Plângere contravenţională. Sentința nr. 558/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 558/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 558/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 558
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE T. I. L.
GREFIER T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea DI-CO T. SRL și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin avocat L. I., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București în ce privește soluționarea cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere locul săvârșirii presupusei contravenții, în conformitate cu disp. art. 94 pct. 4 Cod proc.civ. coroborat cu art. 10 alin 1 din OG 15/2002.
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatoarea, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată arătând că se încalcă disp. legale ale art. 1 din OG 2/2001 respectiv fapta nu este săvârșită cu vinovăție deoarece fapta este săvârșită de o altă persoană. Mai arată că Legea 195/2002 privind circulația pe drumurile publice consacră obligația noului cumpărător de a transcrie transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, dar noul proprietar nu și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile și nu și-a înscris datele.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 21.10.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată, sub nr._, cererea contestatoarei DI-CO T. SRL., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului – verbal de contravenție contestat, prin care i s-au aplicat acesteia amenda în cuantum de 250 lei.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că prin procesul-verbal . nr._ din data de 22.09.2014 s-a constatat ca la data de 06.07.2014, ora 00:04, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN1 B Km 24, pe raza localității Albești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, contrar disp. art. 8(1) din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare pe rețeaua de drumuri naționale - faptă pentru care, presupunându-se ca societatea reclamantă a circulat cu acel vehicul, i s-a aplicat sancțiunea amenzii prev. de disp. art.8(2) din același act normativ;
Contestatoarea a mai arătat că potrivit OG nr. 15/2002 utilizatorii români și străini, persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau pot folosi legal vehiculele înmatriculate în România vor plăti, începând cu data de 1 iulie 2002, pentru vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua drumurilor naționale, tariful de utilizare prevăzut de acest act normativ, responsabilitatea plății acestuia revenind în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului (art. 1 alin. 1 lit.b, 2 si 3, precum si art.7), dar a precizat că la data săvârșirii contravenției, societatea reclamantă nu mai era proprietara vehiculului respectiv si nu-l mai folosea, întrucât, acesta a fost vândut, încă din data de 11.1 1.2013, către ., conform facturii nr.5414/11.1 1.2013, fapt care a fost urmat de scoaterea vehiculului din evidenta DITL Sector 6, conform pv. din 22.11.2013;
Contestatoarea a precizat că în această situație, contravenției îi lipsește unul dintre elementele esențiale, contrar art. 1 din OG 2/2001 privind regimul contravențiilor, respectiv, fapta săvârșită cu vinovăție - în sensul că aceasta nu a fost săvârșită de societatea reclamantă, ci de către noul cumpărător. A mai arătat că, potrivit art. 11(4) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților simultan cu încetarea calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar dar, în teza a Il-a, se precizează că noului proprietar îi revine sarcina solicitării transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului și că ordinul MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării vehiculelor detaliază aceste obligații, arătând în art.8 actele în baza cărora se realizează aceasta operațiune.
În final, contestatoarea a arătat că, în opinia sa, noul proprietar nu si-a îndeplinit cu buna credința obligațiile din convenția încheiata si nici obligațiile care decurg din dispozițiile legale.
În drept au fost invocate disp. art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002 si art.31 si urm. din OG nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, precum și dispozițiile deja arătate.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal de contravenție, procesul-verbal de comunicare, plicul de expediere, factura de vânzare nr.5414/11.11.2013, fisa, proces-verbal de scoatere din evidenta.
Cererea a fost legal timbrată (f. 4 din dosar).
La data de 10.12.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.
În susținerea cererii intimata a arătat că la data de 06.07.2014, pe DN1B Km24+785m, pe raza localității Albești, jud. PH, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând DI-CO T. SRL, cu domiciliul/sediul în 6 mun. BUCUREȘTI BULEVARDUL TIMIȘOARA Nr. 21 mun. BUCUREȘTI, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 22.09.2014, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – Cestin. A menționat faptul că potrivit dispozițiilor art. l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masă totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a mai arătat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor întrucât a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, și că din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că procesul-verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, acesta conținând mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator D. I. Tosa, cu certificatul calificat de CertSIGN S.A.
Intimata a arătat că petentul, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise și înmatriculări Auto, așa cum este stabilit prin Ordinul 1501/2006 actualizat, art. 24 - punctul 2), alin d. și art. 11, alin. 10 din OUG 195/2002, astfel că, acesta figurează în continuare ca și proprietar, în accepțiunea legii, fiind o confuzie faptul că radierea rolului fiscal este operațiunea implicită a radierii din evidențele serviciului mai sus menționat.
Intimata a mai menționat că factura fiscală sau orice alt document legal își produce efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului dar, fără radiere, acest lucru nu implică și modificarea datelor în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, astfel că, petentul, S.C. DI -CO T. S.R.L., figurează în continuare, în baza de date accesată, ca și proprietar. În josul paginii tipizatului pentru contractul de vânzare-cumpărare a unui vehicul folosit este Certificatul de Radiere, unde este specificat Inspectoratul de Politie - serviciul circulație, document obligatoriu a fi completat și vizat, nicidecum facultativ. Pe spatele contractelor tipizate se află detaliată PROCEDURA DE VÂNZARE-CUMPĂRARE, RADIERE ȘI ÎNMATRICULARE A UNUI VEHICUL, unde există clar menționată PROCEDURA DE RADIERE “ (...) vânzătorul si cumpărătorul se prezintă la serviciul circulație unde este înmatriculat vehiculul cu următoarele documente; cele trei exemplare ale contractului de vânzare cumpărare (și ale certificatului de radiere), cartea de identitate în care vânzătorul este înscris de către serviciul circulație, certificatul de înmatriculare cu mențiunea vânzătorului privitoare la înstrăinare, fisa de înmatriculare completată (...). Vânzătorul primește exemplarul 3 al contractului de vânzare cumpărare si al certificatului de radiere, iar cumpărătorul celelalte două exemplare ale contractului, cartea de identitate având menționată radierea din circulație, precum și fisa de înmatriculare pe care a prezentat-o.” Prin urmare a arătat că faptul că petentul petentul nu a folosit aceste tipizate, create special pentru a ajuta părțile implicate în așa o tranzacție să-și îndeplinească obligațiile legale, demonstrează doar faptul că acesta cunoștea procedurile de radiere iar prin neîndeplinirea acestora și-a asumat și orice posibilă urmare legală.
Intimata a arătat că motivul invocat de către petent cu privire la vânzarea autovehiculului nu este în măsură să înlăture concluzia temeiniciei faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care obligația radierii din circulație îi revenea, legiuitorul prevăzând expres faptul ca “ proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane “ ( art. 24, alin. (2), Ut. d - Ordinul 1501/2006- actualizat ). Adoptarea de către legiuitor a prevederilor art. 9, alin 3 din OG 15/2002 - actualizată, s-a realizat tocmai în considerarea faptului că în baza de date a Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, se regăsesc toate informațiile actualizate, cu privire la proprietarii și utilizatorii autovehiculelor, tocmai pentru că în sarcina proprietarilor de autovehicule sunt instituite aceste obligații în caz de înstrăinare. A mai arătat că la art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 - actualizată este prevăzut ca, în cazurile în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de către MAI - DRPCIV, sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini și că prevederilor legale care privesc obligațiile noului proprietar nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, din moment ce înmatricularea pe numele cumpărătorului nu se poate realiza fără ca mai întâi sa se procedeze la radierea autovehiculului, de pe numele vânzătorului.
Intimata a mai menționat că în cauza de față, subiectul activ este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, mai exact S.C. DI -CO T. S.R.L. Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigura publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinând sancțiunea inopozabilității, prevăzută la art. 22 alin. 1 - Cod Civil. ( “ daca formalitatea de publicitate nu a fost realizata, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității, sunt inopozabile terților, afara de cazul în care se dovedește ca aceștia le-au cunoscut pe alta cale “).
În drept au fost invocate disp. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În susținerea cererii, intimata a depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
La data de 19.01.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus întâmpinare prin care a reiterat motivele susținute în cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.09.2014 contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Verificând legalitatea procesului-verbal astfel încheiat instanța reține următoarele:
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Cu privire la această ultimă condiție, respectiv semnătura agentului constatator, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită în speța de față. Astfel, instanța constată că pe procesul-verbal constatat pe un suport de hârtie nu există semnătura olografă a agentului constatator, ci a fost aplicată o semnătură electronică conform certificatului nr._030555639792abd1228227c5/12.08.2014 emis de Certsign SA.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.455/2001 privind semnătură electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect că actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerința dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.” Instanța constată că deși potrivit mențiunilor înscrise în josul procesului-verbal nr._/22.09.2014 acest document a fost generat și semnat electronic, el i-a fost comunicat contestoarei pentru a-i deveni opozabil pe suport de hârtie. În aceste condiții, instanța apreciază că se impun a fi respectate condițiile înscrisurilor pe suport hârtie, iar nu cele aferente unui înscris electronic. Pe cale de consecință, pentru a atesta faptul că procesul-verbal a fost întocmit de agentul constatator D. I. Tosa, acesta trebuia să poarte semnătura olografă a acestuia.
Având în vedere că lipsește această semnătură, instanța constată că procesul-verbal nr. . nr._/22.09.2014este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 la momentul încheierii sale. Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal . nr._/22.09.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de către contestatoarea DI-CO T. SRL, cu sediul în București, ., parter, sector 6 în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A.
Anulează procesul-verbal . nr._/22.09.2014.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 620/2015. Judecătoria... → |
|---|
