Plângere contravenţională. Sentința nr. 3889/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3889/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3889/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3889
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul T. E. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata, prin consilier juridic M. A., lipsind petentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. În procedura administrativă intimata a depus întâmpinare. Petentul a depus răspuns la întâmpinare.
La interpelarea instanței, intimata prin consilier, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și locul săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal contestat, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de petent.
Apreciind că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Constatând că pricina se află în stare de judecată, acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal. Acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. Petentul nu a adus probe și nici nu a invocat argumente prin care să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal. Nici prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, de altfel, aceasta fiind întărită și de planșele foto efectuate la fața locului cu un aparat certificat.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 04.02.2015, petentul T. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, eliberat de la data de 16.01.2015.
În motivare a arătat că nu a putut formula obiecțiuni deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției i-a fost comunicat la data de 19.01.2015 (după 4 luni de la constatarea contravenției). Având în vedere faptul că OUG nr. 195/2002 sancționează conducătorul autovehiculului (participantul la trafic), iar potrivit art. 16 (7) din Ordonanța nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. A fost sancționat proprietarul autovehiculului și nu conducătorul acestuia. Autoturismul este folosit în comun de membrii familiei și nu poate spune cu precizie, în acest moment, cine l-a folosit cu certitudine în ziua respectivă. Asupra acestui aspect va face precizări ulterior. Agentul constatator nu i-a solicitat actele de identitate și nici nu a luat legătura cu acesta în nici un fel, identificarea făcându-se prin metode necunoscute contravenientului. Ori lipsa elementelor de identificare certe ale contravenientului duce la nulitatea absolută a procesului verbal. Nu se poate presupune că dacă este proprietarul autovehiculului este și contravenient la regimul circulației indiferent de persoana care conduce autovehiculul. Obiecțiunile contravenientului trebuie consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție. Lipsa obiecțiunilor și motivul pentru care nu i-a fost comunicată fapta la momentul producerii ei, trebuia justificată de agentul constatator. Sancțiunea care i-a fost aplicată în acest sens este evident abuzivă deoarece fiind vorba de o abatere de la regulile de circulație trebuia să-i fie adusă la cunoștință imediat ori modul în care a fost întocmit procesul verbal creează o îndoială rezonabilă cu privire la persoana care conducea autovehiculul în ziua respectivă.
De asemenea, contestatorul a menționat faptul că în perioada respectivă soția sa, grav bolnavă, urma un tratament medical la Spitalul militar central și este posibil ca unul din membrii familiei să o fi transportat-o pentru tratament. Din cuprinsul procesului verbal rezultă că staționarea a avut o durată de 6 minute. Deoarece nu sunt precizate secundele nu poate determina cu certitudine numărul de minute, ori art. 63 din OUG 195/2002 stabilește cu precizie durata în minute. Având în vedere durata mică a imobilizării autovehiculului, mai mare cu cel mult un minut decât permite art. 63 din OUG 195/2002 și imposibil de stabilit cu certitudine durata staționării, consideră că măsura a fost exagerată având în vedere faptul că la acea dată, autovehiculul a fost folosit pentru transportul unei persoane grav bolnave la spital.
De asemenea contest corectitudinea determinării faptei având în vedere că mijlocul utilizat are certificarea tehnică expirată (certificat nr. 41/07.03.2012) și nu este precizat modelul acestuia și numai marca fără a se preciza dacă acesta este omologat sau nu pentru acest fel de determinări. Datorită acestui fapt nu pot formula obiecțiuni clare.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: proces-verbal . nr_/16.01.2015, plic expediție poștală, carte de identitate . nr._.
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței atașate la fila 17.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nesusținută.
În motivare a arătat că, în data, locul și ora menționate în procesul verbal, o echipă operativă a Poliției Locale Sector 6, a identificat autovehiculul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționat neregulamentar, în stația mijloacelor de transport în comun R.A.T.B. "M. V.", semnalizată cu indicator, în intervalul orar 08,33-08,39. Fapta este incriminată și sancționată drept contravenție de art. 142 lit. g si 143 lit. a din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 2 si 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea de 4 puncte amendă contravențională în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal.
Procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ sus-menționat. În speță sunt aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii ale art. 181 si 109 din RA al OUG nr 195/2002 si Codul rutier, care prevăd ca în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (în speță planșe foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1 D, din care lipsesc rubricile referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, obiecțiunile contravenientului, menționarea unui martor sau a măsurii tehnico administrative care se dispune prin dispoziția de ridicare, act administrativ individual. In aceasta formă, procesul verbal cuprinde o rubrică în care sunt menționate mijloacele tehnice folosite (aparat foto Nikon).
Fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunile se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Pentru aflarea persoanei contravenientului și sancționarea contravențională a acestuia, a fost emisă comunicarea cu . nr._/10.09.2014, pe numele domnului T. E., care a comunicat datele sale de identificare, acesta fiind cel care a staționat neregulamentar vehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: dispoziție de ridicare . nr._/10.09.2014, notă de constatare . nr._/10.09.2014, comunicare . nr._/10.08.2014, planșe foto, proces-verbal de contravenție . nr._/16.01.2014.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că oprirea reprezintă imobilizarea voluntară a unui vehicul pe o durată de cel mult 5 minute, iar timpul efectiv de staționare se încadrează în limita permisă de lege 5 min. Nefiind afișate secundele nu poate stabili fără îndoială durata staționării. Este evident că sancțiunea aplicată este exagerată în raport cu fapta comisă atâta timp câtă vreme nu putem stabili cu certitudine timpul efectiv de staționare. Deci există îndoiala rezonabilă cu privire ia corectitudinea măsurătorii. În concluzie deoarece îndoiala profită contravenientului, contestatorul a solicitat să se constate modul exagerat în care a fost aplicată sancțiunea. De asemenea trebuie să se constate faptul că operatorul aparatului foto poate modifica ora acestuia. Ceea ce creează o îndoială serioasă cu privire la corectitudinea măsurării timpului.
A oprit pentru a o transporta pe soția sa, aflată în stare gravă. Deoarece agentul constatator nu i-a cerut să justifice oprirea consideră că și sub acest aspect sancțiunea aplicată este exagerată. Dacă în ziua constatării faptei de către agentul constatator era întrebat cu privire la motivele opririi poate să justifice cu documentele medicale sau cu constatarea faptică a situației soției sale.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, întocmit de intimată la data de 16.01.2015, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare, pentru fapta de a staționa voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în intervalul orar 08,33-08,39, în stația RATB M. V., amplasată pe Calea Plevnei nr. 128.
Fapta reținută de agentul constatator constituie contravenție, conform art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, fiind sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit notei de constatare . nr._, întocmită la fața locului de polițistul local, vehiculul petentului a fost staționat neregulamentar pe marcajul rutier „BUS”, în stația RATB „M. V.”.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 16 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, respectiv art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
Argumentul petentului potrivit căruia nu se poate stabili cine a condus autoturismul la momentul respectiv este contrazis de declarația olografă a acestuia, din cuprinsul comunicării . nr._.
Procesul-verbal a fost încheiat în termenul prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv în 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Procesul-verbal a fost comunicat petentului în termenul prevăzut la art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 195/2002, ca atare menționarea unui martor în procesul verbal nu era necesară.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că petentul nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator. Împrejurarea că sarcina probei revine persoanei sancționate contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ce-l privește pe contestatorul din cauza respectivă, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita datorită gravității sale asigurarea, în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților competente ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată până la stabilirea contrariului. De asemenea în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
În speță, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice omologate, conform art. 109 din OUG nr. 195/2002, din planșele fotografice depuse de intimată la filele 28 și 29 în dosar, rezultând că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, s-a aflat în staționare, în data de 10.09.2014, în intervalul orar 08,33-08,39, minimum 5 minute, pe Calea Plevnei, sector 6, în stația „RATB”.
Petentul nu a demonstrat incidența în cauză a unuia din cazurile prevăzute la art. 11 din OG nr. 2/2001, de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, în condițiile în care despre un caz fortuit nu se poate pune problema, în speță nefiind vorba de „un eveniment care nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”, dar nici de o stare de necesitate, la care petentul apare că s-ar referi în cuprinsul cererii introductive, întrucât la dosar nu există nicio dovadă din care să reiasă că singura posibilitate de a parca autovehiculul era în respectivul loc, în stația RATB.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de petentul T. E., CNP_, cu domiciliul în comuna Slobozia, ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-JustinBâlteanu C.
Red.DBJ/Thred.MM/4ex./28.07.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3907/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3938/2015.... → |
|---|
