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În motivarea acestei decizii s-a reținut faptul că, în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța constată că împrejurarea invocată de către contestator în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale nu a pricinuit acestuia o vătămare care să nu se poată înlătura decât prin anularea acestui act, având în vedere faptul că, în cauză, contestatorul, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a sesizat această instanță cu motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni, instanța urmând a se pronunța asupra lor în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din același act normativ.
Instanța apreciază că motivul de nelegalitate a procesului-verbal referitor la neindicarea în procesul-verbal a ocupației contestatorului și a locului său de muncă nu este de natură a conduce la nulitatea procesului-verbal. Sub acest aspect, instanța constată că numai lipsa mențiunilor prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 atrag sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal, iar nerespectarea altor dispoziții referitoare la legalitatea procesului-verbal, cum ar fi cele cuprinse în art. 16 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd obligativitatea înscrierii ocupației contravenientului, este sancționată cu nulitatea relativă în condițiile existenței unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Or, instanța apreciază că, în cauză, contestatorului nu i s-a pricinuit nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal prin neindicarea ocupației sale și a locului de muncă în condițiile în care această împrejurare nu are nici o relevanță în constatarea săvârșirii faptei sau a gravității acesteia.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de către contestator privitor la comunicarea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost comunicat contestatorului la data de 26.03.2013 (fila 46), acesta fiind înmânat contestatorului sub semnătură. În consecință, instanța constată că, în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiind, astfel, comunicat în termenul de o lună de la data încheierii procesului-verbal (19.03.2013).
Aspectele invocate de către contestator privind neutilizarea formularului prevăzut în Anexa 1D a R.A.O.U.G. nr. 195/2002 sunt neîntemeiate atâta timp cât procesul-verbal, astfel cum a fost întocmit, cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De altfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că neutilizarea formularului anterior menționat ar fi produs contestatorului vreun prejudiciu care să nu poată fi înlăturat altfel decât prin anularea actului contestat.
Referitor la omisiunea agentului constatator de a consemna măsura ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține faptul că această măsură nu a fost dispusă prin procesul-verbal contestat ci prin dispoziția de ridicare, astfel încât neindicarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal nu este de natură a afecta nici legalitatea procesului-verbal, nici pe cea a măsurii dispuse.
Totodată, instanța constată că măsura ridicării se dispune de poliția rutieră sau de către cea locală fără să aibă natura unei sancțiuni complementare, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 96 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. („Art. 96 - (1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop; d) imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);”), prin urmare cerința să fie aplicată prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, nu se impune a fi respectată.
Astfel, esențial în procedura luării măsurii ridicării autoturismului este constatarea, de către agentul constatator a staționării neregulamentare, aprecierea acestuia că se impune luarea măsurii și manifestarea de voință a agentului competent în sensul dispunerii ridicării autoturismului, neavând relevanță sub ce formă se materializează această dispoziție, față de dispozițiile art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010. În speță, agentul rutier a constatat staționarea neregulamentară a autoturismului contestatorului, dispunând ridicarea acestuia prin dispoziția de ridicare.
În consecință, atâta vreme cât un agent constatator din cadrul poliției rutiere a constatat personal staționarea neregulamentară a autoturismului și a dispus luarea măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea autoturismului astfel staționat, instanța apreciază că faptul că măsura a fost dispusă prin dispoziția de ridicare respectiv prin nota de constatare, iar nu prin procesul-verbal de contravenție contestat, încheiat ulterior, nu este de natură a produce contestatorului nicio vătămare. Fapta reținută a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție care a dispus ridicarea autoturismului, fiind, totodată, înregistrată cu mijloace tehnice, devenind incidente dispozițiile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 care permit întocmirea procesului-verbal pe baza înregistrării, după identificarea persoanei. Aceste împrejurări justifică încheierea celor două acte (dispoziția de ridicare respectiv nota de constatare și procesul-verbal de contravenție) de agenți constatatori diferiți, la date diferite, anularea procesului-verbal pentru acest motiv fiind neîntemeiată.
Referitor la motivul de nelegalitate vizând împrejurarea că, la întocmirea procesului-verbal, nu a fost prezent nici un martor asistent deși acesta a fost încheiat în lipsa contestatorului, instanța constată că, potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. 2, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Astfel, instanța constată că dispozițiile art. 109 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 derogă de la cele ale art. 19 din O.G. nr. 2/2001, aplicându-se cu prioritate în condițiile art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002.
Având în vedere faptul că petentul a fost sancționat pentru o faptă prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 precum și că în cuprinsul procesului-verbal se face referire la înregistrarea săvârșirii faptei, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este încheiat în mod legal și în lipsa contestatorului și a vreunui martor.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina contestatorului.
Din planșele foto depuse la dosar de către intimată (filele 47-48) coroborate cu planșele foto depuse de către contestator (filele 15-16) rezultă că indicatorul de parcare aflat pe Calea Plevnei este valabil pe un sector de drum care începe din intersecția dintre Calea Plevnei cu . marcajelor rutiere aflate pe carosabil.
Astfel, instanța constată că autoturismul condus de către contestator a fost parcat în zona de acțiune a acestui indicator, fiind, astfel, parcat în mod legal.
Pentru aceste considerente, instanța va anula procesul-verbal contestat.
Analizând dispoziția de ridicare . nr._/21.02.2013, instanța constată că, în cauză, a fost întocmit un act administrativ separat prin care a fost dispusă această măsură, comunicarea acesteia reprezentând un act subsecvent dispoziției de ridicare și care nu poate afecta valabilitatea actului administrativ în sine.
În ceea ce privește temeinicia măsurii ridicării, instanța constată că, date fiind considerentele expuse anterior cu ocazia analizării plângerii contravenționale, instanța apreciază că nu se justifica dispunerea de către agentul constatator a măsurii ridicării autoturismului nr._, urmând, în consecință, a anula dispoziția de ridicare.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei S.C. I. A. Eco S.R.L. la plata sumei de 677,32 lei, instanța îl apreciază ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă ce formează obiectul cauzei de față reclamanta a solicitat obligarea acestei instimate la plata contravalorii sumei achitate pentru recuperarea autoturismului în temeiul răspunderii civile delictuale.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1357 din noul C civ., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere atât normele juridice, cât și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Așadar, față de definiția dată unei fapte ilicite care poate angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane și de situația de fapt expusă mai sus, instanța reține că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada prin probele administrate, conform dispozițiilor art. 1169 din vechiul C.civ, că pârâta ar fi săvârșit o faptă ilicită.
În acest sens, instanța constată că, în ceea ce privește măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului luată prin nota de constatare, în conformitate cu art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002, măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă se dispune de poliția rutieră, iar operațiunea fizică de ridicare a acestora se face de către administrațiile publice locale („1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. 2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.”.
Art. 65 din același act normativ trimite la dispozițiile H.G. nr. 1391/2006, pentru identificarea cazurilor și condițiilor în care este permisă oprirea staționarea și parcarea(„Art. 65 - Cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.”), astfel că prin interpretarea sistematică a celor două texte legale rezultă că măsura tehnico - administrativă a ridicării autovehiculului se ia în cazurile în care nu sunt respectate condițiile prevăzute de regulament pentru oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public.
Rezultă, astfel, că măsura ridicării autoturismului a fost dispusă de către agentul de poliție prin dispoziția de ridicare și a fost adusă la îndeplinire de către societatea pârâtă.
Așadar, deși intimata S.C. I. A. Eco S.R.L. este cea care a încasat suma a cărei restituire se solicită, faptul generator al plății sumei respective nu ține de atitudinea culpabilă a acestei intimate. Aceasta din urmă nu a făcut decât să presteze serviciile de ridicare, transport sau depozitare a vehiculului ca urmare a dispoziției polițistului rutier de ridicare a autovehiculului, pe care nici nu o putea contesta în condițiile în care aceasta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel că aceasta nu este decât un simplu executant al măsurii dispuse de polițistul rutier.
Prin urmare, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de 1357 din noul C.civ., și anume neexistând o faptă ilicită a intimatei S.C. I. A. Eco S.R.L., instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea contestatorului de recuperare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că, față de data formulării acțiunii, contestatorul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în ceea ce privește plângerea contravențională și anularea dispoziției de ridicare, contestatorul achitând taxă judiciară de timbru doar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect recuperarea sumei de 677,32 lei, capăt de cerere cu privire la care este căzut în pretenții. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 NCPC, instanța va respinge această cerere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. I. A. Eco S.R.L. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de contestatorul M. A. C., domiciliat în București, .. 64, .. 1, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, . d, sector 6 și intimata S.C. I. A. ECO S.R.L, cu sediul în București, .-252, sector 6.
Anulează procesul-verbal contestat . nr._/19.03.2013.
Anulează dispoziția de ridicare . nr._/21.02.2013.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei S.C. I. A. Eco S.R.L. la plata sumei de 677,32 lei ca neîntemeiat.
Respinge cererea contestatorului de recuperare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. E.L./Teh. Z.F./2015]
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3647/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 3154/2015. Judecătoria... → |
|---|
