Contestaţie la executare. Sentința nr. 6523/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6523/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 6523/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6523
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 9.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul T. V. D. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 19.08.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a înaintat la dosar răspuns la întâmpinare, după care,
Se procedează la legitimarea contestatorului T. V. D., acesta prezentând CI . nr._.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuția contestatorului competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 714 Cod procedură civilă, art. 650 alin. 1 și art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, contestatorul arată că estimează o durată de soluționare a cauzei de 1 lună.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă contestatorului cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar, fiind invocată inadmisibilitatea cererii formulate de către intimată cu privire la legalitatea și temeinicia titlului executoriu, acesta nefiindu-i comunicat în mod legal.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată de către intimată prin întâmpinare, contestatorul arată că nu se opune încuviințării acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea motivelor de nulitate invocate prin cererea, iar pentru intimată încuviințează de asemenea proba cu înscrisuri în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească contestatorul, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul solicită admiterea cererii și anularea actelor de executare, dat fiind faptul că a vândut autoturismul încă din anul 2009, iar noul proprietar a mers în anul 2012 cu acest autoturism fără rovinietă, însă amenzile au venit pe numele său. Executarea silită pornită împotriva sa este nelegală, întrucât nu a săvârșit contravenția, procesul-verbal fiind emis în mod nelegal.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 04.06.2015, sub nr._, contestatorul T. V. D., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite înseși, precum și a tuturor actelor de executare ce formează obiectul dosarului de executare nr. 954/2015 al B.E.J. T. B. O., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 954/2015.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în fapt, la data de 05.07.2007 a încheiat cu MKB Romexterra Leasing I.F.N. S.A, contractul de leasing financiar nr. 4713 ce a avut ca obiect autovehiculul marca Ford Focus Trend Collection. La data de 15.06.2009 a încheiat Contractul de Novație prin care a cedat folosința bunului către Concept Tours S.R.L., care a preluat toate drepturile și obligațiile asumate la încheierea contractului, sens în care a semnat cu noul utilizator procesul verbal de predare-primire al autoturismului în 18.06.2009.
Contestatorul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției în raport cu dispozițiile art. 16 din O.G. 2/2001 coroborat cu art.17 din același act normativ care prevăd că:,, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Contestatorul a învederat că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, si trebuie sa conțină mențiunile prevăzute in art. 16 si art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. In lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale. Conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, semnătura agentului constatator este unul din elementele care atrage nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției. Chiar daca semnătura electronică are același scop pe care-l are semnătura olografă, aceasta poate fi folosită doar atunci când este vorba de documente electronice transmise destinatarului -- evident - în format electronic.
De asemenea, a arătat că prin somația emisă de B.E.J. T. B. O., i s-a adus la cunoștință că are de achitat tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro. Potrivit art. II din Legea 144/2012 privind modificarea O.G. 15/2002: „ tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobată cu modificări și completări prin Legea 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează”.
În al treilea rând, potrivit art. 7 al ordonanței nr. 15/2002: ”responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si deținerea rovinietei valabile revin in exclusivitate, utilizatorilor (...) ”, iar potrivit art. 1 lit. b al aceluiași act normativ utilizatori sunt „persoanele fizice sau juridice care dețin vehicule”. Din interpretarea dispozițiilor de mai sus, rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine utilizatorului astfel cum este definit de art. 1 din O.G.15/2002, ca fiind persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare sau care folosește în baza unui drept legal autoturismul. În acest sens, contestatorul a menționat că a încheiat Contractul de Novație prin care a cedat folosința bunului către Concept Tours S.R.L., care, în prezent, este proprietarul Ford Focus Trend, iar obligația de a achita taxa de drum, este in sarcina sa exclusivă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: acte din dosarul executare nr. 954/2015, proces verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, contract de cesiune încheiat cu Concept Tours S.R.L. la 16.06.2009, proces verbal de predare – primire, proces verbal de scoatere din evidenta mijloc de transport, certificat de atestare fiscală.
La data de 06.07.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Cu privire la excepția invocată, intimata a arătat că în speța de față executarea s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate in considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind legalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 14.09.2011 ora 12:43, pe Autostrada A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ al domnului T. V. D. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr._ privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, a solicitat să se constatate că procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză a fost emis în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului in conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, în data 09.03.2012, fără a se depăși termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
A solicitat a se avea în vedere și dispozițiile art. 273 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora ,, Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă. ”
In acest sens, a învederat faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 14.09.2011 și data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției, respectiv 22.02.2012, nu depășește termenul de 6 luni.
Mai mult decât atât, de la data comunicării procesului - verbal și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a executat de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale. In cazul in care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Mai mult, potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu edificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
A mai arătat că prin încheierea din data de 23.02.2015 instanța de executare a dispus investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul verebal de constatarea contravenției . nr._/22.02.2012 și, în temeiul art. 640 Cod procedură civilă a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză. Or, instanța de judecată, în mod legal și temeinic, în baza dispozițiilor art. 640 Cod procedură civilă a constatat faptul ca procesul - verbal de constatare a contravenției constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibilă.
In ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de constatare a contravenției ridicate de către contestator, intimata a arătat că acestea sunt nefondate, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor O.G. nr. 2/2001. Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuală și, prin urmare, până la desființarea acestuia titlul executoriu își menține puterea executorie.
Față de cele arătate, intimata a solicitat a se constata faptul că în speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Referitor la trimiterile contestatorului la prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a apreciat că acestea sunt nefondate, solicitând instanței să le respingă.
Conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. ”
Prin urmare, reiese în mod evident faptul ca legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat in instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanță.
In baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”, intimata a solicitat a se constata susținerile contestatorului ca nefondate.
De asemenea, a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșită înainte de data intrări în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu discriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In ceea ce privește aspectele legate de transmiterea dreptului de folosință al autoturismului în cauză, intimata a învederat că executarea s-a făcut in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare fondul dreptului cuprins în titlu executoriu si nu pot fi luate in considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 întocmit pentru circulația vehiculului cu nr. de înmatriculare_ pe rețeaua de drumuri naționale din Romania fără rovinieta valabila, au fost emise pe numele domnului T. V. D. întrucât, la data săvârșirii contravenției, figura ca deținător al acestuia în baza de date a DRPCIV.
În cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare de înregistrare, titularul acestuia este obligat sa solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea. Totodată, dispozițiile art. 24 alin. 2, lit. d) din actul normativ sus invocat prevăd faptul ca proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat in proprietatea altei persoane.
Potrivit art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, obligația larii tarifului de utilizare pe drumurile publice (rovinieta) incumba utilizatorilor, aceștia fiind definiți persoane fizice sau juridice proprietare sau care au un drept legal de folosință.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul verbal . nr._/22.02.2012, dovada de comunicare.
La data de 02.07.2015, prin serviciul registratură, al dosarul cauzei a fost înaintat dosarul de executare nr. 954/2015 al B.E.J. T. B. O..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr. 954/2015 al B. T. B. O., intimata C.N.A.D.N.R. a solicitat punerea în executare silită a creanței în sumă de 28 Eur reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, care constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 28 Eur, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, însă un tratament similar se impune a fi aplicat situației de față.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Prin urmare, din motivele expuse, instanța reține că în sarcina contestatoarei nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul C.N.A.D.N.R. a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 28 Eur reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art. 719 Cod procedură civilă instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 954/2015, apreciind că nu mai este necesară analizarea și a celorlalte motive invocate de contestatoare în susținerea cererii, referitoare la înstrăinarea autoturismului și lipsa semnăturii olografe a agentului constatator pe procesul verbal de constatare a contravenției, motive care vizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și care ar fi trebuit invocate în cadrul unei plângeri contravenționale față de dispozițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 la data de 23.02.2015, instanța va constata că în raport de prevederile art. 632 din codul de procedură civilă, în procedura de încuviințare a executării silite reglementată de dispozițiile procesuale aplicabile la acel moment – art. 665, instanța a analizat formal, pe cale necontencioasă, caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de constatare a contravenției din perspectiva dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii titlului, care îi confereau acest caracter.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatorul T. V. D., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, î contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează actele de executare din dosarul nr. 954/2015 al B. T. B. O..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6527/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Succesiune. Sentința nr. 6525/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
