Plângere contravenţională. Sentința nr. 4476/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4476/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4476/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4476
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul D. M. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorul asistent O. B., lipsind petentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului asistent O. B., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015 sub nr._, petentul D. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/09.01.2015 de către intimată, prin care a solicitat să se dispună admiterea prezentei plângeri contravenționale, în principal, anularea procesului-verbal contestat ca urmare a încălcării condițiilor de fond și formă, iar în secundar, anularea procesului-verbal atacat ca nelegal sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și exonerarea de plata amenzii.
Pentru a putea fi sancționată o faptă contravențională, se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și, extrinseci, constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată, în acest sens agentul constatator. În plus, agentului constatator i se incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de probă dincolo de orice îndoială existență fapte, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 09.01.2015, se afla la volanul microbuzului marca Mercedez-Benz înmatriculat sub numărul_ aparținând societății C&I G. International S.R.L., societate la care petentul este angajat în calitate de șofer. Petentul a fost oprit de un echipaj al intimatei pe . sancționat în dreptul stației de transport public Valea Cascadelor.
Petentul a menționat că, dacă pleca de la premiza că fapta reținută în procesul-verbal este cea prevăzută de art. 4 pct. 73 din H.G. nr. 69/2012, a fost sancționată în mod greșit potrivit art. 7 alin. 1 lit. b din acest act normativ. Agentul constatator a realizat așadar o greșită încadrare în drept a sancțiunii faptei, în sensul că a indicat art. 7 alin. 1 lit. b în loc de art. 7 alin. 2 din HG nr. 69/2012.
Potrivit art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1- 12, 14 ... se sancționează cu amendă de la 4,000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz”, deci nu petentului.
Potrivit art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 69/2012: Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 13 și 72-76 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz”.
De altfel, art. 7 din HG nr. 69/2012 a fost modificat prin Hotărârea nr. 76/2014 care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 113/2014 în data de 14.02.2014 și intrat în vigoare din data de 24.02.2014, iar lit. a și lit. b ale art. 7 alin. 2 au fost abrogate.
Mai mult, nici în trecut art. 7 din HG nr. 69/2012 la alin. 1 nu era prevăzut cu lit. a și lit. b, ci art. 7 alin. 2.
Așadar, temeiul de drept al sancțiunii este art. 7 alin. 2 din HG nr. 69/2012 și nu vechiul art. 7 alin. 1 lit. b. Așadar, agentul constatator a încadrat și sancționat greșit fapta.
Indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția este o mențiune obligatorie conform art.16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul având în vedere menționarea corectă a temeiului de drept, ceea ce presupune indicarea cu claritate, fără echivoc a textului de lege sancționator, prin această operațiune realizându-se încadrarea în drept a faptei contravenționale.
Având în vedere că în baza temeiului de drept indicat, agentul constatator sancționează contravenientul, indicarea eronată a altui text de lege este de natură să vicieze procesul-verbal cu consecința anulării acestuia, având în vedere că, potrivit art.34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 (legea generală în materia contravențiilor) în calea de atac a plângerii împotriva procesului verbal, instanța verifică înscrisul contestat (respectiv procesul-verbal contestat) sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia.
De asemenea, chiar dacă nu este cuprinsă între cauzele de nulitate expres prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001 indicarea eronată a unui text de lege și nu a textului legal care prevede în mod concret sancțiunea aplicabilă faptei săvârșite, este de natură să vicieze procesul-verbal cu consecința anulării acestuia, deoarece instanța nu are posibilitatea de a analiza temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate așa cum s-a arătat mai sus.
În consecință, indicarea eronată a temeiului de drept atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, prejudiciul ce i-a fost creat fiind de 6.000 lei, contravaloarea amenzii aplicate.
Petentul a solicitat a se observa că legiuitorul a fost foarte exigent atunci când a stabilit prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, că trebuiesc menționate distinct în procesul-verbal data, ora și locul unde este încheiat; ... descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită. Descrierea faptei contravenționale este o mențiune obligatorie, ca și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la constatarea faptei comise și la aprecierea gravității faptei.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința descrierii contravenției este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate.
Descrierea agentului constatator în procesul-verbal atacat este de natură a crea confuzie, întrucât nu se înțelege în ce constă fapta contravențională și în ce sens petentul nu a respectat graficul de circulație atașat licenței de traseu a cărei titulară este societatea C&I G. International SRL. Nici petentul nu a înțeles care sunt faptele care i se impută ... Agenții constatatori nu au de regulă o atitudine corespunzătoare față de șoferii angajați, considerându-i pur și simplu niște „șoferi” ... și, ca atare, nici nu stau la discuții cu ei.
Astfel, așa cum se arată în cuprinsul art. 16 al OG nr. 2/2001, descrierea faptei trebuie făcută cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Instanța de judecată, conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001, poate să aprecieze asupra gravității faptei și, în consecință, să reindividualizeze sancțiunea aplicată de agentul constatator, atât ca tip de sancțiune cât și cu privire la cuantum. Întrucât procesul-verbal contravențional reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora se poate cerceta de către instanța de judecată dacă în realitate s-a comis o asemenea faptă și dacă, în mod concret se poate angaja răspunderea contravențională a unei persoane. Se consideră că, prin nedescrierea corespunzătoare a faptei contravenționale, se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze petentul.
În opinia petentului, instanța nu trebuie să facă deducții sau analogii, ci trebuie să analizeze fapta în mod concret în raport de descrierea concretă a acesteia în procesul-verbal. Descrierea defectuoasă a faptei atrage nulitatea absolută întrucât vine să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal contestat.
Agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 în sensul că procesul-verbal nu cuprinde toate „datele personale din actul de identitate al martorului”, observându-se că agentul constatator a scris doar numele acestuia și data nașterii: „O. B. 14.07.1959”.
Este important de reținut că agentul constatator are obligația legală conform art.19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 ca, în momentul încheierii procesului-verbal să treacă toate dalele de identificare ale martorului.
Dacă prin prisma probelor administrate instanța va ajunge la concluzia că fapta totuși există, atunci petentul a solicitat înlocuirea acesteia cu avertismentul față de situația de fapt reținută.
Așadar, în opinia petentului, sarcina probei este răsturnată în materie contravențională, aceasta revenind agentului constatator.
Petentul a precizat că la momentul controlului agentul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor în care a efectuat activitatea de transport, așa cum a menționat mai sus.
În drept, petentul a invocat O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, H.G. nr. 69/2012, modificată și Codul de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul de constatare a contravenției . nr._/09.01.2015.
La data de 20.03.2015, intimata a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent, menținând procesul-verbal încheiat.
În fapt, la data de 09.01.2015, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și a oprit pe trotuar pentru urcarea și coborârea călătorilor, în alt loc decât cel prevăzut în graficul de circulație.
Conform prevederilor art. 4 pct. 73 din H.G. nr. 69/2012, „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 73. nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație”.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal . nr._/09.01.2015 a fost încheiat cu respectarea exigențelor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, și face dovada deplină a situației de fapt și de drept, până la proba contrară.
Din economia textului de la art. 249 Cod procedură civilă reiese că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenind petentului.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 4 pct. 73 din HG nr. 69/2012, precum și art. 16, art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul-verbal . nr._/09.01.2015, dovada comunicării procesului-verbal, istoricul de sancțiuni al petentului.
Instanța a încuviințat pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială în cadrul căreia va fi audiat martorul asistent O. B..
La termenul de judecată din data de 10.06.2015, instanța a procedat la audierea martorului asistent O. B., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/09.10.2015 întocmit de agenți constatatori din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de 4 pct. 73 din H.G. nr. 69/2012, pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 6000 lei, fila 10.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 09.01.2015, orele 12,05, în București, I. M. - Valea Cascadelor a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și a oprit pe trotuar pentru urcarea și coborârea călătorilor, în alt loc decât cel prevăzut în graficul de circulație.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, instanța competent să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționată pentru neîndeplinirea obligației de a asigura parcarea vehiculelelor rutiere deținute numai în locuri special amenajate, faptă incriminată prin dispozițiile 4 pct. 73 din HG nr. 69/2012, conform cărora „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: ...73. nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație”).
În ceea ce privește sancțiunea aplicată aceasta a fost legal individualizată între limitele minime și maxime prevăzute de lege, art. 7 din H.G. nr. 69/2012 Hotărârea nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.
Cu privire la dreptul contravenientului de formula obiecțiuni, la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, instanța va reține că lipsa obiecțiunilor sale din cuprinsul procesului verbal este sancționată cu nulitate relativă și virtuală, astfel că petentul este ținut a dovedi faptul că prin încheierea în acest mod, drepturile sale au fort vătămate, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului încheiat în acest mod. În speță, prin promovarea plângerii, petentul are posibilitatea de a supune analizei instanței criticile aduse legalității și temeiniciei procesului verbal de constatarea a contravenției, astfel că nu se poate reține vătămarea dreptului său la apărare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiuni corespunzătoare adevărului. Petentul nu a făcut dovada lipsei de temei a procesului verbal de constatare a contravenției și nici a vreunei cauzei de exonerarea de răspundere contravențională.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg și reținând unele aspecte din motivarea deciziei dată de CEDO în cauza A. c. României în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază că una din limitele până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Instanța interpretează decizia invocată în sensul că este o hotărâre de speță, care nu statuează de principiu că procedura contravențională din dreptul român nu ar corespunde exigențelor CEDO, și reține următoarele:
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
În schimb, situația este diferită atunci când, din conținutul procesului verbal - exclusiv sau coroborat cu materialul probator administrat în fața instanței - reiese că fapta nu a fost constatată personal de către agentul care 1-a întocmit, datorită faptului că într-un asemenea caz, prezumția de temeinicie a procesului verbal nu își găsește aplicarea.
Acest mod de abordare se întemeiază pe singurul considerent că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea. Aceasta nu înseamnă că de plano (în mod automat) nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să aprecieze asupra probelor și să stabilească adevărul în fiecare cauză.
Instanța reține astfel că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat, acesta bucurându-se în continuare de o prezumție relativă de temeinicie și legalitate întemeiate pe constările proprii ale agentului constatator, care nu a fost răsturnată prin proba contrară.
În speță, procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost întocmit în baza constatării directe ale agentului constatator, se bucură de prezumția relativă de temeinicie și este legal încheiat, în considerarea celor mai sus reținute, instanța va dispune în consecință.
Deși petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, având în vedere împrejurările concrete în carea a fost săvârșită fapta, instanța apreciază că nu există indicii pentru existența unui grad deosebit de pericol social, astfel că, față de pericolul social redus al faptei, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, dispoziție întemeiată pe prevederile art. 7 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța urmează să atragă atenția petentului asupra pericolului social la faptelor sale, asupra obligației sale de respecta dispozițiile art. 4.73 mai sus menționate, în caz contrar fiind posibilă aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai aspre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul D. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Înlocuiește amenda aplicată prin procesul verbal . nr._/09.10.2015 în cuantum de 6000 lei cu avertisment.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4398/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4481/2015. Judecătoria... → |
|---|
