Plângere contravenţională. Sentința nr. 462/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 462/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 462/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.462
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER A. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul B. M. V. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, reprezentată de consilier juridic P. I., cu delegație la dosar, fila 31, lipsind contestatorul. Se prezintă martorul asistent I. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În baza disp. art.321 C.p.c., instanța procedează la audierea martorului asistent, I. I., declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție și a sancțiunilor aplicate, ca legale și temeinice, pentru motivele prezentate prin întâmpinare.
De asemenea, arată că prezumțiile de legalitate și temeinicie nu au fost răsturnate, situația de fapt consemnată de agentul constatator este susținută de planșele foto.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.04.2014, contestatorul B. M. V., în contradictoriu cu Consiliul Local Sector 6 București - Direcția G. de Poliție Locală (DGPL) Sector 6, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.04.2014, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.21 lit.a din Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 124/2008, și exonerarea de plata amenzii, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, precum și restituirea sumei de 750 de lei achitată la data de 15.04.2014.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că locul unde agentul constatator a identificat autoturismul proprietate personală (Ford Focus nr. înmatriculare_ ) ca fiind parcat “abuziv” este același de care s-a folosit zilnic timp de mai bine de 15 ani, fiind situat pe trotuarul din dreptul scării de ., în porțiunea mai îngustă a acestuia, lângă ultimul autoturism despre care știa cu siguranță că proprietarul acestuia, vecin pe aceeași scară, deține contract de închiriere, datorită plăcuței montate pe gardul din apropiere, precum și a faptului că locul respectiv este marcat corespunzător de Administrația Domeniului Public (ADP) Sector 6.
Locul pe care a parcat mașina nu avea o astfel de plăcuță și niciun alt semn distinctiv care să atenționeze în vreun fel, fiind, de altfel, absolut convins asupra inexistenței vreunei interdicții, din moment ce, timp de 15 ani la rând nu a fost tulburat de nimeni.
Mai mult, din relațiile obținute cu mai mult timp în urmă de la angajații Primăriei Sector 6, cu ocazia demersurilor efectuate pentru obținerea unui contract de închiriere, știa că obținerea unui astfel de contract nu este cu putință din cauza dimensiunii reduse a locului respectiv, fapt care însă nu l-a descurajat în a depune totuși cererea, în urmă cu mai mult de un an de zile, la care nu a primit răspuns nici până în prezent.
Astfel că din fotografiile realizate de polițiștii de la DGPL Sector 6 cu ocazia constatării la fața locului, și care ar fi trebuit să-i fie communicate, singura semnalizare existentă în zonă a reprezentat-o un indicator vertical sub forma unui panou inscripționat „Parcare închiriată”, montat cu mult timp în urmă, la data când s-au închiriat cele 3 locuri de parcare pe partea cu lățimea mai mare a trotuarului, care prin dimensiunea de circa 5 m permite o parcare corespunzătoare, fără a se staționa pe carosabil.
În mod corelativ, aceste locuri de parcare sunt delimitate și orizontal, fiind trasate linii drepte cu vopsea vizibilă de culoare galbenă și numerotate cu aceeași culoare, toate având un aspecte standard, fiind executate legal de ADP Sector 6.
Această modalitate de marcare, însoțită de plăcuțele metalice cu numărul de înmatriculare și numărul contractului de închiriere prinse pe gardul din spatele autoturismelor parcate pe locul cu pricina, a reprezentat un avertisment clar și neechivoc asupra caracterului intangibil al locurilor respective. Dimpotrivă, locul disputat prin prezenta plângere, care ar trebui să se vadă în fotografia poliției locale sub autoturismul său, nu avea niciun astfel de semn de avertizare.
Contestatorul a precizat că la circa 30 minute după ce s-a întors la domiciliu, fiind plecat iar la venirea poliției locale, ora 17.00, a mutat imediat mașina din locul respectiv, fără niciun comentariu sau împotrivire, ceea ce prezumă intenția sa directă de a respecta de îndată legislația și decizia autorităților locale. Din acel moment nu a mai parcat niciodată mașina în acel loc de parcare, fiind conștient de noua situație.
Abia după consumarea incidentului, când a făcut și propria cercetare la fața locului, a constatat că pe locul împricinat se puteau observa:
- o dungă albă, foarte discret, trasată strâmb și neglijent la o distanță (circa 3,5 m) ce depășea cei 2,5 m legali de la ultima mașină care are contract de închiriere;
- un număr ce părea să vină în continuarea ultimului număr de parcare legal închiriat, dar care diferea de acesta prin culoare și dimensiuni;
- absența pe gardul în fața căruia era parcată mașina mea a vreunei plăcuțe, așa cum există în cazul celorlalte mașini despre care știa, fără niciun dubiu, că proprietarii acestora dețineau contracte de închiriere legale.
Pe lângă faptul că aceste „însemne” (dunga albă și nr. decolarat) erau foarte greu de observat chiar și la lumina zilei, modalitatea stângace și amatoristică cu care au fost realizate l-au îndreptățit să creada că au fost executate de persoane neautorizate, cu încălcarea prevederilor art.21 lit.d din HCGMB nr. 124/2008, astfel încât nu pot fi opozabile nimănui.
De altfel, operațiunea legală de marcare longitudinală și numerotare pe asfalt de către angajați ai ADP Sector 6 era puțin probabil să fie realizată într-un timp atât de scurt, și anume, în intervalul de când titulara contractului de închiriere, I. I., beneficiază de acest loc de parcare, prin achitarea taxei de închiriere, care conform mențiunilor din procesul-verbal de contravenție a avut loc la data 09.04.2014 (chitanța TG-10-_/09.04.2014), și data de 12.04.2014 când i s-a aplicat sancțiunea contravențională.
Or, este greu de crezut că, dintr-o dată, autoritățile publice locale ies din lentoarea caracteristică și îndeplinesc o activitate, banală ce-i drept, în 3 zile și, în plus, de o calitate îndoielnică, în pofida faptului că, în conformitate cu prevederile art.10 din HCGMB nr. 124/2008, instituțiile care exploatează parcajele de reședință au obligația să asigure semnalizarea rutieră verticală și orizontală după anumite rigori, prevăzute în avizul Comisiei Tehnice de Circulație a Municipiului București.
Așadar, lipsa unei semnalizări corespunzătoare a interdicției de parcare pe locul unde a fost depistat l-a determinat să nu aibă nicio reținere în a-și parca mașina pe același loc, care devenise de notorietate că-l folosea uzual, tocmai datorită imediatei proximități față de locuința sa (circa 5 m), aflându-se deci, și nu din vina sa, în eroare de fapt cu privire la închirierea acestui loc de parcare altei persoane, motiv pentru care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de amenda aplicată.
În subsidiar, în temeiul art.38 alin.3 din OG nr.2/2011, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, pe care consideră că și l-a însușit prin formularea prezentei plângeri.
Deși HCGMB nr. 124/2008 nu prevede pentru fapta pentru care a fost sancționat și avertismentul, aplicarea acestei măsuri este posibilă în temeiul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 - sediul materiei contravenționale - conform căruia avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, cum este cazul pendinte.
Conform art.5 alin 5 din OG nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea contravențională ce i-a fost aplicată, amenda de 1.500 de lei, este excesivă și abuzivă, disproporționată față de gravitatea redusă a faptei și de importanța, la fel de redusă, a valorii sociale încălcate.
A pedepsi uno ictu cu o amendă de 1.500 de lei fapta de a parca câteva ore în fața imobilului de domiciliu, pentru care chiriașul actual plătește o chirie legală de 0,21 lei/zi, respectiv 77 lei/an (de circa 20 de ori mai puțin în comparație directă cu amenda aplicată pe loc), stabilită astfel de autoritățile locale, este o măsură aberantă și discreționară pentru care instanța are înțelepciunea de a aplica cele mai potrivite criterii de individualizare justă și echitabilă a sancțiunii contravenționale.
Faptul că se află la primul incident de acest gen, că fapta s-a petrecut la numai 3 zile de la încheierea contractului de închiriere pe locul respectiv, că autoritățile locale nu și-au îndeplinit obligațiile de semnalizare corespunzătoare a închirierii locului respectiv, că nu a perturbat circulația rutieră în zonă, toate acestea grefate pe fondul crizei acute a locurilor de parcare din municipiul București, constituie împrejurări care dovedesc caracterul excesiv de sever al sancțiunii aplicate și reprezintă motive temeinice pentru înlocuirea acesteia cu avertismentul.
În eventualitatea admiterii plângerii, contestatorul a solicitat restituirea sumei de 750 de lei achitată la data de 15.04.2014 conform chitanței .-10- Nr._ (2), eliberată de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicate, întrucât a fost achitată în aceeași zi (15.04.2014) în care a primit prin poștă procesul-verbal de contravenție.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.11 alin.1 din OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri; cartea sa de identitate, procesul-verbal de contravenție . nr._ din 12.04.2014, plicul cu care a fost comunicat și chitanțele pentru creanțele bugetelor locale . 6-10 nr._/15.04._ și nr._/23.04.2014.
La data de 03.06.2014, intimata a depus la dosa întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere privind restituirea suinei de 750 de lei, achitată cu titlu de amendă la D.I.T.L. Sector 6, conform chitanței . nr._/ 15.04.2014, având în vedere faptul că sumele provenite din amenzile aplicate din persoanelor fizice se fac venit integral la bugetele locale, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4) din Og nr.2/2001.
În fapt, la data de 12.04.2014, în jurul orelor 16.45, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Ford, având numărul de înmatriculare_, proprietatea reclamantului, bloca accesul în locul de parcare nr. 1B, parcaj I din parcarea nr. 609DT, situat pe .. 18.
Fapta sus-menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 21 lit. a) Anexa nr 3 la HCGMB. nr. 124/2008 și sancționată de art. 22 alin. (1) lit. b) din același act normativ cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 si art. 17 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de H.C.GM.B. nr. 124/2008.
Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001, polițistul local aplicând amendă în cuantumul minim de 1.500 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din O.G, nr.2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește cauza de înlăturare a caracterului contravențional invocată de către petent, prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, respectiv eroarea de fapt, intimata apreciază că nu poate fi reținută de către instanță pentru următoarele considerente:
Eroarea de fapt este definită în doctrina juridică ca fiind "reprezentarea greșită de către cel care săvârșește o faptă ilicită, a realității din momentul săvârșirii faptei, reprezentarea determinată de necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realității".
Nu poate fi reținută eroarea de fapt invocată de către contestator prin prisma faptului ca locul de parcare nu era însoțit de numărul de înmatriculare a vehiculului și numărul contractului de închiriere prinse pe gardul din spatele vehiculelor parcate, având în vedere că elementele invocate de către petent nu sunt relevante pentru noțiunea de parcare de reședință, astfel cum este reglementată de art. 2 fit. a) din Anexa nr. 3 la H.C.GM’.B. nr. 124/2008.
În prezenta cauză, locul de parcare ocupat de către vehiculul utilizat de către petent se află într-o parcare de reședință semnalizată corespunzător prin indicatorul aferent cu semnificația „parcare cu plată APD S6A``, locul de parcare fiind marcat și numerotat.
Referitor la argumentul petentului invocat în susținerea solicitării înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, respectiv faptul că amenda aplicată în cuantum de 1500 de lei este disproporționată în raport de gravitatea faptei săvârșite, intimata a precizat că amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de dispozițiile art.22 alin.1 lit.b din Anexa 3 la HCGMB nr.124/2008.
Pentru aceste considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nesusținută și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal și a sancțiunii dispuse, ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr.2/2001, precum și HCGMB nr.124/2008.
Intimata a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție . nr._/12.04.2014 cu confirmare de primire.
La data de 14.08.2014, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGPL Sector 6 pe capătul de cerere privind restituirea sumei de 750 de lei achitată cu titlu de amendă, ca inadmisibilă, iar, pe fond, admiterea plângerii așa cum a fost formulată, reținând că argumentele aduse de pârâtă în apărare sunt total neîntemeiate.
În ceea ce privește restituirea amenzii, contestatorul a arătat ca nu a solicitat obligarea intimatei sa ii restituie suma de 750 de lei, ci a solicitat ca instanța sa dispuna restituirea acestei sume pentru a avea garantia recuperarii banilor de la DITL sector 6.
Având în vedere aceasta precizare, la termenul din data de 13.11.2014, intimata a arătat ca nu mai sustine aceasta excepție.
Părțile au administrat proba cu inscrisuri, iar intimata a administrat proba testimoniala, la termenul din data de 22.01.2015, fiind audiat martorul asistent Iliuta I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.04.2014, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevazute de art.21 lit.a din HCGMB nr.1242008, constând in faptul că, la data de 12.04.2014, a blocat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ accesul chiriasului de drept la locul de parcare nr.1B, parcaj I, parcare 609 DT, ocupand abuziv acest loc de parcare.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, instanța nu poate reține ca petentul nu se face vinovat de producerea faptei contraventionale, acesta imprejurare nefiind probata prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
În ceea ce privește sanctiunea aplicata, instanța apreciază că fapta contravențională este de gravitate redusă, iar, cum disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 stabilesc că sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, în condițiile în care contestatorul a parcat autoturismul pe un loc de parcare care nu era amenajat, astfel cum a arătat martora, locul de parcare nu era delimitat și numerotat, iar în zona nu exista un indicator cu semnificatia parcare de resedinta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, data sanctionarii fiind prima zi de valabilitate a contractului de inchiriere, de urmarea produsă, locul de parcare a fost eliberat de contestator și nu a mai fost ocupat ulterior, după ce a fost informat cu privire la incheierea unui contract de inchiriere a locului respectiv, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care a ocupat locul respectiv mult timp înainte de atribuirea locului de parcare către martorul asistent, fără a fi tulburat în vreun fel, constată că sancțiunea amenzii este excesivă în raport de aceste criterii de individualizare.
Prin urmare, în conformitate cu disp. art. 7 din O.G.nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
În ceea ce privește cererea de restituire a amenzii contraventionale achitate de către contestator, în raport de precizarea acestuia din răspunsul la intampinare, instanța apreciaza ca în cadrul procesual stabilit prin plângerea contraventionala nu poate analiza aceasta solicitare in abstracto, cum solicita contestatorul, fără a stabili cui ii incumba obligatia de a restitui suma de 750 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul B. M. V., domiciliat în București, .. 18, ., ., CNP_, în contradictoriu cu Consiliul Local Sector 6 București - Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor nr.2 d, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._/11.04.2014 cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
red.MDdact.MM
4 ex.16.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6720/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 473/2015.... → |
|---|
