Plângere contravenţională. Sentința nr. 6849/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6849/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 6849/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6849
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe S.C. L. Di.., în contradictoriu cu intimata C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov, C. pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, se prezintă contestatorul, prin avocat, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată într-un interval de 6 luni.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze la 6 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, atât cele deja depuse la dosarul cauzei, cât și cele pe care le depune la acest termen, constând în practică judiciară și fotografii de la furnizorii de produse.
În baza art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, și prin raportare la art. 254 alin. 2 pct. 4 din Noul Cod de Procedură Civilă cu privire la înscrisurile depuse la acest termen, constatând că proba cu înscrisuri solicitată de contestator este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, întrucât fructele nu erau comercializate în regim proaspăt, nu au un grad ridicat de perisabilitate, nu s-a constatat că produsele erau neconforme sau periculoase pentru consum. Contestatorul, prin avocat, arată că temperatura de 7 grade Celsius se impune pe perioada transportului, nu și în timpul comercializării. În baza art. 57 din OG 2/2001, solicită anularea sancțiunii complementare ca fiind aplicată de un funcționar necompetent. Depune dovada cheltuielilor de judecată, pe care le solicită.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.05.2015, sub numărul_ /2014, contestatorul S.C. L. Di.., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov, C. pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, admiterea în totalitate a plângerii contravenționale, anularea procesului - verbal ca netemeinic și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale; constatarea nelegalității măsurii opririi temporare a comercializării produselor pretins neconforme, până la remedierea deficiențelor, și înlăturarea acestei măsuri; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de această cauză, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 C. Proc. Civ.
În fapt, contestatorul a arătat că în data de 30.04.2015, la sediul punctului de lucru L. din București, .. 8B, sector 6 a avut loc un control din partea inspectorilor Autorității, în urma căruia a fost încheiat procesul verbal mai sus menționat și prin intermediul căruia s-au aplicat o amendă în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7 lit. b) lin. 5 din OG 21/1992, reținându-se că la comercializare se afla produsul ananas - țară de origine C. R. pentru care pe cutie se regăsea inscripționată temperatura de 7,5 grade Celsius, acesta fiind expus la comercializare la o temperatură de 25 grade Celsius.
De asemenea s-a dispus oprirea temporară de la comercializare a produsului până la remedierea deficiențelor constatate - sancțiune complementară.
Cu privire la prima faptă, contestatorul a arătat că lipsește obligația legală privind înscrierea condițiilor de temperatură pe etichetă/ lipsă pericol social al faptei.
Astfel, etichetarea alimentelor se face în conformitate cu dispozițiile HG 106/2002. Art. 5 din Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, care face parte integrantă din HG 106/2002, prevede elementele obligatorii care trebuie să se regăsească pe eticheta produselor. La lit. f) a acestui articol se menționează și condițiile de depozitare sau de folosire, însă numai în situațiile în care acestea necesită indicații speciale.
De asemenea, art. 11 din același act normativ prevede că doar pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate și sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului, data durabilității minimale este înlocuită de data limită de consum (alin. 1) și că mențiunea cuprinsă în alin. (1) se completează cu indicarea condițiilor de depozitare ce trebuie respectate (alin. 3).
Coroborând dispozițiile celor două alineate putem concluziona că doar pentru produsele care au un grad de perisabilitate ridicat este obligatorie indicarea condițiilor speciale de depozitare, inclusiv temperatura.
Regulamentul CE nr. 2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare face trimitere în vederea controlului microbiologic doar la legumele și fructele care au fost supuse curățării sau tăierii. La Capitolul I - Criterii de siguranță a produselor alimentare, pct. 4 alin. 2 se precizează că testele regulate nu sunt necesare în condiții normale, pentru următoarele produse gata de consum: fructe și legume proaspete, netăiate și neprelucrate, cu excepția semințelor germinate.
Atât timp cât nu se poate pune în discuție faptul că fructele controlate nu erau comercializate în stare proaspătă (rezultă chiar din procesul verbal) și având în vedere dispozițiile Regulamentului CE 2073/2005, putem concluziona că produsele care au făcut obiectul controlului nu prezintă un grad ridicat de perisabilitate și nu sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din HG 106/2002.
Contestatorul a apreciat că instanța are în primul rând obligația de a verifica dacă mențiunile înscrise pe etichetă de către producător corespund din punct de vedere legal și sunt obligatorii. În situația în care aceste informații exced obligațiilor legale, contestatorul consideră că nu trebuie să le respecte în mod obligatoriu doar pentru simplul fapt că ele au fost înscrise pe etichetă de către producător.
În concluzie, nu există o obligație legală de a păstra fructele și legumele proaspete la o anumită temperatură, ci doar obligația de a pune pe piață numai produse care corespund caracteristicilor declarate (art. 9 din OG 21/1992). Autoritatea nu a constatat o neconformitate a produselor sau că acestea prezintă vreun pericol pentru sănătatea consumatorilor, motiv pentru care faptei îi lipsește un element constitutiv, respectiv pericolul social.
S-a mai arătat căinformațiile înscrise pe etichetă sunt exclusiv pentru lanțul logistic și nu pentru comercializare.
Din adresa emisă de producător, depusă la dosarul cauzei, contestatorul arată că încă din luna august 2013, producătorul informa că temperatura înscrisă pe ambalajul produsului este obligatorie exclusiv pentru lanțul logistic - transport, nu și pentru comercializare. Această adresă a fost depusă la dosarul_, soluționat favorabil L. într-o cauză identică de către Tribunalul C.. Atât timp cât însuși producătorul specifică extrem de clar că informațiile cu privire la temperatura de depozitare sunt aplicabile exclusiv pe timpul transportului și nu cu privire la expunerea/depozitarea în vederea comercializării, este evident că petentul nu poate fi sancționat pentru că nu ar fi respectat anumite condiții tehnice care nu îi erau aplicabile. Trebuie observat că sancțiunea a fost aplicată pentru nerespectarea condițiilor prescrise de către producător, respectiv că la comercializare produsul nu era păstrat la 7,5 grade Celsius, cu toate că același producător declară că nu trebuie păstrat acest produs la comercializare la temperatura indicată, aceasta fiind exclusivă pentru operațiunile de transport exclusiv.
Ținând cont de țara de origine a produselor și de faptul că perioada de la recoltare și până la comercializarea către consumatorul final este una destul de mare, incluzând aici operațiuni de transport și depozitare succesive, produsele nu sunt recoltate în stadiul de coacere maxim. În aceste condiții, prin înscrierea temperaturii de 7,5 grade Celsius pe parcursul lanțului logistic, producătorul se asigură că respectivul produs nu ajunge la stadiul maxim de coacere înainte de a fi recepționat de către comerciant.
Referitor la oprirea temporară de la comercializare a produselor, contestatorul a făcut următoarele precizări:
Autoritatea a precizat în procesul verbal „OTC pt. produsele cu deficiențe", fără a indica și temeiul de drept în baza căruia a dispus această măsură. Această măsură este nelegală atât timp cât nu este motivată și în drept. Mai mult, chiar pe formularul de proces verbal se face mențiunea inserării actului normativ, articol, alineat. De asemenea, folosirea de prescurtări - OTC - este neavenită, în condițiile în care orice contravenient trebuie să poată fi în măsură să cunoască măsurile dispuse de către Autoritate.
OG 21/1992, actul normativ în baza căruia societatea a fost sancționată, prevede oprirea de la comercializare a produselor neconforme până la remedierea deficiențelor constatate ca sancțiune complementară pentru încălcarea articolului 20 din OG/1992 - articolul încălcat din punctul de vedere al agenților constatatori, însă, în speță, măsura a fost dispusă fără respectarea dispozițiilor art. 57 din OG 21/1992.
Această măsură, prevăzută de art. 55 pct. 2 lit. b) și c) din OG nr. 21/1992, nu poate fi dispusă ca sancțiune complementară decât de persoane special abilitate, sens în care art. 57 din OG nr. 21/1992 prevede explicit că „sancțiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55[...] se dispun, direct sau prin delegare de către conducătorii autorităților publice prevăzute la art. 54 prin ordin sau decizie".
În speță însă, sancțiunea complementară a fost dispusă de agenții constatatori din cadrul Autorității, nu de către conducătorul autorității publice, deci de un funcționar ce nu avea competența de a aplica măsura opririi temporare de la comercializare și fără a fi dispusă prin ordin sau decizie, așa cum prevede articolul menționat.
Așadar, față de prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, contestatorul consideră că sancțiunea complementară a fost dispusă în mod nelegal, motiv pentru care solicităanularea acesteia.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 31 și urm. din OG 2/2001, OG 21/1992, Legea 363/2007, OG 99/2000, Regulamentul CE nr. 2073/2005, HG 106/2002 .
În susținerea cererii, contestatorul a anexat următoarele înscrisuri certificate pentru conformitate: copie proces-verbal . nr._/30.04.2015 adresă emisă de HALUCO BV, dovada achitării taxei de timbru.
La data de 22.06.2015 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă plângerea contravențională pentru următoarele motive:
În urma controlului efectuat în baza adresei A.N.P.C. nr.1091 din 29.04.2015, echipa de control a constatat următoarele:
Pentru produsul C. Cream 500 ml + 150 ml Gratis nu există la momentul controlului și produsul la 500 ml, prin urmare consumatorul se află în imposibilitatea de a observa dacă cele două produse sunt comercializate la același preț și dacă cei 150 ml erau gratis. În situația prezentată operatorul economic încalcă prevederile O.G. 21/1992, art.9 și se sancționează conform art.50(1), lit.c din același act normativ.
Potrivit prevederilor art.9 din O.G. 21/1992 ,, Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.,,
Art.50(1), lit.c ,, încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei;
Referitor la produsul „ananas,, producător Finca Once SA s-a constatat faptul că operatorul economic nu respecta cerința producătorului care pe cutie avea inscripționată o temperatură de 7,5 grade Celsius, iar produsul era păstrat la comercializare la temperatura ambientală a magazinului, încălcându-se astfel dispozițiile art.7, lit.b din O.G. 21/1992, fapta fiind sancționată conform prevederilor art.50(1), lit. c din același act normativ.
Faptele contravenționale reținute în sarcina petentei sunt rezultatul constatărilor faptice de la data inițierii controlului și a constatărilor scriptice din documentele analizate, ale agenților constatatori ai CPCMB, faptele săvârșite atrăgând sancțiunea contravențională.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului referitoare la înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai puțin severă, intimatul a menționat următoarele:
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.”.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Astfel, intimatul consideră faptul că agenții constatatori au aplicat în mod corect sancțiunea amenzii contravenționale ținând cont de fapta petentei, sancțiunea aplicată fiind direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Intimatul a apreciat greșită interpretarea petentei care, deși admite existența unei culpe în ceea ce privește acțiunile întreprinse, solicită reevaluarea sancțiunii aplicate.
Apreciază că faptele contravenționale constatate prin procesul verbal de constatare al contravenției se înscriu întocmai în categoria caracteristicilor impuse de lege, întrunind toate condițiile spre a fi definite și sancționate ca atare.
Conform Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general al constatării și sancționării contravențiilor și cuprinde norme juridice cu caracter principial în legătură cu modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravenției, a mențiunilor obligatorii, pe care trebuie să le conțină acest proces-verbal, persoanele care pot avea calitatea de agenți constatatori, ca reprezentanți ai autorităților publice, abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, modul de contestare a procesului-verbal de constatare a contravenției, regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și al executării acestora.
Având în vedere aceste considerente, intimatul a învederat că procesul verbal face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie, proba pe care contestatoarea nu a făcut-o.
Pe fond, din procesul-verbal de constatare a contravenției, conform consemnărilor făcute și în documentele care au făcut obiectul analizării din perspectiva celor constatate, rezultă descrierea faptei, data în care au fost săvârșite contravențiile, precum și împrejurările avute în vedere la aprecierea faptelor ca fiind de natură contravențională, astfel cum prevede art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește necunoașterea și/sau înțelegerea/interpretarea eronată de către contravenient a textelor normative, acest lucru nu-l exonerează de răspunderea stabilită prin acte normative pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin.
Activitatea de control este o activitate legală și oficială destinată menținerii/restabilirii echilibrului între dispozițiile legale aplicabile domeniului protecției consumatorilor și modul concret în care acționează operatorul economic controlat, structurile sale și/sau personalul acestora în acel domeniu, ceea ce înseamnă că:
- actul de control, pe lângă alte principii, este guvernat de principiul legalității (potrivit căruia orice acțiune de control se efectuează dacă este prevăzută de legea aplicabilă domeniului de protecție a consumatorilor);
- actul de control cu raportare la cercetarea și analizarea reclamațiilor cât și a tematicilor de control se face în temeiul competențelor date de lege .
Deoarece petentul nu a făcut proba contrarie celor menționate și reținute în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției, acesta se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, contravențiile fiind corect susținute de agenții constatatori, respectiv încălcarea prevederilor O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, cu atât mai mult cu cât situațiile de fapt consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției au fost prezentate și explicate reprezentantului operatorului economic.
- anularea procesului - verbal de constatare a contravenției în integralitatea lui ar genera implicit că faptele analizate și constatate ca și contravenții de către agenții constatatori, în integralitatea lor, nu se confirmă, ceea ce nu corespunde adevărului faptic, în acest sens făcându-se mențiunile corespunzătoare și necesare în susținerea existenței faptelor contravenționale constatate;
- exonerarea de răspundere a operatorului economic de orice răspundere contravențională printr-o eventuală anulare a procesului - verbal de constatare a contravenției în condițiile și pe considerentele menționate de petent în plângerea contravențională, va tenta pe contravenient - care se știe vinovat de săvârșirea contravenției - să persiste în comportamentul său incorect, inadecvat și ilegal față de consumatori și să presteze servicii necorespunzătoare, neconforme cu legislația românească în vigoare.
Pentru motivele expuse anterior, intimatul a apreciat argumentele petentului ca neîntemeiate și nefondate, sens în care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În drept, intimatul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, Codului de Procedură Civilă.
Instanța a încuviințat contestatoarei proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită i s-a aplicat petentei SC L. Di. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.50 al.1 lit c din OG 21/1992 rap. la art. 7 lit b a cincea liniuță din același act normativ, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 30.04.2015 la punctul de lucru din București, sector 6, .. 8B, s-a constatat că produsul C. Cream 500 ml avea același preț cu produsul C. Cream 500 ml + 150 ml Gratis. De asemenea, s-a mai constatat că în ceea privește produsul „Ananas,, C. R.” nu se respectă cerința producătorului, care pe cutie a inscripționat o temperatură de 7,5 grade Celsius, iar produsul era comercializat la o temperatură de 25 grade, încălcându-se astfel dispozițiile art.7, lit.b al.5 din O.G. 21/1992.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
Totodată, instanța apreciază că fapta săvârșită de petentă constând în nerespectarea temperaturii stabilită de producător pentru comercializarea produsului ananas (doar această faptă fiind contestată prin plângerea de față) constituie contravenția prev de art.50 al.1 lit c din OG 21/1992 rap. la art. 7 lit b a cincea liniuță din același act normativ, întrucât, așa cum în mod corect s-a reținut și de către agentul constatator, petenta avea obligația să asigure condițiile tehnice stabilite de producător inclusiv pe timpul depozitării și desfacerii produselor.
Astfel, petenta nu a contestat faptul că temperatura înscrisă pe ambalaj de către producător era de 7,5 grade Celsius, și nici cele constatate de către inspectorii intimatei în sensul că temperatura la care era expus produsul pentru comercializare era de 25 de grade. Deși petenta a susținut că temperatura înscrisă pe ambalaj era obligatorie numai pe timpul transportului, nu a făcut dovada acestor susțineri cu probele administrate. Câtă vreme pe ambalaj nu se menționează faptul că temperatura de 7,5 grade trebuie respectată doar pe timpul transportului nu se poate face distincția arătată de petentă, așa încât această temperatură trebuia respectată și pe perioada comercializării. Cât privește adresa emisă de HALUCO bv ( fila 10 dosar), instanța nu o va lua în considerare având în vedere că petenta nu a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că producătorul produsului Ananas,, C. R.”, la care se referă procesul verbal, este HALUCO bv .
Nici susținerile petentei privitoare la inexistența unei obligații legale privind înscrierea pe etichetă a condițiilor de temperatură nu vor fi luate în considerare de către instanță, întrucât petenta nu a fost sancționată pentru nerespectarea prevederilor art. 18-20 din O.G. 21/1992. Nu are nicio relevanță pentru ce produse este obligatorie înscrierea pe etichetă a temperaturii, conform art. 5 și 11 din HG 106/2002, atâta vreme cât art. 7 lit b a cincea liniuță din O.G. 21/1992 instituie obligația distribuitorilor de a asigura condițiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării și desfacerii produselor, fără să facă distincție după cum produsele au sau nu un grad de perisabilitate ridicat. Așadar, obligația prevăzută de art. 7 lit b a cincea liniuță din O.G. 21/1992 incumbă operatorilor economici în ceea ce privește toate produsele pe care le comercializează.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a opririi temporare de la comercializare, din procesul verbal de contravenție contestat (lit k din procesul verbal ) se constată că agentul constatator a dispus ”oprirea temporară de la comercializare a produselor cu deficiențe ”, fără a individualiza însă produsele cărora li se aplică această măsură. Nici în rubrica de la punctul H din procesul verbal, destinată tocmai descrierii produselor neconforme, nu sunt identificate produsele neconforme, acestea fiind menționate în mod generic . Astfel, a arătat agentul constatator că produsele neconforme sunt: ananas și produse cosmetice, printre care ”gel de duș, cremă de mâini, etc.” Or, agentul constatator avea obligația să identifice aceste produse, atât prin indicarea denumirii lor, cât și a documentelor de proveniență. În absența unor astfel de mențiuni ”produsele cu deficiențe” la care se referă agentul constatator la punctul k din procesul verbal nu pot fi identificate, motiv pentru care, în temeiul art. 17 din OG 2/2001 (” Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”), instanța va anula sancțiunea complementară a opririi temporare de la comercializare.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, se apreciază de către instanță că aceasta a fost greșit individualizată, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel cum prevede art. 21 al.3 din OG 2/2001. În consecință, instanța va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.04.2015 pentru contravenția prev. de art.7 lit. b a cincea liniuță din OG 21/1992 de la suma de 3000 lei la suma de 2000 lei.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța va admite doar în parte plângerea formulată de contestatoarea S.C. L. Di..,urmând a dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.04.2015 pentru contravenția prev. de art.7 lit. b a cincea liniuță din OG 21/1992 de la suma de 3000 lei la suma de 2000 lei, precum și anularea sancțiunii complementare a opririi temporare de la comercializare. Restul dispozițiilor din procesul verbal mai sus menționat vor fi menținute de către instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea S.C. L. Di.., cu sediul în . Bot, .,jud prahova, cu sediul ales in București, ., nr. 28c, ., la av. A. M., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu intimata C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov, C. pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, cu sediul în București, ., sector 1, având CUI_.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.04.2015 pentru contravenția prev. de art.7 lit. b a cincea liniuță din OG 21/1992 de la suma de 3000 lei la suma de 2000 lei.
Anulează sancțiunea complementară a opririi temporare de la comercializare.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal mai sus menționat.
Obligă intimata să plătească suma de 910 lei contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.JA
5 ex./2.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6952/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6836/2015. Judecătoria... → |
|---|
