Plângere contravenţională. Sentința nr. 6612/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6612/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6612/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6612/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul I. G.-F. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională PL NR._/19.01.2015.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la datele de 15.07.2015 și 16.07.2015, RATB a răspuns adresei emise de instanță, la data de 13.08.2015 Direcția G. de Poliție Locală, a înaintat instanței extras privind amenzile contravenționale în ceea ce îl privește pe contestator, la data de 27.08.2015 CNADNR a înaintat răspuns la adresa emisă de instanță, la data de 03.09.2015, Administrația Străzilor București, a transmis instanței planul de situație din proiectul tehnic avizat de către Comisia Tehnică de Circulație, după care:
Instanța, având în vedere că partea contestatoare a indicat o adresă greșită a martorului, astfel încât mandatul de aducere nu a putut fi executat, neîndeplinindu-și obligația prev. de art. 194 lit. e) din NCPC în mod corespunzător, revine asupra necesității administrării probei testimoniale, urmare a poziției procesuale a contestatorului de indicare a unei adrese greșite a martorului.
Având în vedere înscrisurile noi depuse de către intimată, revine asupra necesității transmiterii de către Primăria Comunei Jilava, jud. Ilfov a situației amenzilor contravenționale transmise de DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 în vederea executării.
Față de disp. art. 394 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 28.01.2015, sub nr._, contestatorul I. G.-F., în contradictoriu cu intimata Direcția Generala de Politie Locală Sector 6, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . Nr._, încheiat la data de 19.01.2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului-verbal contestat și anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic, și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în valoare de “195 lei” si a celor 2 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta în sarcina sa. De asemenea, consideră că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, fiind nelegal si netemeinic, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin 1 OG 2/2001, potrivit cărora”Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite: indicarea actului normativ prin care se stabilește si m sancționează contravenția”.
A arătat că în procesul verbal nu se menționează ocupația si locul de munca.
În ceea ce privește ora la care a fost constatată presupusa faptă si ora la care se presupune ca a fost întocmit proces verbal, urmează ca instanța să constate ca în doar 6 minute nu se poate efectua un control efectiv în care să se verifice toate actele si să completeze si procesul verbal.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile imperative prevăzute de art. 16 alin. l din OG 2/2001 referitoare la descrierea fantei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ignorând prevederile art.21 alin.3 din OG 23/2001, care dispune: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia de scopul urmărit, de urmarea produsă.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal si analizându-1 prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, deși nepenala la nivelul legislației interne, materia contravenționala este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala în sens convențional, așa cum a arătat Curtea în mai multe decizii de speța.
Având în vedere cele menționate, se poate concluziona ca prezenta cauza constituie o acuzație în materie penala în sensul art.6 din CEDO si pe cale de consecința petentului trebuie sa i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv sa i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune ca orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata până ce vinovăția sa va fi legal stabilita. Așadar, analizând textul legal menționat anterior, legiuitorul însuși a instituit în teza finala caci sancțiunea ce urmează a se aplica în cazul în care agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile contravenientului distinct în procesul-verbal la rubrica”Alte mențiuni” este nulitatea procesului-verbal.
Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc si în hotărârea A. contra României, în care se statuează ca persoana acuzată de o fapta pedepsita potrivit unui regim sancționator, cel contravențional, mai blând, nu trebuie sa fie pusa într-o situație mai puțin favorabila decât daca ar fi fost sancționata conform dreptului penal.
Petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție si astfel, nu e obligat să își dovedească nevinovăția, ci, dimpotrivă, sarcina probei incumba intimatului, iar în lipsa unor dovezi care sa susțină acuzația adusa petentului dincolo de orice îndoiala rezonabila, instanța trebuie să constate că exista dubiu cu privire la săvârșirea sa în modul în care este redata de agentul constatator, iar acest dubiu îi profita petentului (in dubio pro reo).
Deoarece procesul-verbal se bucura numai de o prezumție relativa de legalitate si veridicitate pana la proba contrara, temeinicia sa trebuie susținuta cu un probatoriu aferent cu privire la existenta faptei, savarsirea faptei de către petent si vinovatia în comiterea faptei; nefiind suficiente mențiunile agentului constatator din procesul verbal.
CEDO a reținut principiul prezumției de nevinovăție, ca fiind aplicabil în cauzele contravenționale, instanța națională având obligația de a analiza cauza în raport de toate probele administrate, neputând respinge probele favorabile petentului.
Conform art. 16 alin. 7 OG 2/2001 “In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul - verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”. Așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinata obiecțiunilor contravenientului, în nici un caz nu se regăsește dreptul constituțional al contravenientului, constând în: dreptul la aparare este garantat (art. 24 alin 1 Constituția României), iar aceasta vătămare nu poate fi înlăturata decât prin anulare procesului-verbal, întrucât i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni.
Totodată, contestatorul a solicitat să se pună în vedere intimatei ca persoana menționata în calitate de agent în procesul-verbal sa facă dovada că într-adevăr este agent constatator abilitat să constate si să sancționeze contravenții.
În subsidiar, în măsura în care instanța va trece peste apărările mai sus arătat, contestatorul a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale si Înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Conform art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 se prevede expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului si în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceasta sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusa si cu luarea în considerare si a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare. Iar în ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede ca aceasta trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede ca sancțiunea se aplica „în limitele prevăzute de lege si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
În acest sens, doctrina de specialitate apreciază că sancțiunea contravențională reprezintă o măsură de constrângere și de reeducare, care se aplică în scopul îndreptării acestuia și al prevenirii săvârșirii contravențiilor.
Astfel cum rezultă din textul legal citat, sancțiunile contravenționale urmează a fi aplicate cu respectarea principiului legalității, principiul stabilirii unor sancțiuni contravenționale compatibile cu concepția moral-juridică a societății, principiul individualizării și principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale. în continuare pentru a fi pe deplin eficiente sancțiunile trebuie să fie compatibile cu scopul pentru care au fost legiferate și aplicate, iar având în vedere particularitățile și diversitatea contravenienților, acestea trebuie să fie ușor adaptabile ținând cont de limitele prevăzute de lege, de pagubele produse, de periculozitatea contravenientului și a contravenției.
În acest sens dispune și Curtea Europeană de Justiție în jurisprudența sa constantă prin care, atrăgând atenția asupra aplicării principiului proporționalității, în sensul că chiar dacă statele membre sunt îndrituite să recurgă la mijloacele legislative prin intermediul cărora să se atingă în mod eficient obiectivele urmărite de dreptul intern, respectiv prevenirea pagubelor, măsurile pe care le impun trebuie să fie conforme cu scopul urmărit.
Acest principiu pe care Curtea Europeană de Justiție îl reliefează se aplică în mod corespunzător și în prezenta cauză, în sensul că orice măsură excepțională luată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.
În aceste condiții, măsura dispusă apare ca excesiv de severă, vădit inechitabilă și disproporționată față de prejudiciul concret, față de circumstanțele săvârșirii faptei contravenționale și față de contravenient, motiv pentru care solicit instanței de judecată ca în situația în care din care oricare motive va reține culpa subsemnatului, să procedeze la înlocuirea sancțiunii vădit disproporționată aplicată de către agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ se permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța poate aprecia dacă sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin. Prin urmare, solicitam instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment fata de cele expuse anterior.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 - art. 36 O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie procesul verbal de contravenție . nr._/19.01.2015, cartea de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 24.02.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a judecătoriei B. V., în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 6 București, contravenția a fost săvârșită de contestator în Sectorul 6 Mun. București, stația R.A.T.B. ...Valea Cascadelor" ( ART. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. -(1) împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei raza de competenta a fost constatata fapta").
Excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale cu încălcarea prevederilor art. 12 alin. 2 coroborat cu art. 10 din C.Pr.Civ. având în vedere reaua-credință a contestatorului care încearcă soluționarea plângerii contravenționale de către o instanță necompetentă teritorial exclusiv, cu atât mai mult cu cât susținerile eronate ale d-lui I. privind inexistența contravenției nu au fost în niciun fel probate de acesta, demonstrând fără echivoc atitudinea culpabilă a contravenientului. Astfel, contestatorul încearcă în mod nejustificat să își creeze o situație mai favorabilă cu încercarea limitării dreptului ITG.P.L. S. 6 la apărare, prin eludarea normelor procesual civile imperative .
În fapt, în data de 19.01.2015, în jurul orei 09.56, polițistul local S. A., angajat al Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășură activitatea în zona de competentă, l-a identificat pe d-nul I. G. F., conducătorul autoturismului marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare 1F-04-RVI, oprit neregulamentar, în stația mijloacelor de transport public în comun marcată și semnalizată, respectiv RATB Valea Cascadelor .
În conformitate cu prevederile art. 7 lit h) din Legea nr. 155/2010 în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală "constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar” .
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit.. g) din O.U.G. nr. 195/2002 (rep. și modificata) și sancționată de art. 99 alin. 2 și de art. 108 alin. 1 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002 . cu 2-3 puncte amendă și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce ti conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de O.U.G. nr. 105/2002 și de R.A. al O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din conținutul art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind, conform art. 249 Codul de Procedură Civilă, reclamantului .
Cât privește sancțiunea aplicată, considerăm că acesta a fost individualizată în mod legal și corect fața de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 .
Intimata a menționat că faptele care constituie contravenții încadrate în clasa a l-a, sunt sancționate cu 2-3 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, pentru acestea calculul limitelor maxime și minime ale amenzii se face în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv prin înmulțirea punctelor de amendă cu 10 % din salariul minim brut pe economie stabilit prin Hotărâre a Guvernului . Astfel, conform prevederilor H.G. nr. 1091/2014, începând cu data de 01.01.2014, salariul minim brut pe țară garantat în plată este de 975 lei .
A precizat faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului având în vedere situația constatată la momentul săvârșirii contravenției prin propriile simțuri.
De asemenea prin procesul verbal s-au aplicat 2 puncte penalizare în conformitate cu prevederile ari. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiune contravențională complementară care se aplică conform prevederilor art. 96 din același act normativ și a prevederilor art. 204 din H.G. nr. 1391/2006.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., prevederile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice "se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, daca prin prezenta ordonanța de urgenta nu se dispune altfel".
În ceea ce privește primul capăt de cerere al contestatorului privind anularea procesului - verbal . nr._/22.05.2014, intimata a solicitat respingerea acestuia pentru următoarele motive:
Prin H.C.L. S. 6 nr. 216/30.12,2010, începând cu data de 01.01.2011 s-a înființat D.G.P.L. S. 6 prin reorganizarea D.G.P.C. S. 6. având în vedere . la data de 01.01.2011 a Legii nr. 155/2010 . Astfel, trebuie evidențiat faptul că odată cu apariția Legii nr. 155/2010. Poliției Locale i-au fost date în competență atribuții în domeniul circulației ne drumurile publice, conform prevederilor art. 7 lit. h din legea nr. 155/2010, poliția locală "constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar” .
În ceea ce privește susținerile eronate și nesusținute ale contestatorului aceste nu pot constitui un motiv de anulare a procesului verbal contestat, cu atât mai mult cu cât conform prevederilor art. 10 din C.P.Civ. d-nul I. avea obligația să "își probeze pretențiile si apărările”, cu atât mai mult cu cât acesta susține că în speță ar fi aplicabile prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 tară a-și proba în niciun fel și susținerile culpabile, cu atât mai mult cu cât contestatorul a semnat procesul verbal contestat fără a avea nicio o obiecțiune .
Totodată, petentul nu a invocat o cauză de anulare cu respectarea prevederilor art. 12 C.Pr.Civ. și nu a făcut dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea Procesului Verbal . Nr._/19.01.2015, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în mod legal cu respectarea prevederilor legale imperative aplicabile. Astfel, contestatorul nu a arătat presupusa vătămare, nu a invocat-o și nici nu a susținut-o cu probe, așa cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cauzele de nulitate absolută a procesului verbal doar în condițiile încălcării prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în celelalte cazuri aplicându-se nulitatea relativă .
De asemenea, intimata a învederat că petentul a mai fost sancționat contravențional de mai multe ori pentru săvârșirea aceiași fapte contravenționale, fără ca acesta să regrete săvârșirea faptelor contravenționale înțelegând să persiste culpabil în repetarea faptei contravenționale .
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, menținerea procesului verbal . nr._/19.01.2015 întocmit cu respectarea tuturor condițiilor legale prevăzute și aplicabile în speța dedusă judecății.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și art. 249 din Cod proc. civ., pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile O.U.G. nr, 195/2002- privind circulația pe drumurile publice, pe dispozițiile H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurilor publice și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 .
La întâmpinare intimata a anexat procesul verbal de contravenție contestat.
Prin compartimentul registratură, la data de 11.03.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.24-26).
Prin sentința civilă nr. 358/20.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. V. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 02.06.2015, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 25.06.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru contestator și proba testimonială, la acest termen de judecată instanța revenind asupra administrării acestui mijloc de probă ca urmare a indicării de către contestator a unei adrese fictive a martorului (din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere rezultă că la adresa indicată de contestator pentru martorul J. I. locuiește o altă persoană, N. M., care a declarat că nu îl cunoaște pe J. I. și nici nu știe unde ar putea fi găsită persoana în cauuă).
Prin compartimentul registratură, la data de 14.08.2015, intimata a depus la dosar relațiile solicitate de instanță, iar la data de 03.09.2015, relațiile solicitate de la Administrația Străzilor București.
Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/19.01.2015 (fila 7 dosar Judecătoria B. V.), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 195 lei și 2 puncte de penalizare, conform art. 99 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 142 lit. g) din HG nr. 1391/2006.
S-a reținut în sarcina contestatorului că la data de 19.01.2015, ora 9,50, pe .. 220, a oprit voluntar microbuzul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, în stația de transport în comun RATB Valea Cascadelor, semnalizată corespunzător, situată prin indicator și marcaj rutier amplasate la loc vizibil.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, aplicabil în speță prin prisma art. 109 alin. (9) din OUG nr. 195/2002 – instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii (...).
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 pe care instanța este obligată să le analizeze și din oficiu.
Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, invocată de contestator, sub aspectul nemenționării locului încheierii procesului-verbal, ocupația contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea eventualelor pagubee pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și neconsemnarea obiecțiunilor contravenientului, această critică este vădit nefondată pentru argumentele ce se vor expune.
În primul rând, cu privire la forma și conținutul procesului-verbal de contravenție sunt incidente, cu prioritate, dispozițiile art. 180 din HG nr. 1391/2006, normele metodologice de aplicare a OUG nr. 195/2002, dispoziții speciale în raport de prevederile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, întrucât contravenția pentru care a fost sancționat contestatorul este reglementată de OUG nr. 195/2002, conform competenței atribuite prin art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010.
Numai în măsura în care OUG nr. 195/2002 sau HG nr. 1391/2006 nu conțin reglementări specifice sau excepții se aplică, în completare, dreptul comun în materie, adică OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 180 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și . de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.
Prin urmare, în ceea ce privește locul încheierii procesului-verbal, acest element este clar indicat în cuprinsul acestuia, respectiv “în Municipiul București – Sector 6”, așa cum se vede clar în cuprinsul actului atacat.
Cu privire la ocupația contravenientului, art. 180 alin. (1) din HG nr. 1391/2006 nu cuprinde o astfel de mențiune, astfel că în raport de norma specială incidentă în materie nu există obligația de a indica “ocupația contravenientului” și, astfel, o încălcare a unei norme legale ca și condiție a nulității, acest motiv de nelegalitate fiind nefondat.
Referitor la descrierea faptei contravenționale cu indicarea orei și locului în care a fost săvârșită, obligație care se regăsește și în cuprinsul art. 180 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, instanța constată că această obligație a agentului constatator a fost corect și legal îndeplinită.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție este arătată atât ora – 9,50, cât și locul în care a fost săvârșită fapta – .. 220, stația RATB Valea Cascadelor. Opinia personală a contestatorului că în 6 minute nu se poate efectua un control efectiv în care să se verifice toate actele și să se completeze și procesul-verbal este irelevantă, dar și nefondată, de vreme ce procesul-verbal există în materialitatea sa completat cu toate elementele necesare și semnat de către contestator, astfel că în măsura în care contestatorul dorea să demonstreze că fapta s-a săvârșit la o altă oră decât cea menționată în procesul-verbal trebuia să demonstreze acest aspect. Cât privește completarea procesului-verbal, din prevederile art. 13 din OG nr. 2/2001, care se aplică în completare în lipsa oricărei alte dispoziții exprese în acest sens în OUG nr. 195/2002, rezultă că procesul-verbal de contravenție poate fi dresat în termen de 6 luni de la data constatării faptei, termenul de prescripție a aplicării sancțiunii. Prin urmare, aspectul că procesul-verbal a fost dresat în 6 minute sau putea fi dresat în 6 luni este total nerelevant.
Cât privește arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea eventualelor pagube pricinuite, din modul de descriere a faptei în procesul-verbal rezultă toate elementele necesare pentru a se statua asupra temeiniciei procesului-verbal. Art. 99 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002 prevede că reprezintă contravenție oprirea neregulamentară; în cuprinsul procesului-verbal s-a arătat că petentul a încălcat prevederile art. 142 lit. g) din HG nr. 1391/2006, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aplicabil prin prisma art. 65 din OUG nr. 195/2002, care prevede că se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție atacat s-a arătat că “la data de 19.01.2015, ora 9,50, pe .. 220, a oprit voluntar microbuzul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, în stația de transport în comun RATB Valea Cascadelor, semnalizată corespunzător, situată prin indicator și marcaj rutier amplasate la loc vizibil.”
Prin urmare, descrierea în fapt a contravenției reținute în sarcina contestatorului corespunde întru totul dispoziției legale reținute ca fiind încălcată de către contestator, iar aspectele referitoare la aprecierea eventualelor pagube pricinuite, invocate de contestator sunt nerelevante față de natura contravenției pentru care a fost sancționat contestatorul, fiind vorba despre o contravenție de pericol, iar nu una de rezultat pentru a interesa un eventual prejudiciu pentru existența faptei sau determinarea regimului său sancționator, astfel că și această critică de nelegalitate este nefondată.
De asemenea, în procesul-verbal atacat au fost indicate atât actul normativ ce stabilește, cât și cel care sancționează contravenția. S-au indicat dispozițiile legale încălcate – art. 142 lit. g) din HG nr. 1391/2006, norma care prevede și sancționează contravenția, atât în ceea ce privește sancțiunea principală, cât și cea complementară a punctelor de penalizare: art. 99 alin. (2) rap. la art. 101 alin. (1) lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002. Critica este, așadar, nefondată și înlăturată de către instanță.
Cât privește neconsemnarea obiecțiunilor contravenientului, art. 180 alin. (5) din HG nr. 1391/2006 prevede obligația agentului constatator de a-i aduce la cunoștință contravenientului, în momentul încheieirii procesului-verbal, dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, precum și obligația de a consemna obiecțiunile distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Instanța observă că la rubrica aferentă din procesul-verbal agentul constatator a consemnat că „nu am obiecțiuni”, ceea ce înseamnă că i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Contestatorul nu invocă faptul că a avut obiecțiuni, iar acestea nu au fost consemnate sau că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, ci faptul că „Așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinata obiectiunilor („nemultumirilor”) contravenientului, in niciun caz nu se regaseste dreptul constitutional al contravenientului, constand in: DREPTUL LA APARARE ESTE GARANTAT (art. 24 alin. 1 Constitutia Romaniei)”, or observația la care trimite contestatorul nu are nicio legătură cu norma legală pretins încălcată de către agentul constatator. Legea – art. 180 alin. (5) din HG nr. 1391/2006 sau art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 invocat de contestator – nu prevede obligația agentului constatator să indice vreun drept constituțional al contravenientului constând în dreptul la apărare, drept ce este recunoscut de lege, în anumite limite, independent de opinia contestatorului sau a intimatei .
Art. 16 alin. (1) din aceiași Constituție prevede că nimeni nu este mai presus de lege, astfel încât contestatorul nu poate pretinde respectarea unor cerințe care nu sunt impuse de lege pentru legalitatea procesului-verbal în alte condiții decât cele reglementate de lege. Dreptul la apărare, pe lângă faptul că îi este recunoscut contestatorului de lege, în aceleași condiții în care este recunoscut celorlalte persoane, și nu este absolut, cum pare a sublinia contestatorul, a fost și respectat prin însăși posibilitatea, recunoscută tot de lege, de formulare a prezentei plângeri contravenționale și expunere a nemulțumirilor sau obiecțiunilor referitoare la conținutul procesului-verbal.
Prin urmare, nu există vreo încălcare de către agentul constatator a obligației de aducere la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni, iar sancțiunea nulității este exclusă în lipsa încălcării dispoziției legale invocate.
Pe de altă parte, chiar acceptând teza contestatorului, având în vedere că obiecțiunile se consemnează după completarea procesului-verbal, indiferent de poziția contravenientului, agentul constatator nici nu mai poate reveni asupra încheierii procesului-verbal de contravenție, singura modalitate legală de desființare a procesului-verbal fiind plângerea contravențională, pe care contestatorul a și exercitat-o, de altfel, și și-a exprimat nemulțumirile cu privire la conținutul procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că petentul a înțeles să invoce prezumția de nevinovăție, invocând cauzele Bosoni v. Franța și A. c. României, susținând că sarcina probei revine intimatului, iar orice dubiu profită acuzatului. Totodată, contestatorul nu face nicio referire la aspectele de fapt consemnate în procesul-verbal de contravenție, ci se limitează la a invoca prezumția de nevinovăție.
Or, așa cum îi spune și denumirea, prezumția de nevinovăție se referă la latura subiectivă, iar nu la latura obiectivă, respectiv la situația de fapt reținută în procesul-verbal. Prezumția de nevinovăție are în vedere faptul că petentul este prezumat nevinovat până la proba contrară, însă această prezumție nu implică și o prezumție de inexistență a faptei în materialitatea sa.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim de contestare special, întocmit de un funcționar al statului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât face prin sine însuși dovada celor reținute în conținutul său, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator.
Aceasta înseamnă că sarcina probei în răsturnarea situației de fapt reținută în procesul-verbal revine celui care contestă, tocmai aceasta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul nu a impus agentului constatator să apeleze la mijloace externe de probă pentru atestarea veridicității celor reținute în procesul-verbal, deși, desigur, nici nu îl împiedică.
În speță, procesul-verbal contestat a fost încheiat de agentul constatator în urma constatării directe a faptei reținute în sarcina contestatorului, astfel încât, se bucură de prezumția de veridicitate specifică oricărui act administrativ, prezumându-se, relativ, așadar până la proba contrară, că petentul a staționat voluntar microbuzul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, în stația de transport în comun RATB Valea Cascadelor, semnalizată corespunzător, situată prin indicator și marcaj rutier amplasate la loc vizibil.
În respectarea dreptului la apărare, contestatorului i s-au încuviințat probele solicitate și găsite relevante pentru speța de față de instanță, inclusiv proba testimonială, asupra căreia instanța a revenit ca urmare a faptului că petentul a indicat un domiciliu nereal al martorului J. I., care, în urma verificărilor făcut de către Direcția G. de Poliție a Municipiului București, nu a fost găsit la adresa indicată de către contestator și nici cunoscut la această adresă, proba propusă de contestator fiind imposibil de administrat în aceste condiții. Prin urmare, contestatorul nu poate invoca faptul că nu i s-a respectat dreptul la apărare, întrucât revenirea asupra administrării mijlocului de probă încuviințat este consecința nerespectării de către contestator a obligației prevăzute de art. 194 lit. e) NCPC, aceea de a indica, printre altele, domiciliul martorului propus, legiuitorul având în vedere, în mod logic, un domiciliu real, iar nu unul nereal.
Din informațiile solicitate, tot la inițiativa contestatorului și încuviințate de către instanță, de la RATB și Administrația Străzilor, care administrează sectorul de drum ., rezultă, fără echivoc, că la adresa din bulevardul I. M. nr. 220 funcționează stația de transport public „Valea Cascadelor” (linii 61,62, 137, 138, 178), semnalizată cu indicator rutier „stație de autobuz” și marcaj pe carosabil, prin grija administratorului drumului, Administrația Străzilor, precum și un indicator inscripționat cu denumirea stației și liniile aferente, care aparține RATB (fila 14, răspuns RATB), iar Administrația Străzilor a înaintat instanței planul de situație din proiectul tehnic avizat de Comisia Tehnică de Circulație din cadrul PMB și Brigada Rutieră (fila 39), datat și vizat spre neschimbare în 06.11.2008, din examinarea căreia se poate observa, fără dubiu, atât marcajul stradal (BUS, pe o lungime de 30 de metri), indicatorul de culoare albastră indicând prezența stației de autobuz, cât și indicatorul de „staționare interzisă în ambele sensuri (adică pe toată lungimea marcajului stradal al stației de autobuz), din coroborarea celor două adrese rezultând că de la data de 06.11.2008 și până în prezent semnalizarea din zona stației RATB Valea Cascadelor nu s-a modificat.
Informațiile furnizate instanței de RATB și Administrația Străzilor sunt de natură a consolida prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție și a înlătura orice dubiu rezonabil ce s-ar putea interpreta în favoarea contestatorului, mai ales în condițiile în care contestatorul nu a criticat situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, respectiv că a staționat cu microbuzul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, în stația de transport în comun RATB Valea Cascadelor, ci s-a limitat la a invoca prezumția de nevinovăție, care, așa cum s-a arătat anterior, vizează latura subiectivă (vinovăția) nu și elementul material.
În acest context, instanța apreciază că în speță, intimata a făcut dovada faptului că petentul a oprit neregulamentar în stația de transport în comun, marcată și semnalizată corespunzător, situată pe Bulevardul I. M. nr.220, iar petentul nu a dovedit o situație contrară celor reținute în actul de constatare și sancționare a contravenției sau una dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, astfel că nu există motive pentru desființarea procesului-verbal.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de modificare a sancțiunii amenzii, în sensul înlocuirii cu avertisment, instanța reține că potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, ea trebuind a fi, conform art. 5 alin. (5) din aceeași ordonanță, proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În speță, contestatorului i s-a aplicat minimul special al amenzii contravenționale, respectiv 2 puncte-amendă, astfel încât sancțiunea aplicată respectă limitele legale. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către intimată, 18-25, contestatorul a mai fost sancționat, cel puțin de intimata din cauza de față, prin alte 14 procese-verbale de contravenție pentru încălcarea regulilor de circulație, având înregistrate pe rolul instanței de față, în anul 2014 și 2015 un număr de 7 plângeri contravenționale în contradictoriu cu intimata din cauza de față și altele în contradictoriu cu Direcția G. de Poliție a Municipiului București. În acest context, nu se poate reține că aplicarea unui avertisment ar constitui pentru contestator, o măsură suficientă și necesară pentru reformarea atitudinii acestuia față de normele de circulație încălcate, ci o încurajare în sensul nesocotirii acestora.
Ca atare, instanța va menține sancțiunea amenzii contravenționale, așa cum a fost aceasta individualizată prin procesul-verbal atacat și va respinge ca nefondată, plângerea contravențională introdusă împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională introdusă de contestatorul I. G.-F., CNP_9, cu domiciliul în comuna J., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.01.2015, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCAL SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Dactilo. PAS/22.09.2015
Red FCM/28.09.2015
2 ex orig
Comunicat + 2 ex VAM.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6561/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5841/2015. Judecătoria... → |
|---|
