Plângere contravenţională. Sentința nr. 3743/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3743/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3743/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3743
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul C. C. M. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă intimata, prin consilier juridic, M. A., cu delegație la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 18.05.2015 a unei cereri formulate de contestator prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Intimata prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 4 Noul Cod proc.civ. coroborat cu art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Intimata prin apărător estimează durata soluționării dosarului la 1 lună.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile și planșele foto depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, încuviințează intimatei mijloacele materiale de probă, respectiv planșele foto depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata prin apărător solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată, procesul-verbal a fost întocmit în termenul legal de 6 luni, fiind respectate mențiunile prevăzute la art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de RA a OUG nr. 195/2002. Având în vedere că fapta a fost constată în lipsa contravenientului cu ajutorul mijloacelor tehnice, arată că sunt incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 și 109 in OUG nr. 195/2002 și art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier care prevăd că procesul verbal se va întocmi în forma specială prevăzută de anexa 1 D, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 numai în baza datelor referitoare la contravenient comunicate de proprietarul vehiculului în scris. În forma specială nu mai este necesară completarea rubricilor privind ocupația și locul de muncă, obiecțiuni sau martor, în schimb este obligatoriu ca procesul-verbal să cuprindă rubrica referitoare la mijloacele tehnice folosite, cerință ce în cauza de față a fost respectată.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 11.02.2015, sub nr._, contestatorul CHEBELU C. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 27.01.2015 ca neîntemeiat și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și înlăturarea punctelor de penalizare aplicate.
În motivarea plângerii în fapt contestatorul a arătat că la data de 27.01.2015 a fost sancționat contravențional de către intimată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 143 lit. a, respectiv 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, și anume contravenția constând în staționarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisă, pe ., sector 6. Sancțiunea dispusă împotriva sa a fost cea a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare.
Contestatorul a înțeles să invoce nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției față de faptul că sancțiunea ar fi fost greșit individualizată. În acest sens, a arătat că începând cu data de 01.01.2015 punctul de amendă este de 97,5 lei raportat la salariul minim pe economie și nu de 90 de lei așa cum s-a reținut în procesul verbal, în mod eronat în opinia contestatorului. Astfel, contestatorul a apreciat că i-a fost cauzat un prejudiciu, motiv pentru care a solicitat anularea procesului verbal. În același sens, a apreciat că fapta a fost în mod greșit încadrată în temeiul art. 143 și art. 142 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Totodată, contestatorul a apreciat că nu au fost respectate prevederile art. 19 din OG 2/2001, potrivit cărora există obligația agentului constatator de a indica un martor în cazul în care contravenientul nu este de față sau refuză primire procesului verbal de contravenție. În acest sens, nu s-a menționat nici o însemnare din cele arătate anterior în procesul verbal, nefiind indicat modul în care acesta a fost întocmit, adică în lipsa contestatorului, nefiind menționat nici un martor. Astfel, contestatorul apreciază că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Cu privire la contravenția reținută în sarcina sa contestatorul a precizat că acesta a oprit autovehiculul pe . două minute, neobservând în zonă nici un indicator și apreciind că nu produce un ambuteiaj sau vreo problemă în trafic prin manevra pe care urma să o facă.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței admiterea plângerii formulate. În subsidiar, în cazul reținerii unei culpe a sa, a solicitat instanței să dispună înlocuirea amenzii aplicate cu cea a avertismentului și înlăturarea punctelor de penalizare, față de starea de fapt și față de lipsa pericolului concret al faptei.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG 2/2001.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesului verbal de contravenție . nr._, copie CI contestator.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.03.2015, intimata DIRECȚIA GENRALĂ DE POLIȚIE SECTOR 6, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării în fapt intimata a arătat că la ora și data menționate în procesul verbal, polițistul local aparținând intimatei a identificat autoturismului cu nr. de înmatriculare_ staționat neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisă, pe ., sector 6. Fapta constituie contravenție în temeiul art. art. 143 lit. a și art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și este sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu patru puncte amendă, reprezentând 360 lei. De asemenea, a fost aplicată și sancțiunea complementară constând în 3 punct de penalizare, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, intimata a arătat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal intimata a arătat că, din economia art. 34 rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori prin propriile simțuri, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind, conform art. 249 Cod de Procedură Civilă, contestatorului . Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat aceasta a fost individualizată în mod legal și corect față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Astfel, agentul constatator s-a raportat la valoarea punctului de amendă de la momentul constatării faptei contravenționale, respectiv 27.09.2014, iar nu de la momentul întocmirii procesului verbal, moment ulterior constatării contravenției.
În plus, intimata a apreciat ca neîntemeiată susținerea reclamantului referitoare la presupusa încadrare greșită a faptei contravenționale, în temeiul art. 142 și 143 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 rezultând expres fapta reținută în sarcina contestatorului, în lipsa contravenientului, cu ajutorul mijloacelor tehnice (planșe foto), incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 și 109 din O.U.G. nr.195/2002 precum și cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului Rutier. Intimata a arătat că în formă specială, nu mai este necesară completarea rubricilor privind ocupația și locul de muncă, obiecțiuni sau martori, în schimb este obligatoriu ca procesul verbal să cuprindă rubrica referitoare la mijloacele tehnice folosite, cerință ce în cauza de fată intimata a arătat că a fost respectată. În acest sens, a învederat instanței faptul că pentru aflarea persoanei contravenientului și sancționarea acestuia, a emisă comunicarea cu . nr._/27.09.2014 pe numele contestatorului, proprietar al vehiculului, care a indicat propriile date de identificare, acesta fiind cel care a utilizat vehiculul la momentul staționării neregulamentare. A mai arătat că staționarea neregulamentară a vehiculului reiese și din planșele fotografice efectuate la fața locului, în intervalul orar 09:09 – 09:16, precum și existența indicatorului rutier cu semnificația ..oprire interzisă".
Intimata a solicitat de asemenea respingerea ca neîntemeiată a solicitării contestatorului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, față de faptul că legiuitorul a stabilit clase diferite de sancțiuni în funcție de fapta săvârșită, acesta din urmă prefigurând gradul de periculozitate pe care îl prezintă fiecare contravenție în parte, cât și faptul că partea contestatoare nu a invocat și nu a făcut dovada vreunei fapte personale care să conducă la o asemenea reindividualizare.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare i a sancțiunii aplicate ca fiind temeinică și legală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 205 Cod proc. civ., O.G. nr. ir. 195/2002. H.G. nr. 1391/2006 și pe toate celelalte dispoziții invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: notă de constatare, comunicare, și cu planșele fotografice.
La data de 14.04.2015,contestatorul a depus la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 27.01.2015, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 360 lei și aplicarea a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.143 lit.a raportat la art.142 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. S-a reținut în procesul-verbal că la data de 27.09.2014 contestatorul a staționat neregulamentar auto nr._, marca Dacia pe ., în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”, în intervalul orar 09.09-09.16.
Pentru recuperarea vehiculului contestatoarea a achitat societății . SRL suma de 677,32 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului, operațiuni realizate de respectiva societate (f.8).
În privința legalității procesului-verbal, instanța nu a reținut motivul de nulitate invocat de contestator, constând în lipsa semnăturii unui martor pe procesul-verbal. Instanța reține că posibilitatea încheierii procesului-verbal în acest mod este expres prevăzută de art.109 alin.3 din OUG 195/2002, potrivit căruia în cazul în care constatarea contravențiilor s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic – situație care se regăsește în speță -, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Instanța nu a reținut nici susținerea contestatorului privind nulitatea procesului-verbal pentru indicarea greșita a normei juridice incriminatoare. În actul de constatare s-a reținut corect încălcarea art.143 lit.a raportat la art.142 lit.a din Regulamentul de aplicare al O.U.G.195/2002 (H.G.1391/2006). Art.143 lit.a prevede că „Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a)în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”, iar art.142 lit.a prevede că „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă". P. urmare, nu este vorba despre fapte diferite, ci despre aceeași faptă, reținută prin coroborarea a două texte legale, astfel că nu este incorectă mențiunea din procesul-verbal privind norma juridică incriminatoare.
Instanța nu a reținut nici nelegalitatea procesului-verbal pentru încălcarea dreptului contestatorului la apărare, în sensul de a face obiecțiuni în cadrul procesului-verbal. Instanța reține că obligația prevăzută de art.16 alin.7 din OG 2/2001 privind obligația agentului de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni la procesul-verbal este incidentă doar în cazul în care procesul-verbal se încheie în prezența contravenientului, nu și când acesta este încheiat în lipsă. Or, procesul-verbal de față a fost încheiat în lipsa contestatorului, astfel că nu se poate reține încălcarea de către agent a prevederilor art.16 alin.7 din OG 2/2001. De altfel, contestatorul nu este vătămat prin încheierea actului în acest mod, întrucât pe calea plângerii contravenționale a putut invoca orice nemulțumire privitoare la procesul-verbal, pe care ar fi putut să o formuleze ca și obiecțiune la procesul-verbal, dacă ar fi fost de față la încheierea acestuia.
În cele din urmă, instanța a înlăturat și motivul de nelegalitate privind faptul că amenda ar fi fost greșit individualizată, întrucât punctul-amendă este de 97,5 lei de la 01.01._, iar nu de 90 lei, cum a indicat agentul intimatei. Instanța reține că reținerea de către agentul intimatei a unui punct de amendă într-un cuantum mai mic duce la aplicarea unei amenzi mai mici contravenientului, ceea ce nu poate decât să îi profite acestuia, iar nu să îl vatăme, astfel încât nu există motiv de anulare a procesului-verbal.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că prin planșele fotografice depuse de intimată la dosar s-a făcut dovada săvârșirii de către contestator a contravenției pentru care a fost sancționat, răsturnându-se astfel prezumția de nevinovăție ce acționa în favoarea contestatorului. Astfel, din fotografii rezultă clar că petentul a staționat vehiculul în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, pe o durată mai mare de 5 minute, ceea ce contravine art.143 lit.a coroborat cu art.142 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Instanța nu a reținut apărarea contestatorului că a oprit doar pentru două minute, fotografiile depuse la dosar dovedind că a fost vorba despre o staționare, din moment ce înregistrarea video dovedește că vehiculul a fost oprit în intervalul orar 09.09-09.16.
Instanța a înlăturat și susținerea contestatorului că se impune anularea procesului-verbal întrucât el nu a observat indicatorul rutier. Obligația tuturor conducătorilor auto este să observe și să se conformeze semnificațiilor indicatoarelor și marcajelor rutiere, iar în speță petentul putea și trebuia să observe indicatorul respectiv, mai ales că acesta era amplasat astfel încât observarea sa nu era dificilă pentru conducătorii auto.
Instanța apreciază că sancțiunile aplicate – amenda și punctele de penalizare - sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei, contestatorul nefăcând dovada existenței unor împrejurări care să imprime faptei un grad redus de pericol social și care să justifice înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Din considerentele expuse anterior, în temeiul art.34 din OG 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul CHEBELU C. M., domiciliat în localitatea Oradea strada . . .. Bihor, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 6, C._ ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/ Tehnored. PAS/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3766/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
