Plângere contravenţională. Sentința nr. 5043/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5043/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5043/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5043
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul T. A. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. DE POLITIE RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul personal, lipsind intimata. Se prezintă martorul M. S. C..
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională; termenul de judecată a fost acordat în vederea audierii de martor, după care;
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la audierea martorului M. S. C. propus de către contestator spre audiere, în conformitate cu dispozițiile art. 318, art. 319 și art. 321 C.pr.civ., declarația acesteia fiind consemnată, citită, semnată și aflată la fila 38 dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Contestatorul solicită admiterea plângerii contravenționale.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 26.01.2015 sub numărul de dosar_, contestatorul T. A. a formulat contestație împotriva procesului-verbal . nr._/13,01.2015, întocmit de Direcția Generală a Poliției Municipiului București - B. de Poliție Rutieră, prin care s-a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, anularea în tot a procesului-verbal.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 13.01.2015, în jurul orei 02:45 circulând pe ., a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere care a procedat la legitimarea acestuia și verificarea actelor specifice autoturismului taxi marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ proprietatea . SRL, condus de către contestator - șofer atestat taxi, angajat cu CIM la . SRL. Agentul constatator i-a adus la cunoștință faptul că la intersecția dintre . . pe culoarea roșie a semaforului electric. De asemenea, contestatorul a menționat că acest lucru era imposibil deoarece în fața sa se mai aflau alte mașini care erau oprite la culoarea roșie a semaforului și care s-au pus în mișcare când s-a apropiat contestatorul, iar după acesta au mai trecut cel puțin trei-patru autoturisme. Acest fapt poate să fie confirmat și de clientul cu care se afla în autoturism și pe care trebuia să-l ducă la o adresă de pe .. M. S. C..
În momentul când se apropia de adresa la care trebuia să lase clientul de pe . semnalizat cu luminile specifice autoturismului de poliție, contestatorul a tras mașina mai pe dreapta, iar autoturismul poliției a oprit paralel cu acesta și i-a spus să oprească pe dreapta. În acel moment clientul a coborât, fiind foarte aproape de adresa sa de destinație, dar contestatorul l-a rugat să îl aștepte să termine cu poliția, crezând că este un control de rutină. În continuare, contestatorul a precizat că între locul săvârșirii presupusei contravenții și locul unde a fost oprit este o distanță de aproximativ 1-1.5 km și faptul că nu avea cum să treacă pe culoarea roșie a semaforului deoarece în momentul când se apropia de semafor a văzut cum se schimbă culoarea lui din roșu în verde și s-au pus în mișcare mașinile aflate în fața autoturismului contestatorului și chiar în acel moment purta o discuție cu clientul despre un autoturism aflat în fața sa, care când s-a pus în mișcare scotea mult fum. În considerarea aspectelor mai sus reținute de către organul constatator a fost întocmit procesul-verbal . nr._/13.01.2015 prin care s-a dispus sancționarea contravențională a conducătorului auto și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile.
De asemenea, contestatorul a invocat prevederile art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/200, conform cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată, contestatorul a indicat faptul că nu a săvârșit/comis nici o faptă prevăzută și sancționată ca și contravenție, astfel încât este netemeinic și nelegal să se procedeze la sancționarea acestuia.
În temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din OG nr. 2/2001 coroborat cu dispozițiile Codului de Procedura Civil, contestatorul a solicitat instanței să admită cererea formulată, să încuviințeze proba cu martori și pentru clarificarea și rezolvarea temeinică a cauzei și să dispună anularea în tot a procesului-verbal contestat.
În probațiune, s-au depus, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției, CI, talon, dovadă . nr._.
La data de 17 martie 2015 intimata a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat să se respingă acțiunea introductivă, și menținerea procesului-verbal încheiat.
În fapt, intimata a arătat că la data de 13.01.2015, orele 02:45, contestatorul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . la culoarea roșie a semaforului electric care se afla în stare normală de funcționare, generând pericol de accident.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.
În continuare, intimata a făcut referiri la prevederile art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, potrivit cărora ”(1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.”
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în acestă situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat să se observe că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Cod de Procedură Civilă, care dispune că “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Totodată, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 270 din Cod de Procedură Civilă, care stabilesc că “înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea să ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
De asemenea, intimata a menționat că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina să nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În final, intimata a evidențiat că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic. În concluzie, intimata a reiterat solicitarea în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
În ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata s-a opus audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, 223 C.pr.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal . nr._/13.01.2015, istoricul de sancțiuni al contestatorului.
La data de 07 aprilie 2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care s-a solicitat să se respingă apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea cererii contestatorului, așa cum a fost formulată.
În motivare, contestatorul a subliniat că agentul de poliție nu purta echipamentul reflectorizant în momentul când a venit la autoturism și nici nu se afla pe partea carosabilă când se presupune că i-ar fi făcut semn să oprească.
În plus, contestatorul a adăugat că documentele autoturismului erau toate în regulă, nu circula cu viteză și nu consumase băuturi alcoolice, deoarece se afla în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, respectiv ducea un client la o adresă solicitată, iar martorul M. S. C., care se afla în autoturism, pe bancheta din față, a observat și el culoarea verde a semaforului pe care a trecut.
În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept prezentate contestatorul a apreciat că agentul de poliție a săvârșit un abuz prin faptul că l-a sancționat pe nedrept, i-a încălcat dreptul la muncă pentru o perioadă de 30 de zile prin reținerea permisului de conducere pentru o presupusă faptă, dovedită doar prin puterea cuvântului și pe care are interesul să o combată cu ajutorul a probelor puse la dosar.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, Cod de Procedură Civilă, Constituția României.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr. _/13.01.2015 întocmit de către intimata D.G.P.M.B – B. Rutieră, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 R.A.O.U.G. 195/2002 raportat la art. 100 al. 3 lit.d din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 13.01.2015, orele 02:45, contestatorul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . la culoarea roșie a semaforului electric care se afla în stare normală de funcționare, generând pericol de accident.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, însă cu formularea de obiecțiuni în sensul că nu recunoaște fapta.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta pot da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În cauza de față instanța apreciază că prin probele administrate contestatorul a reușit să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute în sarcina sa prin constatările personale ale agentului de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale, sau cel puțin să nască un dubiu cu privire la săvârșirea contravenției, care face obiectul prezentei analize.
Instanța reține că a fost răsturnată prezumția simplă de temeinicie a procesului verbal, luând în considerare declarațiile martorului de față la data incidentului, care a afirmat că apropiindu-se de intersecție, semaforul s-a schimbat în verde, astfel că petentul și-a continuat drumul, rulând după cele 3-4 mașini care se aflaseră oprite la semafor și care au pornit la schimbarea culorii acestuia în verde.
În plus, instanța reține și faptul că martorul a declarat în esență aceleași lucruri referitoare la succesiunea evenimentelor ca și contestatorul, neexistând nici un motiv pentru care aceste dovezi să fie înlăturate de la probarea situației de fapt, cu atât mai mult cu cât agentul constatator nu face nicio mențiune legată de existența/inexistența unor persoane în vehiculul condus de petent și nici cu privire la poziția sa față de locul incidentului, aspecte care, în măsura in care ar fi fost menționate ar fi ajutat la confruntarea cu susținerile contestatorului și la dezlegarea pricinii.
Instanța se va mai raporta și la atitudinea consecventă a petentului în contestarea temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, acesta formulând obiecțiuni la întocmirea actului sancționator.
În consecință, instanța reține faptul că există un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către contestator, dubiu care este de natură a atrage anularea procesului verbal de constatare a contravenției supus analizei, acesta profitând contestatorului.
Față de situația de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este netemeinic, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție contestat și măsurile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul T. A. cu domiciliul ales pentru comunicare acte la . SRL cu sediul în BUCUREȘTI, ., SECTOR 1 împotriva intimatei D.G.P.M.B. B. DE POLITIE RUTIERĂ, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/13.01.2015 și exonerează contestatorul de sancțiunile aplicate.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
Red. BV/Thn.
Ex /2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4122/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
