Plângere contravenţională. Sentința nr. 7006/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7006/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 7006/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7006
Ședința publică de la 22.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală și Control a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către contestatoare dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, iar de către intimată întâmpinare.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și o încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.07.2015, contestatoarea ..R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală și Control București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . Nr._ din data de 23.07.2015 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului,respectiv restituirea sumei de 150 lei reprezentând contravaloarea amenzii achitate.
În motivarea întâmpinării în fapt,contestatoarea a învederat instanței faptul că în data de 23.07.2015, un echipaj de control din cadrul Poliției Locale a Mun. București s-a deplasat la magazinul contestatoarei din .,Sector 6,București în vederea efectuării unui control de rutină în legătură cu documentația legală a desfășurării activității. După verificări au constatat că toate actele, autorizațiile și aprobările sunt întrutotul conforme cu cerințele legale în vigoare și că respectă legea în totalitate fiind un agent economic serios care a furnizat locuri de muncă și venituri substanțiale statului). După aceste verificări agentul constatator a dorit să efectueze un control la ghena de gunoi aflat pe spațiul public,acolo unde contestatoarea depozita câteva deșeuri zilnice. Au constatat faptul că sunt câteva deșeuri care ar fi fost sortate pe categorii în mod eronat, motiv pentru care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 de lei, evident cu facilitățile plății în 48/h.
În acest sens, contestatoarea a apreciat sancționarea contravențională nu s-a făcut pe baza unei legi, ci pe baza unei hotărâri de consiliu a primăriei municipiului București nr.140/2010. Totodată, a apreciat că procesul verbal contestat nu îndeplinește dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 privind regimul contravențiilor, în sensul că fapta nu este descrisă în detaliu și nici care sunt împrejurările și pericolul social al acesteia, iar indicarea actului normativ este una neclară și neconforma cu realitatea deoarece nu există la baza sancționării o lege ci un act normativ emis de primărie, deși contestatoarea a apreciat că sancționarea contravențională trebuie să aibă o bază legală concretă, în acest sens invocând dispozițiile art. 21 alin. 3. Totodată, a apreciat că nu a fost demonstrat pericolul social al presupusei fapte și nici faptul că partea contestatoare ar fi depozitat aceste deșeuri nesortate.
Contrar celor reținute în procesul verbal, contestatoarea a arătat cp depozitează și sortează deșeurile separat așa cum o cer normele de mediu,însă cu toate acestea sunt oameni săraci care zilnic caută în tomberoane deșeuri cum ar fi sticle de plastic sau doze de bere, iar în acest sens, contestatoarea a precizat că nu poate asigura paza acestor indivizi și nici nu poată fi obligată legal să angajeze o firmă de securitate. Față de acest fenomen, contestatoarea a considerat că nu îi poate fi reținută vreo culpă în săvârșirea faptei, legatara de cauzalitate dintre respectivul fenomen și fapta reținută în sarcina contestatoarei fiind una certă, în opinia sa, prin faptul că autoritățile nu iau măsuri de combatere a sărăciei și prin aceasta oamenii străzii caută în tomberoanele contestatoarei deșeuri pe care le amestecă. În acest sens, contestatoarea a mai apreciat că simpla constatare a unei presupuse fapte într-un proces verbal tipizat nu reprezintă un mijloc de probă deoarece el trebuie însoțit de alte mijloace de probă care să confirme că cele enumerate sunt reale și nu doar simple supoziții subiective ale unor agenți. Contestatoarea a mai apreciat că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă un pericol social concret, nefiind demonstrată în fapt și în drept, ceea ce în opinia contestatoarei aplicarea principiului de drept „în dubio pro reo”. În plus, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare a contravențiilor . Nr._ din data de 23.07.2015, detalii tranzacție.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.08.2015, intimata Direcția G. de Poliție Locală și Control București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea plângerii contravenționale formulate de contestatoare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a învederat instanței faptul că, cu ocazia controlului tematic efectuat la magazinul alimentar situat în .. sector 6, s-a constatat că partea contestatoare a depozitat pe o suprafața de circa 2 m.p., direct pe sol, deșeuri din carton, hârtie și folie de plastic, lângă castelele metalice și probelele din plastic existente în dotare. Aceste constatări au fost consemnate în Procesul Verbal de Inspecție nr. 0158/23.07.2015, iar pentru nerespectarea obligației de a nu precolecta și așeza deșeurile lângă recipienți, obligație prevăzută de art. 17, alin. (7), anexa nr. 1 din HCGMB nr. 120/2010, a fost întocmit PVCSC nr._/23.07.2015. Cu privire la primul proces verbal întocmit, intimata a arătat că acesta a fost semnat de reprezentantul legal al agentului economic - directorul magazinului, fără obiecțiuni, iar în Procesul Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor nr._/23.07.2015, de asemenea semnat de reprezentantul legal al agentului economic, la rubrica de obiecțiuni ale contravenientului s-a menționat că acesta “recunoaște faptă fără obiecțiuni”.
Cu privire la baza legală a procesului verbal, intimata a învederat instanței faptul că, conform prevederilor Legii nr. 215/2001, Hotărârile CGMB au putere de lege în Municipiul București și sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice care activează în raza jurisdicțională. Totodată, referitor la gradul de pericol social al faptei constatate și sancționate intimata a menționat că gestionarea defectuoasă și precolectarea necorespunzătoare a deșeurilor generate de agenții economici favorizează răspândirea acestora pe spațiile din jur și poluarea mediului. Cu toate acestea, la această primă constatare a contravenției au fost aplicate prevederile HCGMB nr. 120/2010, care prevede amenzi mai mici și nu prevederile OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, în care amenzile sunt considerabil mai mari. În plus, a apreciat că, în condițiile în care reprezentantul legal al agentului economic a recunoscut faptă fără obiecțiuni, atât în PVI nr. 0158/23.07.2015, cât și în PVCSC nr._/23.07.2015, aducerea altor mijloace de probă (foto, video, martori) ar fi de prisos.
În aceste condiții, intimata a apreciat că plângerea contravențională este neîntemeiată, și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea acesteia, menținerea PVCSC nr._/23.07.2015 și a sancțiunii contravenționale a amenzii dată pentru nerespectarea obligației de a nu precolecta și așeza deșeurile lângă recipienți, obligație prevăzută de art. 17, alin. (7), anexa nr. 1 din HCGMB nr. 120/2010. În plus, cu privire la conținutul procesului verbal contestat, intimata a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 și 6 și art 17 din O.G. nr. 2/2001, în baza cărora procesul verbal contravențional cuprinde toate elementele legale și astfel nu se poate invoca excepția nulității actului constatator. Mai mult, a apreciat că partea contestatoare a recunoscut fapta iar cele reținute de polițistul local reprezintă situația reală constatată personal la fața locului prin procesul-verbal contravențional. În acest sens, intimata a precizat că polițistul local este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și a îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, și beneficiază de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, conferită de legiuitor potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 155/2010. Totodată, a apreciat că agentul constatator a reacționat cu promptitudine în literă și spiritul legii, prin constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii amenzii, îndeplinindu-și astfel obligația legală de serviciu prevăzută de Legea nr.155/2010, privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Locale, cu modificările și completările ulterioare, realizând prerogativa de putere publică, cu care a fost investit de legiuitor.
Totodată, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.16 coroborate cu art.34 din O.G.nr.2/2001, intimata a apreciat că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară care în cauză nu a fost făcută. De asemenea, a apreciat că, cuantumul amenzii minime aplicată de agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite de contestatoare, potrivit art.5 alin.(5) din O.G.nr.2/2001. fiind respectate criteriile generale de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 alin. (3) din același act normativ.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 150 lei reprezentând contravaloarea amenzii, intimata a învederat instanței faptul că nu există identitate între instituția care a încasat amenda achitată de contestatoare și intimată solicitând, prin urmare, respingerea acestui capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . Nr._/23.07.2015 ca temeinic și legal întocmit, precum și respingerea solicitării contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 N. C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001. H.C.G.M.B. nr. 120/2010 și pe celelalte texte de lege invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . Nr._/23.07.2015, punctul de vedere al Direcției Control nr. 4941/C/20.08.2015, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.07.2015 și procesul verbal de inspecție nr. 0158/23.07.2015..
Debitoarea deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele deja amintite.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei, în temeiul art. 43, lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 120/2010, Anexa nr. 1, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de art.17, alin. 7 din același act normativ, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ., nr._/23.07.2015, fila 25.
S-a reținut în sarcina contestatoarei că la data de 23.07.2015, ora 13.10, la momentul controlului s-a constatat că agentul economic a depozitat pe o suprafață de circa 2 metrii pătrați, direct pe sol deșeuri din carton, hârtie și folie de plastic, lângă rastelele metalice și pubelele din plastic existente în dotare.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională contestatoarea a depus la Judecătoria Sectorului 6 București, plângere înregistrată la data de 30 iulie 2015, deci cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată, decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin.(7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Față de cele expuse instanța respinge toate motivele de nulitate relativă invocate de contestatoare, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art.17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece contestatoarea nu a probat, faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare, ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât contestatoarea s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
In drept, procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, contestatoarei revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la jurisprudența C.E.D.O., Curtea E.D.O. a stabilit că numai atunci, când cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu privire la situația de fapt, de către agentul constatator, nu au fost percepute prin propriile-i simțuri de acesta, nu se bucură de prezumția de autenticitate, instanța fiind practic obligată să administreze probe din care să rezulte veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională. Dar atunci când situația de fapt, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, așa cum este cazul de față, a fost percepută de agentul constatator prin propriile-i simțuri și nu din audierea de către agentul constatator a altor persoane, se bucură de prezumția de autenticitate, putând fi totuși, la solicitarea persoanei interesate, combătute prin alte mijloace de probă.
Pentru cele arătate, instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională este conformă cu realitatea, contestatoarea ne făcând proba unei alte situații de fapt. În susținerea procesului–verbal de constatare si sancționare contravențională intimata a depus procesul-verbal de inspecție nr. 0158/23.07.2015, fila 21.
Instanța nu va putea proceda nici la o reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000,00 lei, deoarece intimatul a ținut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și de circumstanțele personale ale persoanei contravenientei.
Față de cele arătate și în temeiul art. 34, alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu sediul în mun. București, . la B. nr. 81-85, parter, spațiul comercial nr. 1, biroul nr. 2, Sectorul 1, înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2013, cod fiscal_ și cu sediul ales la C.. De Av. „ Holuța A. I.,” în or. Popești Leordeni, .. 95D, .. 10, jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, ., . ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/23.07.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – P.A.S.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7007/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7639/2015.... → |
|---|
