Plângere contravenţională. Sentința nr. 473/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 473/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 473/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 473/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul Ț. A. G. și pe intimata D.G.P.M.B.- SECȚIA 22 POLIȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns a răspuns contestatorul, lipsă fiind intimata. S-au prezentat martorii K. P. M. și B. B..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 15.01.2015, s-a atașat la dosar procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere privind pe K. P. M..
Potrivit prevederilor art. 311 și următoarele Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorilor K. P. M. și B. B. sub prestare de jurământ, ale declarații au fost consemnate în scris, citite de către martori, semnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită anularea procesului-verbal sau înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Arată că în procesul-verbal de contravenție este consemnată o altă . buletin, iar nu . cartea sa de identitate.
Menționează că nu contestă faptul că a adresat injurii, însă acestea au fost făcute datorită stării induse de doamna care a deschis portiera mașinii în fața lui. Precizează că a fost lovit cu tabloul în cap și a fost agresat în stradă și de aceea a sunat la Poliție. Arată că polițiștii au precizat că atât el cât și cealaltă parte vor primi amendă pentru tulburarea liniștii publice. Menționează că nu a avut nicio rană deschisă pentru că purta cască, și a fost la INML, însă era închis. A dorit să facă plângere penală, dar la poliție i-au spus că dacă nu are nicio rană nu poate face plângere și nu i se poate elibera certificat.
Față de disp. art. 394 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2014, sub nr._, contestatorul Ț. A. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- Secția 22 Poliție, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat în data de 20.06.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în fapt, la data de 20.06.2014, circulând cu motociclul personal pe . 6, o persoană de sex feminin a deschis portiera unei mașini parcată pe marginea carosabilului, fapt ce l-a determinat să frânez brusc pentru a evita impactul cu aceasta, ocazie cu care i s-a indus o stare de teamă, frică si nesiguranță. Speriat de consecințele probabile ale acestui accident, s-a apropiat de acea persoană să-i adreseze mai multe reproșuri și cuvinte jignitoare. În acel moment, soțul persoanei de sex feminin s-a apropiat de contestator, având in mâna un tablou de circa 1 x 1,5 metri și l-a lovit cu rama de lemn masiv a acestuia de 2 ori în zona capului, în casca de protecție pe care o purta.
Contestatorul a arătat că a apelat dispeceratul 112 și a așteptat sosirea Poliției la fața locului, dar agenții constatatori nu s-au arătat interesați de faptul că a fost lovit cu un obiect ce i-ar fi putut provoca răni grave in cazul lipsei căștii de protecție, declarându-i verbal că nu va obține un certificat medico-legal cu care să dovedească că a fost lovit, în lipsa rănilor care să ateste acest lucru.
Petentul a consider că sancțiunea aplicată de organele de Poliție este nedreaptă și injustă, întrucât datorită stării psihice în care era atunci, orice altă persoană aflată în locul său ar fi reacționat verbal puțin necontrolat.
Totodată, a arătat că reacția verbală a fost produsă și datorită injuriilor și loviturilor ce i-au fost adresate de cele două persoane în cauză,care îi reproșau cele întâmplate.
În apărarea sa, contestatorul a arătat și faptul că este student în cadrul Universității Politehnice București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, se întreține mai mult singur și nu dispune de o situație materială prea bună, iar atitudinea avută în fața organelor de Poliție a fost una sinceră, recunoscând reacția verbală.
Față de cele precizate, contestatorul a solicitat admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de contravenție.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: carte de identitate, proces-verbal . nr._/20.06.2014.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 29.07.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal . nr._/20.06.2014 ca temeinic și legal întocmit.
Intimata a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.06.2014 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 pct.1 din Legea nr. 61/1991(republicată), constând în aceea că, la data de 20.06.2014, în București, sector 6, ora 18,35 „ susnumitul a fost depistat în apropierea intersecției dintre străzile Drumul Taberei și Sibiu în timp ce îi aducea cuvinte și expresii jignitoare numitului D. R. G., fapt ce a pornit de la o altercație în trafic.”
Intimata a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 2 pct.1 din Legea nr. 61/1991(republicată) reprezintă contravenție „ săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
A arătat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenție prevăzute de textul normativ redat anterior.
În continuare, intimata a arătat că, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, acestea întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 270 C.pr.civ. conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 C.pr.civ. De asemenea, în conformitate cu art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă, cât și cu prezumția de veridicitate.
Intimata a învederat că, prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003, s-a statuat faptul că prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței.” Totodată, intimata a arătat că prezumția de nevinovăție a petentei nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
Intimata a învederat că, în acest sens, s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii, printre care și Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008 conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitatea cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară care contestă actul respectiv.
Intimata a învederat că constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
A învederat și faptul că agentul constatator s-a deplasat la adresa menționată a procesului-verbal de contravenție în urma unui apel telefonic primit la S.N.U.A.U. 112, prin care s-a reclamat existența unei altercații în trafic. La fața locului, agentul a constatat faptul că numitul Ț. A.-G. îi adresa cuvinte jignitoare care nu pot fi reproduse, numitului D. R. G.. Cu toate că agentul l-a avertizat pe contravenient că va fi sancționat dacă nu încetează, acesta a continuat să aibă o atitudine recalcitrantă și să adreseze injurii.
Intimata a menționat și faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni la momentul încheierii procesului-verbal, acesta semnând în fața agentului. Mai mult decât atât, petentul a recunoscut săvârșirea faptei chiar și în cuprinsul plângerii, susținând astfel temeinicia procesului-verbal.
De asemenea, intimata a menționat că au fost respectate atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin 3 din același act normativ, care prevedere că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum minim de 200 de lei.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor K. P. M. și B. B. și a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._/20.06.2014 în original, raort din data de 15.07.2014, fișă intervenție eveniment.
La data de 24.09.2014, prin serviciul registratură, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că înainte ca echipajul de poliție să ajungă la fața locului a fost lovit de numitul D. R. G. de două ori în zona capului cu un tablou de 1x1,5 m, fiind afectat fizic de loviturile primite în zona craniană.
Față de considerentele arătat, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/20.06.2014.
La termenul din 06.11.2014, instanța a încuviințat, pentru contestator proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor K. P. M. și B. B..
Instanța a procedat la audierea martorilor K. P. M. și B. B., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor de nulitate invocate și a prevederilor legale incidente în speță, instanța reține că prin procesul-verbal contestat, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținându-se în sarcina sa că în data de 20.06.2014, în apropriere de intersecția străzilor Dr. Taberei cu . depistat în timp ce aduce injurii numitului D. R. G., fapt ce a pornit de la o altercație în trafic.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, fără obiecțiuni, la rubrica „alte mențiuni” consemnându-se că cel sancționat recunoaște fapta.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni (...).
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 pe care instanța este obligată să le analizeze și din oficiu, iar petentul nu a invocat alte neregularități formale.
În ceea ce privește consemnarea în actul constatator a unui alt număr al cărții de identitate decât cel pe care îl posedă, instanța reține că această susținere este nefondată, aspect ce reiese din verificarea rubricii aferente din originalul procesul-verbal contestat (înaintat de intimat și atașat la fila 14), cu mențiunile cărții de identitate a petentului, atașată în fotocopie, la fila 5. Astfel, . și numărul_ sunt menționate corect în originalul procesului-verbal contestat, însă fotocopia depusă de contestator și atașată la fila 7 (efectuată de pe copia ce se înmânează contravenientului), are acoperită ultima cifră din numărul cărții de identitate (ce poate fi urmarea unei erori de imprimare, o acoperire intenționată sau neintenționată a acestei ultime cifre).
Ca atare, nu există motive de anulare a procesului-verbal pentru neregularități formale.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că petentul nu a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa, însă și-a motivat conduita pe fondul stării de teamă, frică și nesiguranță pe care a simțit-o atunci când o persoană de sex feminin, care se afla într-o mașină parcată pe . brusc portiera mașinii, ceea ce l-ar fi determinat pe contestator să frâneze brusc pentru a o evita. A mai susținut contestatorul că bulversat și speriat de consecințele probabile ale acestui accident, s-a apropiat de respectiva persoană și i-a adresat mai multe reproșuri și cuvinte jignitoare, moment în care a fost agresat de soțul acesteia, care l-a lovit în zona capului, în casca de protecție pe care o purta, cu rama de lemn masiv a unui tablou, el fiind cel care a chemat poliția.
Art. 2 pct. 1 din legea nr. 2/2001 stabilește că este contravenție, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Martorii audiați la solicitarea intimatului, K. P. M. și B. B. au confirmat faptul că petentul a înjurat respectiva persoană de sex feminin ce cobora din mașină, iar soțul acesteia și contestatorul și-au adresat reciproc injurii, deși nu au putut reda conținutul expresiilor utilizate de cei doi.
Contestatorul a recunoscut adresarea respectivelor injurii și nu s-a invocat vreunul dintre cazurile ce înlătură caractarul contravențional al faptei (art. 11 din OG nr. 2/2001); prin urmare, nu există niciun dubiu rezonabil în speță cu privire la săvârșirea faptei de către contestator și, nu există motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat.
Ca atare, cererea de anulare a procesului-verbal contestat, va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, prin prisma solicitării contestatorului de reindividualizare a sancțiunii, contestatorul a susținut că sancțiunea aplicată este “nedreaptă și injustă”, întrucât orice altă persoană aflată în starea sa psihică de atunci, ar fi reacționat verbal puțin necontrolat. A mai arătat contestatorul că este student și se întreține mai mult singur, neavând o situație materială prea bună.
Instanța reține că starea de “teamă, frică și nesiguranță”, la care face referire contestatorul nu poate justifica, în nicio circumstanță adresarea unor injurii unei persoane.
Fără a intra în abordările psihologice ale sentimentelor și emoțiilor umane și modalităților generale și particulare de manifestare a acestora, este de precizat, totuși, că un comportament de natura celui adoptat de contestator, respectiv adresare de injurii, este, din punct de vedere psihologic, urmarea unei stări de furie, iar nu consecința directă a unei stări de teamă și nesiguranță, aceastea din urmă producând, cel mai probabil, o stare de frustrare contestatorului, ceea ce a condus la adresarea respectivelor injurii.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că amenda în cuantum de 200 de lei reprezintă minimul special prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) din lege, astfel încât individualizarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea limitei minimale și maximale.
Potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, ea trebuind a fi, conform art. 5 alin. (5) din aceeași ordonanță, proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În conformitate cu art. 7 alin. 2 și 3 din OG nr. 2/2001, (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere conduita contestatorului - faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și că, așa cum reiese și din fișa de intervenție la eveniment, înaintată de intimat și atașată la fila 16 din dosar, contestatorul este cel care a solicitat intervenția agenților de poliție -, precum și situația personală a contestatorului - respectiv faptul că este student al Universității Politehnice București, potrivit adeverinței nr. 5079/24.11.2014, atașată la fila 34 din dosar și locuiește într-unul dintre căminele acestei instituții, conform vizei de reședință aplicată cărții de identitate, atașată la fila 5, chiar dacă petentul nu a făcut dovada, în concret a stării sale materiale dificile - instanța apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 de lei, chiar în minimul său special, este disproporționată față de pericolul social concret al faptei și de circumstanțele atât obiective, cât și personale ale contestatorului.
Ca atare, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului scris, în cazul de față, este suficientă, în cazul de față, pentru a reforma atitudinea petentului față de necesitatea respectării normelor de conduită socială încălcate, motiv pentru care va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, atrăgând, totodată, atenția petentului asupra necesității respectării pe viitor a dispozițiilor legii nr. 61/1991, aceasta în contextul în care, deși sancțiunea a fost modificată de către instanță, fapta rămâne contravenție și se va înscrie (prin grija instituției constatatoare) în cazierul contravențional al contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de contestatorul Ț. A.-G., domiciliat în Râmnicu V., ., .. A, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata D.-SECȚIA 22 POLIȚIE, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3.
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 200 de lei, aplicată prin procesul-verbal . nr._/20.06.2014 cu sancțiunea avertismentului scris.
Atrage atenția contestatorului să respecte pe viitor normele de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, cuprinse în legea nr. 61/1991.
Respinge, ca nefondată, cererea de anulare a aceluiași proces-verbal de contravenție.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se depun la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.-C. M. V. A. M.
Red. Jud. F-CM/27.02.2015
Thred. EV/4 ex./29.01.2015
Comunicat 2 ex..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 462/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 457/2015. Judecătoria... → |
|---|
