Plângere contravenţională. Sentința nr. 5408/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5408/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 5408/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5408
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 30.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. D. C.
GREFIER: A. M.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. T. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLITIE LOCALĂ SECTOR 6.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 20.06.2014, sub numărul_, contestatorul P. T., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, pin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea ca nelegale și netemeinice a Procesului Verbal . nr._ încheiat la data de 10.06.2014 ora 11,40 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, reținându-se în sarcina sa 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare, precum și a Comunicării . nr._ din 5.06.2014 și a Dispoziției de ridicare . nr._ din 5.06.2014.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a apreciat că procesul verbal este inform în sensul că agentul constatator nu l-a încheiat în fața sa și, prin urmare, nu i-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni încălcând astfel legea. Totodată a arătată că nu a existat niciun martor, așa cum prevede legea pentru semnarea procesului verbal. Cu privire la faptă, a arătat că în ziua de 5.06.2014 în jurul orelor 10 a parcat regulamentar auto marca Skoda cu număr de înmatriculare_ pe . rutier. De asemenea, a precizat că a efectuat fotografii în dovedirea faptului că acolo unde a parcat exista marcaj rutier care arata până unde este permisă parcarea și că pe . un semn de parcare sau oprire interzisă, ci doar acel marcaj rutier care indica limită până unde se poate parca.
Referitor la marcajul rutier de interdicție a oricărei parcări, a arătat că acesta este situat pe . pe . fost parcat autoturismul proprietatea sa. De altfel, art.144 alin.2 din OUG nr.195/2002 reactualizat în anul 2013 arată ca administratorul drumului public poate permite staționarea cu respectarea marcajelor rutiere, ori în locul unde a parcat am respectat marcajul rutier vizibil pe . acest aspect, contestatorul a apreciat că agentul constatator a aplicat greșit legea în ceea ce îl privește, ignorând dispozițiile legale prevăzute în art.144 alin.2 din OUG 195/2002 actualizate în anul 2013. Totodată, a considerat că ridicarea autoturismului și obligarea sa la plata sumei de 677,32 lei este nelegală în temeiul aceluiași text de lege invocat anterior. De asemenea, a învederat instanței faptul că nici Comunicarea și nici Dispoziția de ridicare din 5.06.2014 contestate prin prezenta nu conțin cuantumul amenzii respectiv suma de 677,32, întrucât această sumă nu este legală și nici nu este prevăzută în lege.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să admită contestație și ca o consecința să anuleze atât amenda cât și actele în baza cărora a fost ridicat autoturismul și să dispună să i se restituie contestatorului suma injust încasată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.144 alin.1l și 2 și 142 lit.e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 actualizate în anul 2013.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: factura nr._/05.06.2014, ordinul de plată, extras de cont, Procesul Verbal . nr._, Comunicarea . nr._ din 5.06.2014 și a Dispoziția de ridicare . nr._ din 5.06.2014.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.09.2014, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 BUCUREȘTI a înțeles să invoce excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 6 pe capetele doi și trei de cerere, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - privind contenciosul administrativ. Astfel, a arătat că dispoziția de ridicare a cărei anulare se solicită are caracterul unui act administrativ și se judecă în fond de tribunalul administrativ și fiscal, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. De asemenea, a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 C. proc. civ., datorită faptului că cererea de anulare a dispoziției de ridicare și implicit a cererii accesorii în pretenții sunt de competenta altei instanțe, respectiv a Tribunalului București secția a II a contencios administrativ și fiscal. Pe cale de consecință intimata a solicitat disjungerea acestora de capătul de cerere referitor la anularea procesului verbal.
Totodată, în temeiul art. 248 Cod proc. civ. și art. 16 și 19 din O.U.G. nr. 80/2013, a solicitat instanței să admită excepția netimbrării pe fiecare capăt de cerere (anulare act administrativ, anulare proces verbal și pretenții) având în vedere că partea contestatoare nu a depus dovada achitării taxelor legale împreună cu cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință să dispună anularea acesteia ca netimbrată.
În ceea ce privește dispoziția de ridicare, intimata a solicitat instanței să dispună admiterea excepției lipsei plângerii prealabile având în vedere că în prezența cauză nu s-a făcut dovada respectării dispozițiilor imperative ale art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, care prevăd obligativitatea recursului administrativ. În acest sens a arătat că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Astfel, acțiunea nu poate fi exercitată decât după efectuarea procedurii prealabile și primirea unui răspuns din partea autorității publice emitente, respectiv după expirarea termenului de răspuns. Pe cale de consecință, întrucât dreptul la acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile, iar în cauză, intimata a arătat că partea contestatoare nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, obligație prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a arătat că la data și ora menționate în procesul verbal, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care își desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, staționat neregulamentar la mai puțin de 25 de metri de trecerea pentru pietoni semnalizată prin indicator și marcaj rutier, aflată la intersecția .. Fabricii din sectorul 6. Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a raportat Ia art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep., și este sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu patru puncte amendă, reprezentând 340 lei. De asemenea, a învederat instanței faptul că pentru fapta reținută în sarcina contestatorului, conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din același act normativ, a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară constând în 3 puncte de penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, intimata a considerat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute ia art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de O.U.G. nr. 195/2002, rep. Totodată, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, prezumție întărită și de planșele fotografice. Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a apreciat că aceasta a fost individualizată în mod legal față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de actul normativ sancționator.
În plus, intimata a învederat instanței faptul că la stabilirea cuantumului amenzii agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 98, prin care legiuitorul a stabilit clase de sancțiuni în funcție de gravitatea faptei reținute și gradul de pericol social pe care aceasta îl prezintă. în ceea ce privește susținerea apreciată ca neîntemeiată a contestatorului, conform căreia procesul verbal de contravenție a fost întocmit nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G nr. 2/2001, intimata a învederat instanței faptul că în speță, având în vedere că fapta a fost constatată în lipsa contravenientului, cu ajutorul mijloacelor tehnice (planșe foto), sunt incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 și 109 din O.U.G. nr. 195/2002 precum și cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier, care prevăd că procesul verbal se va întocmi în formă specială prevăzută de anexa 1D, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001, numai pe baza datelor referitoare la contravenient, comunicate de proprietarul vehiculului în scris. în formă specială, nu mai este necesară completarea rubricilor privind ocupația și locul de muncă, obiecțiuni, martor, nemaifiind necesară nici menționarea măsurii tehnico-administrative, în schimb este obligatoriu ca procesul verbal să cuprindă rubrica referitoare la mijloacele tehnice folosite, cerință ce în cauza de fată a fost respectată.
De asemenea, a menționat că pentru aflarea persoanei contravenientului și sancționarea acestuia, a fost emisă comunicarea cu . nr._/05.06.2014 pe numele reclamantului, proprietar al vehiculului, care a indicat propriile datele de identificare, acesta fiind cel care a utilizat vehiculul la momentul staționării. Astfel, intimata a considerat că dispoziția de ridicare aceasta a fost întocmită cu respectarea prevederilor H.C.L.S6 nr. 4/2010 și cuprinde locul săvârșirii faptei, marca și numărul de înmatriculare ale vehiculului, data și ora săvârșirii, precum și faptul că vehiculul a staționat la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni semnalizată corespunzător. Referitor la temeinicia dispoziției de ridicare, intimata a arătat că actul administrativ individual se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinice, prezumții ce nu au fost răsturnate de către contestator. Mai mult, în speță, temeinicia actului administrativ este susținută de planșele foto efectuate la momentul constatării faptei. Față de acest aspect intimata a considerat că dispoziția de ridicare a fost întocmită în mod legal, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, reclamantul neindicând niciun articol din vreun act normativ aplicabil în speță care ar fi fost încălcat.
Totodată, intimata a precizat că suma achitată cu titlu de taxă de ridicare nu are natură juridică a unei sancțiunii contravenționale, ea reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate de operatorul autorizat cu ridicarea transportul și depozitarea vehiculului, drept consecință a culpei contestatorului, privind nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la staționarea vehiculelor. Achitarea acestei taxe reprezintă o obligație legală prevăzută de H.C.L, S6 nr. 4/2010. în consecință, intimata a solicitat instanței să respingă și capătul de cerere accesoriu prin care a fost solicitată suma în cuantum de 677,32 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare, ca urmare a respingerii capătului de cerere principal și a menținerii dispoziției de ridicare dar și ca nedovedit și neîntemeiat. Astfel, a apreciat că partea contestatoare nu a făcut dovada faptului că dispoziția de ridicare a fost emisă în mod culpabil cu încălcarea normelor legale în vigoare, în speță neputându-se pune problema angajării răspunderii intimatei. Mai mult, intimata a apreciat că din planșele fotografice efectuate la fața locului de agentul constatator, în intervalul orar 10:15-10:21, rezultă foarte clar staționarea neregulamentară la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni, indicatoarele și marcajele existente în zonă fiind perfect vizibile.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pe toate capetele sale și pe cale de consecință menținerea actelor contestate ca temeinice și legale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod proc. civ., pe dispozițiile Legii nr. 155/2010, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.C.L.S6 nr. 4/2010 și pe toate celelalte dispoziții invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și planșe foto.
La data de 22.10.2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea comunicării . nr._/05.06.2014, instanța reține următoarele:
Nulitatea sancționează actele juridice întocmite cu încălcarea sau neobservarea normelor legale.
Comunicarea . nr._/05.06.2014 nu îndeplinește condițiile de valabilitate ale unui act juridic civil pentru a putea fi sancționate cu nulitatea, reprezentând doar modalitatea concretă prin care i se solicită contravenientului datele persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul pentru conducere pe drumurile publice.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere și va respinge capătul de cerere privind anularea comunicării . nr._/05.06.2014, ca inadmisibil.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt,prin procesul-verbal . nr._/10.06.2014 s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției constând în faptul că, la data de 05.06.2014, în intervalul orar 10:15-10:21, a staționat neregulamentar cu autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe . . puțin de 25 m de trecerea de pietoni, faptă incriminată de art. 143 lit. a) și art. 142 alin. e) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se contestatoarei o amendă în cuantum de 340 de lei și 3 puncte de penalizare (proces-verbal – fila 8).
De asemenea, la data de 05.06.2014, reclamantului i-a fost ridicat autovehiculul, fiind întocmită dispoziția de ridicare . nr._ (fila 35).
Plângerea contravențională împotriva procesului-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data și locul comiterii acesteia.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, susținerea contestatorului în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, prevăzut la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța reține că, în speță, fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice de constatare, fiind aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 și 109 din RA al O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (aparat foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1D, din care lipsește rubrica privind obiecțiunile contravenientului. În plus, în cazul constatării faptei prin mijloace tehnice, după cum se consemnează și în procesul-verbal, nu este necesară prezența la întocmirea procesului-verbal a unui martor asistent.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal . nr._/10.06.2014, instanța apreciază că fapta contestatorului constatată prin procesul-verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. e) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În acest sens, instanța constată că, în cauză, contestatorul a parcat autoturismul său pe . . puțin de 25 m de trecerea de pietoni. Această situație de fapt rezultă din planșele foto depuse de către intimată (fil.30-33).
Potrivit art. 142 lit. e) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a autovehiculelor la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției, iar potr. art. 143 lit. a) din același act normativ se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
Instanța reține că argumentul petentului, în sensul că în locul în care a parcat nu era semn de parcare sau oprire interzisă nu este relevant, având în vedere norma legală mai sus enunțată, care nu presupune montarea de semne în acest sens.
De asemenea, în ceea ce privește marcajul invocat de petent, ilustrat prin planșele foto depuse la filele 45-46, instanța reține că acesta are rolul de delimitare a trecerii pentru pietoni aflată în imediata apropriere a intersecției și nu de delimitare a unor eventuale locuri de parcare.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._/10.06.2014.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare . nr._ /05.06.2014, instanța reține că, prin Decizia nr. 9/2015 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 526 din 15.07.2015 s-a stabilit că procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.
Dispoziția de ridicare . nr._ /05.06.2014 a fost emisă de către intimată în baza H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010, act normativ care, potrivit deciziei mai sus menționate, nu poate reglementa procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Prin urmare, actul administrativ individual reprezentat de dispoziția de ridicare, întemeiat pe respectiva hotărâre de consiliu local este, implicit, lovit de nulitate.
Deși la data emiterii dispoziției de ridicare contestate hotărârile consiliilor locale prin care se stabilea procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor nu fuseseră declarate nelegale, trebuie avută în vedere și Decizia nr. 10/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.
Pentru aceste motive, instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune anularea dispoziției de ridicare . nr._ /05.06.2014.
Pe de altă parte, având în vedere raționamentul de mai sus și faptul că, la momentul emiterii dispoziției de ridicare, aceasta se întemeia pe o hotărâre de consiliu local legală, instanța reține că nu sunt îndeplinite, în cauză, condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, fapta intimatei de a emite dispoziția de ridicare în baza unei hotărâri de consiliu local cu aparență de legalitate la acel moment, nu constituie o faptă ilicită, pentru a atrage răspunderea acesteia potrivit prev. art. 1357 și urm C.Civ.
Pentru aceste motive, instanța va capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 677,32 lei, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea comunicării . nr._/05.06.2014.
Respinge acest capăt de cerere, ca inadmisibil.
Respinge plângerea formulată de contestatorul P. T., cu domiciliul în București Calea V. nr.3 . . Sect.3, având CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București Șoseaua Orhideelor nr.2d Sector 6 ca neîntemeiată.
Admite capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare . nr._/05.06.2014.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 677,32 lei, ca neîntemeiat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DD/ Tehnored. PAS
4 ex/02.09.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 5339/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5413/2015.... → |
|---|
