Contestaţie la executare. Sentința nr. 560/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 560/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 560/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 560
Ședința publică de la data de 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul B. D. O. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 30.12.2014, intimata a depus, prin serviciul registratură întâmpinare, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 713 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 1 lună.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri, considerând că acestea sunt utile și că pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2014, contestatorul B. D. O., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR), a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de B. T. B. O. la cererea creditoarei CNADNR în baza încheierii Judecătoriei Sectorului 6 București din data de 10.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva subsemnatului, contestație prin intermediul căreia a solicitat să se dispună anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr.5204/2014, aflat pe rolul B. T. B. O., anularea încheierii executorului judecătoresc emise în data de 14.11.2014, prin care acesta a stabilit suma de 495.40 lei cu titlu de cheltuieli de executare (cheltuieli stabilite până la data emiterii încheierii în dosarul 5204/2014), precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, la data de 25.11.2014, a intrat în posesia încheierii și somației emise la data de 14.11.2014 de B. T. B. O., prin care i se aducea la cunoștință că, în termen de o zi de la primirea acestora, să achite creditoarei 28 euro cu titlu de tarif de despăgubire conform procesului verbal . nr._/17.10.2011 și suma 495,40 lei cheltuieli de executare silită; contestatorul a menționat că aceste acte de executare au ajuns întâmplător în posesia sa, fiindu-i comunicate prin bunăvoință noii proprietare de la vechiul domiciliu al acestuia, întrucât adresa indicată de către intimată era .. 4, ., apartament 13, sector 6, București, fosta adresă a contestatorului, în condițiile în care acesta domiciliază în prezent (din ianuarie 2011) în București, .. 260B, sector 6.
Contestatorul a arătat că, până la data formulării prezentei, nu i-a fost comunicat niciun proces verbal de contravenție, prin intermediul căruia să-i fi fost aplicată sancțiunea amenzii. Așadar, contestatorul a solicitat a se observa că s-a procedat la executarea silită a acestuia, fără a-i fi comunicat în prealabil actul sancționator, fiind așadar încălcate: dispozițiile art. 25 și 27, referitoarea la maniera de comunicare a proceselor verbale de contravenție, precum și dispozițiile art. 39 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Din interpretarea normelor legale la care s-a făcut referire anterior, rezultă fără echivoc că executarea silită a amenzii contravenționale este posibilă numai în ipoteza în care procesul verbal de contravenție nu este atacat cu plângere în termenul legal, fapt ce presupune în mod obligatoriu comunicarea actului sancționator. Așadar, este exclusă ipoteza demarării executării silite în lipsa comunicării procesului verbal de contravenție, întrucât într-o asemenea situație termenul de formulare a plângerii (de împlinirea căruia este condiționată începerea executării) nici nu începe să curgă (termenul curgând de la comunicarea valabilă a procesului-verbal).
Mai mult decât atât, în anul 2013, cu ocazia interogării sistemului electronic al DITL Sector 6 pentru a afla cuantumul impozitului de plată pentru acel an, contestatorul a aflat de existența unei amenzi în valoare de 250 lei, pe care a plătit-o. Ceea ce i s-a imputat a fost suma de 28 euro, cu titlu de „tarif de despăgubire” care, la data întocmirii procesului verbal de contravenție exista, însă ulterior, prin Legea nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2012 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost înlăturat.
Prin urmare, în anul 2012 s-a abrogat acest tarif de despăgubire, așadar este evident că în anul 2014 nu se poate pune în executare un astfel de tarif de despăgubire, pe care o lege mai favorabilă l-a desființat.
Constituția României, în articolul 15 (alin. 2 „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), arată foarte clar că, în cazul legii contravenționale și penale, se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prin care s-a solicitat anularea încheierii executorului judecătoresc emise în data de 14.11.2014, prin care acesta a stabilit suma de 495.40 lei cu titlu de cheltuieli de executare (cheltuieli stabilite până la data emiterii încheierii în dosarul 5204/2014), contestatorul a apreciat că în speță cheltuielile de executare sunt exagerate; pe lângă onorariul executorului, pe care acesta l-a stabilit la limita maximă prevăzută de Legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești, s-a perceput și suma de 200 lei cu titlu de consultanță întocmire dosar (consultanță care ar fi trebuit inclusă în onorariu de executor, însă astfel s-ar fi încălcat prevederile legale privind limita maximă); în plus, au mai fost stabilite cheltuieli necesare executării silite în cuantum de 211 lei (fără a fi detaliate) și taxe poștale de 49 lei. Aceste cheltuieli i se par contestatorului exagerate și nejustificate.
În considerarea celor mai sus expuse, contestatorul a solicitat să se constate că executarea silită a acestuia a demarat în mod nelegal, în lipsa unui titlu de creanță valabil, impunându-se pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate în cauză; în plus, s-a solicitat o sumă de bani stabilită printr-o prevedere legală care în prezent nu mai este în vigoare.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și urm., Noul Cod de procedură civilă, art. 714 alin 2 Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2012 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, OG nr.2/2001, Constituția României.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, chitanță, încheiere din data de 14.11.2014, somație din data de 14.11.2014, încheierea de ședință din data de 10.10.2014, pronunțată de Judecătoria sector 6 București, procesul verbal de constatare a contravenției contestat.
La data de 07.01.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat schimbarea citativului, în sensul de a se preciza că intimata este CNADNR - SA prin DRDP București, și nu CNADRN-SA – CESTRIN; în acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că, în toate actele dosarului de executare nr. 5204/2014 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O., se menționează că fiind creditor CNADNR—SA prin DRDP București, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/17.10.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, precum și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 22.04.2011 ora 11:18, pe DN5, km 28+120m, aparținând domnului B. D. O. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (11) din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită de către domnul B. D. O. a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate în baza înscrisurilor pe care le va depune faptul că procesul verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 22.04.2011 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 17.10.2011 nu depășește termenul de 6 luni.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, în conformitate cu dispozițiile OG nr.2/2001, în data 07.11.2011, fără a depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecata să aibă în vedere și dispozițiile art. 273 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, care precizează faptul că „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă”.
Mai mult decât atât, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzute în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, intimata a precizat faptul că datele de identificare ale contravenientului sunt datele pe care aceasta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului - verbal de contravenție în cauza în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor-DRPCIV.
Intimata a precizat faptul că, între CNADNR -SA și DRPCIV, a fost încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 2 alin.1 și alin.2 din Ordinul nr._, cu modificările și completările ulterioare, în cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul vehiculului este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea.
Având în vedere faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis și comunicat la un alt domiciliu decât cel menționat de către conte stator, și ținând cont de faptul că la data săvârșirii contravenției datele privind sediul contravenientului sunt preluate din certificatul de înmatriculare, așa cum se regăsesc la momentul respectiv în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, rezultă că debitorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege.
Prin urmare, atât timp cât contravenientul a încălcat dispozițiile legale în ceea ce privește înscrierea noii adrese în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil, „nimeni nu poate invoca propria culpă în apărarea sa (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, intimata a învederat faptul că de la data comunicării procesului verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale de către agenții procedurali.
În acest sens, dispozițiile art. 622 alin.1 și 2 Noul Cod de procedură civilă, prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună credință, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Totodată, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorul 6 București în dosarul nr._/303/2014 instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/17.10.2011.
De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Or, instanța de judecată, în mod legal și temeinic, în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă a constatat faptul că procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate îi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 Noul Cod de procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare ia titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie”.
În ceea ce privește referirile contestatorului la prevederile Legii nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a învederat faptul că, în speța de față, acestea nu se aplică.
Astfel, emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale și data emiterii procesului verbal de contravenție nu depășește termenul de 6 luni, iar comunicarea acestuia s-a făcut fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
La momentul săvârșirii contravențiilor, respectiv în anul 2011, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul că „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4”.
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, alin. 3 al art. 8 din O.G. 15/2002 a fost abrogat.
Astfel, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că dispozițiile astfel modificate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, în ceea ce privește procesul verbal de constatare a contravenției contestate, intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate întrucât fapta contravenționala a fost săvârșită în data de 22.04.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează”.
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza O.G. nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze, intimata a solicitat instanței de apel să constatate că, în speța de față, dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 Noul Cod de procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că începând cu data comunicării procesului verbal în cauza debitorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului - verbal în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și astfel în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele debitorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Mai mult decât atât, întrucât legea trebuie interpretata atât în literă, cât și în spiritul ei, încuviințarea executării silite nu poate fi privită ca o modalitate suplimentară de desființare a titlului executoriu, atât timp cât legea nu permite o astfel de distincție.
De asemenea, intimata a precizat faptul că, în speța de față, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr.228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin.1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Având în vedere cele prezentate, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că susținerile contestatoarei sunt nefondate și să le respingă în consecință.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitor, intimata a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr.2561/2012.
Prin urmare, suma datorată intimatei de către contestator este compusă din: 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plății: 495,40 lei, reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că cererea contestatorului cu privire Ia suma datorată intimatei este nefondată.
Mai mult decât atât, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și comportamentul pasiv al debitorului care a refuzat nejustificat să-și execute de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu.
În acest sens, intimata a învederat faptul că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza art. 669 Noul Cod de procedură civilă, a Legii nr.188/2000, republicată și ale Ordinului MJ nr.2561/2012. a stabilit cheltuielile de executare până la acest moment procedural.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O., în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezența întâmpinare.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat și dovada de comunicare a acestuia.
La data de 22.01.2015, prin compartimentul registratură, B. T. B. O. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.5204/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/17.10.2011, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat contravențional prin fiecare proces verbal cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 5204/2014 al B. T. B. O..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5204/2014 al B.E.J. T. B. O..
În privința cererii B.E.J. T. B. O. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor privind comunicarea copiei dosarului de executare, potrivit art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatorul la plata sumei de 33,64 lei către B.E.J. T. B. O., reprezentând contravaloare copie dosar executare.
În temeiul art. 453 C.p.c., instanța va dispune obligarea intimatei la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 781,98 lei, dintre care suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat (factură și chitanță – fila 39), suma de 33,64 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare și suma de 48,34 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanță –fila 36).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. D. O., CNP_, cu domiciliul ales la reprezentantul convențional CA Titișan A. G. în București, ..12, ., etaj 4, apartament 60, sector 3, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR), cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5204/2014 al B.E.J. T. B. O..
Obligă contestatorul la avansarea către B.E.J. T. B. O. a cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare, în cuantum de 33,64 lei.
Obligă intimatul la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 781,98 lei, dintre care suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat, suma de 33,64 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare și suma de 48,34 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DD/Thred.MV
5 ex/06.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 482/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1480/2015. Judecătoria... → |
|---|
