Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 4951/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4951/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 4951/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ 4951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea V. E. SRL în contradictoriu cu debitoarea A. S. & SOLUTIONS SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns creditoarea, prin avocat B. Vaisser, cu împuternicire aflată la dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că debitoarea nu a depus întâmpinare, după care,
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București în ce privește soluționarea cauzei.
Reclamantul, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze prezenta cauză având în vedere art. disp. art. 1015 rap. la art. 107 și art. 94 lit. j C.pr.civ.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, față de obiectul cererii și sediul debitoarei, în conformitate cu disp. art. 1015 rap. la art. 107 și art. 94 lit. j C.pr.civ.
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Creditoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente.
Creditoarea, prin avocat, arată că în ceea ce privește conduita contractuală a pârâtei-debitoare, deși nu este vorba despre un contract obișnuit scris, este vorba despre acorduri de voință care s-au concretizat în prestarea de servicii de către creditoare către debitoare și de nașterea obligației de plată a unei sume de bani din partea debitoarei. Această dovadă este reprezentată de factura fiscală emisă de V. E. SRL, neachitată până în prezent, factură semnată și ștampilată de către debitoare, astfel încât este vorba despre o recunoaștere expresă, nu numai în acest mod, dar și ulterior, prin confirmarea de sold, debitoarea înțelegând să recunoască debitul. Precizează că în acest condiții creanță este certă, lichidă și exigibilă, conform rigorilor prevăzute de art. 662 C.pr.civ.
Creditoarea, prin avocat, solicită, în ceea ce privește conduita procedurală a debitoarei, aplicarea disp. art. 1018 alin. 3 C,.pr.civ. și constatarea temeiniciei cererii fundamentate în baza art. 1017 C.pr.civ. referitor la cheltuielile creditoarei cu privire la notificarea pârâtei în vederea recuperării sumelor de bani. Solicită taxa judiciară de timbru, precizând că onorariul avocațial urmează să fie recuperat pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 12.05.2015, sub nr._, creditoarea V. E. SRL în contradictoriu cu debitoarea A. S. & Solutions SRL, a solicitat emiterea împotriva debitoarei A. S. & Solutions SRL a unei ordonanțe de plată pentru suma de 3.235,18 lei reprezentând contravaloarea facturii seria VER_/16.10.2013, emisă ca urmare a relațiilor contractuale desfășurate între creditoare și debitoare, dobânda legală aferentă sumei de la punctul 1, care la data introducerii cererii este de 37,25 lei, și în continuare dobânda legală până la data plății efective a debitului și suma de 186 lei constând în cheltuielile avansate de creditoare în vederea recuperării debitelor de la pârâtă, suma datorată în temeiul art. 1017 NCPC, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în perioada septembrie 2013 - octombrie 2013, între V. și A. s-au derulat raporturi comerciale având ca obiect vânzarea/fumizarea de către V., în baza comenzilor primite de la A., de produse IT/servicii de mentenanță în domeniul IT, în schimbul unui preț determinat. În urma comenzilor lansate de A., V. a prestat serviciile la care s-a obligat și a emis o factura fiscală aferente acestora, pe care societatea pârâtă avea obligația să le achite în termen de 30 de zile de la emitere.
Astfel, pentru obligațiile asumate și îndeplinite către A., V. a emis factura fiscala VER_/16.10.2013, în valoare totala de 3.244,81 lei.
Creditoarea a precizat că această suma este acceptată și recunoscută de către societatea debitoare, prin plata parțială a instrumentului financiar enunțat (500 lei), precum și din confirmarea de sold semnată și ștampilată de ambele parți. Creditoarea a transmis către societatea pârâtă o notificare de plată, în data de 09.03.2015, prin care i-a solicitat acesteia achitarea debitului restant in valoare de 3.244,81 lei, reprezentanții societății debitoare continuând să ignore obligațiile pe care le au față de V..
Ulterior acestui moment, la data de 01.04.2015, A. a achitat o suma globala de 500 lei, fără însă a specifica datoria pe care a urmărit să o stingă odată cu efectuarea plații. Prin plată, A. a recunoscut existența debitului față de societatea creditoare.
Suma rămasă de achitat față de societatea creditoare reprezintă contravaloarea facturii fiscale seria VER_/16.10.2013, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul efectuării plații parțiale (490,37 lei), și din care se va scădea suma de 500 lei.
Creditoarea a apreciat că obligația născută în sarcina pârâtei este de a achita debitul, împreună cu dobânda legală, calculată până la data plații efective, rezultând că debitul principal pe care societatea pârâtă îl înregistrează în prezent față de V. este în valoare de 3.235,18 lei, reprezentând contravaloarea parțială a facturii fiscale seria VER_/16.10.2013. La debitul principal menționat anterior se adaugă dobânda legală în sumă de 37,25 lei (dobândă ce a fost calculată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, dar este datorată de A. până la plata efectivă a debitului principal).
Cu privire la obligația societății A. de a achita societății debitul principal în sumă de 3.235,18 lei.
Natura relațiilor comerciale desfășurate între creditoare și societatea debitoare, A., în luna octombrie 2013, este una contractuală. Mai exact, acordul de voință al părților îmbracă forma unui contract de vânzare-cumpărare ce a dat naștere obligației societății creditoare de a livra bunurile comandate către societatea debitoare, corelativ acestei îndatoriri, incumbând societății debitoare, obligația de a plăti prețul în cuantumul și la termenul convenit de părți și specificat în facturile fiscale emise către A..
Creditoarea a arătat că precizarea enunțată este făcută pentru acuratețea prezentării situației de fapt, invocând dispozițiile art. 1013 C. pr. civ.
De asemenea, creditoarea a arătat că, în prezenta cauză, dovada raportului juridic existent între părți și totodată dovada pretențiilor ce fac obiectul cererii de emitere a ordonanței de plată rezultă din factura acceptată de către aceasta și din recunoașterea expresă a debitului, în acest sens, creditoarea invocând dispozițiile art. 273 Cod pr.civ.
Creditoarea a afirmat că societatea a livrat întocmai și la timp bunurile comandate de societatea A. S. & Solutions SRL. Cu toate acestea, societatea debitoare a refuzat să efectueze, în integralitate, plata bunurilor livrate, deși obligațiile au devenit scadente la data expirării termenului de 30 zile de la data emiterii facturilor, mai exact la data de 18.11.2013.
În consecință, debitul principal pe care A. îl înregistrează față de societatea creditoare, este în cuantum de 3.235,18 lei și reprezintă contravaloarea parțiala facturii fiscale seria VER_/16.10.2013.
A precizat că deși debitoarea a achitat suma de 500 de lei, această sumă a fost imputată asupra sumei de 490,37 lei (dobânda legală calculată asupra sumei din factură, până la data plații), iar restul a continuat să fie imputat asupra debitului principal.
Creditoarea a solicitat să se constate că suma pe care debitoarea o datorează, îndeplinește condițiile prevăzute în dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, conform cărora domeniul de aplicare al ordonanței de plată se referă la creanțele certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract civil, ori care sunt determinate potrivit unui alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Totodată, creditoarea a afirmat că sumele solicitate de îndeplinesc cerințele legale pentru a forma obiectul unei cereri de ordonanță de plată. Astfel, conform art. 662 alin. 2 Cod procedura civila: Creanța este certă când existenta ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, caracterul cert al creanței supuse procedurii ordonanței de plată presupune existența sa neîndoielnică, în situația de față, acest lucru este dovedit prin actele constatatoare ale creanței anexate cererii de chemare în judecată.
Creditoarea a invocat dispozițiile art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Condiția creanței de a fi lichidă, adică de a avea un cuantum precis determinat, este îndeplinită în mod evident în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani.
În ceea ce privește cuantumul creanței, creditoarea a menționat faptul ca acesta nu a fost contestat de către societatea debitoare, ci a fost acceptat în mod expres, odată cu plasarea comenzilor în baza cărora a fost emisă factura fiscală, precum și prin plata parțială a acesteia și prin recunoașterea expresă a acestui debit.
Creanța este exigibilă daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata (art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă).Aceasta condiție este îndeplinită, termenul de plată fiind de 30 zile de la data emiterii facturilor, termen care s-a împlinit.
De asemenea, creditoarea a afirmat că această creanță solicitată constă într-o sumă de bani, reprezentând debitul principal - prețul echipamentelor IT și software livrate - în cuantum de 3.235,18 lei.
Cu privire la plata dobânzii legale, creditoarea a afirmat că în privința dobânzii legale, aceasta se datorează, în cuantumul prevăzut de lege, de la data scadenței, mai exact de la data împlinirii termenului de 30 de zile prevăzut ca termen de plată, până la data plații efective a sumei restante - art. 1535 C. Civ.
Având în vedere că părțile nu au stabilit un cuantum al dobânzii, aceasta este datorată în cuantumul prevăzut de lege, respectiv OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești - avându-se în vedere rata dobânzii de referință stabilită de BNR.
Având în vedere data emiterii facturii fiscale, penalitățile de întârziere datorate de debitoare au început sa curgă de la data de 18.11.2013, astfel încât cuantumul dobânzii legale datorate este, la data formulării cererii de chemare în judecată, de 37,25 lei.
Creditoarea a precizat că a transmis către A. o notificare de plata, în data de 09.03.2015. astfel, creditoarea a transmis debitoarei, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. Ș., o somație de plată, prin care a comunicat acesteia cuantumul sumelor restante și a dobânzilor penalizatoare, solicitând acesteia să efectueze plata tuturor datoriilor în termen de 15 zile de la data primirii somației. Aceste demersuri ale au rămas fără un răspuns final/complet din partea debitoarei.
Creditoarea a afirmat că a recurs la singurul demers rămas la îndemâna sa, mai precis la învestirea instanțelor judecătorești cu cererea de emitere a ordonanței de plată, în vederea recuperării sumelor restante. Totodată, creditoarea a solicitat să se constate că în încercarea de a soluționa pe cale amiabilă orice diferend, a fost nevoită să avanseze cheltuieli în vederea recuperării debitelor datorate de neexecutarea la timp a obligațiilor A., astfel încât în temeiul art. 1017 NCPC se va naște în sarcina acesteia și o obligație de restituire a acestei sume de bani (în cuantum de 186 lei, constând în cheltuielile de comunicare a notificării prin executor judecătoresc).
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 272 și urm. Cod procedură civilă; art. 1178, 1719, 1535 Cod Civil; art. 3 alin (1), (2) din O.G. 13/2011; art. 662 alin (2) - (4) C. pr. civ; art. 1013 si următoarele din Cod pr.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: informații furnizate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind societatea debitoare, factura fiscală seria VER_/16.10.2013, extras de cont din data de 21.12.2014, extras Internet Banking, tabel actualizat al dobânzii legale aferente facturii fiscale emise de V., notificare nr. 31/06.03.2015, tabel (fila 20), proces verbal de înmânare a notificării nr. 31/2015, înștiințare, factura . nr. 1819/06.03.2015, ordin de plată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că între părți, deși nu a fost încheiat un contract de prestări servicii în formă scrisă, s-au stabilit relații contractuale, în baza cărora a fost emisă factura fiscală nr. VER_/16.10.2013 în cuantum de 3244,81 lei ca urmare a prestării serviciilor de către reclamantă în favoarea pârâtei, cu obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea acestora, valoare însușită prin aprobarea extrasului de cont de către reprezentantul legal al pârâtei (f. 13). În aceste condiții, instanța constată că această factură fiscală a fost acceptată în mod tacit la plată.
Cu toate acestea, instanța constată că pârâta nu a achitat contravaloarea acesteia la termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturii. Pentru a reține acest aspect, instanța are în vedere faptul că, deși reclamanta a dovedit existența creanței sale, pârâta nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului, respectiv de a plăti prețul serviciilor de care a beneficiat. În plus, instanța reține, potrivit art. 1018 alin. 3 C.p.c., față de celelalte înscrisuri depuse de către reclamantă, că nedepunerea întâmpinării de către pârâtă reprezintă o recunoaștere a pretențiilor acesteia.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până în momentul plății în cuantumul prevăzut de lege și fără să dovedească vreun prejudiciu. Prin urmare, pârâta este obligată în temeiul legii și la plata dobânzii legale aferente acestui debit de la data scadenței facturii și până la data plății integrale. Potrivit principiului disponibilității părților, instanța reține că, este întemeiată cererea reclamantei de a obliga pârâta la plata sumei de 37,25 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data de 01.04.2015 și până la data de 15.05.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 3235,18 în continuare până la plata efectivă a debitului.
Prin urmare, reținând că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate printr-un contract civil, respectiv de a achita, la scadența stabilită în cuprinsul acestuia, contravaloarea serviciilor prestate de creditoare, instanța constată că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă atestată de factura fiscală acceptată.
Pentru aceste considerente, va admite cererea și va obliga pârâta, în termen de 15 zile de la comunicare, la plata către reclamantă a sumei de 3244,81 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturii fiscale nr._/16.10.2013, la plata sumei de 37,25 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data de 01.04.2015 și până la data de 15.05.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 3235,18 în continuare până la plata efectivă a debitului.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c. instanța o va obliga pe aceasta și la plata sumei de 386 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei achitată conform chitanței de la fila nr. 81 și taxă notificare în cuantum de 186 lei achitată conform ordinului de plată de la fila nr. 25.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea V. E. S.R.L, J_, cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați Stratula M. & Asociații, cu sediul în București, .. 39 (colț cu .. 16), etaj 1, sector 5 în contradictoriu cu debitoarea A. S. & Solutions SRL, J_ cu sediul in București ., ., ..
Obligă debitoarea, în termen de 15 zile de la comunicare, la plata către creditoare a sumei de 3235,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturii fiscale nr._/16.10.2013, la plata sumei de 37,25 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data de 01.04.2015 și până la data de 15.05.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 3235,18 în continuare până la plata efectivă a debitului.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 386 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare de către debitor în termen de 10 zile de la comunicare și definitivă pentru creditoare.
Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DIL/Thred.ARM
4 ex/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Legea 10/2001. Sentința nr. 4943/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
