Plângere contravenţională. Sentința nr. 6447/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6447/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 6447/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6447
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorii S.C. E. S. SRL și M. C. în contradictoriu cu intimata C. L. SECTOR 6 - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, prin consilier juridic P. I., cu delegație aflată la dosar, lipsind contestatorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că prezenta cauză a fost disjunsă dintr-o cauză declinată la Tribunalul București, prin urmare, obiectul ei este numai capătul de cerere privind plângerea contravențională.
Acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, asupra competenței Judecătoriei Sectorului 6 de a soluționa cauza.
Intimata, prin consilier juridic, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, având în vedere dispoz. art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă coroborat cu art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece plângerea contravențională, având în vedere și dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, asupra estimării duratei procesului.
Intimata, prin consilier juridic, în raport de obiectul cauzei, estimează durata procesului la o lună.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedura civilă, estimează durata procesului la o lună.
Invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a S.C. E. S. SRL, având în vedere persoana căreia i-a fost încheiat procesul verbal de contravenție și acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, pe excepție.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, având în vedere că nu există identitate între raportul juridic de drept material contravențional și această societate comercială. Ca atare, nu această societate comercială nu a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție.
Instanța admite excepția lipsei calității procesuale active a S.C. E. S. SRL și respinge plângerea formulată de către acest contestator, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Contestator în această cauză rămâne numitul M. C..
Acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, pentru propunerea de probe.
Instanța acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, pentru propunerea de probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Arată că a observat că planșele foto sunt ilizibile, întrucât a fost scanat acest dosar. Are un alt set de planșe foto, în format alb-negru, pe care le depune la dosar. În măsura în care instanța apreciază că se impune depunerea planșelor în foto în format color, va face și acest demers.
Instanța consideră că planșele fotografice sunt suficient de clare pentru a se putea determina localizarea autovehiculului. Constată că la dosarul cauzei s-au depus planșe fotografice de o calitate mai bună decât cele din dosarul disjuns.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă, încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri, precum și proba cu planșele fotografice pentru intimată.
Instanța acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, pe fondul plângerii contravenționale.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal și sancțiunea dispusă prin acesta, ca fiind legale și temeinice, pentru considerentele invocate, pe larg, în cuprinsul întâmpinării. Arată că petentul nu a invocat cazuri de nulitate absolută, ci a invocat numai cazuri de nulitate relativă, drept pentru care acestea nu pot atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât nu a indicat și dovedit vreo vătămare, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. În privința temeinicia procesului verbal, consideră că planșele foto fac dovada elementului material al contravenției, respectiv a situației de fapt consemnate de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție. Din planșele foto reiese foarte clar că vehiculul utilizat de către petent a blocat accesul pe o proprietate privată adiacentă drumului public, fapt ce constituie contravenție, potrivit dispoz. art. 143 lit. d din HG nr. 1391/2006. Nu prezintă relevanță că bordura care delimita trotuarul de partea carosabilă avea o înălțime apreciată de contestator ca fiind de 15 cm, fapt ce nu constituie un impediment pentru vehiculele care ar fi urmat să pătrundă pe această proprietate privată, respectiv Secția 20 Poliție. Agentul constatator s-a deplasat la această locație, ca urmare a unei sesizări, menționată în dispoziția de ridicare nr. 192/2.11.2013. Argumentul contestatorului în sensul că nu a perturbat activitatea acestei instituții publice este irelevant, întrucât legiuitorul a înțeles să incrimineze blocarea accesului pe o proprietate privată adiacentă drumului public și nu blocarea unei activități a unei instituții publice. Vehiculul bloca accesul pe o proprietate adiacentă drumului public, respectiv a străzii G. Z. nr. 52. De asemenea, consideră că petentul avea posibilitatea să constate că blochează accesul pe această proprietate, întrucât proprietatea este delimitată de trotuar printr-un gard, care avea ca și cale de acces o poartă. Ca atare, avea suficiente elemente ca să constate că blochează accesul într-o proprietate adiacentă drumului public. Pentru aceste considerente, solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015, sub nr._, contestatorii S.C. E. S. SRL și M. C. au formulat, în contradictoriu cu intimata C. L. Sector 6 București, Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/06.03.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă în valoare de 320 lei și cu 3 puncte de penalizare și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, în data de 01.11.2013, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . nr. 52, sect.6, București, iar în ziua următoare, la ora 8:45, când s-a întors la locul staționării autoturismului, a constatat că acesta dispăruse, fiind ridicat de societatea Ilcor Auto Eco și depozitat la sediul acesteia.
A arătat că prin Dispoziția de ridicare . nr._/02.11.2013 i s-a adus la cunoștință faptul că i s-a ridicat autoturismul parcat neregulamentar în conformitate cu art. 7 lit. h. din Legea nr. 155/2010, pentru eliberarea autoturismului fiind constrâns la plata taxei de 677,32 lei.
A menționat că la data de 01.04.2014 a găsit la domiciliu și procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.03.2014 prin care a fost sancționat pentru fapta comisă în data de 02.11.2013, și anume staționare neregulamentară cu auto nr._, în dreptul căilor de acces către o instituție publică.
A învederat că prin procesul-verbal a fost sancționat cu 4 puncte amendă, în cuantum de 320 lei și 3 puncte de penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.
Contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal, menționând că acesta nu este întemeiat, nu corespunde cu situația de fapt, cu realitatea și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă, în valoare de 320 lei și cu 3 puncte de penalizare, restituirea sumei de 160 lei achitată cu titlu de amendă către bugetul local și anularea dispoziției de ridicare emisă fără temei, cu repararea prejudiciului cauzat de plata sumei de 677,32 lei achitată în vederea eliberării autoturismului.
Totodată, contestatorul a arătat că dispoziția de ridicare a fost emisă neîntemeiat și abuziv întrucât HCL S6 nr. 4/2010 prevede ridicare auto „staționate neregulamentar și care constituie un obstacol” pentru traficul rutier, însă autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu era un obstacol deoarece nu era parcat în dreptul vreunei căi de acces în instituție publică, fapt care poate fi observat din planșele foto.
Petentul a solicitat solicit anularea procesului-verbal atacat, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amendă, în valoare de 320 de lei, și cu 3 puncte de penalizare și restituirea sumei de 160 lei achitată cu titlu de amendă către bugetul local.
A mai arătat că procesul verbal nu conține explicit măsura ridicării auto, așa cum prevede art. 180 alin. (1) din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002: „(1) Procesul verbal de contravenție va conține în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale...; sancțiunea complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă;” iar ridicarea auto este o măsură tehnico-administrativă, conform art. 97, alin. [1] i din OUG nr. 195/2002.
Petentul a considerat că un alt un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a-l încunoștința despre dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, neținând cont de obiecțiunile contravenientului si nemenționându-le în procesul-verbal, la rubrica "Alte mențiuni" făcându-se vorbire de alte aspecte, fără nici o legătura cu obiecțiunile avute. Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art. 16 alin. (7) teza a II-a din O.G. 2/2001.
A mai arătat că art. 16 alin. (1) teza a III-a din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: "ocupația și locul de muncă al contravenientului", ori în cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși există obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Prin urmare, petentul a învederat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale și, pe cale de consecință, a solicitat instanței să dispună anularea acestuia și a sancțiunilor dispuse, inclusiv restituirea sumei de 160 lei achitată cu titlu de amendă către bugetul local prin chitanța .-10-Nr:_(57), matricola_.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal . nr._/06.03.2014, dispoziția de ridicare . nr._/02.11.2013, proces-verbal de afișare/înmânare din data de 01.04.2014, factura fiscală . MLF nr._/02.11.2013, chitanța nr. MB_/02.11.2013, chitanța .-10-NR._(57), planșe foto, împuternicire.
La data de 12.06.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului pe capătul 2 de cerere, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGPL Sector 6 pe capătul 2 de cerere, respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal și a dispoziției de ridicare ca temeinice și legale.
Intimata a arătat că, în fapt, în data de 02.11.2013 o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență ., a identificat autovehiculul sus-numitului, marca Volkswagen cu număr de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar în dreptul căilor de acces în instituții publice, respectiv secția 21 de poliție, încălcând dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 - privind circulația pe drumurile publice și ale H.G. nr. 1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, aceiași act normativ stabilind în acesta situație aplicarea măsurii tehnico-administrative.
A precizat că măsura tehnico-administrativă are un caracter urgent și preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului. Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, respectiv P.V. . nr._/06.03.2014, intimata a învederat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus-menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 si 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 320 lei și 3 puncte de penalizare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Actul administrativ atacat se bucură de o prezumție de legalitate si temeinicie fiind emis de către autoritățile publice cu respectarea procedurilor legale, întărită de probele administrate, iar reclamantul nu a arătat în ce ar consta cauzele de nulitate ale acestora și nu a făcut dovada contrară, pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate.
Intimata a considerat că, prin probele administrate și prezumțiile invocate, a făcut dovada celor susținute în apărare, iar în ceea ce privește situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, a menționat că actul administrativ se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate. De asemenea, a învederat faptul că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului privitoare la existența unei situații de fapt contrare celei menționate în dispoziția de ridicare, atât timp cât contravenientul nu își dovedește susținerile, ci doar se limitează la a susține că exista o stare de fapt diferită de cea menționată prin actul administrativ contestat.
În ceea ce privește argumentul reclamantului privitor la anularea procesului-verbal pentru lipsa mențiunilor din cuprinsul acestuia privind lipsa mențiunii prevăzute de art. 16 alin. 1 și 7 din O.G. 2/2001, a precizat faptul că lipsa respectivelor mențiuni este cauză de nulitate relativă, nu absolută precum susține indirect reclamantul, acesta trebuind să demonstreze vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a lipsei acestor mențiuni din cuprinsul procesului-verbal.
Intimata a menționat că în mod neîntemeiat susține reclamantul că sarcina probei ar aparține DGPLS6, cât timp procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și de temeinicie, iar reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 cod procedură civilă, îi revine sarcina demonstrării unei situații contrare celor consemnate în cuprinsul procesul-verbal, cele menționate în cuprinsul acestuia fiind de altfel întărite de fotografiile efectuate la fața locului, care demonstrează vinovăția contestatorului. Intimata nu este obligată să probeze cele deja constatate, sarcina probei revenind petentului, cu atât mai mult cu cât acesta recunoaște în cuprinsul plângerii faptul că a staționat voluntar autoturismul în locul menționat.
De asemenea, nici celelalte motive de nulitate invocate de reclamant nu pot fi reținute, întrucât procesul-verbal prevăzut în anexa 1 D a regulamentului menționat nu cuprinde obligativitatea menționării măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului sau a martorului asistent, dispozițiile art. 180 alin. 1 nefiind aplicabile în acest caz, acest text legal făcând referire doar la modelul de proces-verbal încheiat în situația în care contravenientul a fost de față la săvârșirea contravenției - model prevăzut în anexa 1A a aceluiași act normativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și celelalte acte normative indicat prin întâmpinare.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: planșe foto, nota de constatare . nr._/02.11.2013, dispoziția de ridicare . nr._/02.11.2013, comunicarea . nr._/04.11.2013, comunicarea . nr._/13.11.2013, procesul-verbal . nr._/06.03.2014.
La data de 27.06.2014, prin serviciul registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat anularea procesului-verbal atacat, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă, în valoare de 320 lei și cu 3 puncte de penalizare și restituirea sumei de 160 lei achitată cu titlu e amendă, anularea dispoziției de ridicare emisă fără temei repararea prejudiciului cauzat de plata sumei de 677,32 lei achitată în vederea eliberării autoturismului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,prin procesul-verbal . nr._/06.03.2014 s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că, la data de 02.11.2013, în intervalul orar 08:18 – 08:24, a staționat neregulamentar pe cu autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe ., nr. 52, în dreptul căilor de acces într-o instituție publică, respectiv Secția 20 Poliție, faptă incriminată de art. 143 lit. d) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se contestatorului o amendă în cuantum de 320 de lei și 3 puncte de penalizare (proces-verbal – fila 14).
Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.
De asemenea, contrar susținerilor contestatorului, procesul-verbal cuprinde indicarea articolelor de lege în baza cărora a fost aplicată contravenția, pentru legala întocmire a procesului-verbal nefiind necesară și indicarea temeiurilor legale pentru emiterea dispoziției de ridicare, act distinct de procesul-verbal de contravenție.
Referitor la omisiunea agentului constatator de a consemna măsura ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține faptul că această măsură nu a fost dispusă prin procesul-verbal contestat ci prin dispoziția de blocare/ridicare, astfel încât neindicarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului-verbal nu este de natură a afecta nici legalitatea procesului-verbal.
Instanța reține că singurele mențiuni a căror lipsă poate atrage nulitatea procesului-verbal sunt cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, orice altă lipsă putând atrage cel mult nulitatea relativă a acestuia, în măsura în care se face dovada unei vătămări.
În cauză, mențiunile din procesul-verbal cu privire la faptă, data și locul săvârșirii acesteia, sunt suficiente pentru ca instanța să poată aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal și pentru ca petentul să poată contesta fapta, iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări cauzate de lipsa altor elemente în procesul-verbal, cum ar fi ocupația și locul de muncă al contravenientului.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, susținerea contestatorului în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, prevăzut la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța reține că, în speță, fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice de constatare, fiind aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 și 109 din RA al O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice (aparat foto), acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1D, din care lipsește rubrica privind obiecțiunile contravenientului.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile speciale, derogatorii, ale art. 181 din R.A. al O.U.G. nr.195/2002, art. 109 din Codul rutier și anexa 1 D la R.A. al O.U.G. nr.195/2002.
Potrivit art. 181 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, coroborat cu ar. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, în situația în care fapta este constatată în lipsa contravenientului, cu mijloace tehnice, procesul-verbal se poate întocmi ulterior dispoziției de ridicare, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001. Motivul pentru care procesul-verbal se întocmește ulterior este obligativitatea respectării procedurii prevăzute de lege, conform căreia, procesul-verbal nu poate fi întocmit decât pe baza datelor întocmite în scris de proprietarul vehiculului.
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal . nr._/06.03.2014, instanța apreciază că fapta contestatorului constatată prin procesul-verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 143 lit. d) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit art. 143 lit. d) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice.
Din planșele foto depuse la dosar (fil. 20-21) instanța constată că, în cauză, contestatorul a staționat autoturismul său în dreptul căii de acces (porții) aferente unei instituții publice, și anume Secția 20 Poliție.
Instanțe reține că argumentele contestatorului, în sensul că existau o bordură și un copac în dreptul căii de acces, că respectiva cale de acces era nesemnalizată, improvizată, ulterior desființată, nefiind calea de acces oficială de intrare în instituție, iar activitatea instituției era mutată temporar în altă parte, sunt lipsite de relevanță.
Astfel, existența faptei nu este condiționată de desfășurarea unei anumite activități în imobilului despre al cărui acces este vorba și nici de o anumită semnalizare a căii de acces sau de utilizarea acesteia ca și cale de acces principală într-o proprietate.
Pericolul social al faptei sancționate prin procesul-verbal contestat constă în aceea că, prin modul de staționare al vehiculului contestatorului se împiedica accesul în curtea imobilului al persoanelor care aveau dreptul de a intra în acel spațiu, inclusiv al unor servicii de urgență, precum cele medicale sau de stingere a incendiilor, a căror necesitate ar fi putut apărea, inclusiv în condițiile în care, la acel moment, la sediul instituției se efectuau lucrări de renovare/modernizare.
De asemenea, din planșele foto rezultă cu claritate că autovehiculul petentului reprezenta un obstacol pentru accesul altor autovehicule în curtea imobilului.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._/06.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul M. C. cu domiciliul ales în ..1, sect.4, în contradictoriu cu intimata C. L. SECTOR 6 BUCUREȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DD/ Tehnored.EV
4 ex/ 15.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6441/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6464/2015.... → |
|---|
