Plângere contravenţională. Sentința nr. 4293/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4293/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 4293/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4293
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul V. M. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA BUCUREȘTI SSRS4-5.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, față de prevederile art. 118 alin. 1 OUG 195/2002, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze este de o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de intimată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2015, sub nr._, contestatorul V. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/ 19.03.2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului verbal sus menționat.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, în ziua de 19.03.2015, în jurul orelor 18, conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe sensul de mers dinspre Piața Leul, pe . Taberei. Fiind ora de vârf, la ., a întâlnit primul semafor pe culoarea galben intermitent pentru cei care virau la dreapta pe Bld. Timișoara, pentru direcția sa de mers, respectiv Drumul Taberei, fiind semaforul pe culoarea verde în momentul în care a trecut pe sub el.
Din pricina aglomerației foarte mare de la acea ora, coloana de mașini care venea din direcția Bld. Timișoara spre direcția Progresului și Panduri, s-a retras din sensul giratoriu ceva mai greu, timp în care petentul s-a aflat în sensul direcției spre Drumul Taberei, fiind trecut deja de linia semafoarelor pe care nu le mai putea vedea și fiind foarte aproape de Drumul Sării, loc în care se afla și echipajul de politie.
A mai arătat că agentul de circulație care l-a oprit a considerat că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, fapt pentru care i-a reținut permisul de conducere pe 30 de zile, 4 puncte penalizare și amenda 390 lei în 48 de ore sau 195 lei în 24 de ore.
Petentul a considerat că hotărârea agentului de a-l sancționa cu suspendarea permisului de conducere și amendă nu este corectă, fapt pentru care a solicitat anularea procesului verbal . nr._, precum și a măsurii de reținere a permisului de conducere și exonerarea de la plata a amenzii.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, carte de identitate, procesul verbal . nr._/ 19.03.2015.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 24.04.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de sancționare ca fiind legal și temeinic întocmit.
Intimata a arătat că, în fapt, la data de 19.03.2015, orele. 18:00, petentul a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ pe . Piața Leul către Drumul Taberei, iar la intersecția cu . la culoarea roșie a semaforului electric ce funcționa corespunzător.
Potrivit prevederilor art.52 alin.l din R.A.O.U.G. 195/2002:”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare. Fapta nu a fost înregistrată pe suport magnetic.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Intimata a învederat că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. în acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013 prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenientul neaducând o probă contrară.
Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare în materie civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție. Însă unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A., fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Trebuie avută în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „ cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței. ”
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, a învederat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele. Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de Procedură Civilă,” înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și ale art. 52 alin. l din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei istoricul de sancțiuni al petentului.
La data de 07.05.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată ca neîntemeiate.
Instanța a încuviințat intimatei proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită i s-a aplicat petentului V. M. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 19.03.2015, orele. 18:00, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . Piața Leul către Drumul Taberei, iar la intersecția cu . la culoarea roșie a semaforului electric ce funcționa normal.
Fiind învestită, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.
În cauza de față, se reține din mențiunile procesului verbal și întâmpinarea formulată de intimată că săvârșirea faptei de către contestator a fost constatată direct de către agentul de poliție, care a întocmit procesul verbal pe baza acestor constatări personale.
Prin urmare, procesul-verbal legal întocmit face dovada celor reținute în cuprinsul său până la proba contrarie, cel sancționat contravențional fiind ținut să facă proba contrarie. Acest mod de abordare se întemeiază considerentul că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea.
Aceasta nu înseamnă că de plano nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, însă din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că situația de fapt consemnată în actul constatator nu ar fi corespunzătoare adevărului.
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că petentul, căruia îi revenea sarcina probei astfel cum prevede art. 249 Cprciv, nu a făcut dovada susținerilor sale din plângere, în sensul că semaforul avea culoarea verde atunci când s-a angajat în traversarea intersecției, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
În consecință, instanța apreciază că procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie care nu a fost răsturnată și față de cele expuse, urmează să respingă ca neîntemeiatăplângerea formulată de petent împotriva acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de contestatorul V. M., cu domiciliul în com. L. Corbului, ., J. Argeș,CNP_, în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA BUCUREȘTI SSRS4-5, cu sediul în București, .. 9-15, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.AG/Thred.VE/4 ex/30.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4298/2015. Judecătoria... | Legea 10/2001. Sentința nr. 4289/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
