Contestaţie la executare. Sentința nr. 6782/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6782/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 6782/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6782
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea S.C. D. T. .. în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate intimatului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.03.2015, sub nr._, contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALA și AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a formulat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurii asigurătorii adusă la cunoștința reprezentantului . SRL în data de 26.02.2015 odată cu încheierea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, prin care a solicitat, în principal, anularea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii emisa la data de ….02.2015 si în consecință anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile încheiat în data de 26.02.2015, deoarece aceasta este netemeinica si nelegal - pe cale de consecința restituirea garanției în cuantum de 566.666 lei, deoarece nu se mai impune, în subsidiar, îndreptarea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii în sensul instituirii de masuri asigurători doar asupra bunurilor mobile, respectiv autoturismele menționate în procesul verbal de sechestru asigurător nr._ din 26.02.2015, deoarece valoarea acestora depășește de patru ori suma considerate de către ANAF - Direcția Generala Antifraudă Fiscala, obligații față de bugetul de stat, respectiv 2.755.410,31 lei si pe cale de consecință restituirea garanției în cuantum de 566.666 lei, deoarece nu se mai impune.
În fapt, în motivarea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, ANAF - DGAF a arătat că în urma unui control curent, operativ si inopinat în urma verificării documentelor contabile prezentate de către . SRL a rezultat ca în perioada 05.03._14 a efectuat un număr de 6 achiziții de motorina euro 5 în cantitate totală de 157.480 litrii cu o valoare de 719.633 lei ( exclusiv tva ) de la societatea . SRL conform graficul arătat. S-a stabilit ca . SRL cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.169 A, corp A, biroul 2038, . nu funcționează la sediul social si domiciliul fiscal ( București, ..29 C, ., biroul nr.1), dar ca urmare a invitațiilor trimise aceasta a transmis la sediul organelor de control documentele financiar contabile ale societății pentru activitatea desfășurata în perioada ianuarie-iunie 2014 din care a rezultat în urma verificărilor ca . SRL deși efectua o singură achiziție de la . livra aceeași cantitate de motorina către mai mulți clienți. Deși . SRL a prezentat documentele de achiziție de la ., respectiv proveniența antrepozitului fiscal al ., nu pot fi justificative potrivit legii neputându-se stabili cu exactitate locația de destinație a mărfii ieșite din antrepozitul fiscal. S-a considerat ca pentru motorina achiziționată de la . SRL nu se poate stabili daca acciza a fost înregistrata ca obligație de plata motiv pentru care . are obligația de plata în solidar cu . SRL a sumei de 278.813 lei reprezentând acciza motorină. De asemenea, s-a apreciat ca operațiunile economice consemnate în cele șase facturi emise de . SRL către . SRL au fost fictive prin disimularea realității prin crearea aparentei existentei unei operațiuni care în fapt nu există, neexistând trasabilitatea mărfurilor comercializate între furnizor si beneficiar. S-a stabilit implicarea . SRL în derularea unor practici abuzive de natura a-i procura avantaje fiscale (deducerea nelegala a TVA si a cheltuielilor cu marfa ) prin interpunerea în mod artificial în circuitul comercial a unei societăți de tip missing trader. S-a determinat ca . SRL trebuie să achite către bugetul general consolidate cota de TVA si impozit pe profit stabilit suplimentar si acciza pentru motorina în suma totală de 566.666. lei
În lumina celor arătate s-a încheiat decizia de instituire a masurilor asigurătorii prin care s-a stabilit aplicarea următoarelor masuri asigurătorii: aplicare sechestru asigurător asupra bunurilor mobile, poprire asiguratorie asupra disponibilităților bănești aflate în conturile bancare deschise la BCR Sucursala I. M. si poprire asiguratorie asupra sumelor urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane.
Pentru ca activitatea societății să nu fie întrerupta, iar renumele societății dobândit în 10 ani în relațiile cu terții să nu aibă de suferit prin crearea unei false impresii a realității, administratorul societății a decis instituirea unei garanții care sa acopere eventualul prejudiciu constatat, în cuantum de 566.666 lei.
Revenind la motivarea efectuata de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifraudă Fiscala pentru emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii consideram ca aceasta este neconforma cu realitatea si nesusținuta de probe certe si concludente, fiind făcuta doar ca sa justifice acțiunile întreprinse, deoarece . SRL a cumpărat efectiv cantitatea de motorina prevăzută în cele șase facturi, operațiunile comerciale n-au fost fictive, ele fiind efectuate, iar prețul pentru motorina a fost achitat potrivit facturilor emise de către . SRL. Astfel toate afirmațiile efectuate în cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii sunt realizate doar în temeiul unor presupuneri, în totala neconcordanta cu realitatea si fără a exista vreo proba motiv pentru care s-a decis ca se impune luarea acestei masuri, " întrucât s-a constatat existenta pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul/averea", fila 2, primul paragraf.
Or, se poate observa ca în toata perioada de la efectuarea primului control în data de 28.08.2014 (despre care organul de control nu aduce la cunoștința în decizia de instituire a măsurii asigurătorii ) si până la momentul deciziei de instituire nu s-a încercat înstrăinarea vreunui bun aparținând societății, nu s-a încercat lichidarea vreunui cont al societarii, mai mult în toata aceasta perioada s-au respectat toate contractele de prestări servicii încheiate cu terții si s-au încheiat altele noi, motiv pentru care aceasta teza a intimatei nu este susținuta cu nici o proba care sa ateste intenția reprezentantului societarii de a se sustrage de la urmărire. Era firesc ca organul fiscal atunci când a considerat ca acesta este temeiul instituirii măsurii asigurătorii sa arate în concret si în baza căror probe a ajuns la concluzia ca exista pericolul sustragerii pentru ca în situația contrara se lasă loc arbitrariului, respectiv organului statului care are puterea i se permite sa formuleze si să lanseze orice ipoteza fără să arate pe ce probe se sprijină acuzația sa. Existenta probelor si arătarea acestora își găsește aplicarea în respectarea art.7 cod procedura fiscala ce reglementează principiul rolul activ al organelor fiscale, precum și în exigentele art.49 - mijloacele de proba - unde se arată ca pentru determinarea stării de fapt, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de proba, însă reprezentantului . SRL nu i s-au prezentat mijloacele de proba ce au contribuit la schimbarea soluției menționata în procesul verbal din 28.08.2014, astfel ca acesta nu si-a putut exprima un punct de vedere potrivit art.9 din codul de procedura fiscala care reglementează - Dreptul de a fi ascultat. De asemenea, aceste probe trebuiau prezentate si pentru respectarea dreptului la apărare, precum și pentru a se motiva excepția ( prevăzută în art.105 ind.l) de la regula prevăzută în art.105, pct.3 cod procedura fiscala.
Mai mult, tocmai acesta, reprezentantul societății este pe deplin interesat sa arate ca toata situația de fapt prezentata nu este cea reală, motiv pentru care nu se impunea luarea acestei masuri menita prin cele trei forme de masuri asigurătorii luate sa blocheze efectiv activitatea societății si sa se ajungă la închiderea acesteia.
Consideră ca această decizie a fost luata fără a se cerceta efectiv situația de fapt raportată la activitățile efectuate de către . SRL în relația cu . SRL, organele de control mulțumindu-se să aprecieze că daca una dintre societăți a efectuat mai multe transporturi de motorina în baza acelorași acte în temeiul cărora i-a fost livrată motorina si societatea care a cumpărat real poate fi bănuită de efectuarea unor operațiuni fictive.
Astfel, . SRL nu putea efectua operațiuni fictive, respectiv sa nu cumpere cantitatea de combustibil, deoarece aceasta avea de onorat contractele cu terții, iar autocamioanele pentru a ajunge la destinație trebuiau alimentate cu motorina. Mai mult, prin actele înmânate organelor de control s-a arătat ca toate autocamionule aparținând societății au fost prezente în trafic existând înscrisurile care atesta plecarea acestora de la sediul societății, respectarea de către fiecare autocamion a graficului de traseu, astfel ca acestea nu puteau circula decât cu motorina, motorina cumpărata de la .. Faptul ca aceasta este motorina folosită rezultă din actele contabile unde nu se regăsesc pentru perioada 03.03._14 alte cumpărări de combustibil efectuate de la alți vânzători. Ori în aceasta situație este evident ca toate autocamioanele au funcționat cu motorina cumpărata în acesta perioada de la . SRL.
Faptul că . SRL nu funcționează la sediile arătate de către organele de control si ca exista suspiciunea ca aceasta în baza actelor emise către . SRL (facturile fiscale ) a efectuat mai multe livrări de marfa către alți clienți nu se poate răsfrânge si asupra comportamentului corect din punct de vedere comercial și fiscal al societății D. T. .> Odată în plus consideră că aceasta decizie de instituire a masurilor asigurătorii a fost luata fără existenta unor probe clare ci doar pe presupuneri rezulta si din precizarea de la fila 3, penultimul paragraf unde se arata că documentele de achiziție prezentate de societatea D. T. . societatea Moldo Transgaz International SRL-respectiv proveniența din antrepozitul fiscal al societății MAYARO CARB SRL—nu pot fi justificative conform legii, neputându-se stabili cu exactitate locația de destinație a mărfii ( motorina euro 5 ) ieșite din antrepozitul fiscal”.
Astfel consideră că dacă organul de control n-a putut stabili faptul ca acciza a fost înregistrata ca obligație de plată, ca prin circuitul economic n-a putut stabili ca motorina achiziționată provine de la un antrepozit autorizat, în sarcina . SRL nu se putea stabili aceasta obligație de plata, deoarece trebuie data întâietate principiului bunei credințe până la dovedirea falsului ca între . SRL si . SRL a existat o complicitate pentru a evidenția o operațiune fictive care în realitate nu a existat.
Era normal si firesc ca organele de control ce nu au fost vigilente cu activitățile si operațiunile întreprinse de către . si . SRL sa nu se îndrepte acum împotriva singurei societății care a efectuat real cumpărarea de motorina în temeiul unui contract de vânzare cumpărare cu respectarea tuturor clauzelor acestuia în ceea ce privește drepturile si obligațiile fiecărei părți.
Chiar dacă cele două societăți arătate anterior ar fi efectuat operațiuni fictive în ceea ce privește livrarea de motorina către alte societăți nu trebuie generalizat acest mecanism cu operațiuni fictive către toate societățile comerciale.
Contestatoarea a mai arătat faptul ca aceeași inspectori antifraudă au efectuat un control cu privire la aceleași aspecte în august 2014, iar concluziile acestui control au fost menționate în procesul verbal încheiat în 28.08,2014 unde au arătat ca nu s-a încălcat nici o dispoziție legala .În cuprinsul acestui proces verbal s-a arătat ca activitatea societarii este desfășurata cu 17 autovehicule de transport marfa ( fila 4 din pv ) evidențiindu-se capacitatea fiecărui rezervor al autovehiculelor care confirma nevoia de motorina pentru efectuarea transporturilor.
În data de 09.02.2015 aceeași inspectori antifraudă a încheiat un proces verbal în care au menționat ca în urma verificărilor efectuate, dar fără să i se aducă la cunoștință care sunt.
Înscrisurile noi în temeiul cărora au ajuns la concluziile menționate în finalul procesului verbal T. . general consolidat suma de 278.813 lei acciza pentru cantitatea de 157.480 litrii motorina euro 5, pentru care nu s-a putut stabili ca acciza a fost înregistrata ca obligație de plată, iar prin circuitul economic nu se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control ca produsele provin de un antrepozit autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator.
Astfel, pentru organele de control, care puteau solicita de la celelalte doua societăți acte din care să reiasă daca acciza a fost înregistrata ca obligație de plată, iar produsele provin de la fiscal, a fost mult mai ușor sa presupună în lipsa oricărei probe care sa ateste . SRL în vreo ilegalitate ca acesta este vinovata si astfel trebuie să plătească recuperarea unui eventual prejudiciu produs de către o alta societate.
Mai mult în data de 13.02.2015, aceeași inspectori încheie un alt proces verbal în care arată că în baza acelorași presupuneri neînsoțite de probe operațiunile au fost fictive si astfel trebuie plătită si suma de 115.141.lei ce reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar, precum și suma de 172.712 lei TVA dedus fără drept.
A menționat ca în cuprinsul ultimelor doua procese verbale nu se face vorbire despre primul proces verbal întocmit în data de 28.08.2014 unde s-a arătat ca nu s-a încălcat nici o dispoziție legala, în condițiile în care organele de control au avut din partea . SRL aceleași înscrisuri care atesta cumpărarea motorinei, achitarea acesteia si acesteia de către autocamioanele societății.
Consideră ca toate afirmațiile bazate doar pe presupuneri din partea organelor fiscale nu pot constitui certitudini care sa le permită sa instituie aceasta măsura asiguratorie în condițiile în care nu pot si nici n-au dovedit faptul ca exista riscul de înstrăinare a unor bunuri mobile ale societății pentru a se sustrage de la un eventuala obligație de plata ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale.
Astfel, deși la punctul 6.l. din HG nr, 1054/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala se arata ca " în aprecierea unei situații de fapt asupra căreia urmează să se ia o decizie, organul fiscal va determina stările de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevăzute de lege, iar potrivit art.7 din aceeași ordonanța în analiza efectuata organul fiscal va identifica si și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz ", în situația de față în nici unul dintre procesele verbale nu se identifica în mod clar în baza căror probe s-a identificat situația de fapt reținută si nici nu s-au avut în vedere aspectele cu caracter de circumstanțiere, agentul fiscal înțelegând în baza unor bănuieli si presupuneri ca se impune sa nimicească o sațietate comerciala care a respectat toate dispozițiile legale. Mai mult aceștia, fără a avea o proba în susținerea afirmațiilor sale, arată că "alți furnizori ai societății Moldo Transgaz International SRL nu au putut fi identificați si nici nu figurează cu alte achiziții de la antrepozitul fiscal al societății Mayaro Carb SRL, context în care apreciază ca echipei de control i-au fost prezentate, în fals, documente de proveniența de la societatea Mayaro Carb SRL ( fila 4 proces Verbal din 09.02.2015 )." În aceasta situație, afirmația ca un înscris este fals fără a produce o dovada nu poate fi avuta în vedere în stabilirea situației de fapt.
Mai mult, în aceasta situație și daca afirmațiile organelor de control ar fi adevărate este evident ca . SRL nu poate fi trasă la răspundere în solidar pentru plata accizei atâta timp cât a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu . SRL la care aceasta din urma a atașat dovada ca este atestata si înregistrată pentru comercializarea angro de produse energetice. Modul în care . SRL se aproviziona cu motorina nu cădea în obligația . să dea eficienta principiului bunei credințe relațiile comerciale încheiate, să respecte drepturile si obligațiile din contract, sa-i fie livrate produsele și să plătească contravaloarea acestora.
Același aspect se reliefează si atunci când organele fiscale apreciază ca tranzacțiile efectuate au fost artificiale fără conținut economic, însă nu se arată de unde si-a procurat motorina . ce motorina au funcționat autocamioanele societății.
De aceea consideră că cei doi inspectori n-au avut în vedere si probele arătate de către . nu au făcut un minim efort de raționament logic pentru a aprecia daca acea cantitate de motorina era necesară . în care a cumpărat motorina .Ori, se putea observa ca atât înainte de controlul efectuat, cât si ulterior acestuia . o cantitate de motorina apropiata de cea cumpărata în perioada controlată motiv pentru care se poate interpreta atât logic cât și legal ca aceste cumpărări anterioare si ulterioare dovedesc necesarul de motorină al societății, astfel ca toate tranzacțiile au fost legale si motorina a fost cumpărata în realitate neexistând o relație comerciala fictiva, așa cum încearcă să arate organele fiscale pentru a înlătura incapacitatea acestora de a descoperii adevărații vinovați.
Astfel . SRL, după achiziționarea motorinei era firesc să opereze tranzacția în contabilitate, iar prețul plătit să fie scăzut din profitul realizat, motiv pentru care evidențierea în documentele proprii a facturilor reprezentând achiziții de combustibil era firească, deoarece reprezentantul societății știa că a cumpărat motorina de o societate care deținea toate avizele necesare vânzării acesteia fiind înregistrata la Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere cele arătate, respectiv ca . de buna credință în relația comerciala cu . SRL, a dovedit ca are acte ce dovedesc proveniența mărfii si societatea care i-a livrat motorina, actele care dovedesc relația comerciala ( contract), dovada efectuării plații motorinei, dovada necesității cantității de motorină cumpărata, dovada folosirii acesteia, etc., motiv pentru care contestatoarea a solicitat să se dispună anularea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii emisa la data de ....02.2015 si în consecință anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile încheiat în data de 26.02.2015, deoarece aceasta măsura este netemeinică și nelegală si în consecința restituirea garanției instituita prin ordinal de plata nr.08 din 26.02.2015, pentru ridicarea masurilor asigurătorii, în cuantum de 566.666 lei, iar în subsidiar îndreptarea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii în sensul instituirii de masuri asigurători doar asupra bunurilor mobile, respectiv autoturismele menționate în procesul verbal de sechestru asigurător nr._ din 16.02,2015, deoarece valoarea acestora depășește de patru ori suma considerate de către ANAF Direcția Generala Antifraudă Fiscală, obligații față de bugetul de stat, respectiv 2,755,410,31 lei si pe cale de consecință, restituirea garanției în cuantum de 566.666 lei, deoarece nu se mai impune .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.129, al.11, art.172 cod procedura fiscală.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la 02.2015, proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile încheiat la 26.02.2015, proces verbal încheiat la 28.08.2014, proces verbal încheiat la 09.02.2015, proces verbal încheiat la 13.02.2015, contract de vânzare – cumpărare nr.5/03.03.2014, extras de cont din data de 18.02.2015, certificate de înmatriculare autovehicule, facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii.
La data de 10.04.2015, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în ce privește contestația privind procesul-verbal de sechestru. Pe fondul contestației, intimata a solicitat respingerea acesteia, față de comportamentul contestatoarei, de a înregistra în contabilitate operațiuni nereale, cu scopul de a prejudicia bugetul de stat, ceea ce a determinat organul de control să aprecieze că există pericolul ca aceasta să își diminueze patrimoniul, îngreunând sau chiar făcând imposibilă recuperarea creanței datorate statului, după emiterea unui titlu de creanță. Apreciază că sunt întrunite condițiile art.129 din OG 92/2003, iar măsura a fost dispusă în temeiul pct.21 lit.a și c din Ordinul președintelui ANAF nr.2605/2010 și pct.5.1.1 din același ordin. Se arată că în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii se precizează motivele care au determinat organul fiscal la dispunerea acestor măsuri.
Potrivit art.129 al.3 OG 92/2003, aceste măsuri asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Ulterior, actul a fost trimis spre executare organelor competente din cadrul Direcției Generale Regionale a Municipiului București, care au procedat la instituirea popririi asiguratorii și a sechestrului asigurator. Referitor la susținerea potrivit căreia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, contestatoarea nu poate proba un astfel de fapt negativ, prin însăși contestarea măsurilor reclamanta încearcă sustragerea de la achitarea creanței datorate bugetului consolidat al statului.
Intimata mai arată că este suficient pentru luarea măsurilor asiguratorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre aceste evenimente.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
În privința contestației împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015, arată că intimata nu are calitate procesuală pasivă.
La data de 14.04.2015, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015 si, pe cale de consecința, respingerea contestației privind anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva; pe fondul cauzei, respingerea contestației la executare formulata de contestatoarea S.C. D. T. Corn S.R.L. împotriva Procesului Verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ încheiat în data de 26.02.2015, ca netemeinică și nelegală.
În fapt,urmare unui control efectuat de Direcția Generala Antifraudă Fiscala din cadrul A.N.A.F. la societatea S.C. D. T. .. s-a constatat ca, în perioada 05.03._14, societatea mai sus menționata a efectuat un număr de 6 achiziții motorina euro 5 în cantitate totala de 157.480 litri, cu o valoare totala de 719.633 lei (exclusiv TVA) de Ia societatea M. Transgaz International SRL. Societatea furnizoare, respectiv M. Transgaz International SRL a fost înscrisa în Registrul persoanelor impozabile care aplica sistemul TVA la încasare conform art. 1563, alin. 13 din Codul fiscal în perioada 13.12._14, iar facturile emise nu au înscrisa mențiunea „TVA la încasare”, conform art. 155, alin. 19, lit. p din Codul fiscal.
Din verificarea documentelor a rezultat faptul ca societatea M. Transgaz International SRL, deși efectua o singura achiziție a unei anumite cantități de marfa (motorina euro 5), de la antrepozitul fiscal al societății Mayaro Carb SRL, livra aceasta cantitate de marfa (motorina euro 5) de mai multe ori către diverși clienți, aceștia prezentând ca si documente de proveniența a mărfii (motorina euro 5) același set de documente emise de societatea Mayaro Carb SRL( ordine de plata privind plata accizei, documente de conformitate, avize de însoțire a mărfii, CMR-uri emise pentru același mijloc de transport).
Astfel, documentele de achiziție prezentate de societatea D. T. .. de la societatea M. Transgaz International SRL, respectiv proveniența din antrepozitul fiscal ai societății Mayaro Carb SRL, nu pot fi justificative conform legii, neputându-se stabili cu exactitate locația de destinație a mărfii (motorina euro 5), ieșite din antrepozitul fiscal.
Față de cele menționate, pentru cantitatea de motorina de 157.480 litri, achiziționată de societatea D. T. .. de la societatea M. Transgaz International SRL, nu s-a putut stabili faptul ca acciza a fost înregistrată ca obligație de plata. De asemenea, prin circuitul economic nu s-a putut stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control ca motorina astfel achiziționata provine de la un antrepozit, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator, fapt pentru care, societatea D. T. . obligata sa plătească către bugetul general consolidat, în solidar cu societatea M. Transgaz International SRL, a sumei de 278.813 lei, reprezentând acciza motorina.
Prejudiciul total estimat, constând în impozit pe profit, TVA de plata si acciza, datorat în solidar, bugetului general consolidat de societatea D. T. .. este în valoare de 566.666 lei.
Având în vedere ca, în speța, exista pericolul ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori sa își risipească patrimoniul/averea, organele de control au dispus instituirea unor masuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile din patrimoniul debitoarei si a popririi asigurătorii a disponibilităților bănești aflate în conturile bancare deschise la Banca Comerciala R. - Sucursala I. M..
Prin contestația formulata în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 11 coroborate cu cele ale art. 172 Cod procedura fiscala, debitoarea . S.R.L. solicita anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din data de 02.2015, adusă la cunoștința reprezentantului S.C. D. T. .. în data de 26.02.2015 odată cu încheierea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile,), emisa de ANAF - Direcția Generala Antifraudă Fiscala, a Procesului Verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015, emise de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice.
Cu privire la aceasta acțiune, intimata a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București în ceea ce privește anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015 si, pe cale de consecință, respingerea contestației privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva din următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 15 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala si art. 3 din OUG nr. 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Direcția Generala Antifraudă Fiscala este o structura fără personalitate juridica, cu atribuții de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala, structura ce se organizează si funcționează în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
În speța, Decizia de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015, a cărui anulare se solicita de către contestatoare, a fost emisa de către Direcția Generala Antifraudă Fiscala din cadrul A.N.A.F., organul fiscal competent care a efectuat controlul la societatea contestatoare si nu de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București, astfel încât instituția nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecații si nu poate sta în judecata în calitate de parata în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Astfel, este evident ca pentru a avea calitate procesuala pasivă într-o cauza, trebuie îndeplinita condiția privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemata în judecata ca parata, sau nesoluționarea de către acea persoana, în termen legal, a unei cereri.
În speța, în ceea ce privește cererea privind anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015, nu este îndeplinita aceasta cerința, întrucât Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București nu este emitenta actului a căruia anulare este ceruta de reclamant în prezenta cauză.
Este cunoscut faptul ca potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedura civila, calitate procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecații, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuala pasiva aparține celui fata de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat sa justifice atât calitatea procesuala activa cat si pe cea pasiva, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speța de fata, A.N.A.F. - Direcția Generala Antifraudă Fiscala a emis actul a cărui anulare se cere, rezultând implicit ca Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București nu are calitate procesuala pasiva în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015 ( adusa la cunoștința reprezentantului S.C. D. T. .. în data de 26.02.2015).
Prin urmare, calitate procesuala pasiva nu poate avea decât A.N.A.F. - Direcția Generala Antifraudă Fiscala.
În concluzie, intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București si, pe cale de consecința, respingerea acțiunii reclamantei S.C. D. T. . în ceea ce privește anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate cu privire la Decizia de instituire masuri asigurătorii, intimata a solicitat să se constate că acestea nu sunt întemeiate si, pe cale de consecința, respingerea contestației ca nefondată.
În susținerea acestei solicitări, intimata a solicitat să se aibă în vedere ca singura condiție pentru instituirea masurilor asigurătorii o reprezintă, conform art. 129 alin. 2 Cod Procedura Fiscala.
Mai mult decât atât, intimata a arătat faptul că dispozițiile art. 129 Cod Procedura Fiscala nu impun organului fiscal obligația de a constata, în prealabil emiterii deciziei de masuri asigurătorii, existenta unor operațiuni concrete de sustragere sau ascundere a bunurilor de la urmărire, ci numai existenta unui pericol în acest sens, întrucât instituirea masurilor asigurătorii are un scop preventiv.
Astfel, în cazul masurilor asigurătorii, criteriul de baza si esențial ii reprezintă necesitatea aplicării masurilor în scopul prevenirii unei amenințări iminente privind producerea unui prejudiciu, în speța existând posibilitatea ca obligațiile fiscale stabilite în sarcina debitorului sa nu mai poate fi recuperate, creându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat consolidat.
În consecința, dispozițiile art. 129 Cod Procedura Fiscala reglementează posibilitatea organului fiscal ca, atunci când constata ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, sa dispună instituirea unor măsuri asigurătorii pentru a se preîntâmpina producerea unui prejudiciu bugetului de stat.
Prin urmare, susținerea contestatoarei în sensul ca decizia de instituire a masurilor asigurătorii este nejustificata, este vădit neîntemeiata, contestația la executare urmând sa fie respinsa ca nefondata cu privire la acest prim capăt de cerere.
În ceea ce privește cel de-al doilea canat de contestație, raportat la motivele invocate de reclamanta în acțiune. va solicitam sa respingeți contestația la executarea formulata de S.C. D. T. . împotriva Procesului Verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015, emise de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice ca netemeinica si nelegala, din următoarele considerente:
În fapt, prin contestația formulata, societatea reclamanta nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare emise de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice, respectiv a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile, ci doar motive de nelegalitate a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, astfel încât apreciază contestația la executare formulata ca netemeinică și nelegală.
În drept, dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, prevăd în mod explicit elementele pe care trebuie sa ie conțină procesul-verbal de sechestru ca act de executare silita, iar în speța au fost respectate întocmai aceste dispoziții legale. De altfel, societatea contestatoare nu invoca niciun motiv de nelegalitate a acestor acte.
De asemenea, în speța a fost respectata întocmai procedura de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, aprobata prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2605/2010, astfel încât în speța nu pot fi susținute sau dovedite nici motive de nelegalitate de ordin procedural.
Astfel, raportat la situația de fapt existenta și la temeiurile în drept invocate, intimata a solicitat să se constate că, în calitate de organ competent pentru aplicarea masurilor asigurătorii în vederea aducerii la îndeplinire a Decizie DGAF, a întocmit în mod corect si cu respectarea tuturor dispozițiilor legale actele de executare a căror anulare este solicitata prin prezenta acțiune, neputând fi invocată vreo culpa a organului fiscal de executare sau vreun motiv de nelegalitate cu privire la actele emise de acesta în conformitate cu dispozițiile OG nr. 92/2003.
Conform dispozițiilor art. 172 Cod procedura fiscala, invocat ca temei în drept al contestației, “(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii’.
Având în vedere ca, în speța, nu a fost invocata si, cu atât mai puțin dovedita, încălcarea dispozițiilor Codului de procedura fiscala cu privire la actele de executare emise de organul fiscal, apreciem acțiunea formulata de S.C. D. T. .. ca fiind neîntemeiata, motiv pentru care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală a în ceea ce privește anularea Procesului Verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015, emise de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.
F. de motivele de fapt si temeiurile în drept invocate, intimata a solicitat, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București în ceea ce privește anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii din data de 17.02.2015,si, pe cale de consecința, respingerea contestației privind anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă; pe fondul cauzei respingerea contestației la executare formulata de contestatoarea S.C. D. T. .. împotriva Procesului Verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015, emise de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, ca netemeinică și nelegală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală.
La termenul de judecată din 17.06.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu motivarea conținută în respectiva încheiere (f.283-284). La același termen, în temeiul dispozițiilor art.255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru intimate proba cu înscrisuri, iar pentru contestatoare proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatelor.
La data de 26.07.2015, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală depus răspunsul la interogatoriul formulat de contestatoare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.129 alin.2-5 și 11 c.proc.fisc., “ (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. ... (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. (11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172” – care reglementează contestația la executare, n.n.
Prin cererea de față intimata contestă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. ADAF 385/17.02.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală ( de instituire a măsurilor asiguratorii pentru suma de 566.666 lei (reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat cu titlu de acciză pentru motorină 278.813 lei, TVA dedus fără drept 172.712 lei, impozit pe profit 115.141 lei) și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015 emis de ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
În privința deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, instanța reține că în speță au fost respectate condițiile de legalitate impuse de textul legal menționat, Decizia nr. ADAF 385/17.02.2015 fiind semnată, conform alineatul 5 al art.129 c.proc.fisc.
De asemenea, Decizia (f.12-20), este motivată, în sensul că în cuprinsul ei s-a expus situația de fapt rezultată în urma controlului desfășurat la sediul contestatoarei.
S-a arătat în decizie că societatea D. T. . în perioada 05.02._14 un număr de 6 achiziții de motorină euro 5, în cantitate totală de 157.480 litri, cu o valoare totală de 719.633 lei (exclusiv TVA), de la societatea MOLDO TRANSGAS INTERNATIONAL SRL, societate înscrisă în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, facturile emise necuprinzând mențiunea „TVA la încasare”, conform art.155 alin.19 lit.p c.fiscal.
Se mai menționează în decizie că societatea MOLDO TRANSGAS INTERNATIONAL SRL nu funcționează la sediul social și domiciliul fiscal declarat. Această societate a comunicat organului de control documentele contabile pe perioada ianuarie – iunie 2014. Din verificarea documentelor a rezultat că deși societatea efectua o singură achiziție a unei anumite cantități de marfă (motorină euro 5) de la antrepozitul fiscal al societății MAYARO CARB SRL, livra această cantitate de marfă de mai multe ori către diverși clienți, aceștia prezentând ca și documente de proveniență a mărfii același set de documente emise de societatea MAYARO CARB SRL (ordine de plată privind plata accizei, documente de conformitate, avize de însoțire a mărfii, CMR-uri pentru același mijloc de transport).
În decizie se arată, în continuare, că după citirea diagramelor GPS de la societatea transportatoare MAYARO CARB SRL a rezultat faptul că au fost înscrise pe documentele aferente livrărilor de motorină – avize de însoțire a mărfii, CMR-uri – mijloace de transport auto diferite de cele care au părăsit efectiv antrepozitul fiscal, fapt care întărește constatarea nerealității documentelor prezentate.
Ca atare, s-a reținut că documentele de achiziție prezentate de societatea D. T. . din antrepozitul fiscal al societății MAYARO CARB SRL – nu pot fi justificative conform legii, neputându-se stabili cu exactitate locația de destinație a mărfii ieșite din antrepozitul fiscal.
Prin urmare, pentru cantitatea de_ litri motorină achiziționată de D. T. . . SRL, pentru care nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, s-a stabilit prin decizie că societatea D. T. . bugetul general, în solidar cu . SRL, suma de 278.813 lei acciză motorină, fiind aplicabile dispozițiile art.20621 alin.7 și art.2099 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile punctului 75 și punctului 83 alin.31 și alin.32 aprobat prin HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Tot în decizie s-a reținut incidența 2 lit.f din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale care definește operațiunea fictivă ca fiind „disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există”. În cazul de față, nu există trasabilitatea mărfurilor comercializate între furnizor (emitentul documentelor de livrare) și beneficiar. Orice operațiune economică – financiară presupune existența unor elemente cumulative, respectiv furnizorul/vânzătorul, beneficiarul/cumpărătorul, bunurile/serviciile tranzacționate și prețul. În cazul absenței oricăruia dintre aceste elemente, operațiunea economică nu poate fi considerată reală. Prin urmare, sunt incidente prevederile art.11 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, se reține implicarea societății D. T. . unor practici abuzive, de natură a-i procura avantaje fiscale (deducerea nelegală a TVA și a cheltuielilor cu marfa, disimularea înregistrării ca obligație de plată a accizelor prin prezentarea de documente cu mențiunea „accize percepute”) prin interpunerea în mod artificial în circuitul comercial a unei societăți comerciale de tip „missing trader”.
S-a menționat, de asemenea, în decizie incidența art.19 alin.1 din Codul fiscal, „profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”, precum și a art.21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune”, nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Prin urmare, la valoarea totală facturată a cantității de 157.840 litri motorină euro 5, de 719.633 lei (exclusiv TVA) s-a calculat: - prejudiciul estimat reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar este în valoare de 115.141 lei, - prejudiciul evaluat reprezentând TVA de plată este în valoare de 172.712 lei.
Prejudiciul total estimat este, conform deciziei, de 566.666 lei.
Măsurile asiguratorii, dispuse întrucât s-a constatat pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, au constat în:
- aplicare sechestru asigurator asupra bunurilor mobile, conform listei de inventariere la data de 31.12.2014,
- poprire asiguratorie asupra disponibilităților bănești aflate în conturile bancare deschise la BCR
- poprire asiguratorie asupra sumelor urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane (dacă este cazul).
Constatarea săvârșirii faptelor fusese făcută de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală ca urmare a controalelor efectuate anterior emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, ale căror constatări și concluzii sunt cuprinse în procesele-verbale din 09.02.2015 (f.31-40) și din 13.02.2015 (f.41-51).
Instanța reține că în cadrul procesual de față nu poate analiza fondul raportului de drept fiscal, privind faptele imputate contestatoarei și prejudiciul estimat, acestea putând face doar obiectul controlului în contencios fiscal – pe calea contestației împotriva proceselor-verbale din 09.02.2015 și 13.02.2015 sau împotriva titlului de creanță care se va emite ulterior pe baza acestor procese-verbale, conform art.205 c.proc.fisc. În acest context instanța reține și faptul că, potrivit art.129 alin.3 c.proc.fisc., emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu este condiționată de existența unui titlu de creanță, astfel că neemiterea încă a titlului de creanță nu constituie motiv de nulitate a deciziei privind măsurile asiguratorii.
Prin urmare, instanța nu va stabili existența faptelor, a vinovăției și a prejudiciului, imputate contestatoarei prin procesele-verbale menționate anterior și reluate în decizia privind măsurile asiguratorii.
Ceea ce reține instanța în cauza de față este existența unor indicii temeinice privind săvârșirea faptei de către contestatoare, indicii care constituie temei suficient pentru instituirea măsurilor asiguratorii contestate. Astfel, coroborând decizia contestată cu procesele-verbale de control din 09.02.2015, instanța reține că livrările celor 6 cantități de motorină (cumpărate de contestatoare de la MOLDO TRANSGAS INTERNATIONAL SRL) au fost făcute către contestatoare de MAYARO CARB SRL. Însă după citirea diagramelor GPS, agenții intimatei au stabilit (iar în cauză nu s-a făcut dovada contrară) că mijloacele de transport auto care erau înscrise pe documentele aferente livrărilor de motorină erau diferite de mijloacele auto care au părăsit efectiv antrepozitul fiscal, al Mayaro Carb SRL. Or, inadvertența privind mijlocul auto care asigura transportul de motorină de la MAYARO CARB SRL către contestatoare a putut fi în mod cert constatată de societatea contestatoare, ceea ce justifică concluzia agenților intimatei privind implicarea societății contestatoare în operațiunile fictive constatate.
Instanța nu a reținut susținerea contestatoarei privind inexistența unor astfel de indicii, motivat de faptul că în primul proces-verbal de control, din 28.08.2014 (f.26-30) nu s-a constatat nicio nelegalitate în activitatea contestatoarei. Este adevărat că în procesul-verbal din 28.08.2014, încheiat după primul control efectuat la societate, nu s-a reținut încălcarea vreunei prevederi legale în domeniul fiscal, însă la acest control s-au verificat doar înscrisurile din contabilitatea contestatoarei, dar controlul a continuat la societatea furnizoare a motorinei, . SRL, precum și la furnizorul acesteia din urmă, antrepozitul MAYARO CARB SRL, și la alte societăți cu care . SRL a avut relații comerciale constând în furnizarea de motorină, tocmai pentru a stabili mișcarea produselor energetice și veridicitatea documentelor de achiziție a mărfurilor. Or, în urma acestor controale extinse s-a reținut prin procesele-verbale din 09.02.2015 și 13.02.2015 săvârșirea faptelor, care inițial nu rezultau din simpla verificare a documentelor contabile ale societății contestatoarei, documente care ce erau, aparent, justificative.
Instanța reține, de asemenea, că în conformitate cu art.129 alin.5 Cod procedură fiscală, este îndeplinită și condiția ca motivarea deciziei să cuprindă indicii din care să rezulte existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Textul legal nu impune condiția ca vreuna dintre aceste acțiuni (sustragere de la urmărire, ascundere bunuri sau risipire patrimoniu) să se fi produs deja. Legiuitorul se referă la existența unor indicii că este pericol ca astfel de împrejurări să se producă în viitor. Iar o motivare în concret a pericolului de sustragere este în rare cazuri posibilă.
Instanța apreciază că un asemenea pericol poate rezulta și din atitudinea fiscală pe care a avut-o contestatoarea anterior efectuării controlului, respectiv comportamentul fiscal necorespunzător al contestatoarei, cu privire la care există indicii că a fost implicată în derularea unor operațiuni fictive (nu există trasabilitatea mărfurilor comercializate), cu scopul de a optimiza sarcina fiscală născută prin operațiunile de achiziție de combustibil și de a masca proveniența produselor energetice pentru care acciza nu a fost determinată ca obligație de plată la bugetul de stat, în fapt o ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora. Or, acest comportament dă naștere și prezumției de pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, ceea ce constituie temei pentru instituirea de măsuri asiguratorii.
În privința măsurilor asiguratorii dispuse, instanța constată că organul fiscal poate dispune instituirea, simultan, a mai multor măsuri asiguratorii, precum în speță, întrucât textul legal incident art.129 c.proc.fisc., nu impune nicio limitare în acest sens.
Ca atare, instanța constată că nu este incident niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii contestate și nici a procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.02.2015 (f.21-25) – cu privire la care contestatoarea nu a invocat alte motive de nelegalitate și temeinicie, distincte de cele invocate în privința deciziei și înlăturate de instanță conform celor de mai sus.
Instanța constată că nici capătul subsidiar de cerere nu este întemeiat. Contestatoarea a solicitat îndreptarea deciziei în sensul instituirii de măsuri asiguratorii doar asupra bunurilor mobile, întrucât valoarea acestora depășește de patru ori suma considerată de intimată drept obligații față de bugetul de stat, respectiv de 2.755.410,31 lei. Instanța constată că în anexa la procesul-verbal de sechestru asigurator privind bunurile mobile din 26.02.2015 (f.21-25) se menționează valoarea bunurilor, însă aceasta este valoarea lor de inventar, iar contestatoarea nu a invocat și dovedit faptul că această valoare este chiar valoarea de circulație a acestor vehicule la momentul instituirii măsurii asiguratorii, în condițiile în care vehiculele nu sunt noi, ci folosite de contestatoare pentru obiectul său de activitate. Ca atare, nu se justifică restrângerea măsurilor doar la sechestrul asigurator bunuri mobile.
În final, instanța reține că depunerea garanției de către contestatoare, de valoarea prejudiciului estimat, 566.666 lei, nu constituie motiv de anulare a deciziei sau a procesului-verbal de sechestru asigurator, ci, eventual, temei de ridicare a măsurilor asiguratorii, conform procedurii instituite de art.130 c.proc.fisc. ”Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz”. Prin urmare, constituirea garanției nu poate duce la anularea actelor contestate, astfel cum s-a solicitat de către contestatoare.
Din considerentele expuse anterior, în temeiul art.129 și 172 c.proc.fisc., coroborate cu art.249 c.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în București, ., ., parter, apartament 10, sector 6, J_, CUI_ în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, cu sediul în București, P-ța Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 4, sector 1 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr.13, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2015.
P. GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6821/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6913/2015.... → |
|---|
