Plângere contravenţională. Sentința nr. 386/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 386/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 386/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 386
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul C. R. în contradictoriu cu intimata M.A.I. –I.G.P.R.-POLIȚIA SECTOR 6-SECȚIA 20 POLIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._ CNP_.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Contestatorul arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 4 Cod proc.civ. coroborat cu art. 31 din OUG nr. 2/2001, având în vedere locul săvârșirii faptei.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Contestatorul în privința estimării duratei procesului arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 zi.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, arătând că i s-a dat un avertisment, iar atunci s-a închis toată discuția, nu știe de ce s-a încheiat procesul-verbal, era acasă, nici măcar nu a fost un martor, poate este vinovat, dar trebuia să i spună că i se dă amenda pentru tulburare, pentru ceva, nu pentru că nu avea martor. M. arată că l-a căutat pe agentul constatator i-a spus că așa este procedura, i se dă un avertisment și apoi amendă, iar cel care a făcut reclamația nu stă nici măcar în zonă.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2014, contestatorul C. R. a chemat în judecată intimata M.A.I. –I.G.P.R.-POLIȚIA SECTOR 6-SECȚIA 20 POLIȚIE, solicitând anularea procesului-verbal . nr._/21.09.2014 și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii contestatorul a arătat că în data de 31.08.2014 în jurul orei 2.01 a apelat serviciul 112, la venirea echipajului de poliție a fost legitimat, atât contestatorul, cât și vecinul său, A. L., întrucât aveau un conflict verbal. M. arată că nu a avut cunoștință de procesul-verbal, fiindu-i comunicat prin poștă în data de 24.09.2014, orele 17.30. Astfel solicită anularea procesului –verbal, întrucât agentul constatator l-a completat greșit, trecând data 31.09.2014, iar nu 31.08.2014, cum este corect.
În susținerea plângerii contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr,_/21.09.2014, carte de identitate.
La data de 06.10.2014 contestatorul a depus precizări conform celor solicitate de instanță prin rezoluția din data de 26.09.2014.
Intimata a depus la dosar în data de 05.11.2015 întâmpinare.
În fapt, a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.09.2014, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct 26 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că, la data de 21.09.2014, ora 03:30, a fost depistat, în urma a 3 apeluri efectuate la 112, în timp ce asculta muzică la volum ridicat. Acesta a mai fost sancționat cu avertisment scris la Legea 61/1991 R, la ora 02:30. Acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Potrivit dispozițiilor art.3 pct. 26 din Legea nr.61/1991 (republicată) constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor intre orele 22.00-8.00 si 13.00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote. larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect sau instrument muzical la intensitate mare in localurile sau în sediile persoanelor juridicet în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora ”. Fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior. Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... În raport cu acest caracter imperativ-1imitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”. Solicită să se aibă în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă, actul constatator al contravenției are valoare de înscris autentic iar conform dispozițiilor art. 270 din același act normativ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii ”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească".
M. mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul- verbal contestat este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitori’’ t Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Intimata solicită să se aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională. care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civila potrivit căruia. în materie de probe. este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Totodată, solicită să se observe că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată" (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii. Menționăm astfel Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vizoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale. în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, solicită să se țină cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum si cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
În fapt, la data de 21.09.2014 a fost apelat numărul unic de urgență 112 de 4 ori, respectiv la orele 01:19, 01:36, 02:15 și 03:11, de către o persoană care s-a recomandat “B.” și care a reclamat tulburarea liniștii publice prin muzică dată la un volum foarte ridicat. Agenții de poliție s-au deplasat la adresa menționată în procesul-verbal de contravenție, unde au constatat că se auzea muzică dată tare și au luat legătura cu domnul C. R., care și-a luat angajamentul să oprească muzica. Ulterior, aceeași persoană a revenit cu un apel la 112 reclamând faptul că de la adresa respectivă se aude din nou muzică foarte tare. Polițiștii s-au deplasat iar la adresă, unde au discutat cu petentul și, după ce i-au învederat din nou prevederile Legii nr. 61/1991 R, i-au aplicat acestuia un avertisment scris. La ora 03:11 a fost primit un nou apel la S.N.U.A.U. 112 prin care se reclama din nou aceeași tulburare a liniștii publice. Agenții de poliție au fost redirijați de către dispecerat la adresa din .. 6, constatând ex propriis sensibus că muzica se auzea de la mare depărtare, boxele fiind scoase pe geam, motiv pentru care domnul C. R. a fost sancționat contravențional.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum orientat spre minim, respectiv 600 de lei.
Față de cele expuse mai sus, consideră că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care solicită respingerea plângerii formulată de petentul C. R. ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/21.09.2014, ca legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea ca legal aplicată si corect individualizată.
Intimata a depus la dosar odată cu întâmpinarea raport din data de 27.10.2014, procesul-verbal . nr._/21.09.2014, fișă intervenție la eveniment, adresa nr._/GF din 29.10.2014 emisă de D.G.P.M.B.-SERVICIUL JURIDIC, adresa nr._/30.10.2014 emisă de D.G.P.M.B.-SERVICIUL JURIDIC, fișa de eveniment nr._/2/21.09.2014, fișa de eveniment nr._/3/21.09.2014, fișa de eveniment nr._/4/21.09.2014.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 21.09.2014, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 600 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.26 din Legea 61/1991. S-a reținut în procesul-verbal că la data de 21.09.2014, ora 03:30, contravenientul a fost depistat, în urma a 3 apeluri efectuate la SNUAU 112, în timp ce asculta muzică la volum ridicat. În procesul-verbal s-a menționat că la ora 02:30 contravenientul mai fusese sancționat cu avertisment scris conform Legii 61/1991, precum și faptul că respectivul contravenient se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța nu a reținut susținerea contravenientului că procesul-verbal de contravenție ar fi nul, întrucât s-ar fi menționat eronat data ca fiind 21.09.2014, când în realitate ar fi 31.08.2014. În procesul-verbal contestat se reține atât data incidentului, cât și data încheierii actului, ca fiind 21.09.2014. Contestatorul nu a administrat nicio probă din care să rezulte că incidentul ar fi avut loc în altă dată, cea susținută de el – 31.08.2014. Dimpotrivă, împrejurarea că incidentul a avut loc într-adevăr în 21.09.2014 este confirmată și de procesul-verbal prin care contestatorului i s-a aplicat, anterior în aceeași zi, sancțiunea avertismentului: procesul-verbal . nr._ din 21.09.2014 (f. 25 ).
Instanța nu a reținut susținerea contestatorului – cu ocazia cuvântului pe fond – privind faptul că intimata nu a prezentat un martor. Instanța reține că săvârșirea faptei a fost constatată personal de agentul intimatei, iar contestatorul nu a administrat în procesul de față probe prin care să facă dovada contrară situației de fapt reținută de agent în procesul-verbal. În plus, instanța reține că agentul intimatei a menționat motivul pentru care procesul-verbal nu este semnat de un martor – ora târzie a făcut imposibilă găsirea unui martor care să ateste încheierea actului în lipsa contravenientului, fiind respectate astfel prevederile art.19 al.3 din OG 2/2001.
Ținând cont că anterior în aceeași noapte contestatorul săvârșise aceeași faptă, pentru care a primit avertisment, însă a continuat același comportament, deși era o oră foarte târzie, instanța apreciază că amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și nu există împrejurări care să justifice înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Din aceste motive, în temeiul art.34 din OG 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul C. R., CNP_, domiciliată în București, .. 6, sector 6, în contradictoriu cu intimata M.A.I. –I.G.P.R.-POLIȚIA SECTOR 6-SECȚIA 20 POLIȚIE, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.CC/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 388/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 523/2015.... → |
|---|
