Contestaţie la executare. Sentința nr. 6561/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6561/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6561/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA C.
SENTINȚA C. NR. 6561
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul S. CLINC DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE PROF. DR. P. S. și pe intimații S. M., S. A. C., S. Ș. M. prin reprezentanți legali S. M. și S. A. C. și S. R. M. prin reprezentanți legali S. M. și S. A. C..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă contestatorul, prin apărător V. D. cu împuternicirea avocațială aflată la fila nr. 2 din dosar și intimații, S. A. C., personal, S. M., prin apărător S. A. cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 227 din dosar și S. Ș. M. și S. R. M., ambii prin apărător și reprezentant legal S. A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate SCPEJ D., C. și Asociații, respectiv înscrisurile din dosarul de executare silită nr. 549/2015.
Părțile, prin apărători, depun la dosar un set de înscrisuri.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul, prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Intimații, prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de suspendare a executării silite.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea cererii, arătând că sunt îndeplinite condițiile OG nr. 22/2002 raportat la faptul că spitalul nu are buget propriu, acesta este finanțat din bugetul Municipiului București, în acest sens a depus la dosar fila de buget și nu poate să suporte din fondurile alocate plata întregii sume. Apreciază că o executare potrivit Codului de procedură civilă blochează activitatea spitalului și creează o situație extrem de complicată pentru pacienții deja internați. Este adevărat că a avut loc un eveniment tragic, însă nu este cazul repetării acestuia prin reducerea personalului și a cheltuielilor pentru că nu ar avea fondurile necesare. A făcut toate demersurile necesare pentru a fi alocate fonduri, în termenul prevăzut de lege, după ce a luat cunoștință de titlul executoriu.
Intimații, prin apărător, solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, având în vedere că S., de 5 ani de zile cunoaște că a avut calitatea de inculpat, fiind principalul vinovat de decesul a 6 copii și de vătămarea gravă a altor 5. Se invocă prevederile OG nr. 22/2002, când de fapt cererea nu se încadrează în aceste dispoziții și chiar dacă s-ar încadra, contestatorului i-a fost acordat de două ori termenul de 6 luni, prima oară i-a fost pus în vedere prin decizia Curții de Apel București, ulterior s-a început o executare silită în aprilie 2014, contestația la executare fiind respinsă de Judecătoria Sector 3 București, în luna iulie 2014 au primit somație astfel încât știa de atunci că trebuie să își cadreze bugetul pentru a-și îndeplini obligațiile stabilite printr-o decizie a Curții de Apel, definitivă și irevocabilă. În prezent se solicită din nou un termen de 6 luni, invocând faptul că prejudiciază alți bolnavi, însă această problemă trebuia să o aibă și față de copii. Pe timpul procesului penal au reangajat-o pe inculpata C. deoarece nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă și mai mult în dosarul penal au declarat faptul că din lipsă de personal lasă copiii nesupravegheați.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la cererea de suspendare a executării silite .
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii cu privire la fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea contestației și anularea formelor de executare, fără cheltuieli de judecată, în temeiul OG nr. 22/2002, executarea silită a fost prematură, având în vedere că situația de subordonare față de instituțiile statului și faptul că spitalul nu are buget propriu, singura modalitate de a aloca suma fiind de a solicita ordonatorilor principali de credite să aloce fondurile necesare. În ceea ce privește cheltuielile de executare acestea nu se impuneau a fi solicitate de la spital având în vedere prematuritatea cererii.
Intimații, prin apărător, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, respingerea cererii de suspendare a executării silite și a cererii de anulare, reducere a cheltuielilor de executare pentru următoarele aspecte: s-a afirmat că este vorba de un alt titlu executoriu, însă a fost pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă, spitalul a fost somat încă din aprilie 2014, cunoșteau că sunt inculpați în dosar și nu au făcut nici măcar un demers pentru a duna buget. Singurul demers este o adresă către Administrația Spitalelor însă nu și către Municipiul București și nu s-a făcut dovada faptului că s-ar afla într-una dintre situațiile în care s-ar aplica una dintre măsurile excepționale și din punctul lor de vedere nu a luat nicio măsură pentru a-și îndeplini obligația stabilită de Curtea de Apel București. Se invocă faptul că s-au făcut cheltuieli de executare premature, însă pe rol există cel puțin 10 dosare de executare care vor avea căi de atac. Chiar cu acest contestator au trei dosare pe rol, unul fiind contestația și suspendarea executării, amânarea plății și conexarea dosarelor de executare. Contestatorul încearcă să spună că este vorba de o sumă foarte mare, însă raportat la acești creditori nu au decât o sumă de 200.000 euro și nu au făcut nimic pentru a-și asuma responsabilitatea deoarece sunt principalii vinovați. Cu privire la cheltuielile de executare, aceste 10 dosare, plângerile făcute împotriva Astra, au fost recuperate de la asigurator, iar dacă spitalul și-ar fi făcut o asigurare pe clădire și o poliță de asigurare privind și daunele morale, nu ar mai fi fost obligat să suporte aceste cheltuieli de executare care au fost făcute tocmai din culpa lor, deoarece dacă și-ar fi îndeplinit obligația nu s-ar mai fi procedat la executarea silită.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 19.06.2015, sub nr._, contestatorul S. Clinc de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., în contradictoriu cu intimații S. M., S. A. C., S. Ș. M. prin reprezentanți legali S. M. și S. A. C., S. R. M. prin reprezentanți legali S. M. și S. A. C., a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr. 549/2015 al SCPEJ D., C. și Asociații, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea executării silite începute în dosarul de executare nr. 549/2015, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, suspendarea executării silite, în baza art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, până la rămânerea definitivă a contestației la executare, anularea în totalitate sau reducerea cheltuielilor de executare, a onorariului executorului judecătoresc și a onorariului avocațial în faza de executare, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. este o instituție publică aflată în subordinea Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale, conform art. 165 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Anexei la HCGMB nr. 425/22.12.2008, poz. 18, publicată în Monitorul Oficial al Municipiului București nr. 12/2008, pag. 245.
S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. este unul din cele mai mari spitale specializate în obstetrică și ginecologie din București, oferind pacienților servicii medicale specifice, unele dintre ele exclusive la nivel național sau la nivelul Municipiului București.
S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., conform HCGMB nr. 425/22.12.2008, este finanțat din bugetul Municipiului București, prin ordonatorul secundar de credite Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale și prestează servicii medicale decontate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.
Executarea silită împotriva debitoarei a fost pornită de S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C. și Asociații, în dosarul de executare nr. 557/2015, la cererea creditorilor S. M., S. A. C., S. Ș. M., S. R. M., în baza deciziei penale nr. 537/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin decizia susmenționată, debitoarea a fost obligată în solidar cu co-inculpații C. F. D., M. B. și O. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente Municipiul București și Ministerul Sănătății la plata sumei totale de 4.270.000 euro reprezentând daune morale, 37.000 euro și 4.000 lei daune materiale ¼ din suma de 45.255,60 lei cheltuieli judiciare, către părțile vătămate: B. C. M., B. I., P. G. S., A. M. N., Yilmaz Aii R., Yilmaz (fostă D.) M., F. V. V., F. V., D. A., D. F., B. G. M., B. D., C. A. C., C. F., C. L. Ș., C. A., C. Ș., C. A., S. M., S. A. C., C. M. D., S. R. M., S. Ș. M..
Până la această dată au formulat cerere de executare silită părțile vătămate C. A. C., C. F., C. L. Ș., C. A., C. Ș., C. A., S. M., S. A. C., C. M. D., S. R. M., S. Ș. M., B. G. M., B. D., prin intermediul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. & Asociații.
În prezenta cauză, S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. este executat pentru sumele detaliate în preambul, respectiv 200.000 euro și 8.000 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariile executorului și avocatului.
Ca și forme de executare, până în acest moment, executorul judecătoresc a pronunțat încheierea din 03.06.2015 prin care a încuviințat executarea, a emis somația din 03.06.2015 și a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei deschise la Trezoreria Sector 6, Banca Comercială Română, Piraeus Bank Romania S.A. și Unicredit Ț. Bank SA.
Referitor la capătul de cerere privind a anularea executării, solicită a se avea în vedere argumentele expuse mai sus și probele ce vor fi administrate, din care rezultă că debitoarea nu are posibilitatea nici materială și nici decizională, de a achita creanța solicitată.
Atât creditorii cât și executorul au acționat cu rea-credință pornind executarea silită împotriva debitoarei, adăugând totodată creanței existente o sumă de 66.342,79 lei cu titlu de onorarii (executor și avocat) exagerat de mari în raport cu munca prestată.
Consideră că executorul judecătoresc a început executarea silită înainte de a împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut la art. 2 din O.G. nr.22/2002.
De fapt, executorul judecătoresc a mai încercat odată executarea silită, chiar înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, aspecte care au fost sancționate de judecătoria Sectorului 6 în dosarele cu nr._/303/2014 și nr._/303/2014, anulându-se executarea silită în ambele cazuri.
În situația de față, imediat după pronunțarea hotărârii, debitoarea a început demersurile pentru obținerea de fonduri pentru plata creanței, situație care nu poate fi rezolvată într-un termen atât de scurt.
Așa cum a arătat mai sus, S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. nu are un buget atât de mare pentru a acoperi creanța solicitată, motiv pentru care s-a adresat ordonatorului de credite prin adresa nr. 2184/06.04.2015 pentru a face demersurile necesare pentru a și îndeplini obligația de plată.
Așadar nu se poate reține culpa sau reaua-credință a debitoarei pentru neachitarea creanței, dat fiind că instituția nu dispune de fondurile necesare și a făcut dovada că a întreprins toate demersurile pentru obținerea fondurilor în vederea plății creanței.
Este adevărat că autoritățile statului sunt cele care trebuie să efectueze toate demersurile și diligențele necesare punerii în executare a hotărârilor judecătorești și că nu ar fi oportun să se solicite, unei persoane care deține o creanță împotriva unei instituții a statului, ca după finalizarea procedurii judiciare să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, însă situația de față nu reprezintă o încercare de tergiversare inutilă, fiind doar o măsură de protecție a funcționalității unei unități medicale indispensabile societății.
Legiuitorul a prevăzut acest termen de 6 luni tocmai pentru a proteja instituțiile publice de actele de executare, atunci când bugetul instituției este limitat strict la cheltuielile de administrare și de personal.
Începerea executării silite prin poprirea prejudiciază grav activitatea debitoarei, având în vedere faptul că prin contul deschis la Banca Comercială Română, se fac operațiunile de transfer al drepturilor salariale ale angajaților Spitalului, iar aceste sume nu pot fi poprite.
Conturile deschise la celelalte bănci comerciale, respectiv Unicredit Tiriac Bank S.A. și Piraeus Bank S.A., folosesc pentru plățile serviciilor medicale prin card bancar, iar poprirea acestor conturi va duce la indisponibilizarea sumelor existente în aceste conturi, sume indispensabile pentru desfășurarea activității.
Cu privire la cererea având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării urmează a se avea în vedere faptul că executorul judecătoresc a dispus încuviințarea executării silite cu încălcarea prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, în sensul că nu a transmis anterior începerii executării o înștiințare debitorilor pentru a fi găsite soluții în vederea identificării și virării fondurilor necesare pentru plata creanței.
Solicită suspendarea executării obligației de plată prevăzute în decizia penală nr. 757/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
Pentru analizarea obiectivă a acestei cereri este esențial să se aibă în vedere impactul negativ și prejudiciul iremediabil adus sistemului medical și implicit populației care are nevoie de serviciile medicale ale Spitalului.
Continuarea executării silite împotriva va duce inevitabil la închiderea acestuia și pierderea unuia dintre cele mai vechi și importante spitale de ginecologie - maternitate, producând însemnate pagube nu numai materiale dar si sociale.
Istoria Spitalului C. de Obstetrica - Ginecologie ,,Prof. Dr. P. S.” începe încă din anul 1949 când școala de ucenici, care funcționa aici din anul 1925, și-a schimbat profilul, devenind școala de moașe.
Din ianuarie 1951 acesta devine spital fiind înregistrat ca S. de Stat nr. 15 - maternitate. Din luna iulie a aceluiași an a dobândit denumirea de S. Unificat de Obstetrica - Ginecologie Giulesti. Ulterior, în martie 1955 spitalul capătă denumirea de ,,S. de Femei Giulesti”.
De la1 decembrie 1957, vine în spital ca medic primar obstetrica-ginecologie doctorul S. P., care între anii 1969 si 1983 a fost si directorul spitalului, care în anul 1990 schimbă denumirea din ,,S. C. de Femei Giulești"’ în ,,S. C. de Obstetrica si Ginecologie Prof. Dr. P. S.”.
Tot în februarie 1990 este înființat și Centrul de Planificare Familiala si Contracepție, reprezentând primul cabinet de acest fel din țară.
Tot aici a fost fondat Departamentul de Reproducere Umană Asistată au fost puse bazele primului centru de Fertilizare în Vitro din București, cu rezultate comparabile cu clinicile din Europa.
S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., conform OMIS nr. 386/2015, are atribuite mai multe programe naționale de sănătate publică: subprogramul pentru ameliorarea stării de nutriție a mamei și copilului; subprogramul de sănătate a copilului; prevenirea deficiențelor de auz prin screening neonatal, profilaxia sindromului de izoimunizare Rh.
Comisia de specialiști desemnată prin Ordin de ministru a selecționat în acest an unitățile sanitare care au îndeplinit criteriile de eligibilitate stabilite prin Ordinul nr. 386/2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2015 și 2016 pentru desfășurarea programului gratuit de fertilizare in vitro și embriotransfer al Ministerului Sănătății, iar S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof, Dr. P. S. este singurul spital public din România care a fost selectat în acest program.
Consideră că există motive temeinice pentru a se dispune suspendarea executării până Ia soluționarea definitivă a contestației la executare.
Cu privire la cererea de anulare sau reducere a cheltuielilor de executare, a onorariului executorului judecătoresc și a onorariului avocațial în faza de executare, solicită a se avea în vedere în primul rând faptul că debitoarea a făcut demersuri pentru a asigura fondurile necesare plății creanței, în sensul celor prevăzute de art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, astfel că mai înainte de împlinirea termenului prevăzut la art. 2 din O.G. nr. 22/2002, debitoarea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor și onorariului în executare.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere cuantumul exagerat de mare al onorariilor solicitate în faza de executare.
Executorul judecătoresc a pronunțat o încheiere de încuviințare a executării, emis o somație către debitoare și a transmis adrese de înființare a popririi către patru bănci, solicitând un onorariu de 17.676,2 lei plus cheltuieli de executare în valoare de 1.240 lei.
Consideră că aceste sume sunt exagerat de mari în raport cu activitatea și munca depusă, iar cheltuielile nu sunt justificate cu documente fiscale. Așa cum rezultă din încheierea pentru stabilirea cheltuielilor, pentru o creanță de 2.000 lei executorul stabilește un onorariu de 992 lei, adică aproximativ 50% din creanță.
În cadrul dosarului de executare, avocatul creditorilor solicită un onorariu de 50.000 lei, conform facturii nr._/02.06.2015. Suma solicitată ca și onorariu avocațial este mult prea mare în raport de activitatea depusă de avocat. Singura activitate desfășurată de avocat în această situație este aceea de a depune cererea de executare, activitate care nu necesită mai mult de o jumătate de oră. Trebuie observat și faptul că acest onorariu nu este plătit de creditori și respectiv încasat efectiv de avocat.
Avocatul ales al creditorilor este de fapt unul dintre creditori, astfel că nu se justifică perceperea unui onorariu pentru serviciile prestate pentru sine și pentru familie. Consideră că instanța poate cenzura onorariile solicitate, atât de executor cât și de avocat.
Din punctul său de vedere, debitoarea nu ar trebui obligată să suporte nicio cheltuială suplimentară, dacă face dovada că a întreprins demersurile necesare pentru plata creanței, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 3 din O.G. nr. 22/2002.
Față de cele expuse mai sus, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, suspendarea executării până la rămânerea definitivă a hotărârii, anularea executării începută de S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații, în dosarul de executare nr. 549/2015 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1,2,3,6,7 din O.G. nr. 22/2002, art. 711-718 Cod proc.civ.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, somație din data de 03.06.2015, încheiere din data de 03.06.2015, decizia penală nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/303/2010, buget pe titluri de cheltuieli, articole și alineate pe anul 2015 și estimări pe anii 2016-2018, adresa nr. 2184 către Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București.
La data de 19.06.2015, contestatorul a depus la dosar cerere de suspendare provizorie a executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare.
La data de 24.06.2015, intimații au depus la dosar punct de vedere cu privire la cererea de suspendare provizorie a executării silite, solicitând respingerea acesteia, având în vedere că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 718 alin. 7 C.p.c.
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2015, instanța a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite, dispunând suspendarea executării până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare.
La data de 14.07.2015, intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea contestației ca neîntemeiată, respectiv a cererii de suspendare a executării silite precum și a cererii de anulare/reducere a cheltuielilor de executare, în condițiile în care, pe de o parte, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 22/2002, iar pe de alta parte in speța sunt 7 debitori cu privire la care a fost începută executarea silita, contestatoarea nefiind mandatata de către ceilalți sa solicite in numele tuturor anularea actelor si a cheltuielilor de executare, cheltuieli care ii privesc pe toți, sumele solicitate nefiind disproporționat de mari in comparație cu volumul de munca, numărul de debitori, activitățile prestate pana in prezent si de aici in continuare, sens în care cererea contestatoarei este neîntemeiata si inadmisibila raportat la modul in care a fost formulata, contestatoarea neavând posibilitatea de a solicita anularea întregii executării sau a cheltuielilor de executare, neavând un astfel de mandat.
După redactarea deciziei penale nr. 537/2015 a Curții de Apel București și având în vedere faptul ca în speță niciunul dintre debitori nu și-au manifestat voința de a executa de bună voie titlul executoriu, s-au văzut nevoiți să solicite SCPEJ D., Cosoreanu si Asociații executarea silita a celor 7 debitori (C. F. D., M. B., O. Gigel, contestatoarea, asigurătorul Astra SA, Ministerul Sanatatii, Municipiul București prin Primar).
Prin cererea ce formeaza obiectul prezentei cauze, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare silita (care conform legii se poate realiza numai daca nu sunt indeplinite dispozițiile legale, privitoare la continutul actelor, dar nu este cazul), insa din motivare rezulta ca singurul motiv al contestatoarei este faptul ea nu deține banii in buget, dar acesta nu este un motiv de anulare a actelor de executare prevăzut de lege pentru admisibilitatea contestatiei la executare.
Contestatoarea susține ca ar trebui anulate actele de executare întrucât nu are banii in buget si nu i s-ar fi acordat termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, insa susținerile sunt false si de natura a tergiversa cauza, intrucat OG nr. 22/2002 nu se aplica in cauza, daca instanta considera ca s-ar aplica, deja a trecut un an de la notificarea contestatoarei, iar aceasta nu a luat nicio masura, deci prezenta contestatie nu numai ca este facuta cu rea credința, dar incearca sa tergiverseze cauza, desi susține contrariul.
Prin cererea formulata, contestatoarea susține ca fiind o institutie medicala si neavand fondurile necesare (pe care nu s-a îngrijit timp de 5 ani sa le includă in buget) ar trebui sa i se aplice prevederile OG nr. 22/2002 si sa i se acorde un termen de 6 luni, desi legea nu prevede in mod imperativ aceasta facilitate.
In opinia lor, prevederile OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile debitoarei din prezenta cauza, intrucat art. 122 alin. 2 din OUG nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ - teritoriale: ,,prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificări si completări ulterioare nu se aplica unitatilor administrativ - teritoriale, subdiviziunilor acesteia, respectiv institutiilor publice de subordonare locala”, ori in speța, asa cum insasi reclamanta a făcut dovada se afla in subordinea Primăriei Municipiului București, astfel ca nu poate beneficia de dispozițiile OG nr. 22/2002, aflandu-se in situatia de excepție prevăzută de lege.
In practica exista si opinia conform căreia din coroborarea art. 780 alin. 5 C.p.c. cu art. 622 C.p.c. si art. 662 alin. 4, prevederile OG nr. 22/2002 devin inaplicabile, operand o abrogare implicita.
Pe de alta parte, practica judiciara naționala este unanima in a aprecia cu privire la inexistenta obligației de parcurgere a unei astfel de proceduri prealabile, executarea silita initiata împotriva debitoarei institutii publice fiind perfect legala chiar daca creditorul va fi îndestulat inauntrul termenului de 6 luni, instituit de lege.
Mai mult decât atat, daca ar fi sa se ia in considerare susținerea reclamantei trebuie avut in vedere faptul ca la data de 22.07.2014 s-a comunicat reclamantei încheierea din data de 08.07.2014 emisa SCPEJ D., Cosoreanu si Asociații, prin care aceeași debitoare a fost informata/notificata ca trebuie sa achite creanța pe care o dețin si nu a luat nicio masura. Creanța pe care o are de plata a ramas aceeași cu cea pe care o avea de plata in luna iulie 2014, astfel ca a avut la dispoziție un an, nu 6 luni sa ia masurile necesare si nu a întreprins niciun demers, cu atat mai mult cu cat nu a făcut nicio dovada ca in urmatoarea perioada se vor include in buget sumele necesare pentru plata titlului executoriu. Acesta este considerentul pentru care rezulta fara dubiu ca prezenta contestatie nu este decât o incercare de tergiversare.
S-au inceput doua executări silite impotriva debitoarei din cauza, prima in luna iulie 2014, cand aveau sentinta penala nr. 599/2013, sentinta ce a fost confirmata si intarita prin decizia penala nr. 537/2015, aflata in prezent in executare si contestata de debitoare, aspect pe care contestatoarea îl recunoaște. Solicita de asemenea sa se aibă în vedere atitudinea contestatoarei care arata ca Judecatoria Sector 6 București a anulat contestatiile la executare formulate de alte parti in dosar, insa in ceea ce îi privește, Judecatoria Sector 3 București - dosar_/301/2014, inca nu s-a pronuntat. In concluzie, din luna iulie 2014, daca i s-ar fi aplicat dispozițiile OG nr. 22/2002, debitoarea ar fi avut un termen de gratie de un an, astfel ca nu s-ar mai justifica in niciun fel invocarea de către debitoare a aplicarii dispozițiilor OG nr. 22/2002. Debitoarea incearca in mod abuziv sa solicite aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe, încercând sa obtina de doua ori cate un termen de gratie de 6 luni, fapt ce nu este prevăzut in dispozițiile legale pe care le invoca, astfel ca solicitarea sa prezenta nu poate decât sa fie respinsa ca neîntemeiata.
De aici rezulta fara dubiu ca, desi susține contrariul, reclamanta incearca numai sa tergiverseze cauza si sa amane cat mai mult obligația de plata, desi au trecut 5 ani de la momentul producerii incendiului si in mod normal stia ca urma sa suporte rigorile legii pentru ceea ce se intamplase in cadrul unitatii medicale.
Desi contestatoarea solicita admiterea contestatiei la executare, susținând ca procedura de executare ar fi fost demarata prea repede si nu i s-ar fi respectat termenul de 6 luni, argumentarea sa nu are absolut niciun fundament juridic, cu atat mai mult cu cat insasi contestatoarea arata faptul ca in urma cu un an ar fi fost notificata desi nu aveau o asemenea obligație legala, iar contestatoarea nu a făcut niciun demers sa isi respecte obligațiile stabilite de instanta de judecata si sa procedeze la plata.
Desi au formulat apel, împotriva sentintei penale nr. 599/2013, contestatoarea - inclupat in cauza, nu a criticat soluția Judecătoriei sector 6, București, cu privire la cuantumul daunelor morale, neformuland apel pe latura civila, ceea ce inseamna ca, inca din anul 2013, si-a insusit obligația de plați despăgubirile civile, insa nu a luat nicio masura pentru a duce la îndeplinirea obligația stabilita in sarcina sa.
In concluzie, cunoscând, inca din anul 2013, cuantumul daunelor morale pe care urma sa le plateasca, avea suficient timp, sa inceapa demersurile pentru includerea in buget a acestor sume, daca ar fi dorit acest lucru.
De fapt nici unul din cei șapte debitori (C. F. D., M. B., O. Gigel, contestatoarea, asigurătorul Astra SA, Ministerul Sanatatii, Municipiul București prin Primar), nu a contestat in apel, cuantumul daunelor morale, asumandu-si-le.
Legiuitorul a instituit termenul de 6 luni, in care poate fi (dar nu este interzisa) îndestulata creanța creditorului pe seama institutiei publice debitoare, excepție fiind ipoteza in care ,,executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri”; prin urmare, termenul in discuție nu isi gaseste aplicabilitatea, in mod automat, in cazul tuturor creanțelor care izvorăsc din titluri executorii si cu privire la orice institutie publica ci, eventual, in ipoteza in care debitoarea face dovada certa a lipsei de fonduri, asta daca nu s-ar fi aflat in excepția de la aplicarea disp. OG nr. 22/2002. Mai mult decât atat, in speța, debitoarea a făcut dovada existentei fondurilor, ceea ce duce automat si la dovada relei credințe a debitoarei si la încercarea de tergiversare cat mai mult, de parca nu ar fi fost suficienți 5 ani.
Desi susține ca, prin contul deschis la BCR SA, s-ar efectua plata salariilor, totuși, pana in prezent nu a făcut o asemenea dovada, prin prezentarea statelor de plata, atat in fata, executorului judecătoresc, in fata tertului poprit, care era automat obligat sa disponibilizeze sumele respective, si mai ales, nu au făcut dovada in fata instantei, acesta fiind si motivul pentru care executorul judecătoresc, emite o încheiere din 03.07.2015 ce are drept consecința solicitarea ca tertul poprit sa nu disponibilizeze nicio suma, in temeiul art. 701 alin 3, coroborate cu dipozițiile art. 784 alin. 1 teza finala C.p.c.
Mai mult decât atat, contestatoarea solicita acordarea unui termen de gratie si amanarea plații (desi a beneficiat de un termen de gratie de un an, de la ultima notificare), dar nu exista nicio certitudine ca daca ar mai trece inca trei luni debitoarea ar avea fondurile necesare pentru plata creanței.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca autoritatile statale sunt cele care trebuie sa efectueze toate demersurile si diligentele necesare punerii in executare a hotararilor judecătorești si ca nu este oportun sa se solicite, unei persoane care deține o creanța impotriva statului, ca dupa finalizarea procedurii judiciare (care in cazul de față a durat 5 ani) sa angajeze o noua procedura pentru a obține suma ce i-a fost acordata, ajungandu-se, practic, la o tergiversare inutila a indestularii creditorului pe seama statului debitor (a se vedea in acest sens, cauzele Metaxas contra Greciei, Sacaleanu contra României, O. contra României).
Atata vreme cat creanța nu comporta niciun fel de dubiu, titlul executoriu este necesar a fi pus in executare cu buna-credinta, iar achitarea debitelor izvorand din cuprinsul sau urmeaza a se face, de principiu, de buna-voie. In speța, prin cererea formulata rezulta fara dubiu faptul ca debitorul nu dorește sa achite creanța, ci doar sa tergiverseze momentul plații.
De altfel, textele legale amintite nu fac altceva decât sa acopere printr-un cadru legislativ inadecvat refuzul autoritatii de a se conforma imediat si de buna voie unui titlu executoriu, aflandu-se pe o pretinsa poziție de superioritate fata de orice alta persoana debitoare, fapt ce contravine dispozițiilor CEDO, referindu- se aici la dreptul creditorului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție.
CEDO a stabilit ca refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare plații debitului constituie o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, iar statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie . executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere, cu atât mai mult eu cat in cauza sunt 7 debitori. Urmează a se avea în vedere ca desi mai sunt si alte instituții publice, contestație la executare nu a formulat decât inculpatul S. C. de Obstetrică și Ginecologie P. S., care arată că deține mai multe conturi la mai multe bănci și la trezorerie, dar nu a făcut nicio dovadă că aceste conturi nu ar trebui poprite.
Astfel, lipsa fondurilor fiind singurul motiv invocat de debitor rezulta fara dubiu, conform dispozițiilor CEDO ca acțiunea si cererea de amanare a plații urmeaza a fi respinsa ca neîntemeiata.
Mai mult decât atat, de la prima încuviințare a executării silite (23.06.2014) pana la data de 06.04.2015 (data adresei către Administrația Spitalelor), debitoarea a stat in pasivitate si nu a luat nicio masura desi cunoștea prevederii OG nr. 22/2002 (dupa propria susținere ca i s-ar aplica dispozițiile OG nr. 2/2002, aflandu-se in interiorul termenului de gratie de 6 luni), astfel ca prezenta solicitare de acordare a unei eventuale amanari a plații sau suspendare a executării in ceea ce privește debitoarea, nu este decât o încercare de tergiversare, fiind o cerere neîntemeiata, neincadrandu-se in niciun fel in termenul rezonabil privind executarea unei hotarari irevocabile, termen prevăzut de lege.
Urmeaza a se avea în vedere si atitudinea contestatoarei care susține ca nu i s-a dat posibilitatea achitarii de buna voie, insa niciun moment nu a făcut dovada ca a încercat sa ia legătură cu creditorii si ar fi fost refuzat dialogul. Debitoarea nu numai ca nu a făcut niciun demers sa achite de buna voie, dar la momentul la care s-a început executarea silita incearca sa beneficieze de niște dispoziții legale care nu ii sunt aplicabile (chiar de doua ori desi dispoziția legala nu prevede aceasta posibilitate), pentru a mai tergiversa inca ceva timp momentul la care isi va îndeplini obligația de plata.
Trebuie avute in vedere hotararile instantelor din Romania (sentinta civila nr. 4307/2011 a Tribunalului B., decizia civila nr. 1165/2009 a Curții de Apel București, sentinta civila nr. 1605/2010 a Judecătoriei Nasaud si alte hotarari), prin care s-a constatat ca OG nr. 22/2002 incalca dispozițiile art. 6 din CEDO, sens in care s-a decis ca nu trebuie si nu pot fi aplicate dispozițiile OG nr. 22/2002.
In concluzie, solicitarea de anulare a actelor de executare trebuie si urmeaza a fi respinsa ca neîntemeiata, pe de o parte pentru faptul ca actele au fost emise cu privire la toti debitorii, iar daca s-ar impune vreo anulare ar fi numai una parțiala, cu privire la contestatoare, iar pe de alta parte, cererea este neîntemeiata întrucât nu se invoca vreun viciu procedural care ar duce la vreo sancțiune, ci la lipsa de fonduri a debitoarei, aspect care nu poate duce la anularea actelor de procedura, ci la respingerea ca neîntemeiata a cererii, aceasta nefiind unul dintre motivele care ar duce la admiterea contestatiei la executare.
In ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, de asemenea, debitoarea isi susține cererea pe disp. OG nr. 22/2002, care nu se aplica in speța, dupa cum au aratat. Debitoarea incearca sa isi susțină cererea pe considerente de ordin social, incercand sa determine instanta sa suspende executarea in dauna creditorilor, care si asa au așteptat 5 ani pentru a fi pedepsiți cei vinovați pentru incendiul in care au fost distruse atatea vieți.
Motivarea cererii de suspendare nu se incadreaza in dispozițiile legale care ar duce la admiterea cererii de suspendare, ci se incadreaza pe motive subiective, care nu au legătură cu speța si din care rezulta o data in plus ca se încerca tergiversarea in dauna creditorilor, cu atat mai mult cu cat de asemenea formularea este improprie neputandu-se suspenda întreaga executare in condițiile in care solicita numai unul din 7 debitori.
In concluzie, cererea de suspendare a executării silite urmeaza a fi respinsa intrucat daca s-ar admite ar duce numai la producerea de daune creditorilor, in condițiile in care inculpatul debitor nu numai ca nu va plati pentru faptele pe care le-a produs si in urma carora 6 bebeluși au decedat, iar alti 5 cinci au fost grav raniti, ., ci va intelege ca instanta de judecata este un paravan care ii permite sa nu isi respecte obligațiile impuse de o alta instanta de judecata.
Privitor la cererea de anulare sau reducere a cheltuielilor de executare constând in onorariul de executor si onorariul de avocat solicita respingerea acestei cereri in condițiile in care onorariul solicitat privește întreaga executare (cei 7 debitori), iar activitatea nu a durat numai jumatate de ora, cat s-a depus cererea, ci a cuprins mai multe activitati anterioare începerii executării, activitati in cadrul dosarului de executare silita, precum si in cadrul contestatiilor la executare si alte dosare ce au legătură cu executarea.
Astfel, pe rolul Judecătoriei Sector 6 București se afla dosarele_ (in care s-a formulat punct de vedere si cu privire la cererea de suspendare provizorie, intampinarea prezenta, asistenta si reprezentare pe tot parcursul dosarului),_/303/2015 (in care s-a formulat intampinare, asistenta si reprezentare juridica),_/303/2015 (in care s-a formulat intampinare, asistenta si reprezentare juridica),_/303/2015 (in care s-a formulat intampinare, asistenta si reprezentare juridica), patru validari de poprire, pana in prezent, iar pe rolul Judecătoriei Sector 3 București se afla dosarul nr._/301/2014 (in care a reprezentat părțile in prima contestatie la executare), dosarul nr_/301/2015 ( in care s-a formulat punct de vedere cu privire la suspendarea provizorie), dosarul nr._/301/2015 (in care s-a formulat intampinare, asistenta si reprezentare juridica), dosarul nr._/301/2015 (punct de vedere, note ședința).
Urmeaza a se constata ca nu se impune diminuarea cuantumului onorariului de avocat, intrucat cuantumul daunelor morale ce urmeaza a fi acordate voit sau silit este de 200.000 Euro, iar onorariul de avocat perceput pentru faza executării silite a acestor sume de bani este mai mic de 5% din valoare, ceea ce demonstrează încă odată ca nu este disproporționat in raport de valoarea si complexitatea cauzei, iar în cazul onorariului executorului judecătoresc situatia este identica.
F. de complexitatea si circumstanțele cauzei, considera ca nici macar cuantumul de 10%, cuantum permis de legislație, nu ar fi fost disproporționat fata de valoarea sumei ce urmeaza sa fi executata, in condițiile in care ar fi fost ceruta.
Activitatea avocatului, precum si a executorului judecătoresc, dat fiind numărul mare de debitori, nu se reduce doar la ceea ce susține contestatoarea, in mod voit lacunar, ci a fost si in continuare este sustinuta si consistenta, avand in vedere faptul ca fiecare debitor incearca sa scape executării si ceilalți sa răspundă pentru el, exact atitudinea pe care o are si contestatoarea in prezenta cauza.
Mai mult decât atat, asa cum au aratat si anterior, debitoarea solicita anularea sau reducerea onorariilor de avocat si executor, dar astfel cum a fost formulata, cererea este inadmisibila, intrucat cheltuieilile de executare sunt datorate de toți cei 7 debitori, in solidar, iar debitoarea nu are mandatul tuturor sa faca o asemenea cerere, debitoarea nesolicitand anularea sau reducerea în ceea ce o privește, după cum ar fi trebuit, astfel ca cererea sa este inadmisibila astfel cum a fost formulata.
Mai mult, contestatoarea uita sa aduca la cunoștința instantei de judecata, faptul ca in cauza este vorba doar de daunele morale, daunele materiale (in cazul acesta nu s-au solicitat), precum si cheltuielile de judecata atat in faza de judecata cat si faza de executare silita, au fost deja recuperate de la Astra Asigurări, in baza poliței de asigurare a contestatoarei, astfel aceste sume de bani, nu se mai solicita de la ea.
In drept, intimații au invocat dispozițiile art. 205 si urm. Cod proc.civ., OG nr. 22/2002, art. 780 C.p.c., art. 622 C.p.c., art. 662 C.p.c.
Odată cu întâmpinare, intimații au depus la dosar planșe foto, încheierea SCPEJ D., C. și Asociații din data de 03.07.2015, contestație la executare ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C..
La data de 05.08.2015, SCPEJ D., C. și Asociații a înaintat instanței copii ale înscrisurilor din dosarul de executare nr._ (filele nr. 237 – 640 dosar).
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 02.06.2015 intimații formulează cerere de executare silită a dispozițiilor titlului executoriu decizia penală nr.537A/02.04.2015 pentru creanța de_ euro și 8000 lei cheltuieli de judecată-fila 638 dosar.
La data de 03.06.2015 se stabilesc prin încheiere de către SCPEJ D., C. și Asociații cheltuieli de executare de_,2 lei, din care onorariu de executor de_,2 lei aferent creanței de_ de euro, 992 lei aferent creanței de 2000 lei, onorariu de avocat de_ lei și 1240 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite-fila 581 dosar.
La aceeași dată se emite somația către debitorul contestator, somație comunicată la 05.06.2015-fila 577,578 dosar.
Analizând legalitatea executării silite prin prisma motivelor de nulitate invocate de contestator, instanța reține că în conformitate cu art.1 din OG 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar conform alin.2 din același articol creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Conform art.2 din același act normativ dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Conform art.3 în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite.
Instanța va analiza în ce măsură aplicarea dispozițiile OG 22/2002 în speța concretă este de natură să aducă atingere dreptului creditorilor consacrat prin articolul 6 § 1 al Convenției.
În acest sens instanța reține că, în raport de jurisprudența CEDO, executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă a « procesului » în sensul articolului 6 (Hornsby c. Greciei), iar neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa poate constitui o încălcare a dreptului justițiabilului la justiție, drept consacrat prin articolul 6 § 1 al Convenției (Bourdov c. Rusiei).
Învestită să se pronunțe cu privire la respectarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, Curtea a considerat că legiuitorul ar trebui să beneficieze, atunci când pune în aplicare politicile sale, mai ales cele sociale și economice, de o mai mare flexibilitate pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită o reglementare, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acesteia din urmă.
Pentru a decide cu privire la respectarea cerinței de executare a hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil, Curtea a avut în vedere complexitatea procedurii, comportamentul părților, cât și obiectul hotărârii de executat.
În speță instanța reține că față de complexitatea cauzei, având în vedere că intimații creditori au obținut titlul executoriu care să le recunoască drepturile după 5 ani de la producerea evenimentului care a generat daunele, cât și obiectul hotărârii de executat, daune morale pentru vătămările aduse nou născuților într-o instituție care trebuia să le asigure tratament și protecție, nu este rezonabil să se ceară creditorilor a aștepta un nou interval de timp până a-și vedea realizate drepturile.
În ceea ce privește comportamentul părților, instanța apreciază că era în sarcina debitorului să facă demersuri pentru prevederea în bugetul său a sumelor la care urma să fie obligat prin hotărâre judecătorească fiind rezonabil de presupus că, atât timp cât nu a contestat în apelul său cuantumul creanței la care fusese obligat prin sentința penală 599/09.07.2013 (fila 595, 596 dosar) sumele stabilite de instanța de fond erau o creanță certă ce urma a fi suportată de debitor încă de la data pronunțării asupra fondului-iulie 2013. De asemenea, mai reține instanța că în afara adresei de la fila 76 dosar către Administrația Spitalelor nu s-a făcut dovada unor alte demersuri pentru obținerea de fonduri necesare executării creanței la care a fost obligat.
Ca atare, instanța apreciază că aplicarea OG 22/2002 în speța concretă nu păstrează proporțiile de rezonabilitate între ingerință și scopul propus.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține, contrar susținerilor intimaților (cheltuielile de executare sunt datorate de toți cei 7 debitori, in solidar, iar debitoarea nu are mandatul tuturor sa facă o asemenea cerere), că debitorul poate formula apărări cu privire la acestea, având în vedere prevederile art.1455 alin.2 N C civ .
Reține însă instanța că onorariul de executor stabilit la creanța de 200.000 euro respectă prevederile art.39 din Legea 188/2000.
Aceeași este situația și în ceea ce privește onorariul de 992 lei, acesta respectând plafonul de 10% din creanță (800 lei +192 lei TVA), fiind de reținut că acesta este calculat la creanța reprezentând cheltuieli de judecată de 8000 lei datorată creditorului S. M., dintr-o eroare materială menționându-se de executor 2000 lei, deși în cererea de executare silită, precum și în celelalte acte de executare se face mențiune la creanța de 8000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cât privește proporționalitatea onorariului executoriului cu munca prestată, instanța reține că nu se poate aprecia la acest moment munca executorului cât timp dosarul este unul complex, iar executarea silită abia a demarat, așa cum se va arăta mai jos cuantumul cheltuielilor de executare putând fi evaluat abia la sfârșitul executării silite.
În ce privește onorariul de avocat de_ lei, instanța reține cu prioritate că nu se poate invoca de către intimați faptul că onorariul vizează și eventualele apărări în dosarele promovate de debitori în instanță, cât timp acordarea onorariului de avocat în aceste cazuri s-ar putea face numai de către instanță, în dosarele respective, cu titlu de cheltuieli de judecată, presupunând analiza culpei procesuale și, dacă este cazul, a criteriilor prev. de art.451 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, instanța reține că la acest moment nu pot fi făcute aprecieri cu privire la munca depusă de avocat în dosarul de executare, întrucât executarea este în fază incipientă, iar onorariul nu poate fi apreciat prin raportare doar la actele îndeplinite până în acest moment, fiind posibil ca până la finalizarea executării silite avocatul să îndeplinească și alte acte ce cad în competența sa în faza executării silite în exercitarea mandatului acordat de creditoare, iar serviciile să nu se rezume la cele prestate până în acest moment. Ca atare, instanța reține că nu poate cerceta temeinicia argumentelor invocate de contestator privind disproporția dintre valoarea onorariului avocațial față de serviciile efectiv prestate de către avocat, neputându-se dispune, pe cale de consecință reducerea onorariului, aceste argumente putând fi analizate doar la sfârșitul executării silite, când se cunoaște exact în ce a constat munca depusă de apărător în dosarul de executare, similar cheltuielilor de judecată din cursul procesului civil, care se pot individualiza doar la sfârșitul litigiului.
Instanța apreciază, de asemenea, că termenul de 15 zile prevăzut de art.715 c.proc.civ. în care se poate contesta încheierea în care sunt incluse onorariile, nu se calculează de la momentul comunicării acesteia, ci trebuie considerat a începe să curgă de la emiterea ultimului act de executare efectuat în dosar, când se încheie munca efectiv prestată de executor și avocat, astfel că nu se încalcă nici accesul debitorului la justiție pentru contestarea acestora.
Față de cele reținute mai sus, instanța urmează să respingă contestația la executare și, pe cale de consecință, și capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. C. DE OBSTETRICA ȘI GINECOLOGIE PROF. DR. P. S., C._, cu sediul în București, Calea Giulești nr. 5, sector 6, în contradictoriu cu intimații S. M., S. A. C., S. Ș. M. prin reprezentanți legali S. M. și S. A. și S. R. M. prin reprezentanți legali S. M. și S. A., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat S. A. în com. C., . A, jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. C.A.E./Thred. A.V.G.
7 ex/23.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6567/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6612/2015.... → |
|---|
