Plângere contravenţională. Sentința nr. 6567/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6567/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6567/2015
DOSAR NR._ //2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6567
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 10.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. A. E.
GREFIER: ANITEI V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea I. P. SERV SRL și pe intimata D. – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător I. M. care depune delegație de substituire la dosar și martorul acesteia, T. M., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului T. M., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Contestatoarea, prin apărător, depune la dosar un set de înscrisuri, în copie, respectiv carte de identitate și certificat de înmatriculare a autoturismului și solicită instanței emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica ordinul de serviciu pentru a se vedea dacă în acel interval de timp la care s-a constatat fapta, echipajul de poliție era în tipul serviciului, deoarece au mai fost cazuri în care aceste echipaje au acționat pe alte trasee decât cele indicate în ordinul de serviciu și peste orele respective, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal este menționată o dată ulterioară săvârșirii faptei, nu s-a bifat faptul că amenda poate fi achitată în cuantum de ½ în termen de 48 de ore, astfel încât acest echipaj de poliție este posibil să nu se fi aflat în orele de program.
Instanța constată că potrivit art. 254 C.p.c. probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată. Solicitarea de emitere a adresei către intimată nu a fost făcută prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciind că petenta este decăzută din dreptul de a administra o astfel de probă, nefiind îndeplinite condițiile art. 254 alin. 2 C.p.c.
Nemaifiind probe de formulat și cereri de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se menționează că este întocmit pe data de 17.02.2015 la ora 12.10 pentru o faptă constatată pe data de 16.02.2015, însă din conținutul procesului verbal se poate observa că a fost completat exact pe data de 16.02.2015, iar nu pe 17.02.2015, astfel cum menționează organul constatator. Din declarația martorului rezultă faptul că a semnat procesul verbal, în alb, pe data de 16.02.2015, nefiind chemat pe data de 17.02.2015 când ar fi fost întocmit procesul verbal astfel cum se menționează. Se arată faptul că ar fi oprit în stațiile în care nu ar fi avut voie, însă reclamanta nu are nicio stație de oprire decât aceea de urcare și de coborâre, în București pe . capătul de traseu. De asemenea, din declarație rezultă faptul că șoferul s-a dat jos la acel moment pentru a se asigura dacă sunt probleme cu mașina, a existat o problemă cu roata, însă șoferul a constatat că nu pune în pericol călătorii deoarece mai era foarte puțin până la capătul traseului, neexistând nicio dovadă că la acel moment ar fi încălcat vreo altă lege. Primele argumente ale organului de poliție au fost în sensul că ar fi existat călători circulând în picioare, însă a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că acest autobuz de dimensiuni mai mici este prevăzut și cu 13 locuri în picioare. Până a se ajunge la această concluzie cum că s-ar fi urcat două persoane, șoferul a mai fost întrebat și de licență, de grafic și de bilete, iar după ce s-a constatat că este în regulă, s-a găsit acest argument, care nu este întemeiat. De asemenea, nu este normal ca șoferul să semneze procesul verbal în calitate de martor asistent deoarece s-a menționat că a condus mijlocul de transport, astfel încât era implicat efectiv în această faptă, în opinia sa putea fi semnat de o altă persoană care ar fi văzut acest incident și care nu ar fi avut legătură cu societatea. În această calitate de martor asistent șoferul nu putea formula obiecțiuni, iar dacă era nemulțumit nu putea consemna aceste obiecțiuni, doar contravenientul având posibilitatea să facă acest lucru, însă contravenientul este persoană juridică și nu se afla la fața locului. A fost vorba de o răzbunare, având în vedere că nu s-a consemnat posibilitatea achitării a ½ din contravaloarea amenzii aplicate.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015, contestatoarea I. P. Serv SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._/17.02.2015, ora 12,30, comunicat pe data de 13,03.2015, încheiat de D. - B. Rutieră, prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerarea de la plata amenzii, ca netemeinic și nelegal.
În fapt, analizând conținutul procesului verbal mai sus indicat petenta, a fost sancționată contravențional pentru motivul că, în data de 16.02.2015, ora 11:45, în București, . PEUGEOT, a efectuat transport rutier public de persoane prin servicii regulate pe traseul București-Valea Ialomiței - Biobaza Dârvari, județul Ilfov, cu microbuzul numărul B 137 §TL condus de M. T., CNP:_, conform licenței de traseu . nr._ și al graficului de circulație aferent acesteia, acesta având obligația de a îmbarca-debarca călători, numai în stațiile special amenajate, respectiv a oprit pentru a îmbarca 2 persoane pe . dreptul reprezentantei PEUGEOT, deși nu este prevăzut în graficul de circulație”.
Fapta reținută în sarcina societății contestatoare este prevăzută de prevederile art.34 alin.2 lit. a din Legea nr. 92/2007 și este sancționată de dispozițiile art.45 alin. 7 lit. k din Legea nr. 92/2007.
Fapta contravențională nu există. Nulitatea procesului verbal.
Art. 16 din alin. 1 și alin.7 din OG nr.2/2001 statuează următoarele:
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin încălcarea acestor dispoziții, se încalcă în mod flagrant dreptul la apărare, neavând posibilitatea la data încheierii procesului verbal să facă obiecțiuni cu privire la fapta săvârșită, iar sancțiunea pentru nerespectarea dreptului de a face obiecțiuni este nulitatea procesului verbal.
Contestatoarea a solicitat a se observa de către instanță că agentul constatator, a consemnat următoarele mențiuni: „procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al firmei, de față fiind conducătorul auto care a luat la cunoștință de procesul verbal”, dar acesta nu a consemnat că șoferul T. M., nu a fost de acord cu cele consemnate în procesul verbal, acesta fiind obligat să semneze procesul verbal, în alb, necunoscând motivul real pentru care a fost tras pe dreapta din trafic.
Contestatoarea a precizat că fapta a fost constatată pe data de 16.02.2014, ora 11:45, procesul verbal fiind semnat de conducătorul auto și totodată de martorul asistent T. M., în alb, în momentul efectuării controlului în trafic, iar acest proces verbal a fost întocmit pe data de 17.02.2015, și comunicat pe data de 13.03.2015.
Astfel, contestatoarea a considerat că acest proces verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât nu avea cum să se constate fapta pe 16 februarie, martorul asistent să semneze acest proces verbal, în alb, iar pe 17 februarie, agentul constatator a completat acest proces verbal, fără a-i da posibilitatea de a formula obiecțiuni, întrucât motivul pentru care a fost oprit în trafic a fost acela de a o amenda, nicidecum de a îmbarca 2 persoane pe .>
Pe fond, s-a reținut în sarcina societății contestatoare că, în ziua de 16.02.2015, microbuzul cu număr de înmatriculare_, a oprit pe . a îmbarca 2 persoane, deși nu este prevăzută stația în graficul de circulație.
În realitate, contestatoarea nu este vinovată de săvârșirea faptei, deoarece conducătorul auto T. M., a fost oprit în trafic nejustificat, punându-l să semneze acest procesul verbal, în alb, spunându-i-se că în deplasarea sa cu intenția schimbării benzii de rulare ar fi stânjenit echipajul de poliție rutieră ce se deplasa în același sens de mers cu acesta.
Contestatoarea a considerat un abuz din partea autorităților să i se aplice o astfel de sancțiune, atâta timp cât conducătorul auto nu a oprit voluntar pentru îmbarcarea călătorilor, ci a fost tras pe dreapta de echipajul de poliție.
Procesul verbal de constatare și sancționare al contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
Față de cele mai sus arătate, contestatoarea a considerat că a făcut dovada că nu este vinovată de fapta reținută în sarcina societății sale și că a răsturnat prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal.
Prin fapta reținută și sancționată contestatoarei i s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Pentru toate aceste considerente, contestatoarea a solicitat, în principal admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal . nr._/17.02.2015 și exonerarea de la plata cuantumului amenzii stabilite prin actul sancționator, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că se face vinovată de săvârșirea faptei, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.5 alin.2, art. 13 alin.2 și art. 31 din OUG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 92/2007 și ale Codului de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal . nr._/17.02.2015, certificat de înregistrare societate, copie conformă nr._ pentru transportul internațional de persoane cu autocarul sau autobuzul contra cost în numele unui terț, cartea sa de identitate, licență de traseu . nr._.
La data de 08.06.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii promovată de petentă și menținerea procesul-verbal încheiat.
În fapt, la data de 16.02.2015, petenta a efectuat transport rutier public de persoane prin servicii regulate pe traseul București/Valea Ialomiței - Biobaza Dârvari județul Ilfov, cu microbuzul cu numărul de înmatriculare_, condus de P. I., conform licenței de traseu . nr._ și a graficului de circulație aferent acesteia, și nu a respectat obligația de a îmbarca/debarca călători numai în stațiile special amenajate, prevăzute în graficul de circulație, respectiv a oprit pentru a îmbarca două persoane pe . dreptul reprezentanței Peugeot, deși nu este prevăzut ca stație în graficul de circulație.
Conform prevederilor art. 34 alin, 2 lit. a din Legea nr. 92/2007 modificată, (2) Operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați care efectuează transport public local au următoarele obligații: a) să respecte obligațiile stabilite prin contractele de atribuire a gestiunii, prin caietul de sarcini, prin regulamentul de organizare și funcționare a serviciului, precum și prin prevederile prezentei legi.
Fapta este sancționată prin art.45 alin. 7 lit. k din Legea nr. 92/2007 modificată, care prevede o amendă cu valoarea cuprinsă între 10,000 lei la 30,000 lei și se sancționează operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați pentru următoarele fapte: k) nerespectarea prevederilor art. 34 privind obligațiile operatorilor de transport și transportatorilor autorizați în realizarea serviciilor de transport public local.
Astfel, agentul a aplicat minimul amenzii prevăzut de lege, pentru fapta săvârșită de petentă, respectiv 10.000 de lei.
Amenda contravențională, pentru fapta prevăzută de art.34 alin.2 lit. a din Legea nr. 92/2007 modificată, se aplică societății comerciale, deținătoare a autovehiculului, respectiv petentei.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator conform art.109 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Procesul-verbal . nr._/17.02.2015 a fost încheiat cu respectarea exigențelor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, și face dovada deplină a situației de fapt și de drept, până la proba contrară.
Din economia textului de la art. 249 Cod procedură civilă, reiese că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenind petentului.
Intimata a învederat instanței că, procesul-verbal a fost încheiat în prezența conducătorului auto, care a luat la cunoștință de conținutul acestuia, aspect confirmat prin semnătură.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 34 alin. 2 lit. a din Legea nr. 92/2007 modificată, precum și art. 16-17 din OG nr. 2/2001.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul-verbal . nr._/17.02.2015 și procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 13.03.2015.
La termenul de judecată din data de 22.06.2015, instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat un martor, în persoana numitului T. M., iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 10.09.2015, instanța a procedat la audierea martorului M. T., propus de contestatoare, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Contestatoarea a depus la dosar, în copie, certificat de înmatriculare autoturism și cartea de identitate a vehiculului.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat . nr._/17.02.2015 s-a reținut că în data de 16.02.2015, ora 11,45, pe . dreptul reprezentanței Peugeot societatea efectuează transport rutier public de persoane prin servicii regulate pe traseul București/Valea Ialomiței - Biobaza Dârvari județul Ilfov, cu microbuzul cu numărul de înmatriculare_, condus de M. T., conform licenței de traseu . nr._ și a graficului de circulație aferent acesteia, și nu a respectat obligația de a îmbarca/debarca călători numai în stațiile special amenajate, prevăzute în graficul de circulație, respectiv a oprit pentru a îmbarca două persoane pe . dreptul reprezentanței Peugeot, deși nu este prevăzut ca stație în graficul de circulație.
S-a apreciat că fapta încalcă prevederile art.34 alin.2 lit.a din Legea 92/2007, coroborat cu art.31 pct.14 din anexa I a OMT 972/2007, iar în baza art. 45 alin.7 lit.k din Legea 92/2007 s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de_ lei.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art.34 alin.2 lit.a Legea 92/2007 operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați care efectuează transport public local trebuie să respecte obligațiile stabilite prin contractele de atribuire a gestiunii, prin caietul de sarcini, prin regulamentul de organizare și funcționare a serviciului, precum și prin prevederile prezentei legi.
Conform art.31 pct.14 din anexa I a OMT 972/2007 operatorii de transport/transportatorii autorizați vor efectua serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate cu respectarea următoarelor obligației de a îmbarca/debarca pe călători numai în stațiile special amenajate, prevăzute în programul de circulație;
Conform art. 45 alin.7 lit.k din Legea 92/2007 nerespectarea prevederilor art. 34 privind obligațiile operatorilor de transport și transportatorilor autorizați în realizarea serviciilor de transport public local constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 OG 2/2001 și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
În ceea ce privește lipsa dreptului la obiecțiuni, instanța reține că întrucât procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al societății, agentul constatator s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a face aplicarea articolului 16 alin 7 din OG 2/2001, din economia căruia rezultă că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni când contravenientul este de față la întocmirea actului constatator.
De altfel raportat la prevederile Deciziei 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că neconsemnarea obiecțiunilor atrage nulitatea relativă a procesului verbal, contestatoarea nu justifică vătămarea produsă prin nemenționarea unor obiecțiuni, în condițiile în care toate acestea au putut fi aduse la cunoștința instanței.
Cu privire la calitatea martorului asistent, respectiv faptul că procesul verbal a fost semnat în alb de angajatul contestatoarei, instanța reține că semnarea procesului verbal de către un martor se impune conform art.19 alin.1 din OG 2/2001pentru a se confirma lipsa contravenientului la momentul încheierii procesului verbal, sau refuzul acestuia de a semna actul constatator, ori în speță nu se neagă împrejurarea că procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentanților contestatoarei.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
În această ordine de idei, instanța reține că prin declarația martorului audiat-angajatul contestatoarei nu s-a făcut dovada situației de fapt contrară celei reținute în actul constatator. Mărturia nu este înlăturată prin prisma simplului fapt al legăturii de interese cu contestatoarea (martorul fiind chiar șoferul care ar fi oprit în alte locații decât cele din graficul de transport), ci mai ales ca urmare a declarațiilor lipsite de credibilitate a acestuia.
Martorul a recunoscut că la data și în ziua respectivă se afla în locația menționată în procesul verbal, ceea ce duce la concluzia că înscrisul cuprinde constatările personale ale agentului de poliție. Instanța reține că deși în plângere se afirmă că agenții constatatori i-au reproșat martorului că în deplasarea sa ar fi stânjenit echipajul de poliție ce se deplasa în același sens, în fața instanței martorul nu face o asemenea afirmație și arată că de fapt, ce i s-a reproșat este faptul că ar fi avut călători în picioare. Mai mult, în fața instanței martorul declară că ar fi oprit pe traseu, pe . a verifica o roată a vehiculului, împrejurare cu privire la care în plângere nu se arată nimic, deși această împrejurare ar fi fost determinată în aprecierea situație de fapt.
De asemenea, în aprecierea temeiniciei procesului-verbal instanța a luat în considerare și prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest înscris constatator. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare. Prin raportare la cauza de față, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie nu depășește aceste limite rezonabile față de natura faptei ce se impută contestatoarei, agentul fiind în măsură să încheie procesul verbal pe baza celor constatate de el.
Astfel fiind, instanța apreciază că procesul verbal este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, contestatoarei i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege, iar raportat la cele două criterii legale gravitatea faptei și pericolul social, instanța reține sancțiunea amenzii ca proporțională, urmărind să descurajeze efectuarea transporturilor de persoane în alte condiții decât cele legale, pentru protejarea intereselor călătorilor și a siguranței în trafic.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată, menținând dispozițiile procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta I. P. SERV SRL, cu sediul în București, ., sector 5, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI:_, cu sediul ales la Cabinet Avocat N. G. G., în București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesul verbal contestat . nr._/17.02.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV/5 ex./22.09.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 6525/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6561/2015. Judecătoria... → |
|---|
